Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 76/45/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 3/2013
Ședința din camera de consiliu de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Grefier: A. H.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași cu privire la soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții Asociația 14 D. 1989 și C. M. S. în contradictoriu cu pârâții A. T. și R. P., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, conform art. 22 alineat 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față ;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 28.02.2012, reclamanții Asociația 14 D. 1989 și C. M. S. cheamă în judecată pârâții A. T. și R. P. solicitând:
- să se constate caracterul ilicit al faptelor săvârșite prin afirmațiile cu caracter defăimător exprimate de A. T. în volumul „ Revoluția la negru. Iași, 14 decembrie 1989, începutul revoluției române? O fraudă” și de R. P. în articolele „ Să radem revoluția radierelor” și „ Cum să facem o revoluție de bălegar „ publicate în „ Ziarul de Iași” din 11 ianuarie 2011 și 16 noiembrie 2011;
- să se dispună obligarea pârâților la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamanților și interzicerea pentru viitor a publicității și distribuirii volumului susmenționat și interzicerea publicării de articole denigratoare la adresa reclamanților ;
- obligarea fiecărui pârât la plata daunelor morale în sumă de câte 150.000 lei pentru fiecare reclamant ;
- obligarea pârâților de a publica în două ziare locale de mare tiraj, în trei numere consecutive și pe prima pagină hotărârea de condamnare ;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au indicat ca temei de drept art. 989 – 999 cod civil de la 1864, art. 253,art. 257 din Noul Cod civil, art. 30 alineat 6 din Constituția României.
În motivarea în fapt a cererii, în esență s-a arătat că pârâtul A. T. a publicat volumul ” Revoluția la N. /Iași, 14 decembrie 1989, începutul revoluției române? – o fraudă” lansat la 12 noiembrie 2011 la Muzeul M. E. din Iași, prezentat de pârâtul R. P.. Se susține că în carte sunt afirmații defăimătoare care afectează personalitatea reclamantului persoană fizică, prin atingerea adusă reputației, onoarei, prestigiului, cât și drepturile nepatrimoniale ale persoanei juridice.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 8768 din 23 aprilie 2012 admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declină în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a acțiunii.
În considerentele hotărârii prima instanță redă textul art. 2 punctul 1 litera b Cod procedură civilă și reține că, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare peste 500.000 lei.
Reține judecătoria că cererea de obligare a fiecăruia dintre cei doi pârâți la plata, către fiecare dintre cei doi reclamanți, a câte 150.000 lei, este urmarea constatării îndeplinirii condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, răspundere solidară. Întrucât obligarea la plata despăgubirilor și la luarea celorlalte măsuri de reparare a pretinsului prejudiciu ar fi consecința săvârșirii unei fapte delictuale unice, valoarea obiectului cererii se va stabili prin cumularea pretențiilor fiecăruia dintre reclamanți față de fiecare dintre pârâți, rezultând o valoare de 600.000 lei, ce atrage competența materială de primă instanță a tribunalului.
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 221 din 23.01.2013 admite excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul A. T., declină în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a acțiunii. Constată ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza Curții de Apel Iași, competentă în a-l soluționa.
Reține tribunalul că la stabilirea competenței materiale trebuie să se aibă în vedere cuantumul fiecărei pretenții în parte, în raport cu fiecare din pârâți, nefiind invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată de către reclamanți elemente care să poată conduce la ipoteza unei solidarități pasive.
În considerentele hotărârii se arată că în acțiune s-a invocat săvârșirea unor fapte ilicite distincte de către fiecare dintre pârâți, instanța având obligația de a stabili competența materială în raport de cuantumul fiecărei pretenții în parte. Faptul că s-a formulat o acțiune unică de cei doi reclamanți constituie doar o măsură de facilitare a probelor, fără a impune concluzia că ar exista în cauză un raport juridic unitar între reclamanți și cei doi pârâți.
Curtea constată că tribunalul a aplicat corect dispozițiile legale în materie privind stabilirea competenței materiale pe criteriul valoric în cazul pluralității de părți, reclamanți și pârât, obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept.
În cererea de chemare în judecată reclamanții își motivează acțiunea pe art. 998 Cod civil de la 1864 ce reglementează răspunderea civilă pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii ce prevede: ” orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudicii, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”. În completare, prin art. 999 Cod civil se precizează că ” omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau fapta sa”.
Natura juridică a răspunderii civile delictuale este aceea de sancțiune civilă care se aplică atât în considerarea persoanei care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, cât și a patrimoniului său, dând naștere la obligația de desdăunare.
Temeiul de drept al cererii impune aplicarea principiului fundamental al răspunderii civile delictuale că fiecare este răspunzător de fapta proprie, atât în reglementarea Codului civil de la 1864, dar și a Noului Cod civil – art. 1349, art. 1357.
Corect a reținut tribunalul că deși cererea este unică, cu pluralitate de părți, pârâții răspund pentru fapta proprie redată în cuprinsul acțiunii și separat pentru prejudiciul cauzat fiecărui reclamant, ce a fost evaluat în cererea de chemare în judecată sub valoarea de 500.000 lei. Totodată se indică ca moment al săvârșirii faptei pentru pârâtul T. A. data publicării volumului, anul 2010, iar pentru pârâtul R. Părpăuți data lansării la Muzeul M. E. din Iași – 12/16 noiembrie 2011, cât și prin publicarea articolelor din 11 ianuarie 2011 în ” Ziarul de Iași ”. Codul civil de la 1864 reglementează obligațiile solidare între creditor și debitor. În art. 1034 se prevede că obligația este solidară între mai mulți creditori când titlul creanței dă anume drept fiecărui din ei a cere plata în tot a creanței și când plata făcută unuia din creditori eliberează pe debitor . Conform art. 1039 obligația este solidară între debitori când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate și că plata făcută de unul din debitori liberează și pe celălalt creditor.
În reglementarea Noului Cod civil, răspunderea solidară față de victimă este reglementată prin art. 1370. Însă este o situație de excepție când prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, când toate aceste persoane vor răspunde solidar față de „ victimă „, situație în care nu se află pârâții. Faptele cauzatoare de prejudiciu sunt redate în cerere distinct și evaluat prejudiciul pentru fiecare din pârâți. Revine instanței legal investite să stabilească îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale ( faptă, prejudiciu, legătura cauzală, vinovăție ) și a temeiului de drept, Codul civil de la 1864 sau Noul Cod civil.
În consecință, ” fapta delictuală nu este unică ”, - cum greșit a reținut judecătoria când și-a verificat din oficiu competența materială pe criteriul valoric.
Existența unei legături între faptele cauzatoare de prejudiciu, fie și a succesiunii acestora nu impune adiționarea prejudiciului, răspunderea civilă delictuală fiind personală pentru fapta proprie și pentru prejudiciul produs, în speță fiecărui reclamant.
Pentru considerentele expuse, Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții Asociația „ 14 D. 1989” și C. A. T. și R. P. în favoarea Judecătoriei Iași.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 06 Februarie 2013.
Președinte, V. C.-S. | ||
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/13 februarie 2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1374/2013. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 184/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
