Validare poprire. Decizia nr. 1010/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1010/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 4979/189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1010/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulat de recurenta . în contradictoriu cu intimata . BARLAD și terțul poprit . BARLAD -FILIALA IAȘI, împotriva deciziei civile nr. 84/A din 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul V., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin reprezentant convențional, avocat Grierosu G., cu delegație de substituire a doamnei avocat I. I., lipsă fiind reprezentantul legal al recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar de 0,50 lei; la data de 22.07.2013, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare, ce a fost comunicată recurentei; la data de 23.09.2013, prin serviciul registratură, recurenta a depus concluzii scrise; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Reprezentantul convențional al intimatei depune la dosarul cauzei delegație de substituire ./_/2013 și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Raportat la primul motiv de recurs invocat de recurentă, referitor la faptul că instanța de fond nu s-a mai aplecat asupra analizării probatoriului nu apare decât ca fiind unul superfluu, care nu impune decât respingerea recursului.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, solicită să se constate că întreaga critică nu îndeplinește conținutul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, analiza motivării instanței de apel de către recurentă fiind făcută în mod trunchiat și subiectiv, fără suport de legalitate, astfel încât hotărârea instanței de apel este legală și temeinică.
Criticile recurentei referitoare la neadministrarea probelor noi nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și nici nu pot fi primite ca omiteri ale instanței de apel, în condițiile în care culpa îi aparține recurentei. Instanța de apel la momentul dezbaterii fondului cauzei nu avea la dosar notele de ședință privind probatoriile solicitate de către recurentă, deoarece acestea au fost expediate foarte târziu.
Astfel, pentru toate motivele invocate de recurentă nu se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei se relevă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bârlad la data de 03 octombrie 2012, reclamanta ., cu sediul în București, în contradictoriu cu . BÂRLAD – Filiala Iași, cu sediul în Iași, în calitate de terț poprit, în temeiul art. 460 Cod procedură civilă a solicitat validarea popririi.
În motivarea în fapt a cererii se arată că la data de 10.08.2010, prin adresa nr. 270 Biroul Executorului Judecătoresc (B.) a înființat poprirea asupra sumelor datorate de terțul poprit . Bârlad– Filiala Iași le datora debitorului sau . până la concurența sumei de 107.844,90 lei.
Creditoarea susține că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 456 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se dispune validarea popririi conform art. 460 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, debitoarea a invocat că terțul poprit a confirmat la data de 10.08.2012 înființarea popririi. Se susține că cererea nu a fost formulată în termen de 3 luni, termen calculat de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, solicitând respingerea cererii.
Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă 3768 din 12 decembrie 2012 respinge cererea de validare a popririi și solicitarea de amendare a terțului poprit cu suma de 1000 lei.
În considerentele sentinței sunt citate dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă și reține că cererea de validare a popririi a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 3 octombrie 2012, înainte de împlinirea termenului de trei luni de la data înființării popririi, 10 august 2012, astfel că una din condițiile prevăzute de art. 460 alin.1 Cod procedură civilă nu este respectată, cererea pentru validarea popririi urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Se va respinge și solicitarea de amendare a terțului poprit cu suma de 1000 lei întrucât nu s-a dovedit, că, din rea credință a refuzat să-și îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi.
În apelul declarat, creditoarea . a formulat critici constând în interpretarea greșită a art. 460 ind. 1 Cod procedură civilă, în sensul că cererea de validare a popririi poate fi introdusă numai după epuizarea termenului de 3 luni.
Se arată că în interpretarea instanței se acordă terțului în mod nejustificat un termen de executare de 3 luni, în interiorul căruia, chiar dacă terțul rămâne în pasivitate până la penultima zi a termenului, creditorul nu are la îndemână nici un mijloc procedural de a determina terțul să facă plata.
Tribunalul V., prin decizia nr. 84/A din 29.04.2013 respinge apelul și păstrează sentința pronunțată de Judecătoria Bârlad. Instanța de control judiciar, în calea de atac a apelului ce este devolutiv, în aplicarea art. 297 Cod procedură civilă a procedat la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii fondului cauzei, analizând îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă. Astfel, prin prisma art. 452 și urm. Cod procedură civilă s-a examinat existența titlului executoriu și dacă s-a făcut dovada că terțul poprit este dator debitorului.
Pe baza probatoriului administrat în dosarul de executare atașat și în instanța de judecată s-a constatat că executorul a procedat la înființarea popririi fără a întreprinde verificări care să ducă la concluzia că terțului poprit datorează debitorilor vreo sumă de bani debitoarei. Pe de altă parte, nu se poate reține lipsa rolului activ al primei instanțe, atât timp cât, prima instanță a acordat apelantei posibilitatea de a-și propune probe pentru a-și dovedi acțiunea, cu atât mai mult cu cât, aceștia au avut apărare de specialitate, deoarece, în special în această situație, principiului rolului activ nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și apărarea intereselor acesteia. În această situație, rolul imparțial al instanței ar fi compromis, fiind afectat principiul egalității armelor. De altfel, procesul civil este, ca regulă generală, un proces la intereselor private, astfel încât, rolul judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, al disponibilității și contradictorialității, echilibru asigurat de către instanța de fond.
Tribunalul reține din jurisprudența pronunțată în materie și a instanței că: „dacă partea prezentă nu insistă în admiterea și administrarea expertizei solicitate în prealabil printr-o cerere scrisă, instanța nu este obligată să se pronunțe asupra acestui mijloc de probă”, obligația de a-și proba apărările revine reclamantului, în condițiile dispozițiilor art.1169 din Codul civil, instanța neputând să se substituie voinței părților, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul și să dea părților, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul V., creditoarea a formulat critici constând în aplicarea și interpretarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) constând în:
- prima instanță nu a analizat cererea pe fond, atunci când a apreciat că cererea a fost formulată înainte de împlinirea termenului de 3 luni, fără a se apleca asupra analizei probatoriului când a reținut că terțul poprit nu a negat existența raporturilor juridice. Se arată că în dispozitivul sentinței nu s-a precizat motivul pentru care s-a respins cererea ca prematură sau neîntemeiată.
- tribunalul a păstrat soluția primei instanție ca fiind legală și temeinică, considerând în mod greșit doar faptul că motivarea este eronată, ce face incident art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă - hotărârea cuprinde motive contradictorii.
- deși în apel se susține că „instanța urmează să procedeze la o nouă judecată a cauzei, părțile având posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la admisibilitatea acțiunii”, nu s-au administrat probe noi, deși au fost solicitate (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta precizează că și-a exercitat rolul activ în a proba că terțul este dator datornicului, solicitând relații de la Administrația Finanelor Publice a Municipiului Iași și Declarația nr. 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, solicitare respinsă, fiind invocat art. 11 din OG nr. 92/2003. În instanța de apel s-a cerut emiterea unei adrese către autoritatea competentă pentru a se depune la dosar copia declarației, cerere respinsă.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în apel are corespondent în probele administrate. D. fiind caracterul devolutiv al apelului, instanța de judecată a evocat fondul soluționând cauza în limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată. În conformitate cu art. 452 alin. 1 sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Pentru a fi executate silit sumele de bani trebuie făcută dovada că sunt certe și, deci, datorate la data înființării popririi, fie vor fi datorate în viitor.
Validarea popririi în temeiul art. 460 Cod procedură civilă ca etapă a executării silite constituie o formă specială de executare prin care terțul poprit devine dator creditorului, ceea ce este posibil numai dacă condițiile impuse de lege sunt îndeplinite cumulativ.
În alin. 1 art. 460 Cod procedură civilă prevede: „Dacă terțul nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea popririi.”
Pentru a-și îndeplini obligațiile impuse de art. 456 Cod procedură civilă, trebuie ca a treia persoană să datoreze sume de bani debitorului în speță pentru a dobândi calitate de terț poprit, ceea ce nu s-a probat, ca o primă condiție.
Faptul că prin sentință, judecătoria a examinat detaliat doar una din condiții, termenul – deși sunt succesive – calitate, termen, cumulative pentru validare – păstrarea sentinței prin respingerea apelului s-a impus pentru tribunal, fiind corectă, oricare din condiții neîndeplinită impunând aceeași soluție. Judecătoria a respins cererea de validare pentru neîndeplinirea cerințelor impuse de art. 460 Cod procedură civilă, neavând obligația de a menționa în dispozitivul hotărârii motivul, ci doar în considerente (art. 261 Cod procedură civilă). În primă instanță nu s-au invocat excepții unite cu fondul pentru a fi soluționate prin sentință, „termenul” prevăzut de art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă fiind una din condițiile de fond pentru exercitarea dreptului la acțiune.
Curtea reține că decizia tribunalului cuprinde considerentele în fapt și în drept, motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nefiind întemeiat. Cum nu s-a probat că terțul datorează bani debitorului, a analiza dacă și-a îndeplinit obligații ce nu s-au născut și într-un anumit termen, nu se impunea.
Modalitatea de a se proba că terțul este dator debitorului nu este limitată la documente cu un regim juridic special, ci se poate face prin orice mijloace de probă. În apel, conform art. 294 Cod procedură civilă, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi. Cererea de probe trebuie enunțată prin declarația de apel în forma impusă de art. 287 alin. 3 Cod procedură civilă. Instanța de control judiciar poate dispune administrarea de dovezi noi atunci când sunt necesare, învestirea sa fiind însă limitată, în speță la motivele de apel, prin care nu au fost solicitate.
Critica formulată sub acest aspect nu se poate reține ca o încălcare a art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă. Dispozițiile legale privind încuviințarea și administrarea probelor sub sancțiunea nulității în modalitatea pretinsă nu impune casarea deciziei pronunțate de tribunal. Se are în vedere că recurenta prin note de ședință a precizat, la 19.02.2013, la tribunal, că s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitoarei ceea ce impune și o altă procedură de executare decât a dreptului comun.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
Intimata . a solicitat cheltuieli de judecată, cerere întemeiată ce va fi admisă conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de ., cu sediul în București, împotriva deciziei civile nr. 84/A/ 29.04.2013 pronunțată de Tribunalul V., pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei ., cu sediul în Bârlad, cheltuieli de judecată în recurs, în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 Septembrie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/23.10.2013
Tribunalul V.: D. P. C.
I. R. E.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1186/2013. Curtea de Apel... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 169/2013. Curtea de... → |
|---|
