Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr. 754/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 24427/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 754/2013
Ședința publică de la 03 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâtul S. N. împotriva deciziei civile nr. 530/2012 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași, având ca obiect autorizare desființare lucrări – Legea nr. 50/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul S. N., lipsă fiind intimata Poliția L. Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la al treilea termen de judecată, netimbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbrul judiciar mobil; nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Recurentul S. N. depune la dosar chitanța nr._ din 30.05.2013 privind taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Recurentul S. N. învederează instanței că motivele de recurs formulate se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocată, din oficiu.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 958/18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, a admis acțiunea formulată de către reclamantul MUNICIPIUL IAȘI – POLIȚIA L., în contradictoriu cu pârâtul S. N.
A obligat pe pârât să desființeze construcția realizată fără a deține autorizația de construire pe terenul proprietate din Iași, ., județul Iași, construcție în suprafață de 160 mp, în termen de treizeci de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; în caz contrar, măsura desființării se va aduce la îndeplinire prin grija PRIMARULUI MUN. IAȘI cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând a fi suportate de către pârât.
Instanța de fond a constatat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași la data de 27 iulie 2011sub nr. de dosar_, reclamantul MUNICIPIUL IAȘI – POLIȚIA L. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului să desființeze lucrările realizate fără autorizație de construire la adresa din Iași, ..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, în urma verificărilor efectuate de către agenții reclamantului la adresa anterior menționată, s-a constatat că pârâtul a construit pe terenul deținut în proprietate în Iași, ., o construcție în suprafață de 160 mp, fără a deține autorizație de construire. S-a mai susținut că s-a procedat la întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._-36 din 7 aprilie 2011, prin care pârâtul au fost amendați cu_ lei, iar, ca măsură complementară, s-a dispus . obținerea autorizației de construire, stabilindu-se drept termen de 8 iulie 2011, în caz contrar desființarea construcției.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță, precizând că a obținut în 22 aprilie 2011 certificatul de urbanism nr. 1195 (fila 22).
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța a reținut, în fapt și în drept, următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._-36 din 7 aprilie_ încheiat de către MUNICIPIUL IAȘI – POLIȚIA L., S. N. au fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 2 lit. a din Legea nr. 50/1991; s-a reținut că domnul S. N., în calitate de proprietar al terenului situat în iași, ., a construit pe acest teren o construcție fără a deține autorizație de construire. Totodată, prin același proces verbal de contravenție, s-a pus în vedere pârâtului ca, până la data de 8 iulie 2011 să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire sau să desființeze construcția ilegal realizată. Deși acest termen s-a împlinit, pârâtul nu a făcut dovada că s-a conformat dispozițiilor cuprinse în acest proces verbal. Certificatul de urbanism obținut în 22 aprilie 2011 și depus la dosar nu echivalează cu . neținând loc de autorizație de construire și neconferind dreptul de a executa lucrări de construcții.
În drept, instanța a reținut aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, potrivit cărora în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal; în cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurii desființării, iar, în cazul nerespectării termenului limită stabilit, masurile dispuse de instanță se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Față de situația de fapt reținută și dispozițiile legale invocate, instanța a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să desființeze construcția realizată fără a deține autorizația de construire pe terenul proprietate din Iași, ., județul Iași, construcție în suprafață de 160 mp, în termen de treizeci de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; în caz contrar, măsura desființării se va aduce la îndeplinire prin grija PRIMARULUI MUN. IAȘI cu sprijinul organelor de politie, cheltuielile urmând a fi suportate de către pârât.
Prin decizia civilă nr. 530/2012 din 21 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins apelul declarat de pârâtul S. N. împotriva sentinței civile nr. 958/18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Din probele administrate în fața primei instanțe cât și din declarațiile de apel, rezultă că apelantul pârât nu a obținut autorizația legală pentru construcția pe care a început să o edifice.
Acesta a fost motivul pentru care a și fost sancționată contravenția conform procesului verbal contravențional_/7.04.2011 (fila 11 dosar). Faptul că a făcut demersuri pentru obținerea autorizației sau că a obținut certificatul de urbanism, nu dă dreptul apelantului de a construi.
Autorizația de construire este un act premergător, o condiție legală obligatorie ce trebuie îndeplinită anterior începerii edificării construcției.
Apelului i s-a fixat un termen, prin nota de control din 17.05.2011 (fila 7 dosar), respectiv 8.07.2011, termen ce nu a fost respectat.
Motivele apelului nu susțin îndeplinirea condițiilor legale pentru edificarea construcției ci dimpotrivă confirmă faptul că autorizația nu a fost obținută.
Este irelevantă susținerea apelantului, în sensul că a solicitat de mai multe ori eliberarea autorizației atât timp cât a construit un imobil cu încălcarea dispozițiilor legale. Aceste solicitări nu dau dreptul apelantului de a construi în lipsa autorizației.
S-a reținut, așadar, ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe. Nu poate fi avută în vedere cererea apelantului de transfer a cauzei la Secția de contencios administrativ și nici de lărgire a cadrului procesual deoarece potrivit art. 294 Cod procedură civilă „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nici nu se pot face alte cereri noi”.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat nefondat apelul care a fst respins cu păstrarea sentinței primei instanțe.
Împotriva deciziei civile nr. 530/ 21.09.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă a formulat recurs S. N. criticând-o sub următoarele aspecte:
Susține că a solicitat în nenumărate rânduri Serviciului Urbanism din cadrul Primăriei Iași eliberarea unui certificat de urbanism (certificat pe care l-a avut la un moment dat) și implicit a autorizației de construire a unei locuințe individuale, dar a primit răspunsul de a aștepta până la eliberarea planului urbanistic general al Iașului, când va primi aviz favorabil construirii acestei locuințe pe teren proprietate personală, deoarece numai atunci terenul va fi readus din punct de vedere legal la zonă pentru construcții de locuințe. Ceilalți proprietari au obținut autorizație de construire prin derogare, ceea ce nu se mai poate și pentru terenul său după . OG nr. 114/2007.
Menționează că în zona în care se află terenul pe care îl deține nu mai poate fi zonă P1A, deoarece este construit în totalitate cu vile și cu blocuri P + 7.
Reglementarea funcțiunii terenului pe care îl deține este deja hotărâtă de către Primăria Iași, dar legiferarea ei se va face odată cu apariția Planului Urbanistic General al Iașului care este deja întocmit, dar Primăria Iași nu dispune de fondurile necesare pentru achiziționare, deși planul urbanistic general al Iașului actual a expirat și a fost prelungit prin hotărârea Consiliului Local.
Față de cele arătate solicită să se dispună amânarea judecății acestei cauze și anume demolarea, deoarece în prezent nu are unde să locuiască împreună cu familia, fiind singura proprietate pe care o deține, iar aplicarea acestei hotărâri i-ar arunca familia în stradă, familie compusă din 4 membrii, un student, un elev și soția până la apariția noului PUG al Iașului, atunci când va depune la dosarul cauzei autorizația de construire.
Legal citată intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Instanța, din oficiu, la termenul din data de 15 aprilie 2013 a pus în discuția părților încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Recurentul S. N., prezent la termenul din data de 03 iunie 2013 a învederat instanței că motivele de recurs formulate se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurentul S. N. și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, asupra excepției procesuale, de procedură, absolută, peremptorie a nulității recursului, Curtea reține următoarele:
În actuala reglementare, recursul are configurația unei căi extraordinare de atac ce poate fi exercitată, în mod exclusiv, pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, menționate în mod exhaustiv în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. „c” Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: „motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor” sau, după caz, mențiunea că „motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, la termenul din 03 iunie 2013, la solicitarea instanței de recurs, recurentul S. N. a precizat că motivele sale de recurs, se încadrează în dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă.
Curtea notează că articolul 304 Cod pr. civ. enumera - cu caracter exhaustiv - cazurile de nelegalitate pentru care poate fi modificată sau casată o hotărâre. Pornind de la aceste dispozitii legale in practica judecatoreasca s-a decis in mod constant ca, sanctiunea nulitatii recursului nu intervine doar in situatia in care motivarea cererii lipseste cu desavarsire, ci si atunci cand recurentul nu indica niciunul dintre cazurile de casare sau modificare prevazute de art. 304 Cod pr. civ., marginindu-se sa reia sustinerile si apararile formulate in fazele procesuale anterioare si a caror incadrare . de recurs prevazute de lege este imposibila.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs S. N. înțelege să critice doar maniera în care instanțele au analizat și interpretat probatoriile administrate în cauză.
Criticile formulate privesc – în integralitatea lor – pretins greșita stabilire a situației de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată (ori o neluare în examinare) a probelor administrate.
Asemenea argumente s-ar fi încadrat în dispozițiile art. 10 și 11 Cod procedură civilă, în prezent abrogate prin Legea nr. 219/2005 și O.U.G. nr. 138/2000, ceea ce face ca ele să nu mai poată fi valorificate, în calea extraordinară de atac a recursului.
Curtea consideră necesară precizarea, că instanța de recurs nu are atributul de a analiza probele invocate de recurent și nici să stabilească o altă situație de fapt pe baza acestora, motivul de recurs, reglementat de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, pe care îl invocă, în realitate, S. N., în cererea de recurs, fiind abrogat.
Menționăm că simpla nemulțumire a părții în legătură cu soluția pronunțată de tribunal nu este suficientă pentru a antrena casarea deciziei, atâta vreme cât partea nu invocă motive de critică ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior, urmează ca în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă să se constate nulitatea recursului formulat de S. N. împotriva deciziei civile nr. 530/2012 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de pârâtul S. N. împotriva deciziei civile nr. 530/2012 din 21 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2013.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, L. P. |
Grefier, D. G. |
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./01.07.2013
Tribunalul Iași:
- A. C.
- D. C.
Judecătoria Iași: M. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 532/2013. Curtea de Apel IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 278/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
