Obligaţie de a face. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 24900/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. A.
Judecător: V. O.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de pârâta Asociația de proprietari N. PT 6 N. 2 Iași împotriva deciziei civile nr. 177 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, intimat fiind O. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat N. C. pentru intimatul O. I., lipsă fiind reprezentantul recurentei Asociația de Proprietari PT 6 N. 2 Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat în termen ; motivat ; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat N. C. pentru intimatul O. I. depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat N. C. pentru intimatul O. I. având cuvântul, solicită a se aprecia asupra admisibilității căii de atac, în condițiile în care instanța de fond a fost investită cu o acțiune având ca obiect obligația de a face, respectiv radierea de pe listele de plată a penalităților de întârziere în cuantum de_,02 lei. În condițiile în care consideră că obiectul cererii de chemare în judecată este evaluabil în bani și instanța apreciază acest punct de vedere, urmează a se pune în discuție excepția admisibilității căii de atac.
Totodată înțelege să invoce și excepția privind nulitatea recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă. Arată că se face o trimitere formală la faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, fără a se menționa care este actul juridic a cărui interpretare este greșită și nici dispozițiile legale care ar fi aplicate greșit.
Având în vedere că obiectul legal al investirii instanței este obligația de a face și în subsidiar se orientează instanța și după valoarea patrimonială a obiectului cererii de chemare în judecată, Curtea constată că partea are deschisă calea de atac a recursului și respinge excepția inadmisibilității recursului.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, Curtea constată că motivele de recurs formulate se încadrează în cele prevăzute de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și respinge excepția nulității recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat N. pentru intimatul O. I. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de Asociația de Proprietari N. PT 6 N. 2 Iași și menținerea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel ca fiind legale și temeinice.
Apărătorul arată că după momentul apariției Legii nr. 175/2010, care prevede în mod expres la art. II alineat 1 că proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociațiilor în termen de 12 luni vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma de bază restantă, intimatul O. I. și-a îndeplinit obligațiile, la dosarul cauzei fiind depuse chitanțele din care rezultă îndeplinirea obligațiilor privind plata cheltuielilor de întreținere. În aceste condiții, trebuiau aplicate dispozițiile legale incidente, în sensul ca intimatul să fie scutit de la plata penalităților aferente. Pârâta – recurentă a refuzat acest lucru, motiv pentru care intimatul s-a adresat instanței de judecată care i-a admis acestuia cererea, dispunându-se radierea de pe lista de plată a penalităților. În cererea de recurs formulată, recurenta invocă faptul că s-ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat întrucât există o hotărâre prin care intimatul a fost obligat la plata sumelor reprezentând cheltuieli de întreținere, însă acea hotărâre este anterioară apariției Legii nr. 175/2010, iar după apariția legii reclamantul a achitat cheltuielile de întreținere.
Apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. II din Legea nr. 175/2010 și solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr._ din 17.10.2011 a Judecătoriei Iașis-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul O. I. – Iași, ., .,. și domiciliu ales la Cabinet avocat „C. N.” – Iași, .. 13-15 mezanin în contradictoriu cu pârâta ASOC. DE LOCATARI P.T 6 N. 2, cu sediul în Iași, ., .,parter.
Dispune radierea de pe listele de plată și din evidențele pârâtei a sumelor ce reprezintă penalități.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat pârâtei, conform chitanțelor de la dosar, cheltuieli de întreținere, în termenul prevăzut de Legea nr. 179/2010, veniturile sale fiind sub 1000 lei pe membru de familie, legea nefăcând distincție între proprietarii pentru care există titluri executorii și cei pentru care nu există. Sentința civilă nr._/17 octombrie 2011 a Judecătoriei Iași a fost confirmată de Tribunalul Iași care prin decizia civilă nr. 177 din 12 martie 2012 a respins apelul declarat de Asociația de Proprietari PT6 N. 2.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iași a reținut că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 175/2010, dispunând radierea de pe listele de plată și din evidențele asociației de locatari a sumelor ce reprezintă penalități de întârziere, întrucât prin acordarea beneficiului scutirii de la plata penalităților de întârziere, legea nu face nici o distincție în funcție de data achitării cheltuielilor de întreținere.
Împotriva deciziei civile nr. 177 din 12 martie 2012 a Tribunalului Iași a declarat recurs Asociația de Proprietari N. PT6 N. 2. Se critică decizia recurată, susținându-se că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, s-a încălcat principiul puterii lucrului judecat, invocându-se și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO.
S-a mai susținut că instanțele au ignorat momentul la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 175/2010, că datorită vechimii debitului datorat de către reclamant, chiar dacă acesta a achitat în timpul executării silite o parte din debitul datorat.
S-a mai susținut că întrucât legea scutește proprietarii de penalități și Asociația trebuie să-i anuleze aceste penalizări.
Recursul formulat este neîntemeiat.
Nu sunt incidente în cauză chestiunile juridice ale autorității de lucru judecat și nici ale jurisprudenței CEDO invocate, care nu au nici o legătură cu actul juridic dedus judecății.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 175/16.07.2010 instanțele au făcut interpretarea corectă a legii în condițiile în care potrivit art. II din lege ” Proprietarii care își achită integral cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, vor fi scutiți de la plata penalităților generate de suma restantă cu titlu de bază.
Or, reclamantul O. I. se află exact în situația prevăzută de art. II din Legea nr. 175/2010, conform chitanțelor nr. 7488/2011 și 7253/2011.
Nu există nici o încălcare a principiului neretroactivității, efectele produse în timp de o anume situație juridică pot fi stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează fiecare efect în parte.
O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fie fapte care, înainte de ., au dat naștere sau, după caz, au modificat ori au stins o situație juridică, fie efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată.
Or, în prezentul litigiu nu ne aflăm în nici una dintre aceste situații.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv cazul de modificare prev. de art. 304 punctul 8 Cod procedură civilă.
Totodată instanțele au făcut corecta aplicare a dispozițiilor Legii nr. 175/2010, Curtea neputând reține incidența motivului de recurs prev. de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Față de acestea și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Asociația de proprietari N. PT 6 N. 2/Iași împotriva deciziei civile nr. 177 din 12.03.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă pe care o menține.
Intimatul O. I. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30 Ianuarie 2013.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/21.02.2013
Tribunalul Iași: A. C.; L. O.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2191/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 279/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
