Anulare act. Decizia nr. 535/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 535/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 549/239/2007*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 535/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: C.-A. S.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de V. N. împotriva deciziei civile nr. 590 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații V. P. R., C. D., P. D., A. M., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul V. N. și intimata V. P. R., lipsă fiind intimații C. D., P. D. și A. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată, cererea de recurs nu este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbrul judiciar mobil; la dosar s-a depus din partea recurentului V. N. cererea de renunțare la acest recurs și din partea intimatei V. P. R. întâmpinarea la cererea de recurs; nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Recurentul V. N. depune la dosar chitanța nr._ din 18.04.2013 privind dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbrul judiciar mobil.
Se înmânează recurentului duplicatul întâmpinării formulat de către intimata V. P. R., precizând că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acest înscris.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților prezente inadmisibilitatea cererii de recurs formulată de V. N..
Recurentul V. N. apreciază că dacă acest recurs este inadmisibil, Curtea de Apel ar trebui să constate că această cerere formulată este de fapt o contestație în anulare și cauza ar trebui trimisă la Tribunalul Iași pentru soluționare.
În situația în care instanța de recurs consideră că cererea este admisibilă solicită să fie soluționată de această instanță.
Intimata V. P. R. solicită respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere că Tribunalul Iași a soluționat dosarul nr._, în sensul că a fost respinsă contestația în anulare formulată de reclamantul V. N. ca inadmisibilă. Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada biletului de transport.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocată, din oficiu.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 590/ 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I Civilă a fost respinsă ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V. N. împotriva deciziei civile nr. 546/ 15.09.2008 a Tribunalului Iași, decizie care a fost menținută.
A fost obligat contestatorul să plătească intimatei V. R. suma de 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Onorariul apărător din oficiu în sumă de 300 lei, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 546/2008 a Tribunalului Iași s-a admis cererea formulată de V. N., s-a desființat încheierea de ședință din 06.05.2008, pronunțată de Judecătoria Hîrlău și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Potrivit reglementărilor legale în vigoare la data promovării cererii, contestația în anulare este reglementată ca fiind o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două categorii de contestații în anulare – de drept comun (art. 317 Cod procedură civilă) și contestația în anulare specială (art.318 Cod procedură civilă).
Acestea se deosebesc prin motivele care pot fi introduse, precum și prin condițiile de admisibilitate.
Pentru contestația în anulare de drept comun, art. 317 Cod procedură civilă prevede două motive de admisibilitate (hotărârea să fie irevocabilă și motivele să nu fi putut fi valorificate pe căile ordinare de atac, iar pentru contestația în anulare specială, art. 318 Cod procedură civilă prevede două motive și o singură condiție de admisibilitate care vizează obiectul acesteia.
Față de împrejurarea că V. N. nu și-a motivat în fapt și în drept cererea pentru a putea verifica condițiile de admisibilitate ale acesteia, singura sa motivație fiind doar urmărirea unei reluări a judecății cauzei, instanța a respins ca inadmisibilă cererea sa, menținând ca fiind legală și temeinică decizia Tribunalului Iași.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 590/13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I a formulat recurs V. N., motivele de nelegalitate indicate de acesta fiind dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurentul V. N. susține că nu i-a fost respectat dreptul la apărare aspect de natură a-i cauza vătămări atât de natură materială cât și de natură morală.
Intimații, legal citați nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost formulate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii depusă de recurentul V. N. de renunțare la judecata recursului sub condiția calificării acestuia drept contestație în anulare cât și a excepției invocate de Curte vizând inadmisibilitatea cererii de recurs formulată de V. N., reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 246 alin. 1 C., reclamantul poate renunța oricând la judecată, prin cerere scrisă în acest sens, iar art. 246 alin. 4 C. arată că, dacă părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părți. Fiind un act unilateral și de dispoziție, prin care recurentul își manifestă voința sa de a se desista de la judecată, instanța de recurs trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor legale.
Curtea notează că renunțarea la judecată nu poate fi condiționată, deoarece orice condiție pe care ar formula-o partea ce renunță la judecată, ar fi de natură a afecta valabilitatea desistării. Cum în cauză recurentul a condiționat renunțare la judecata recursului de calificarea acestuia drept contestație în anulare, urmează a fi respinsă cererea acestuia de a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
I. In temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ, Curtea se va pronunța - cu prioritate - asupra excepției inadmisibilității recursului, raportat la conținutul deciziei atacate cu recurs în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu.
Curtea notează că prin decizia civilă nr. 590 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de V. N. împotriva deciziei nr.546/15.09.2008 pronunțată de aceeași instanță, în calea de atac a recursului.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art.129 din Constituția României, conform căruia: Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai în condițiile legii", evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Având în vedere că prin decizia civilă nr. 590 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de V. N. împotriva deciziei nr.546/15.09.2008 pronunțată de aceeași instanță, în calea de atac a recursului, apare ca inadmisibil prezentul recurs declarat împotriva deciziei civile nr. 590 din 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea recurentului V. N. de a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
Respinge – ca inadmisibil – recursul formulat de V. N. împotriva deciziei civile nr. 590/ 13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă.
Obligă recurentul V. N. să plătească intimatei V. R. suma de 28 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.04.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
G. AncaSusanu C. AntoanelaPalihovici L.
Grefier
G. D.
Red. S.C.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./16.05.2013
Tribunalul Iași:
- A. M.
- S. M.
- M. M.
Judecătoria Iași: V. L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 456/2013. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 840/2013. Curtea de... → |
|---|
