Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 456/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 2144/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 456/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public reprezentat prin
procuror M. B.
S-a luat spre examinare recursul formulat de C. O. împotriva sentinței civile 1344/20.09.2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosar_, intimați C. M., C. G., P. ( fostă C.) E., C. P., C. I., C. V., C. C., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că dosarul este la al patrulea termen de judecată; au fost comunicate intimaților înscrisurile depuse de recurentă, întâmpinările formulate de intimați au fost comunicate recurentei, s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată că prin întâmpinare intimații au invocat excepția lipsei calității lor procesuale, excepție ce urmează a fi respinsă deoarece, recursul a fost formulat de C. O. în nume propriu, ceilalți reclamanți având calitatea de intimați în cauză. Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului prin cererea introductivă reclamanții C. O. C. M., C. G., P. (fostă C.) E., C. P., C. I., C. V., C. C., au solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în considerarea disp. art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 221/2009 . Au arătat că sunt descendenți de gradul I respectiv descendenți de gradul II. C. M. a decedat la data de 12 iunie 2003. În perioada 1942-1951, defunctul C. M. a fost prizonier în fosta URSS. Conform datelor din livretul militar al defunctului Căpitanii M M., acesta a fost eliberat în anul 1952. Acesta a executat efectiv 9 ani de închisoare, în URSS, în perioada 1942-1951. În drept s-as invocat disp. art. 5 alin.1 lit. a din legea 221/2009.
Instanța de fond corect a reținut faptul că prin Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale prevederile art. 5 alin. l lit. a din Legea nr.221/2009, privind condamnările cu caracter politic și masurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin urmare nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca masuri reparatorii, putând fi acordate în continuare despăgubirile la care se refera art. 5 alin. 1 lit. „b" si „ c" din Legea nr. 221/2009. Față de dispozițiile legale și calitatea autorului reclamanților, s-a constatat în mod corect că prizonieratul – consecință a consecință a celui de-al doilea război mondial nu intră sub incidența Legii 221/2009.
Prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice și a constatat că prevederile invocate de reclamanți - art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare - sunt neconstituționale, astfel încât acestea nu mai pot constitui temei al cererilor de acordare a daunelor morale.
Declarând dezbaterile închise instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr. 1344/20 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. – secția civilă s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții C. O., C. M., C. G., P. ( F. C.) E., C. P., C. I., C. V. Și C. C. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea 221/2009:
„ (1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
(2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
b) Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele Statului, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
c) Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
d) Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii Populare Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
e) art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
f) art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
g) Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
h) Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
i) Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea Statului și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
j) art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.
(3) Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare. “
Observă tribunalul că autorul reclamanților a avut calitatea de prizonier de război, așa cum rezultă din susținerile reclamnților confirmate de înscrisul de la fila 5. Defunctul C. M. a fost pe front in URSS in anul 1942. in regiunea C. Donului din Reg 25 Infanterie, cu gradul de soldat, conducător de cai. A căzut prizonier la 22 nov. 1942, in încercuire in regiunea C. Donului și a executat efectiv 9 ani de închisoare, in URSS, în perioada 1942-1951.
Față de dispozițiile legale citate anterior și calitatea autorului reclamanților, se constată că prizonieratul – consecință a consecință a celui de-al doilea război mondial nu intră sub incidența Legii 221/2009.
În plus, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice și a constatat că prevederile invocate de reclamanți - art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare - sunt neconstituționale, astfel încât acestea nu mai pot constitui temei al cererilor de acordare a daunelor morale.
În consecință, tribunalul apreciază că cererea reclamanților de acordare a daunelor morale nu este întemeiată, astfel încât o respinge ca atare.
Reclamanta C. O. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr, 1344/2012 pronunțată de Tribunalul V..
În motivarea recursului recurenta solicită recunoașterea perioadei de prizonierat ca fiind o condamnare cu caracter politic.
Susține recurenta că instanța nu a luat în considerare dispozițiilor Decretului-lege nr. 118/1990, art. 1 alin. 2. În cuprinsul Legii nr. 221/2009 se arată că măsurile stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 nu sunt afectate.
Concluzia este că sunt îndreptățite la repararea prejudiciului moral și persoanele care au fost victimele unor măsuri administrative cu caracter politic.
Susține recurenta că în perioada celor nouă ani de război și prizonierat, împreună cu familia sa, a suferit un regim de viață inuman, cu traume psihice, fizice și lipsuri materiale.
Intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului invocând decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 2010 cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a investit instanța de fond cu o acțiune în pretenții (daune morale în cuantum de 500.000 euro) în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 litera a din Legea nr. 221/2009 motivat de faptul că tatăl său C. M. a fost prizonier în fosta URSS în perioada 1942-1951.
Ceea ce prezintă relevanță din perspectiva Legii nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, este caracterul politic al condamnărilor, respectiv al măsuriloradministrative, pronunțate în perioada regimului comunist, 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Decretul – lege nr. 118/1990, la care face referire recurenta prin motivele de recurs, vizează și persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944, cât și cele constituite în prizonieri de către partea sovietică de după data de 23 august 1944.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, condiționează extinderea procedurii Legii nr. 221/2009, la persoanele cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul – lege nr. 118/1990 și de OUG nr. 214/1991, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, de încadrarea în prevederile art. 1,3 și 4.
Ori legiuitorul a optat pentru completarea măsurilor reparatorii acordate prin Decretul – Lege nr. 118/1990 și OUG nr. 214/1999 numai pentru persoanele care au fost condamnate politic sau cărora li s-a aplicat o măsură administrativă asimilată unei condamnări politice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 de către fosta miliție sau securitate.
Rezultă că o măsură administrativă intră sub incidența Legii nr. 221/2009 numai dacă îndeplinește o dublă cerință: pe de o parte să aibă caracter politic, în sensul de a constitui o manifestare – ca formă de opoziție față de regimul comunist totalitar, iar pe de altă parte, măsura administrativă să fi fost dispusă de organele fostei miliții sau securități în cadrul perioadei de referință a legii.
Ca atare, nu prezintă relevanță faptul că măsura deportării/prizonieratului s-a prelungit pe o perioadă ce depășește perioada de 6 martie 1945, în condițiile în care textele de lege mai sus invocate se referă la momentul dispunerii măsurii și nu la durata acesteia.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 15/2012 prin care a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999, deportare și prizonieratul în fosta URSS, anterior datei de 6 martie 1945, nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta C. O. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 20 septembrie 2012 a Tribunalului V. pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 aprilie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, L. R.-C. |
Red jud PC_
Tehnored gref RCL_
2EX
Jud fond F. G.
| ← Succesiune. Decizia nr. 123/2013. Curtea de Apel IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
