Obligaţie de a face. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 4504/245/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 5/2013

Ședința publică de la 07 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. G.

Judecător L. P.

Judecător C.-A. S.

Grefier C. L.

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de P. F. împotriva deciziei nr. 390/06.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind D. N. și D. R., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă personal recurentul P. F., av. V. D. pentru intimații D. N. și D. R..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată la solicitarea recurentului pentru a-și angaja apărător, fiind prorogată discutarea excepției privind încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:

Recurentul P. F. învederează instanței că nu a avut mijloacele materiale necesare în vederea angajării unui avocat și că nu mai are de formulat cereri prealabile.

Curtea pune în dezbaterea părților excepția privind încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.

Recurentul P. F., având cuvântul, solicită a se constata că instanța de apel a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al sentinței și astfel au fost nesocotite probele de la dosar, respectiv proba cu acte, interogatoriu și martor, care coincid în conținut. În interogatoriul luat lui D. R. aceasta, la întrebarea nr. 6, a răspuns că instalația de gaz este poziționată pe peretele casei care este pe limita de proprietate. Pârâtul D. N., în răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu, a precizat că a schimbat traseul racordului de canalizare, care era comun cu al său, întrucât a fost afectat de rădăcinile nucului. Și răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu este în susținerea afirmațiilor sale. De altfel, solicită a se constata că răspunsurile la interogatoriu se coroborează cu actele depuse la dosar, respectiv planul de situație, adrese de la E-on Gaz, dar și cu declarația martorului care a relatat că a văzut când D. N. a smuls din perete țeava de gaz ce deservea proprietatea lui. Prin faptul că intimații se opun acțiunii sale, ei pun în pericol viața și bunurilor celorlalți care locuiesc în cele 3 proprietăți ce constituie un imobil compact. Dacă nucul se prăbușește peste imobil afectează proprietatea lui, inclusiv structura de rezistență.

În ceea ce privește încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicită a se constata că motivele de recurs se referă la legalitatea actelor care au stat la baza admiterii apelului, pentru judecarea căruia s-a stabilit o taxă de timbru nelegală. Apelul a fost admis cu o taxă de timbru sub cea prevăzută de lege. Intimații au plătit taxă de timbru de 4 lei, dânsul s-a opus, a solicitat să fie calculată legal, însă instanța de apel i-a respins solicitarea. Astfel, consideră că apelul a fost ilegal sub toate aspectele, neținându-se cont de probe, de taxa de timbru. Mai mult, solicită a se observa că intimații aveau obligația să depună întâmpinare, dar nu au depus. El a depus taxa de timbru legală și solicită să îi fie admis recursul, pentru că legea trebuie să fie la fel pentru toți. După terminarea ședinței, înainte de retragerea completului de judecată, a depus la dosar concluzii scrise.

Av. V. D. pentru intimații D. N. și D. R., având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, urmând a se constata că toate susținerile recurentului sunt extra petita. Nu sunt motive de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, și, prin urmare, recursul este lovit de nulitate. Recurentul doar se plânge de interpretarea greșită a probelor, iar în ceea ce privește susținerea referitoare la timbraj, este vădit tardivă. Depune la dosar concluzii scrise și jurisprudență și solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.

INSTANȚA

Asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 7004 din 29 aprilie 2010, Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâți ca neîntemeiata

A respins excepția inadmisibilității și prematurității capătului de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor invocate de pârâți.

A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere formulat de reclamant având ca obiect tăierea nucului.

A admis în parte acțiunea formulata de reclamantul P. F. - in contradictoriu cu pârâții D. N. și R..

A obligat pârâții la permiterea accesului reclamantului pe proprietatea pârâților in vederea efectuării reparațiilor necesare la instalația de gaze ce deservește proprietatea reclamantului, precum și la tăierea nucului, a crengilor și a rădăcinilor acestuia.

A respins ca neîntemeiat capătul de cerere al reclamantului având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite prin prezenta sentința, precum și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune pentru nerespectarea obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 3007/2005.

Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiata având in vedere ca, prin actele de proprietate depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada calității sale procesuale, el având calitatea de proprietar asupra imobilului său și de vecin cu pârâții D. (a se vedea înscrisurile de la filele 125, 127 ds). De altfel, părțile din prezentul dosar s-au mai judecat și in alte dosare in cadrul cărora nu s-a pus in discuție faptul ca reclamantul nu ar avea calitate procesuala activa.

Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere referitoare la daune și la cel referitor la tăierea nucului, instanța, raportat la prev art 6 CEDO a considerat, ca este neîntemeiata, iar motivele invocate de către pârâți in susținerea acestei excepții țin de fondul cauzei.

Cu privire la excepția prematurității capătului de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor instanța a arătat ca lege nu prevede un termen in care trebuie solicitate aceste daune astfel încât să se pună problema invocării și admiterii unei asemenea excepții.

Pe fondul cauzei instanța a constatat ca acțiunea este întemeiată în parte pentru următoarele motive:

Prin sentința civila nr. 3007//11.04.2005 pronunțată in ds_/2003, rămasă irevocabila, s-a dispus, printre altele, și obligarea pârâților din prezenta cauza la permiterea accesului reclamantului P. pentru reparații la instalația de canalizare ce deservește proprietatea sa in caz de avarii.

Astfel, cu privire la capătul de cerere al reclamantului referitor la obligarea pârâților la plata de daune cominatorii, instanța a arătat ca practic probele ce s-au administrat in prezentul proces de către reclamant se refera la celelalte capete de cerere formulate de acesta astfel încât instanța a dispus respingerea solicitării reclamantului ca neîntemeiata. Instanța a avut in vedere in acest context prevederile art. 1169 cod civil care prevede principiul potrivit căruia cel ce emite o pretenție trebuie să o dovedească. Astfel, reclamantul nu a dovedit starea de avarie ce reclama o intervenția urgenta și care să justifice cererea sa. In plus, s-a constatat ca reclamantul are obținută in favoarea sa sentința civila nr. 422/14.01.2009 pronunțată in ds_/245/2008 prin care pârâții au fost obligați la plata unei amenzi civile in favoarea statului pentru permiterea accesului său pentru efectuarea reparațiilor la instalația de canalizare in caz de avarie. De altfel, conform înscrisurilor aflate la dosar la filele 107 și urm ds, pârâții au notificat pe reclamant cu privire la verificarea instalației de canalizare existenta pe proprietatea sa ( a se vedea in acest context procesul verbal atașat la dosar la fila 110 ds.), atașându-se de altfel și dovada incunostiintării reclamantului cu privire la aceasta situație.

In ceea ce privește solicitarea reclamantului referitoare la obligarea reclamanților la plata de daune pe celelalte capete de cerere, instanța a dispus respingerea si a acestei solicitări, având in vedere ca, in situația admiterii cererii lui referitoare la aceste capete, reclamantul va avea posibilitatea de a executa silit hotărârea obținută. De altfel, abia la momentul in care prezenta hotărâre va rămâne definitiva,exista la îndemâna reclamantului posibilitatea ca, in cazul neexecutării de buna voie a sentinței de către pârâți, să introducă și o acțiune pe cale separata prin care să solicite obligarea acestora la plata de daune cominatorii.

Înainte de a proceda la analizarea probelor pe celelalte capetete de cerere formulate de către reclamant, instanța a arătat ca s-a luat in considerare inclusiv declarația martorului H. C. ,admis pentru reclamant, declarație ce a fost coroborata cu celelalte probe administrate, având in vedere ca ,așa cum rezulta din declarația acestuia, acesta cunoaște foarte bine situația de fapt pentru simplul motiv ca el este unul din cei care locuiește in clădirea compacta cu trei proprietari de care a relatat cadrul interogatoriului formulat de către reclamant ( întrebarea nr. 6-fila 84 ds), clădire compacta in care locuiește si reclamantul.

In ceea ce privește capătul de cerere referitor la permiterea accesului reclamantului pe proprietatea pârâților in vederea efectuării reparațiilor necesare la instalația de gaze ce deservește proprietatea sa instanța a considerat ca cererea sa este întemeiată având in vedere următoarele probe ce au fost administrate. In ceea ce privește siguranța acestei instalații, se va avea in vedere adresa din data de 14.02.2009 din partea lui Eon Gaz către reclamant in cadrul căreia se arata ca aceasta nu mai prezintă gradul de siguranța in exploatare necesar astfel încât se poate ajunge la situația sistării furnizării gazelor naturale pâna la remedierea tuturor problemelor, situație care poate fi prevenita prin acțiuni preventive de-ale beneficiarului ( fila 61 ds).Pe de alta parte, din adresa nr._/18.05.2004 rezulta ca tevile de gaz se afla amplasate pe peretele exterior-accesibil din curtea proprietate personala din .( fila 62 ds), împrejurare care a fost confirmata și prin adresa din partea lui Eon Gaz către reclamant ( fila 81 ds).Astfel, din aceasta adresa rezulta ca instalatia de utilizare la adresa reclamantului a fost amplasata in poziția in care se găsește din anul 1990 ( adică înainte de data la care s-a cumpărat imobilul de către pârâți) cu acordul proprietarului imobilului de la acea data, respectiv Apălimăritei M. și Consiliul Local Iași. De altfel, modul de poziționare al acesteia a fost recunoscut prin răspunsurile la interogatorii date de către pârâți. De altfel, din declarația martorului H. C., audiat pentru reclamant rezulta ca, având in vedere cum este poziționată instalația de gaze ce deservește proprietatea reclamantului, domnul P. nu poate să o repare decât daca se amplasează o scara in curtea familiei D., care însă nu ii permite accesul, martorul fiind prezent al una din discuțiile avute intre reclamant și pârâta D., martorul precizând ca aceasta i-a comunicat reclamantului ca niciodată nu ii va permite accesul prin curtea ei, spunându-i și ca este „netrebnic”. De altfel pentru a reliefa care este atitudinea pârâtelor fata de reclamant, inclusiv pentru a se reliefa relațiile tensionate existente intre părți, instanța arata ca același martor a mai arătat ca pârâtul D., la un moment dat, când era urcat pe casa sa, pentru a da frunzele la o parte, a smuls efectiv țeava de gaze ce se afla amplasata pe casa sa și care deservește proprietatea reclamantului.

Pentru toate aceste motive instanța a considerat întemeiat acest capăt de cerere pe care l-a admis și a obligat pârâții, in temeiul art. 1073-1075 Cod civil, la permiterea accesului reclamantului pe proprietatea pârâților in vederea efectuării reparațiilor necesare la instalația de gaze ce deservește proprietatea reclamantului.

In ceea ce privește capătul de cerere referitor la tăierea nucului, a crengilor și a rădăcinilor acestuia sa instanța a considerat ca cererea sa este întemeiată. Se constata ca pârâții au dobândit proprietatea asupra casei in care locuiesc in anul 1992, situata in ., Iași, in temeiul contractului de vânzare cumpărare nr 4232/1992 din data de 27/02.1992 de la vânzătorii M. I. și S. ( fila 60 ds).În ceea ce privește nucul, așa cum reiese din probele administrate, acesta se află situat pe proprietatea pârâților, iar defrișarea acestuia, conform și adresei atașate la dosar din partea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu o poate solicita decât proprietarul terenului pe care se află situat nucul ( fila 129 ds).De altfel, din răspunsul la interogatoriu data de către numita D. R., nucul se afla acolo de mai bine de aproximativ 20 de ani de zile. Nu se poate dispune respingerea acestui capăt de cerere, in situația dovedirii temeiniciei lui, pe simplul motiv că proprietarul terenului pe care se afla amplasat nucul nu solicita defrișarea lui. Din declarația martorului Hurunicu C. rezulta ca acest nuc se afla amplasat la o distanta de aproximativ jumătate de metru fata de clădirea in care sta reclamantul, fiind de altfel situat exact pe instalația de canalizare, că are o înălțime de aproximativ 5 metri, el fiind amplasat in spatele gardului ce desparte proprietatea părților și că amenința integritatea ambelor proprietăți. Același martor, a mai precizat ca pârâtii au efectuat modificări la canalizare tocmai pentru a nu scoate nucul de pe locul in care se afla. În plus, același martor a mai arătat ca a auzit-o pe pârâta spunând ca refuza să taie nucul.

De altfel, instanța a arătat că, având in vedere relațiile tensionate existente intre părți, inclusiv procesele avute intre ele referitoare la permiterea accesului la sistemul de canalizare, rezulta in mod clar refuzul pârâților referitor la solicitarea unui eventual aviz pentru tăierea nucului. Pe de alta parte, așa cum rezulta din probele administrate, acesta amenința integritatea inclusiv a imobilului reclamantului și, in plus ,este situat la o distanta foarte mica fata de gradul despărțitor, fiind încălcate prev. art. 607 Cod civil, motiv pentru care instanța considera întemeiat acest capăt de cerere și va obliga pârâții la tăierea nucului, a crengilor și a rădăcinilor acestuia, in tem art. 1073-1075 Cod civil, urmând ca pârâții să facă toate demersurile necesare prealabile acestui lucru.

În temeiul principiului disponibilității instanța a aluat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat apel D. N. și D. R. și - prin decizia civilă nr. 390/2011 din 06 mai 2011 - Tribunalul Iași a admis apelul și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei.

A respins acțiunea promovată de reclamantul P. F. în contradictoriu cu pârâții D. N. și D. R..

A păstrat dispozițiile primei instanțe referitoare la respingerea excepțiilor.

A luat act că apelantul nu solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei, tribunalul a reținut că instanța de control va analiza motivele de apel care se referă la dispozitivul primei instanțe de obligare a apelanților să permită intimatului accesul pe proprietățile lor pentru efectuarea reparațiilor la instalația de gaze precum și obligația de tăiere a nucului. Restul criticilor formulate, nu pot fi analizate având în vedere că aceste capete de cerere au fost respinse de prima instanță, apelanții neavând astfel interes în susținerea lor.

Prin acțiunea introductivă reclamantul intimat a solicitat a fi obligați pârâții apelanți să-i permită accesul pe proprietatea lor pentru a efectua lucrări de întreținere și reparații la instalația de gaz ce deservește proprietatea sa și să taie nucul din vecinătatea imobilului său care distruge instalația de canalizare.

A mai susținut intimatul că există pericolul de prăbușire a capacului.

Reclamantul intimat a depus la dosar încheierea 2072/20.02.2002 emisă de Biroul Carte Funciară Iași și contractul de vânzare – cumpărare nr. 3607/1997 din care rezultă intabularea dreptului său de proprietate cu privire la . în Iași, . și construcția de pe acest teren. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este astfel neîntemeiată, instanța de fond dispunând corect respingerea ei.

Adresa din 14.02.2009 a E.ON GAZ de la fila 5 dosar reținută de instanța de fond atestă obligația proprietarului instalației de gaze de a întreține și repara. Nu rezultă din această adresă necesitatea efectuării reparațiilor, în sensul de deteriorare a instalației și a existenței unui pericol.

Această adresă nu este o somație. Adresele de la filele 62 și 80 dosar fond se referă la faptul că țevile de gaz sunt amplasate pe peretele exterior accesibil din curtea apelanților pârâți.

În privința declarației martorului H. C. (fila 134), se constată că în încheierea de ședință din 18.03.2010 s-a consemnat că acesta consumase băuturi alcoolice chiar înainte de a se prezenta în instanță. Prin urmare, această declarație trebuie interpretată cu o anumită rezervă, aspect pe care instanța de fond nu l-a reținut.

Din interogatoriul luat reclamantului intimat rezultă, în mod clar că nu s-a adresat E.ON GAZ pentru verificarea instalației iar din actele depuse nu rezultă starea de pericol ca urmare a deteriorării acesteia.

De altfel nici instanța de fond nu a reținut necesitatea efectuării unor reparații iar faptul că între părți sunt relații tensionate nu justifică cererea reclamantului de a pătrunde pe proprietatea pârâților. Instanța de fond a acordat valoare probatorie esențială declarației martorului H. C. dar nu a ținut cont de situația acestuia. Apreciem astfel că din întregul probatoriu de la fond cât și din apel nu rezultă faptul că instalația de gaze ar necesita reparații astfel încât cererea reclamantului să poată fi admisă, prima instanță reținând incorect situația de fapt.

În privința cererii de tăiere a nucului, considerăm că instanța de fond a reținut situația de fapt, din nou, ca urmare doar a declarației martorului H. C., declarație ce impune o anumită rezervă. Situația canalizării, ce ar fi afectată de existența capacului, a fost soluționată prin sentințele civile nr. 3007 (fila 47) și nr. 422 (fila 63).

Din nou, s-a apreciat că reclamantul nu a dovedit pericolul reprezentat de acest capac pentru instalație. Reclamantul este beneficiarul acelor hotărâri judecătorești ce pot fi puse în executare pentru remedierea eventualelor probleme ale canalizării, a conchis instanța de apel.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul P. F.. În motivarea recursului el arată că instanța de apel a interpretat greșit probele din dosar, neținând cont de acestea. Martorul H. C. declară clar că imobilul din Iași, ., din care o parte este proprietate P. este un imobil compact (cu pereți comuni), arătând că 1-a văzut pe numitul D. când a smuls din perete și îndoit țeava de gaze ce alimentează proprietatea P., precizând că accesul pentru întreținerea și reparația acesteia nu se poate face decât din curtea proprietate D.. În continuarea declarației date în fața instanței de fond, martorul arată că frunzele nucului, ce se află la aproximativ jumătate de metru de imobilul din Sărărie, nr. 165, erau căzute pe acoperișul imobilului, degradându-1, ulucele fiind înfundate cu frunze.

Însuși D. N. răspunzând la interogatoriu, arată clar că acesta și-a modificat traseul de canalizare care era comun cu cel ce deservește prop. P., pentru a ocoli nucul și a se vărsa în căminul de la stradă, tocmai datorită faptului cu vechiul traseu comun era afectat de rădăcinile nucului.

Cu privire la neadevărurile și jignirile la adresa martorului, că ar fi fost în stare de ebrietate, invocate în apel, acestea sunt o aberație, în opinia recurentului. Dacă ar fi fost adevărat, apelanții ar fi putut, la data prezentării martorului pentru audiere, să se opună audierii acestuia, dar acest lucru nu s-a întâmplat, așa cum rezultă din încheierea de ședință, comportamentul martorului fiind normal, corect și civilizat. Din aceste motive, instanța de fond, apreciind sinceritatea martorului, a ținut cont și de declarația acestuia, ce este în concordanță cu celelalte probe din dosar.

Din actele depuse la dosar (adresele E-on Gaz, trimise cu ocazia verificărilor periodice) rezultă cu claritate că instalația de gaze ce alimentează prop. P. se află pe aceeași poziție încă din anul 1990, când a fost executată cu acordul vecinilor la limita de proprietate cu imobilul din Sărărie 167, prop. fam. D., și că proprietarul P. al acestei instalații are datoria să o întrețină și șă o repare pentru a preveni eventualele accidente. Această instalație se află la distanță foarte mică de nuc și este în pericol, de altfel ca și întregul imobil ca nucul să se prăbușească peste acestea, ținând cont de faptul că nucul este bătrân cât și de fenomenele naturale extreme ce sunt din ce în ce mai dese (furtuni, cutremure, etc). Distanța de circa 8-9 metri față de imobil indicată în mod răutăcios și nereal de apelanții D. în apel este contrazisă de probele din dosar. (în realitate este de jumătate de metru). Dacă la canalizare, prinopunerea fam. D. de a-i permite accesul să intervină în caz de avarie nu are ea consecință decât lipsa de folosință a imobilului, la instalația de gaze, fam. D. trebuie să îi permită accesul pentru a interveni periodic preventiv pentru întreținerea acestei instalații tocmai în scopul de a nu apărea avarii (ce ar putea avea consecințe dramatice prin explozie, afectând atât proprietatea P., celelalte proprietăți învecinate, inclusiv prop. D., punând în pericol viața oamenilor din apropierea acestei conducte de gaze.)

Recurentul învederează că în mod greșit a reținut instanța de apel că nucul afectează numai instalația de canalizare, neținând cont de probele din dosar din care rezultă că nucul pune în pericol atât imobilul, cât și viața locatorilor, distrugând învelitoarea din tablă a imobilului P. cu frunzele ce cad pe aceasta. De asemenea, instanța de apel reține în mod greșit că la instalația de gaze trebuie intervenit numai în caz de avarie, neținând cont de pericolele invocate anterior și că intervențiile pentru întreținere trebuie să se facă periodic și preventiv. Faptul că nu s-a adresat E-on gaz pentru verificare a fost interpretat greșit de instanța de apel, întrucât verificările la instalația de gaze se fac periodic de către E-on gaz cu scopul de a preveni dezastrele, conchide P. F..

Recursul nu este motivat în drept, prin referire la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat 2 Cod procedură civilă.

Din oficiu, s-a pus în discuție nulitatea recursului, excepție care operează în cauză, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005) a marcat - în materie de procedură civilă - o schimbare a concepției legiuitorului român în materia recursului, acesta devenind dintr-o cale ordinară de atac una extraordinară.

Expresie a acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motivele de nelegalitate expres și limitativ enunțate de articolul 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă. Au fost - astfel - abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, texte potrivit cu care în recurs se putea invoca greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).

În speță, curtea de apel constată că argumentele prezentate de recurent nu se încadrează în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă (invocat de acesta), textul menționat vizând o hotărâre lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În realitate, toate criticile expuse în declarația de recurs se circumscriu erorilor pretins comise de instanța de apel în stabilirea situației de fapt.

Astfel cum s-a menționat, asemenea argumente nu se încadrează nici în punctul 9 nici în vreunul dintre celelalte puncte ale articolului 304 Cod procedură civilă, reprezentând motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea extraordinară de atac a recursului.

În ce privește pretinsa greșită stabilire a taxei judiciare de timbru în apel, se observă că o asemenea critică nu s-a formulat în termenul de motivare a recursului, situație în care nu poate fi examinată.

Curtea de apel reține că - potrivit articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă - recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, prin motivare înțelegându-se, conform articolului 302 indice 1 alineat (1) litera c) Cod procedură civilă, indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac.

În condițiile în care recurentul nu a prezentat motive de nelegalitate încadrate în articolul 304 Cod procedură civilă, operează sancțiunea stabilită de alineatul (1) al articolului 306 evocat, curtea urmând a constata nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, în accepțiunea art. 306 alineat (2) Cod procedură civilă.

Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 306 alineat (1) Cod procedură civilă curtea va constata nulitatea recursului și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată către intimați, onorariul de avocat urmând a fi redus la 500 lei, potrivit art. 274 alineat (3) Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul formulat de reclamantul P. F. împotriva deciziei civile nr. 390/2011 din 06 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția civilă.

Obligă recurentul să plătească intimaților D. N. și D. R., suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07.01. 2013.

Președinte,

A. G.

Judecător,

L. P.

Judecător,

C.-A. S.

Grefier,

C. L.

Red. G.A.

Tehnored. L.C.

2 ex.

Tribunalul Iași: A. C.

D. C.

Judecător fond: H. I.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel IAŞI