Legea 10/2001. Sentința nr. 1721/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1721/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 1721/99/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 120/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel civil formulată de P. S. și B. S. M. împotriva sentinței civile nr. 1721 din 03.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimatul P. M. P., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința sentința civilă nr. 1092 din 03.06.2009, Tribunalul Iași a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții B. A.-D., B. S.-M. și P. S. în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului P. și au fost obligați reclamanții să plătească B.E.T.C.. Iași în contul expertului G. C. suma de 400 Ron diferență de onorariu.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul contractului de veșnică vânzare (depus la dosar la fila 14) autorii reclamanților, numiții Ițic I. Diamant și Goldina Ițic I. Diamant, au dobândit în proprietate un imobil neconstruit situat în orașul P. având ca vecinătăți și măsuri: în față, . pe o întindere de 51 m.l; în fund, vecinătatea V. I. pe o întindere de 55 m.l; la dreapta, drumul cimitirului pe o întindere de 96 m.l" și la stânga, vecinătatea lui V. I., pe o întindere de 67 m.l.
Ulterior, soții Goldina I. Diamant și I. Diamant au vândut de veci și fără nici o rezervă fiicei lor R. I. Diamant un teren urban situat în P., ., având forma unui patrulater cu dimensiunile și megieșiile următoare: la față, . cu o lungime a laturii de 17,50 m; în fund, S. D. având 24 m; de o parte, I. Dreer cu 67 m și de alta, vânzătorii pe o lungime de 67 m.
Conform mențiunilor înserate, în acest act de vindere - cumpărare autentificat de Judecătoria Mixtă P., județul Baia, terenul vândut a intrat în stăpânirea vânzătorilor prin cumpărare de la d-na A. Dr. C. M., conform actului autentificat de Judecătoria P. sub nr. 502/1919. Rezultă apodictic din cele 2 contracte anterior redate, că obiect al convenției părților 1-a constituit în anul 1936 o parte din suprafața de teren cu privire la care numiții Goldina I. Diamant și I. Diamant au dobândit proprietatea în anul 1919. Concluzia este impusă atât de lungimea laturilor terenului înstrăinat, cât și de megieșiile acestuia, una din laturile terenului înstrăinat învecinându-se cu terenul proprietatea vânzătorilor Goldina și I. Diamant.
În anul 1945 imobilul construit și neconstruit situat în P., . nr. 124 a făcut obiect al unui contracție închiriere încheiat între M. Dr. C. L. P., în calitate de proprietar, prin mandatar I. Diamant și Fabrica de Zahăr „Danubiana” din R.. Termenul locațiunii a fost de 6 ani, cu începere la data de 1.07.1945 și până la 1.07.1951.
Din cuprinsul notificării (somațiunii) depusă la fila 9 dosar și a corespondenței purtate de I. I. Diamant cu autoritățile acelor vremuri, coroborate cu contractul de închiriere reiese că în P., pe . au existat 2 imobile compuse din teren și construcții identifícate prin numere diferite 124 și respectiv, 126. Proprietar al imobilului numerotat 124 era M. Dr. Const. L. P., iar proprietar al imobilului numerotat 126 erau I. Diamant și Goldina Diamant.
Totodată, ambele imobile situate la nr. 124 și nr. 126 . au fost naționalizate prin Legea nr. 119/1948. Până la acest moment al naționalizării au fost folosite de Fabrica de Zahăr „I. P." R., în anul 1958 fiind în administrarea acesteia.
Notificarea adresată de B. Ș.-Delano, fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Primăriei municipiului P. vizează imobilul situat în P., . nr. 124.
Notificatorul a invocat calitatea sa de moștenitor legal al defunctei M. P. fostă R. Diamant, proprietara imobilului. B. Ș.-Delano a decedat la data de 14.11.2003, capacitate și vocație succesorală la moștenirea acestuia având conform certificatului nr. 11/26.01.2004 eliberat de B.N.P. T. Marínela D., reclamanții B. A.-D., în calitate de soție supraviețuitoare, B. S.-M. și P. S. în calitate de descendenți de gradul I.
Pornind de la existenta a 2 imobile distincte numerotate cu nr. 124 și nr. 126, aparținând unor proprietari diferiți, primordial tribunalul a reținut limitele impuse de cuprinsul notificării.
Aplicarea de către unitatea deținătoare a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 10/2001 declanșată în temeiul notificării adresate a vizat în mod legal, punctual, solicitările persoanelor îndreptățite ale căror nemulțumiri în prezentul litigiu exced limitelor aduse spre soluționare în procedura prealabilă sesizării instanței. Controlul judecătoresc, ca expresie a principiului liberului acces la justiție (art. 21 din Constituția României), deși total și efectiv trebuie raportat la dreptul invocat de părți și configurația dată acestuia prin mijlocirea notificării formulate. Nu este cu putință ca susținerile prezentate instanței să conțină capete de contestare privitoare la un imobil care, expresie a voinței libere a notificatorului, a fost lăsat chiar de el în afara pretențiilor formulate premergător sesizării instanței.
Rezultă că solicitarea autorului reclamanților de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 doar cu privire la imobilul ce a fost situat în . nr. 124 leagă în mod riguros și definitiv faza contencioasă, de vreme ce prezentul litigiu modifică obiectul reclamantei.
Totodată, potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 notificare cuprinde elementele de identificare a bunului imobil solicitat, unitatea deținătoare, prin decizie sau după caz, prin dispoziție motivată: fiind obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură, astfel
prevăd dispozițiile art. 25 din același act normativ.
Dreptul de proprietate asupra imobilului construit și neconstruit situat în P., . nr. 124, a existat ani naționalizării în patrimoniul numitei M. Dr. Const. L. P..
Potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2 republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi la masuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora. În aplicarea acestor dispoziții legale, în cadrul pct. 4.4 din Normei metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se arată că în toate cazurile stabilirea calității moștenitor legal sau testamentar se face potrivit legii civile române.
Dacă în cadrul juridic reglementat de legea specială (Legea nr 10/2001) în prezența cererii singulare de restituire, nu se pune problema de a stabili în raport de alți moștenitori o ordine în funcție de clasa de moștenitori sau de proximitatea gradului de rudenie, testimoniile administrate trebuie să fie însă de natură a dovedi capacitatea și vocație succesorală a notificatorului B. Ș. Delano la moștenirea numitei M. Const. L. P.. Pe lângă faptul că nu a fost depus la dosar un certificat care să ateste decesul acesteia, reclamanții nu au făcut dovada cu acte de stare civilă a chemării autorului lor la moștenirea fostului proprietar al imobilului în litigiu, în calitate de colateral privilegiat (clasa a II -a de moștenitori) al acestuia.
Această dovadă se impunea în condițiile în care nu s-a dovedit identitatea dintre R. I. Diamant (fiica Goldinei și a lui I. Diamant) care a dobândit imobilul în anul 1936 și numita M. Dr. Const. L. P. persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naționalizare.
Tribunalul a reținut lipsa de fundament în aplicarea vreunei prezumții simple, întrucât schimbarea atât a prenumelui cât și a numelui nu poate avea loc doar printr-o schimbare a stării civile, astfel cum susțin reclamanții (respectiv prin căsătorie).
În contextul juridic relevat Dispoziția nr. 7085/27.02.2008 emisă de pârâtul P. municipiului P. este legală.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, tribunalul a dispus conform celor cuprinse în prezenta hotărâre.
Având în vedere neachitarea de către reclamanți a diferenței de onorariu expert datorat urmare a efectuării raportului de expertiză de ing. G. C., tribunalul a obligat pe aceștia la plata către BETC Iași în contul expertului a sumei de 400 RON.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel contestatorii B. A.-D., B. S.-M. și P. S..
Prin decizia civilă nr. 26 din 25 februarie 2011, Curtea de Apel Iași - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat, ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat următoarele:
Reclamanții B. A.-D., B. S.-M. și P. S. au formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului municipiului P., nr. 7085 din 27.02.2008, prin care s-a respins notificarea nr. 921/N/2001 comunicată de notificatorul B. Ș.-Delano, notificare prin care a solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul - construcție, ce s-ar fi situat în mun. P., nr. 124 și restituirea în natură a imobilului teren, iar dacă acesta nu poate fi restituit, acordarea de drepturi bănești cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent, imobile pe care le-ar fi deținut autoarea sa P. M., ca nedovedită.
Notificatorul B. Ș.-Delano (autorul reclamanților) a fost nepotul de fiică al proprietarilor imobilului, numiții losif Diamant și Resii Goldina Diamant, respectiv al Mioarei Diamant, căsătorită P..
Raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, și ale pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în mod corect instanța de fond a reținut că probatoriile administrate în cauză trebuie să fie de natură a dovedi capacitatea și vocația succesorală a notificatorului B. Ș.-Delano, la moștenirea celei ce se susține că i-a fost mătușă, respectiv a numitei M. Dr. Const. L. P..
Deși apelanții reclamanți susțin identitatea dintre R. I. Diamant (fiica Goldinei și a lui I. Diamant), cea care a dobândit imobilul în 1936 și numita M. Dr. C. L. P., persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naționalizare, ei nu au depus la dosar înscrisuri în acest sens, chiar dacă li s-a pus în vedere acest aspect, atât pe parcursul soluționării cauzei în fond, cât și în faza apelului. Susținerile că prin căsătoria cu Dr. C. L. P. și renunțarea la cultul mozaic prin trecerea la religia ortodoxă a soțului au determinat atât schimbarea numelui cât și a prenumelui autoarei lor, în mod corect au fost reținute ca lipsite fundament de către instanța de fond, atât timp cât schimbarea cel puțin a prenumelui nu poate avea loc prin schimbarea stării civile, respectiv prin căsătorie. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei nu a fost depus nici certificatul de deces al numitei M. Dr. C. P. și acte al care să rezulte vocația succesorală a notificatorului B. Ștefal Delano la moștenirea acesteia, în conformitate cu prevederile Legii m 10/2001.
În consecință, atâta timp cât apelanții-reclamanți nu au făcut dovada susținerilor lor cu privire la identitatea dintre R. I. Diamant și M. Dr. C. P., în mod corect tribunalul a constatat că Dispoziția nr. 7085/27.02.2008 emisă de P. municipiului P. este legală.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, Curtea a constatat că instanța a fost investită cu soluționarea contestației formulată împotriva Dispoziției nr. 7085 din 27.02.2008 a Primarului municipiului P., dispoziție prin care s-a respins notificarea nr. 921/N/2001 a notificatorului B. Ș.-Delano, cu privire la imobilul situat în P., . nr. 124, deci în limitele impuse de conținutul acesteia.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul și a păstrat sentința Tribunalului Iași, ca temeinică și legală.
Prin decizia nr. 5331/14 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a fost admis recursul declarat de reclamanții B. A.-D., B. S.-M. și P. S. împotriva deciziei civile nr. 26 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Iași – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
A fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
Pentru a se pronunța în acest sens Înalta Curte de Casație și Justiție București a reținut următoarele:
Critica referitoare la modul în care instanțele de judecată de la fond și apel au rezolvat problema referitoare la stabilirea identității dintre R. I. Diamant (fiica Goldinei și a lui I. Diamant), care a dobândit imobilul litigios în anul 1936 și M. Dr. Const. L. P., persoană din al cărei patrimoniu a fost preluat imobilul de către stat prin naționalizare, pune în discuție aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, republicată.
Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora. În aplicarea acestor dispoziții legale, în cadrul pct. 4.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, se arată că în toate cazurile stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar se face potrivit legii civile române.
În speță, nu s-a contestat că la momentul cumpărării imobilului litigios, respectiv în anul 1936, fosta proprietară a imobilului se numea R. I. Diamant (fiica Goldinei și a lui I. Diamant), mătușă a notificatorului B. Ș. - Delano (fiind sora mamei acestuia -Diamant Resii, căsătorită B.), notificatorul fiind la rândul său autorul reclamanților recurenți în cauză.
Imobilul situat în orașul P., . nr. 124 a fost preluat de stat prin naționalizare din patrimoniul numitei M. P..
La numele M. P., în actul de naționalizare s-au adăugat datele de identificare ale soțului acesteia „Dr. Const. L. P.".
Aceasta înseamnă că ulterior cumpărării imobilului, R. I. Diamant s-a căsătorit cu Dr. Const. L. P. și trecând la religia ortodoxă (anterior aparținând cultului mozaic) și-a schimbat își prenumele devenind M. Dr. Const. L. P..
Instanțele anterioare au reținut că nu există un înscris care să facă dovada acestui lucru, însă există la dosarul cauzei acte din care rezultă că, după anul 1936, proprietara imobilului din P., . se numește M. P. sau M. Dr. Const. L. P..
În acest sens s-a depus în apel procura din 01.03.1939 dată la Cernăuți de M. P., prin care îl mandatează pe dl. I. Diamant, să închirieze oricui i-ar crede de cuviință imobilul situat în orașul P. ., să semneze contractul de locațiune încasând chiria
cuvenită".
De asemenea, s-a depus la dosar un alt contract de închiriere din 30.08.1945, încheiat de M. P. „prin procuratorul meu I. Diamant" cu Fabrica de Zahăr „Danubiana" din R., tot pentru imobilul din P., ..
Este evident că dreptul de proprietate asupra imobilului construit și neconstruit situat în P., ., a existat anterior naționalizării în patrimoniul numitei M. P., sau M. Dr. Const. L. P..
Deși aceste date au fost invocate în apel ca prezumții, în sensul că există identitate între R. I. Diamant și M. P., instanța de apel nu le-a avut în vedere și nici nu a arătat în considerente de ce le-a înlăturat, eventual.
Analizând motivul de recurs referitor la acest aspect se constată că este fondat, întrucât, deși instanța de apel a confirmat soluția de respingere a acțiunii reclamanților nu a examinat și, implicit, nu a răspuns motivat de ce nu a avut în vedere, respectiv de ce a înlăturat actele mai sus-menționate invocate de reclamanți prin motivele de apel.
Nepronunțându-se în niciun fel asupra acestei critici din apel, instanța de recurs nu poate înlocui lipsa de motive, pronunțându-se pentru prima dată în recurs asupra acestei chestiuni deduse judecății.
Dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, conform art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă. Prin urmare, nemotivarea constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, situație ce se circumscrie sferei de aplicabilitate a motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
În speță, obligația de a motiva îmbracă o importanță deosebită, în condițiile în care referirile la caracterul reparatoriu al legii speciale - Legea nr. 10/2001, cu privire la dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în calitate de persoane îndreptățite după autorii lor, lipsesc și prin urmare, nu fundamentează soluția pronunțată.
În lipsa oricăror considerente referitoare la aspectele invocate de reclamanți și în apel, Înalta Curte a apreciat că decizia atacată cu recurs nu este motivată, ceea ce echivalează cu imposibilitatea exercitării controlului judiciar asupra acesteia, așa încât, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) Cod procedură civilă, se impune casarea soluției și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel.
Cu ocazia rejudecării, în baza efectului devolutiv al apelului, Curtea de apel urmează să administreze orice probatorii, cum ar fi să solicite copii de pe certificatul de deces sau de pe actul de căsătorie din Registrul de stare civilă al vremii, orice dovadă care să consemneze o
atestare a schimbării prenumelui cu ocazia schimbării numelui prin căsătorie, precum și orice alte probatorii, pentru ca să stabilească pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a legii, cu trimitere desigur la probatoriile și la dispozițiile legale apreciate a fi relevante în
cauză.
În acest sens s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alineat (3) coroborat cu art. 314 Cod procedură civilă și, drept consecință, a fost admis recursul declarat de reclamanți, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.
În rejudecare apelului dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar reține – în rejudecarea ca urmare a casării cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – următoarele:
În considerentele deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare se arată că, instanța de apel, cu ocazia rejudecării - în baza efectului devolutiv al apelului - va administra orice probatorii, cum ar fi să solicite copii de pe certificatul de deces sau de pe actul de căsătorie din Registrul de stare civilă al vremii, orice dovadă care să consemneze o
atestare a schimbării prenumelui cu ocazia schimbării numelui prin căsătorie, precum și orice alte probatorii, pentru a stabili pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a legii, cu trimitere desigur la probatoriile și la dispozițiile legale apreciate a fi relevante în
cauză.
Dând efect dispozițiilor conținute în art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care au caracter obligatoriu cele stabilite în cuprinsul deciziei civile nr. 5331 din 14.09.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la obligativitatea administrării probelor menționate în cuprinsul deciziei de casare, la primul termen de judecată din data de 14 ianuarie 2013, s-a dispus ca apelanții să fie citați cu mențiunea să depună la dosar copia certificatului de deces al numitei M. Dr. C. L. P., copia certificatului de căsătorie al numitei M. Dr. C. L. P. și orice alte dovezi care să ateste eventuala schimbare a prenumelui, ca efect al căsătoriei numitei R. I. Diamant, fiica Goldinei și a lui I. Diamant, și al trecerii acesteia de la cultul mozaic, la religia ortodoxă.
Judecata cauzei a fost amânată la data de 04.02.2013, termen la care avocat N. P. pentru apelanții P. S. și B. S. M. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată făcând dovada că avea un alt dosar pe rolul Tribunalului Gorj.
La termenul acordat, 4 martie 2013 cauza a fost suspendată întrucât nici una din părți nu s-a prezentat, fiind repusă pe rol la data de 15 iulie 2013, la solicitarea apelanților.
Deși s-au mai acordat alte două termene de judecată, respectiv 23 septembrie 2013 și 28 octombrie 2013, apelanții au depus doar copie după certificatele de naștere nr. 26/22.01.1912 și nr.4/04.01.1913 cât și certificatul de mostenitor nr. 27 din 26.04.2013 care atestă că a fost dezbătută succesiunea după defuncta apelantă B. A. –D. singurul moștenitor al acesteia fiind apelanta P. S., apelantul B. S. M. renunțând la moștenirea mamei sale, conform declarației autentificate sub nr.1898/24.04.2013 la BNP F. M. M..
Instanța de prim control judiciar reține că, în procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite o au, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice sau persoanele juridice care au avut calitatea de proprietari ai bunului imobil la data preluării, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Din dispozițiile legale menționate rezultă că, în privința calității de moștenitor, legea specială nu are dispoziții derogatorii, astfel că și în această procedură se aplică normele de drept comun în materia succesiunii legale sau testamentare.
În calitate de moștenitor legal, succesibilul dobândește nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor, dar și vocația de a dobândi bunuri viitoare sau creanțe care ar fi aparținut autorului său. În această ultimă categorie intră și bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestui act normativ.
Chiar dacă dreptul de a depune notificarea s-a născut în patrimoniul defunctului, acest drept este transmis moștenitorilor, care își pot valorifica vocația succesorală la restituirea imobilului prin depunerea cererii înainte de trecerea termenului înlăuntrul căruia se putea face notificarea, justificându-și astfel calitatea de persoane îndreptățite.
În cauză, reclamanții apelanți au formulat contestație împotriva Dispoziției Primarului municipiului P., nr. 7085 din 27.02.2008, prin care s-a respins notificarea nr. 921/N/2001 comunicată de notificatorul B. Ș.-Delano, notificare prin care acesta a solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul - construcție, ce s-ar fi situat în mun. P., nr. 124 și restituirea în natură a imobilului teren, iar dacă acesta nu poate fi restituit, acordarea de drepturi bănești cuvenite ca măsuri reparatorii în echivalent, imobil pe care l-ar fi deținut autoarea sa P. M., ca nedovedită.
Instanța de apel reține că probatoriile administrate de apelanți trebuie să fie de natură a dovedi capacitatea și vocația succesorală a notificatorului B. Ș. Delano la moștenirea numitei M. Const. L. P..
În această fază procesuală apărătorul apelanților a depus la dosar copie după certificatul de naștere al autoarei apelanților, arătând că numita Diamant Esterica s-a născut la 22 ianuarie 1912, la numele părinților fiind trecuți Diamant I. Ițic și Diamant G., a depusă și copia certificatului de naștere al numitei F. Diamant despre care se afirmă că este sora numitei Esterica Diamant, părinții trecuți în certificat fiind aceiași (filele 49-50 dosar rejudecare apel).
La ultimul termen de judecată apărătorul apelanților a arătat că nu a fost în măsură să depună un act de stare civilă care să ateste că numele de „P.” a fost dobândit de autoarea Esterica Diamant prin căsătorie, apreciind că mențiunea făcută de autoritățile din P. privind schimbarea prenumelui din „Esterica „ în „ E. M.” este de natură să convingă instanța că este vorba de una și aceeași persoană (fila 49 dosar rejudecare apel).
Trebuie menționat că la dosar nu a fost depus un certificat care să ateste decesul numitei M. P. precizându-se că, în anul 1979 aceasta a părăsit teritoriul României, stabilindu-se definitiv în Israel, unde a și decedat în anul 1987, apelanții neputând să obțină orice fel de date de identificare ale Mioarei P. de la autoritățile israeliene, întrucât li s-a comunicat că trebuie să fie în posesia copiei după documentul de identificare al persoanei decedate, act ce nu se anulează la decesul persoanei.
Curtea reține că sarcina probei cu privire la existența identității între R. I. Diamant și numita M. P. - din patrimoniul căreia a fost preluat de stat prin naționalizare imobilul situat în orașul P., . nr. 124 - revine apelanților, în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. și implică obligativitatea unei atitudini active în plan procesual în sensul probării pretențiilor, al urmăririi desfășurării și finalizării procesului, în temeiul art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, rolul activ descris de art. 129 alin. (5) vizează intervenția instanței de judecată în scopul aflării adevărului, pentru determinarea stării de fapt și de drept din speță, atunci când este învestită cu situație de fapt ori raporturi juridice complexe, iar probele administrate la propunerea părților sunt vădit insuficiente sau nici nu au fost propuse.
Intervenția instanței în alte împrejurări ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural așadar, cu încurajarea atitudinii culpabile a părții căreia îi revine sarcina probării pretențiilor, cu consecința ruperii echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanței, de natură a defavoriza și prejudicia cealaltă parte în proces.
Dimpotrivă, instanța are obligația, în virtutea art. 129 alin. (2), de a respecta principiul contradictorialității și celelalte principii procesuale, printre care și cel al egalității părților, inclusiv în plan probator, precum și de a veghea la respectarea dispozițiilor legale.
În speță, instanța de fond și-a îndeplinit aceste îndatoriri, de vreme ce a respectat normele privind sarcina probei în cauză, și nu a permis concursul său în vătămarea intereselor celeilalte părți în proces .
Este adevărat că în apel au fost invocate ca prezumții, în sensul că există identitate între R. I. Diamant și M. P., procura din 01.03.1939 dată la Cernăuți de M. P., prin care îl mandatează pe dl. I. Diamant, „ să închirieze oricui i-ar crede de cuviință imobilul situat în orașul P. ., să semneze contractul de locațiune încasând chiria cuvenită" cât și contract de închiriere din 30.08.1945, încheiat de M. P. „prin procuratorul meu I. Diamant" cu Fabrica de Zahăr „Danubiana" din R., tot pentru imobilul din P., ., însă acestea nu sunt suficiente pentru a proba identitatea dintre cele două persoane invocate, urmând a fi înlăturate întrucât o schimbarea atât în ceea ce privește prenumele cât și în ceea ce privește numelui nu poate avea loc doar printr-o schimbare a stării civile, astfel cum susțin reclamanții (respectiv prin căsătorie).
Este evident că dreptul de proprietate asupra imobilului construit și neconstruit situat în P., ., a existat anterior naționalizării în patrimoniul numitei M. P., sau M. Dr. Const. L. P..
În raport de cele expuse, în mod corect s-a reținut că nu există un înscris care să facă dovada că R. I. Diamant s-a căsătorit cu Dr. Const. L. P. și trecând la religia ortodoxă (anterior aparținând cultului mozaic) și-a schimbat își prenumele devenind M. Dr. Const. L. P..
Curtea observă că tribunalul a reținut lipsa de fundament în aplicarea vreunei prezumții simple, întrucât schimbarea atât a prenumelui cât și a numelui nu poate avea loc doar printr-o schimbare a stării civile, astfel cum susțin reclamanții (respectiv prin căsătorie).
În considerarea celor expuse, instanța de prim control judiciar reține că, la dosarul cauzei nu a fost depus nici certificatul de deces al numitei M. Dr. C. P. și nici acte din care să rezulte vocația succesorală a notificatorului B. Ștefal Delano la moștenirea acesteia, notificatorul nejustificându-și calitatea de persoană îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii m 10/2001.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul și să păstreze sentința Tribunalului Iași, ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de B. S. M. și P. S. împotriva sentinței civile nr. 1092 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași Secția civilă, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 Noiembrie 2013.
Președinte,Judecător,
S. C. AntoanelaGhideanu A.
Grefier,
G. D.
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./04.12.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1043/2013. Curtea de Apel IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
