Grăniţuire. Decizia nr. 1462/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1462/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 10590/245/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1462/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. M. și B. F. N. împotriva deciziei civile nr. 371 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimați fiind G. I. și G. D., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. M. pentru recurenții B. M. și B. F. N., cu delegație la fila 5 dosar și avocat S. D. pentru intimații G. I. și G. D., care depune la dosar împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor mai sus menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul este la primul termen de judecată, că recurenții B. M. și B. F. Nicolaeau fost citați cu mențiunea de a timbra cu 100 lei taxă judiciară de timbru și că nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat L. M. pentru recurenții B. M. și B. F. N. depune la dosar chitanța nr. ISXUC_ din 10.12.2013 în cuantum de 100 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. M. pentru recurenții B. M. și B. F. N. având cuvântul, solicită admiterea recursului și lămurirea dispozitivului, în sensul raportării acestuia la expertiza Keller administrată în cauză, solicitând în același timp și obligarea la plata cheltuielilor de judecată așa cum au fost dovedite.
Apărătorul arată că în recurs a invocat două motive, primul dintre acestea vizând cheltuielile de judecată care în mod evident nu au fost avute în vedere de instanța de apel, deși la dosar există dovada că B. M. și B. F. N. au achitat onorariul de expert în cuantum de 360 lei. Al doilea motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii sau motivele contradictorii reținute în considerentele acesteia. În cauză au fost administrate două expertize, instanța de apel a reținut expertiza Keller și a dispus suplimentarea acesteia cu o schiță anexă care să stabilească exact linia de hotar în funcție de constatările expertului. Această schiță a fost depusă la dosarul cauzei și există în mod evident o evidență între cele două lucrări de expertiză, în sensul că în una dintre acestea este identificată suprafața de 20 mp și în cea de-a doua este identificată suprafața de 22 mp. În funcție de această suprafață este stabilită și linia de hotar. În considerente instanțele rețin ambele expertize, în sensul că ambele lucrări de expertiză dovedesc același aspect, pentru ca în finalul motivării să se indice ultima expertiză. Apreciază că acest aspect necesită a fi lămurit, consideră că prima expertiză s-a realizat fără respectarea dispozițiilor legale, însă nu este clar care din cele două expertize a fost apreciată ca fiind corectă.
Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. pentru intimații G. I. și G. D. având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind legală și temeinică. Astfel, în mod corect au fost reținute cheltuielile de judecată și în condițiile în care s-a reținut punctul de vedere al unui expert nu poate instanța motiva altceva. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2173/2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași a hotărât:
A admis cererea reclamanților B. M. și Bacilă F. N. formulată în contradictor cu pârâții G. I. și G. D..
A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind aliniamentul A-B stabilită în anexa 2 a raportului de expertiza ce face parte integrantă din sentință, depusa la fila 53 dosar.
A obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștita posesie suprafața de 20 mp identificata in raportul de expertiza cu punctele A, B 7, 2.
A obligat reclamanții să ridice construcția edificata pe terenul reclamanților, in suprafață de 20 mp identificata în raportul de expertiza cu punctele A, B 7, 2.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă_/2007, pronunțată în dosarul_/245/2007, părțile au tranzacționat cu privire la suprafața de 440 mp aflată în indiviziune, fiecărei părți revenindu-i câte 220 mp, situați in Iași, ..
F. de aceasta vecinătate reclamanții solicită stabilirea liniei de hotar si revendica suprafața pe care pârâții o ocupa în mod neîntemeiat, solicitând totodată ca pârâții să desființeze construcțiile ridicate pe terenul reclamanților.
Pentru lămurirea situației de fapt, în cauză a fost administrată proba cu expertiza topo.
În expertiza realizată de expertul Istin G. s-a reținut că:
„Delimitarea celor două loturi, așa cum au fost ele individualizate prin sentința civilă nr._/2007 se identifică pe Planul de situație – Anexa 1. La data efectuării părțile din proces dețineau următoarele suprafețe de teren:
- reclamantul Bacilă F.: S- 200 mp, delimitată pe plan de punctele 1,2,7,8, deci în minus cu 20 mp față de actele de proprietate;
- pârâtul G. D.: S-240 mp, delimitată de punctele: 2,A,4,5,B,7,2, deci în plus cu 20 mp. față de acte.
Suprafața de teren de 20 mp deținută în plus de către pârât din proprietatea reclamantului este delimitată de plan de punctele 2,3,6,7,2.
Se face precizarea că, pe această suprafață de teren, se suprapune parțial anexa C2 – garaj acoperit cu platforma de beton de către pârât pe proprietatea reclamantului.
Linia corectă de hotar dintre cele două proprietăți o constituie latura A-B.
Anexele 1-3 fac parte integrantă din prezentul raport de expertiză.”
Ambele părți au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză, arătând că expertul nu a stabilit situația reală din teren. Reținând că ambele părți au adus în discuție și suprafețe de teren pe care le dețin fără acte și că pârâții au pe lotul atribuit lor o suprafața de 20.10 mp afectată cu un stâlp de înalta tensiune, instanța de fond a apreciat neîntemeiate obiecțiunile, dispunând înlăturarea lor.
A reținut instanța de fond că, la data la care reclamanții și pârâții au cumpărat în indiviziune de la vânzătoarea B. V., au știut în mod cert că suprafața este de 440 mp și ca pe teren este amplasat un stâlp de înalta tensiune. Acest fapt reiese din documentația cadastrala a vânzătoarei depusa la fila 12 dosar. Desi pârâții susțin ca terenul pe care este amplasat stâlpul de înalta tensiune nu a făcut obiectul tranzacției, totuși părtile au cumpărat suprafața de teren cu stâlpul existent la data cumpărării și au avut cunoștință despre acest fapt din documentația cadastrală.
Prin urmare, instanța de fond a reținut ca părțile pot solicita grănițuirea numai cu privirea la suprafața de 440 mp, fiecărei parti revenindu-i conform tranzacției câte 220 mp, fără a fi incluse si suprafețele deținute fără acte.
De asemenea, instanța de fond a luat act, conform tranzacției încheiate de părți si consfințită prin sentința civila nr._/2007, ca pe lotul atribuit pârâților se afla stâlpul de înalta tensiune, iar terenul pe care se află amplasat este proprietatea pârâților G..
Ca atare, instanța de fond a luat act de expertiza Istin G., care stabilește linia de hotar ca fiind aliniamentul A-B, stabilită în anexa 2 a raportului de expertiză ce face parte integranta din sentința depusă la fila 53 dosar. Retine expertul ca pârâții detin din totalul de 440 m, o suprafața de 240 mp, deci cu 20 mp în plus față de reclamanți, iar pe acesta suprafață de teren pârâții au edificat un garaj.
Față de această situație de fapt, instanța de fond a reținut că pârâții dețin în mod nelegal suprafața de teren de 20 mp aparținând pârâților, suprafața pe care au edificat o platforma de beton pe care au ridicat un garaj.
Având în vedere dispozițiile legale ale codului civil, aplicabil la data formulării cererii prin care se arata că acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor formulata împotriva posesorului neproprietar, instanța de fond a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții B. F. N. și B. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelanții în motivarea cererii că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate la expertiza efectuată de expertul Keller, reținând concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Istin.
Susțin apelanții că acțiunea se impunea a fi admisă pentru suprafața de 22 mp, ocupată abuziv de pârâți, posibilă doar prin întocmirea unei schițe-plan obținută prin suprapunerea schițelor anexă 6 și 7 la raportul Keller. Tot prin această modalitate trebuia stabilită și linia de hotar.
Mai susțin apelanții că instanța de fond a încălcat și principiul disponibilității părților, obligând tot reclamanții să ridice construcția edificată de pârâți pe terenul proprietatea acestora.
Prin decizia civilă nr. 17 din 16 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași a hotărât:
A admis apelul declarat de reclamanții B. F. N. și B. M. împotriva sentinței civile 2173/31.01.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimba în parte, în sensul că:
Obligă pârâții să ridice construcția edificată pe terenul de 20 m.p. proprietatea reclamanților sau autorizează pe aceștia să o facă, pe cheltuiala pârâților.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă apelanții să plătească B.E.T.L Iași onorariu de expert în suma de 360 lei în contul expertului Keller I. L..
Obliga intimații să plătească apelanților suma de 4,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la primul motiv de apel, reține tribunalul că în mod corect a reținut instanța de fond concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Istin, deoarece la delimitarea celor două laturi și stabilirea liniei de hotar între proprietăți, acesta a măsurat exact suprafața care rezultă din actele de proprietate (contract vânzare – cumpărare nr. 324/19.03.2003, sentința civilă nr._/2007, raport de expertiză extrajudiciară în baza căruia s-a pronunțat sentința civilă).
Chiar expertul Keller recunoaște în concluziile expertizei efectuate la instanța de fond că expertul Istin a calculat corect dimensiunile celor două laturi și a stabilit linia de hotar conform actelor și nu a măsurătorilor din teren conform susținerilor părților.
Mai mult, suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel redă întocmai situația reținută în primul raport de expertiză efectuat la instanța de fond (întocmit de ing. Istin Gh.).
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, Tribunalul a apreciat că este întemeiat.
Deși prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat „obligarea pârâților la ridicarea construcției edificată pe terenul proprietatea lor sau autorizarea desființării de către reclamanți, pe cheltuiala pârâților”, instanța de fond, încălcând principiul disponibilității părților, a dispus obligarea reclamanților la ridicarea construcțiilor.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința Judecătoriei Iași doar în ceea ce privește capătul de cerere vizând ridicarea construcțiilor.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de apel a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 08.05.2013 a fost înregistrată pe rolul Tribunalui Iași cererea formulată de apelanții B. F.-N. și B. M. prin care au solicitat completarea, lămurirea și îndreptarea deciziei civile nr. 17/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
În motivarea în fapt a cererii, apelanții arată că nu a fost lămurită situația privind expertiza corectă în cauză: Istin sau Keller. Între expertiza Istin și Keller există diferențe, iar a doua expertiză a fost dispusă tocmai pentru că prima nu a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale.
Motivează apelanții că expertiza Keller I. a găsit lipsă din terenul familiei B. o suprafață de 22 mp (concluziile la răspunsul nr. 2: „în concluzie, rezultă că lotul familiei B. are o suprafață din măsurători cu 22 mp mai puțin față de act”), în vreme ce expertul Istin găsise 20 mp. Este și motivul pentru care a fost necesară o suplimentare a raportului de expertiză în sensul evidențierii suprafeței de 22 mp ocupată de pârâți și a limitei reale dintre cele două proprietăți.
Susțin apelanții că, prin lămurirea aspectului alegerii între cele două expertize (Keller cu tot suplimentul administrat în apel) s-ar lămuri și dispozitivul hotărârii privind suprafața ce trebuie lăsată în deplină proprietate și liniștită posesie și linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Mai arată apelanții că nu a fost avut în vedere faptul că a fost achitat onorariul pentru suplimentul de expertiză Keller în apel, 360 lei, dovada fiind anexată la concluziile scrise, apelanții B. fiind obligați, încă o dată, la plata acestui onorariu. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată constând în: diferența onorariu expert Keller I. fond de 1220 lei, achitată în apel; onorariu expert Keller I. – 360 lei, achitat în apel; onorariu avocat 1000 lei, achitat pentru apel. Chitanțele ultimelor două plăți au fost anexate la concluziile depuse în apel.
Prin decizia nr. 371/2013 din 26 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași a respins ca nefondată cererea de lămurire și completare a dispozitivului deciziei nr. 17/16.01.2013 a Tribunalului Iași.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut în ceea ce privește primul motiv al cererii, că în considerentele deciziei civile s-a explicat în mod clar care dintre expertize va fi avută în vedere (respectiv expertiza efectuată la fond de expert Istin G.) și motivele pentru care urmează a fi reținută această expertiză.
Astfel, nu sunt necesare lămuriri suplimentare în cauză, iar decizia nu conține nici dispoziții potrivnice.
Cât privește motivele doi și trei din cererea de completare formulată de petenții apelanți, Tribunalul a apreciat de asemenea că sunt neîntemeiate, pronunțându-se pe baza actelor aflate la dosar la acel moment (atât pentru diferența de onorariu expert, cât și pentru cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru).
Față de aceste considerente, nefiind incidente în cauză dispozițiile legale prevăzute de art. 2811 și art. 2812 Cod procedură civilă, Tribunalul a respins cererea de completare și lămurire dispozitiv formulată de petenții apelanți B. F.-N. și B. M..
Împotriva deciziei civile nr. 371 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași au declarat recurs, în termen și motivat, recurenții B. M. și B. F. N., criticând-o pentru nelegalitate.
Sub un prim aspect, recurenții critică decizia atacată pe motiv că este lipsită de temei legal întrucât la dosar au fost depuse dovezile achitării taxelor de timbru, la fond și în apel, a onorariilor experților și onorariului de avocat (400 lei onorariu expert Istin, 400 lei onorariu expert Keller; taxă de timbru în fond și apel; onorariu avocat fond 1500 lei și 1000 lei în apel; onorariu expert Keller în apel 1200 lei și 360 lei).
Arată recurenții că deși în considerentele deciziei civile nr. 17/2013 instanța de apel, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat intimații la plata cheltuielilor de judecată, totuși în dispozitivul aceleași hotărâri a fost menționată doar suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată la care sunt obligați intimații iar apelanți au fost obligați la plata sumei de 360 lei pentru expertiza Keller efectuată în cauză, fiind ignorată dovada achitării acestei sume depusă la dosar odată cu concluziile scrise.
Sub un alt aspect, recurenții critică soluția dată cererii de lămurire dispozitiv, argumentând că decizia atacată este nemotivată și conține motive contradictorii.
Cauza contradicției - susțin recurenții - rezidă în nediferențierea expertizelor Keller și Istin. Cele două expertize sunt diferite, expertiza Keller fiind administrată tocmai pentru că expertiza Istin nu a fost realizată conform normelor legale în materie.
Mai arată recurenții că, pe de o parte, expertiza Keller a fost însușită de instanța de apel atunci când s-a dispus completarea ei cu o schiță-anexa, plan de situație, în care să fie evidențiată suprafața de teren în litigiu și aliniamentul hotarului, care rezultă din documentațiile cadastrale întocmite pentru intabularea deptului de proprietate al părților, iar, pe de altă parte, nu a fost luată în considerare la pronunțarea hotărârii, în considerente reținându-se că nu există nicio diferență.
Or, diferențele sunt evidente, expertul Istin identificând o suprafață de 20 mp ca fiind ocupată de pârâți în timp ce expertul Keller a identificat 22 mp. Chiar dacă diferența de suprafață nu este fundamentală, totuși este esențială stabilirea liniei de hotar potrivit schiței plan întocmită de expert Keller, în apel.
Cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Procedura lămuririi hotărârii, reglementată de dispozițiile art. 281 ind.1 codul de procedură civilă de la 1865, este deschisă părții interesate atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.
Această procedură este incidentă numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului, prin lămurirea hotărârii neputându-se ajunge la modificarea dispozitivului, ci doar la clarificarea măsurilor dispuse de instanță.
Criticile recurenților vizând soluția dată cererii de lămurire dispozitiv sunt nefondate.
Motivarea instanței de apel cuprinsă în decizia atacată, nr. 371/26.06.2013, nu numai că nu lipsește și nu este nici contradictorie ci, dimpotrivă, este suficient de clară și convingătoare.
Astfel, soluționând apelul, prin decizia civilă nr. 17/16.01.2013, Tribunalul a schimbat în parte sentința instanței de fond doar în ceea ce privește soluția dată cererii de ridicare construcții, fiind păstrată soluția fondului în privința cererilor de grănițuire și revendicare.
Or, instanța de fond a omologat în dispozitivul hotărârii planul de situație – anexa 2 la raportul de expertiză efectuat de expertul Istin G. (depus la fila 53 dosar de fond), măsurile dispuse de instanța de fond fiind, sub acest aspect, clare și lipsite de orice echivoc.
Este de observat că expertul Keller I.-L. a întocmit atât la judecata în primă instanță cât și în apel câte un supliment la raportul de expertiză inițial, iar suplimentul întocmit la fond a fost urmarea încuviințării obiecțiunilor formulate de părți la raportul de expertiză inițial întocmit de expertul Istin G., decedat ulterior (încheierile din 18.05.2010 și 20.09.2011).
Astfel cum se argumentează și în considerentele deciziei recurate, instanța de apel a motivat în termen clari și lipsiți de orice echivoc faptul că a fost însușită expertiza întocmită de Istin G., aceasta fiind, așa cum s-a arătat, expertiza omologată de instanță prin dispozitivul sentinței nr. 2173/2012 păstrat prin decizia civilă nr. 17/16.01.2013.
Lămurirea hotărârii în sensul însușirii suplimentului de expertiză Keller, astfel cum pretind recurenții, urmărește în realitate modificarea și nu doar clarificarea măsurilor dispuse de instanța de fond și păstrate de instanța de apel în privința cererilor de grănițuire și revendicare, ceea ce nu este posibil însă prin mijlocul procedural prevăzut de art. 281 ind.1.
Nefondate sunt și criticile recurenților aduse soluției de respingere a cererii de completare a deciziei civile nr. 17/16.01.2013.
Astfel, procedura completării hotărârii reglementată de dispozițiile art. 281 ind. 2 Codul de procedură civilă de la 1865 se aplică în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Prin urmare, cererea de completare a unei hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a „omis” a se pronunța, lăsând complet nesoluționat, un capăt de cerere sau o cerere, neputându-se uza de această procedură atunci când instanța a soluționat respectivul capăt de cerere însă a acordat mai puțin decât a cerut autorul cererii.
În cauză, recurenții critică soluția instanței de apel care a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de numai 4,15 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și care în opinia acestora a nesocotit dovezile depuse la dosar care probau plata, la fond și în apel, a taxelor judiciare de timbru, a onorariului de expert și a onorariilor de avocat.
Însă o asemenea critică nu întrunește condițiile ipotezei prevăzute de art. 281 ind.2, neputând fi apreciată ca o „omisiune” în sensul textului citat, întrucât instanța de apel a pronunțat o soluție cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, evident într-un cuantum cu mult mai mic decât cel pretins de recurenți.
Prin urmare, față de situația creată prin felul în care instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, recurenții nemulțumiți de soluția dată acestui capăt de cerere aveau deschisă exercitarea căii de atac recunoscută de lege, respectiv cea a recursului, iar nicidecum a mijlocului procedural reglementat de art. 281 ind.2.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia atacată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B. M. și B. F. N. împotriva deciziei civile nr. 371 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 Decembrie 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat T.C./A.H.
02 exemplare
Tribunalul Iași: M. D.; A. M.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 486/2013. Curtea de Apel IAŞI | Cereri. Sentința nr. 9/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
