Obligaţie de a face. Decizia nr. 168/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 6550/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ nr. 168/2013
Ședința publică de la 08 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător C. P.
Judecător C.-A. S.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de către B. C. împotriva deciziei civile nr. 439 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimat fiind P. Municipiul Iași, având ca obiect autorizarea executării obligației de a face (L50/1991).
Dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 01.02.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr._/2010 la Judecătoria Iași, reclamantul P. num. Iași a chemat în judecată pe pârâtul B. C. și a solicitat în conformitate cu disp. art. 32 din Legea nr.50/1991 modificată și completată, obligarea acestuia la desființarea lucrărilor realizate, fără autorizație, în Iași, ., . și, în caz de refuz, autorizarea autorității administrative de a desființa lucrările pe cheltuiala pârâtului.
Prin întâmpinare, pârâtul B. C. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului față de dispozițiile art.32 alin. 1 raportat la art.27 din Legea nr. 50/1991. În susținerea excepției se argumentează că au calitate procesuală activă compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrative publice ale municipiului, iar din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul - P. num. Iași a acționat în numele său propriu și nu în calitate de reprezentant al unei persoane juridice de drept public.
Pârâtul a invocat, prin întâmpinare, și excepția inadmisibilității acțiunii susținând că lucrările de construcție nu au fost edificate în mod ilegal, în lipsa unei autorizații de construcții.
Pe fondul cauzei, se solicită încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației de construcție cu stabilirea unui termen limită de executare a acestei măsuri.
Prin încheierea din 21 oct. 2010 Judecătoria Iași a respins excepțiile invocate de către pârât față de dispozițiile art.32 din Legea nr. 50/1991 și art. 6 CEDO.
Prin sentința civilă nr. 4509/03.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. mun. Iași în contradictoriu cu pârâtul B. C..
Se stabilește un termen de trei luni pentru obținerea autorizației de construcție de către pârât de la data comunicării sentinței, în caz contrar este obligat pârâtul la desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construcție și aducerea imobilului din Iași, ., ., parter, . la starea inițială, pe cheltuiala sa și, în caz de refuz, este autorizat reclamantului să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Executarea construcției fără a exista autorizație de construcție de datorează culpei pârâtului. Art. 32 din Legea nr. 50/1991 prevede obligația persoanelor sancționate contravențional de a opri executarea lucrărilor și de a se conforma în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit art. 28 al 2 din legea amintită.
În alin. 2 art. 32 din lege se prevede obligația pentru instanța, în cazul admiterii cererii, a stabilirii termenelor limită de executare a măsurilor prevăzute la al 1.
În speță, procesul verbal de contravenție este încheiat la data de 22.09.2008 de către P. Iașii. D. măsură s-a prevăzut în procesul verbal de contravenție obligația pentru pârât de intrare în legalitate în condițiile legii, în caz contrar dezafectare. Or, petentul nu a făcut dovada îndeplinirii măsurii dispuse în procesul verbal de contravenție și nici nu a făcut dovada atacării procesului verbal și a obținerii, în mod irevocabil, a anulării procesului verbal de contravenție, acesta arătând de altfel ca nu a atacat in instanța procesul verbal de contravenție și că a achitat și contravaloarea amenzii ( fila 26 ds.).
Se poate constata faptul că P. a introdus acțiunea cu mult peste termenul limită de realizare a măsurii, respectiv peste termenul de 15.11.2008, dând astfel posibilitatea pârâtului de a intra în legalitate cu privire la măsura dispusă.
In plus, petentul a recunoscut, prin apărător, că a depus documentația necesară la Primărie, dar că până la acest moment încă nu s-a eliberat autorizația de construcție.
În consecință, având în vedere că nu s-a făcut dovada obținerii autorizației de care s-a făcut vorbire în procesul verbal de contravenție, autorizație care să corespunda situației de fapt reale, în temeiul normelor de drept expuse mai sus, Judecătoria Iași a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Instanța a considerat că este îndeajuns un termen de trei luni pentru obținerea autorizației de construcție de către pârât de la data comunicării sentinței, în caz contrar obligarea pârâtului la desființarea lucrărilor realizate fără autorizație de construcție și aducerea imobilului din Iași, ., ., parter, . la starea inițială, pe cheltuiala pârâtului și, în caz de refuz, autorizarea reclamantului să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul B. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 4509 din 3 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Iași invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru aceleași argumente expuse în întâmpinarea depusă la fond.
Invocă recurentul și faptul că la 11 februarie 2011 a obținut certificatul de urbanism nr._ și a început demersurile în vederea concesionării terenului cu obținerea avizelor necesare.
La termenul de judecată din 15 iunie 2011 tribunalul califică drept apel calea de atac față de obiectul cererii și art. 282 Cod procedură civilă.
Față de disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, cauza a fost suspendată prin încheierea din 7 dec. 2011 și repusă pe rol prin încheierea din 22 febr. 2012.
Prin decizia nr. 439 din 20 iunie 2012 Tribunalul Iași – Secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. C. și a păstrat sentința Judecătoriei Iași.
Instanța de apel a reținut următoarele:
Reclamantul P. municipiului Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. C. obligarea acestuia la desființarea lucrărilor fără deținerea autorizației de construcție.
În fapt, Tribunalul a reținut că prin procesul verbal de contravenție 80/22.09.2008 pârâtul B. C. a fost sancționat contravențional cu o amendă în cuantum de 3000 lei în baza art. 26 alin. 2 lit. b din Legea nr. 50/1991.
Întrucât pârâtul nu s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul verbal de contravenție în mod legal și temeinic instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă.
Astfel art. 32 din Legea nr. 50/1991 prevede:
„(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. 1.
(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
Deși apelantul a invocat faptul că instanța de fond ar fi respins în mod greșit excepția lipsei calității procesual-active a Primarului Municipiului Iași, Tribunalul a constatat că această excepție a fost în mod legal și temeinic respinsă de prima instanță la termenul din 21.10.2010 reclamantul având calitate procesuală activă conferită de dispozițiile art. 7 alin. 13, 28, 32 Legea nr. 50/1991 și de Legea nr. 215/2001 acționând ca reprezentant al persoanei juridice de drept public.
Deși apelantul a invocat faptul că instanța de fond i-ar fi prejudiciat dreptul la apărare întrucât i s-a respins cererea de acordare a unui termen pentru a depune toată documentația ce atestă . a constatat că nici pe parcursul derulării demersului judiciar în fața instanței de apel deși s-au acordat 4 termene în acest scop, apelantul nu a făcut dovada intrării în legalitate, prin obținerea autorizației de construcție pentru lucrările ce s-au constatat a fi fost executate fără respectarea Legii nr. 50/1991 la data de 22.09.2008.
Referitor la certificatul de urbanism nr. 239/30.01.2012 depus în apel și la avizele favorabile primite de apelant pentru . depuse la filele 12 – 31 și 41 (dosar apel), tribunalul a constatat că acestea nu țin loc de autorizație de construcție, nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcție și nici de a invoca legalitatea lucrărilor ridicate cu încălcarea Legii nr. 50/1991.
Tribunalul a reținut că certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile publice locale, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de menajare a teritoriului, după caz avizate și aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Pârâtul B. C. a declarat recurs împotriva deciziei nr.439 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod proc. civ. în sensul că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 28 alin. 1 și art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, precum și a dispozițiilor Legii nr. 60/2012.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurentul susține că, potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 modificată și completată, sesizarea instanței de judecată pentru demolarea unor construcții despre care se consideră că sunt edificate fără respectarea prevederilor legale sau cu depășirea limitelor impuse de autorizația de construcție, poate fi efectuată doar de persoana juridică, anume desemnată prin lege, și anume, cea prevăzută de art. 27 alin. 3 din același act normativ – compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorităților administrației publice locale ale municipiilor.
Aceste dispoziții trebuie interpretate și prin prisma prevederilor art. 9 raportat la art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2011.
Consideră recurentul că P. mun. Iași nu are personalitate juridică și nu poate asuma drepturi și obligații în nume prorpiu, fiind doar organ executiv al unității administrativ teritoriale.
Conform art.7 alin (1) din Legea nr.50/1991, documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții se depune și se înregistrează la autoritatea administrației publice locale competente. Conform alin. 13 din același articol autorizația de construire se semnează de Președintele Consiliului Județean, sau de primar, după caz, de secretar și de arhitectul șef sau de persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente,1: responsabilitatea emiterii autorizațiilor revenind semnatarilor, potrivit atribuțiilor stabilite conform legii. Din aceste prevederi, coroborate cu dispozițiile art.63, alin.5, lit. g, reiese în mod evident faptul că primarul semnează autorizația de construire în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale - municipiul Iași, și nu în nume propriu.
Din cererea de chemare în judecată reiese în mod evident faptul că, reclamantul - Primarului municipiului Iași - înțelege să acționeze în numele și pe seama sa și nu în calitate de reprezentant al unei persoane juridice de drept public.
Având în vedere aceste mențiuni, recurentul solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului Primarului municipiului Iași și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Hotărârea este nelegală, având în vedere faptul că, amânările pe care solicitate în timpul procesului au fost făcute cu bună credință, cu intenția fermă de a intra în legalitate, așa cum permite legea, dar procesul birocratic privind această finalitate a fost îngreunat de birocratismul organului administrativ, precum și de modificarea Legii nr. 50/1991, prin Legea nr. 60/2012.
Recurentul motivează aceste susțineri punctual cu privire la demersurile pe care le-a făcut și exercitarea cu bună credință a drepturilor procesuale în conformitate cu art. 129 al. 1 Cod proc. civ., privind dorința de finalizare a procesului, cu bună credință, conform art. 723 al. l Cod proc. civ.. și pentru a intra în legalitate, cu următoarele documente:
- Avizul Comisiei de urbanism nr._ din 14.07.2011, din cadrul Consiliului Local al municipiului Iași, care a examinat documentația de urbanism tema PUZ pentru: - intrare în legalitate - construire balcoane extinse pe domeniul public, ., ., parter, condiționat de avizul serviciului GIS, din care să rezulte categoria de folosință a terenului studiat prin PUZ;
- Adresa nr.12.960 din 30.03.2011 a Direcției de Dezvoltare Urbană - Serviciul Urbanism, prin care i s-a adus la cunoștință că cererea pentru emiterea certificatului de urbanism pentru . balcon extins pe domeniul public a fost avizată favorabil, fiind necesară emiterea unei noi cererii pentru emiterea certificatului de urbanism cu același scop.
- Adresa nr._ din 3.10.2011, prin care Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat din cadrul Municipiului Iași îi comunică că, cererea referitoare la concesionarea unei suprafețe de teren situată în ., . extinderii locuinței a fost reanalizată și aprobata, condiționat de păstrarea arhitecturii blocului conform specificațiilor din avizul Comisiei de urbanism nr.38177din 28.04.2010.
Prin aceeași adresă din 3.10.2011 se condiționează concesionarea terenului de prezentare a planului de situație realizat pe ridicare topografică vizată de O.C.P.I cu identificarea suprafeței de teren solicitată pentru concesiune și documentația de carte funciară a locuinței proprietate, însoțită de planul de amplasament al imobilului, fișa corpului de proprietate și încheierea.
- Adresa Instituției Arhitectului - Șef, serviciul GIS - cadastru nr._ din "1.09.2011, prin care i se comunică că, documentația privind proiectul PUZ - intrare în legalitate - construire de balcoane extinse pe domeniul public, a primit avizul favorabil.
- Hotărârea nr. 497 din 29.12.2011, privind aprobarea planului urbanistic zonal, ., . vederea construirii unor balcoane pe terenul aflat în administrarea Consiliului Local - intrare în legalitate, privind suprafața de 14,15 m.p cu anexa (planșa de reglementări urbanistice).
- Adresa Municipiului Iași, nr. 108.026 din 15.12.2011, către recurent, la care a fost atașată următoarea hotărâre care a fost adoptată în ședința Consiliului Local al Municipiului Iași, din 24.11.2011, în vederea conformării întocmai după cum urmează:
- H.C.L. nr. 390, privind completarea H.C.L nr. 547/2009, cuprinzând inventarul domeniului public privat al Municipiului Iași, cu terenul în suprafață de 13,93 m.p. existent în Iași, ., ., precum și concesionarea directă către recurent, în vederea extinderii spațiului existent.
- Contractul de concesiune nr.1094, din 6.01.2012, încheiat cu Municipiul Iași, privind concesionarea terenului în suprafață de 13,93 m;p. pe termen de 20 de ani, cu o redevență de 140 Euro/an.
- Procesul-verbal din 6.01.2012, încheiat între Primăria Municipiului Iași în calitate de predător și recurent în calitate de primitor al terenului situat în ., ., în suprafață de 13,93 m.p.
- Reînnoirea certificatului de urbanism nr.239 din 30.01.2012, în scopul construirii balcoane- intrare în legalitate.
La data de 30.05.2012, Municipiul Iași - Instituția Arhitectului Șef, serviciul de urbanism prin adresa nr._, referitor la dosarul depus în vederea obținerii autorizației de construire pentru lucrările de intrare în legalitate, balcon extins prin concesionare teren, se returnează Primăriei Municipiului Iași în vederea completării acestuia în baza Legii nr. 60/2012 cu:
- Extras de carte funciară de informare la zi în care se va menționa actul de deținere al terenului încheiat cu Asociația de proprietari.
- Acordul tuturor proprietarilor în formă autentică.
- copie legalizată act proprietate;
- act de deținere trotuar perimetral;
- planșa reglementării urbanistice format A3 pe ridicare topografică
- extras de plan cadastral la zi, din care va rezulta terenul concesionat și cel în administrarea asociației;
- lista și semnăturile proprietarilor: se completează cu numele în clar și calitatea proiectanților, precum și cu partea din proiect pentru care răspund.
- borderou complet cu toate piesele existente la dosar;
- copie proces-verbal;
- expertiză tehnică la situația existentă și de asemenea ..(3).
În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei. Cu cheltuieli de judecată.
În recurs, recurentul a depus încrisuri: încheierea nr._/28.11.2012 a B.C.P.I. Iași (în dosar nr._/12.11.2012) privind intabularea dreptului de concesiune, pe o perioadă de 40 de ani, încheierea nr._/29.10.2012 a B.C.P.I. Iași (dosar nr._/26.10.2012); încheierea nr._/05.11.2012 a B.C.P.I. Iași (dosar nr._/26.10.2012); proces-verbal de recepție nr.29/7.01.2013 emis de B.C.P.I. Iași; certificat de urbanism nr. 249/28.01.2013 emis de Primăria mun. Iași.
Intimatul P. mun. Iași nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar reține următoarele:
Din dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea constată că, numai critica referitoare la calitatea procesuală a reclamantului poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod proc. Civ., cea referitoare la buna-credință a recurentului în demersurile făcute pentru a intra în legalitate ține de interpretarea probatoriului administrat în cauză, aspect ce nu poate fi verificat în calea de atac a recursului, deoarece art. 304 pct.11 Cod proc. civ a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Critica ce face obiectul analizei în recurs este neîntemeiată atât prin raportare la disp. Legii nr. 50/1991, cât și a celor ale Legii nr. 60/2012.
Astfel, P. mun. Iași a sesizat Judecătoria Iași cu o acțiune având ca obiect obligația de a face constând în desființarea lucrărilor de construcție realizate de pârâtul B. C., fără respectarea autorizației de construire și, în caz de refuz, autorizarea autorității administrative de a desființa lucrările pe cheltuiala pârâtului. Temeiul juridic al acțiunii îl constituie disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 85/22 sept. 2008, emis de Primăria mun. Iași, pârâtul B. C. a fost sancționat contravențional cu o amendă de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 28 alin. 2 lit. b. În sarcina pârâtului s-a stabilit și măsura obligării de a “intra în legalitate prin obținerea unei noi autorizații dacă condițiile urbanistice o permit, în caz contrar demolarea”. Totodată, s-a stabilit și termen de realizare a măsurii impuse, data de 15.11.2008.
Potrivit art. 32 alin. 1 lit.b din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoana sancționată contravențional nu s-a conformat celor dispuse prin procesul-verbal de contravenție, potrivit prev. art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanța de judecată pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Recurentul susține că, raportat la disp. art. 27 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, P. mun. Iași nu are calitate procesuală activă în cauză, aceasta aparținând conpartimentelor de specialitate cu atribuții de control ale autorității administrației publice locale ale municipiilor deoarece, în opinia recurentului, acestea sunt cele care aplică sancțiunea.
Curtea reține că art. 32 alin. 1 din Legea nr.50/1991 conferă calitate procesuală activă “organului care a aplicat sancțiunea”, ori acesta nu este cel indicat de recurent prin raportare la art. 27 alin. 3 din același act normativ, adică compartimentele de specialitate cu atribuții de control ale autorității administrației publice locale ale municipiului.
Aceste compartimente de specialitate constată și sancționează contravențiile prevăzute de art. 26 alin.1 (cu excepția celor de la lit. h-l), sancțiunea aplicându-se de primarul unității administrative - teritoriale conform disp. art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991.
Textul art. 27 alin.5 din Legea nr. 50/1991 prevede că procesul-verbal de contravenție se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, primarului unității administrativ-teritoriale.
Rezultă că art. 32 alin.1 rap. l art. 27 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 conferă calitate procesuală activă primarului în a sesiza instanța cu o cerere pentru desființarea construcțiilor, disp. art. 27 alin. 3 nefiind incidente în cauză.
Pentru aceleași argumente curtea constată a nu fi incidente în cauză nici dispozițiile Legii nr. 215/2001 deoarece, așa cum s-a reținut, calitate procesuală activă are primarul în considerarea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 50/1991 și nu unitatea administrativ teritorială, reprezentată de primar.
Se mai susține de către recurent incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct.9 Cod proc. civ. prin raportare la încălcarea disp. Legii nr. 60/2012 privind aprobarea OUG nr.79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Curtea constată că Legea nr. 60/2012 a intrat în vigoare ulterior sesizării instanței, astfel că motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ. nu este incident în cauză .
Constatând că P. mun. Iași are calitate procesuală activă în cauză, curtea va respinge recursul în temeiul art. 312 Cod proc civ. și va menține decizia apelată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către B. C. împotriva deciziei nr. 439 din 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția I civilă, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.02.2013.
Președinte, E. G. | Judecător, C. P. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, L. R.-C. |
JUD RED P.C. 18.02.2013
Tehnored gref RCL 22.02.2013
2 EX
Jud fond H. I.
Jud apel P. E. C. și C. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 211/2013. Curtea de... → |
|---|
