Legea 10/2001. Decizia nr. 184/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-02-2013 în dosarul nr. 757/45/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 184/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. V.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de D. M. E. împotriva deciziei civile nr. 1054 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, intimată fiind U. A. I. C. Iași.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic G. A. pentru intimata U. A. I. C. Iași, lipsă fiind revizuenta D. M. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că cererea de revizuire este la al cincilea termen de judecată ; nu se solicită judecata în lipsă ; prin serviciul de registratură s-a depus o cerere formulată de revizuenta D. M. E. prin care solicită suspendarea judecării procesului având în vedere inițiativa Guvernului de a prezenta în curând un proiect de lege privind retrocedarea imobilelor preluate abuziv de stat, conform cerinței din Hotărârea pilot CEDO A. s.a. contra României, reglementare ce face inutilă continuarea procesului.
Consilier juridic G. pentru intimata U. A. I. C. Iași având cuvântul, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de revizuentă, având în vedere că obiectul pricinii este o cerere de revizuire formulată împotriva unei hotărâri definitive și irevocabile.
Având în vedere cererea de suspendare formulată de revizuenta D. M. E. și văzând că nu se indică de către revizuentă un temei de drept în susținerea acestei cereri, raportat și la poziția procesuală exprimată de reprezentantul intimatei, Curtea constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute în cazurile de suspendare reglementate de articolele 242 și 244 Cod procedură civilă și respinge cererea de suspendare.
Având în vedere că pentru termenul de astăzi s-a menținut dispoziția ca părțile litigante să pună concluzii pe excepția inadmisibilității cererii de revizuire, față de dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă, sub aspectul obiectului deciziei a cărei revizuire se solicită, instanța acordă preliminar cuvântul, raportat la dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă, pe acest incident.
Consilier juridic G. pentru intimata U. A. I. C. Iași având cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere că hotărârea cu privire la care s-a exercitat cererea de revizuire nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire, nefiind evocat fondul cauzei.
Solicită admiterea excepției, și respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra cererii de revizuire de față ;
Prin cererea înregistrată la această instanță recurenta D. M. E. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1054 din 5.06.2012 a Curții de Apel Iași în temeiul art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii sale, revizuenta solicită Curții a constata și declara dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, în calitatea sa de moștenitoare după autorul său L. N. A., că Statul nu a dobândit niciodată un titlu valabil asupra terenului, că posedă un ” bun ” în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției CEDO și ca atare să dispună restituirea terenului în natură conform art. 1 alineat 1 din Legea nr. 10/2001 sau acordarea despăgubirilor la valoarea de piață a terenului conform art. 10 alineat 9 din Legea nr. 10/2001, solicitând totodată completarea deciziei nr. 1054 din 5.06.2012 a Curții de Apel Iași, în sensul includerii în decizia de recurs și a deciziei nr. 14 bis din 6.04.2011 a Universității Iași, constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului și inexistența dreptului pentru universitate, constatarea calității sale de moștenitoare asupra terenului în litigiu, aplicarea jurisprudenței CEDO în cauză, luarea în considerare a concluziilor scrise, stabilirea corectă a situașiei de fapt a terenului și în consecință admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv retrocedarea în natură a terenului conform art. 1 alineat 1 din Legea nr. 10/2001 sau acordarea de despăgubiri la valoarea de piață a terenului conform art. 10 alineat 9 din Legea nr. 10/2001. Prezenta cerere de revizuire apare ca fiind inadmisibilă.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cazurile prevăzute la punctele 1-10.
Pentru a se cerere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, respectiv să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
O astfel de situație nu există în cazul în care instanța de recurs respinge recursul și menține hotărârea recurată.
Prin urmare, cererea de revizuire formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de recurs prin care recursul a fost respins ca nefondat, ca în cauza de față, este inadmisibilă, întrucât respingând recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului litigiului ci numai a analizat criticile invocate de către recurentă.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1054 din 5.06.2012 a Curții de Apel Iași împotriva căreia s-a formulat prezenta revizuire, s-a respins recursul formulat de D. M. E. împotriva sentinței civile nr. 1514 din 29.06.2011 și a încheierii de ședință nr. 145 din 3.05.2011 a Tribunalului Iași – Secția civilă, pe care le menține.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentă potrivit punctelor 8 și 9 ale art. 304 Cod procedură civilă, reținând că prima instanță s-a pronunțat asupra întregului obiect al investirii.
În ce privește situația de fapt, instanța de recurs reține ca fiind judicioasă concluzia tribunalului potrivit cu care terenul care face obiectul deciziei contestate – 14/2011 emisă de intimată este afectat de amenajări de utilitate publică de suprafață și subterane și nu poate fi restituit în natură, încadrându-se în dispozițiile art. 10 alineat 2,10 din Legea nr. 10/2001 și nu în dispozițiile art. 16 din aceeași lege invocate de recurentă.
Instanța de recurs constată de asemenea că recurenta s-a limitat a pretinde că terenul solicitat este liber, fără însă a exista vreo dovadă care să combată constatările primei instanțe întemeiate pe înscrisurile depuse de intimată ce nu au fost răsturnate de reclamantă.
Mai reține instanța de recurs că viziunea CEDO reflectată mai recent în Hotărârea A. s.a. contra României nu are influență asupra speței de față în care dezbaterea se concentrează pe posibilitatea ori imposibilitatea restituirii în natură a terenului deținut de intimată.
Cererea de anulare a deciziei 14 bis din 6.04.2011 formulată de recurentă cu prilejul concluziilor asupra recursului, nu poate forma obiect al recursului de față potrivit principiului că în calea de atac nu se pot face cereri noi conform art. 316 coroborat cu art. 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
Referitor la solicitările și susținerile din concluziile scrise depuse de recurentă la 25 mai 2012 instanța de recurs constată că nu pot fi examinate întrucât s-au formulat după rămânerea cauzei în pronunțare, verificarea lor reprezentând o încălcare a principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil, mai mult este de principiu că instanța de control judiciar poate fi investită doar cu acele critici ce s-au formulat în termenul de recurs conform art. 302 indice 1 și art. 303 alineat 1 Cod procedură civilă.
Din analiza considerentelor deciziei instanței de recurs redată mai sus rezultă că instanța de control judiciar nu a evocat fondul litigiului ci a analizat în mod detaliat și judicios, criticile formulate de recurentă, critici ce nu au fost însă găsite ca fiind fondate.
Este de observat, totodată, că criticile formulate de recurentă ca și motive de recurs sunt reluate în prezenta cauză drept motive de revizuire, ce tind spre o rejudecare a recursului.
Deși revizuenta susține că cererea sa de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă ” dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut ” – aceasta se referă de fapt la pretențiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată și care au fost analizate și soluționate de prima instanță prin soluția pronunțată și care a fost menținută de instanța de recurs.
În atare condiții, cererea de revizuire de față formulată împotriva deciziei civile nr. 1054 din 5.06.2012 a Curții de Apel Iași prin care s-a respins recursul formulat de D. M. E. nu este admisibilă întrucât nu evocă fondul cauzei și în consecință nici incidența motivului de revizuire prev. de dispozițiile art. 322 punctul 2 Cod procedură civilă nu poate fi supusă vreunei analize în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 Cod procedură civilă urmează a se respinge cererea de revizuire formulată de D. M. E. împotriva deciziei civile nr.1054 din 5.06.2012 a Curții de Apel Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de D. M. E. împotriva Deciziei civile nr. 1054/5.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Februarie 2013
Președinte, C. V. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat A.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/13 martie 2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 136/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
