Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1045/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1045/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 14240/245/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1045/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C. A.
Judecător L. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul N. D. în contradictoriu cu intimații A. E., H. C. și O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ IAȘI, împotriva deciziei civile nr. 203/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, în dosarul având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul, prin reprezentant convențional, avocat L.-N. R. și intimații H. C. și A. E., prin reprezentant convențional, avocat M. N., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei; la data de 19.09.2013, prin serviciul registratură, intimații H. C. și A. E. au depus întâmpinare, ce a fost comunicată recurentului; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul convențional al recurentului depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială ./_/2013 și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei conform chitanței nr. ISXUC_/01.10.2013.
Reprezentantul convențional al intimaților depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția nulității recursului invocată de intimații H. C. și A. E., prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Intimații, prin avocat, solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului. Motivele invocate de recurent nu se circumscriu în prevederile art. 304 pct. 8 și 9, ci critică situația reținută și probatoriul administrat în cauză.
Recurentul, prin avocat, solicită respingerea excepției nulității recursului invocată de intimații H. C. și A. E., prin întâmpinare. Motivele de recurs invocat se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și 9. S-au arătat în mod expres dispozițiile legale ce au fost greșit aplicate, respectiv art. 33 din Legea nr. 7/1996 și art. 89 din Ordinul nr. 663/2006.
Pe fondul cauzei, recurentul, prin avocat, solicită admiterea recursului. Atât instanța de apel, cât și cea de fond au realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996 și art. 89 din Ordinul nr. 663/2006. În aceste prevederi legale se menționează că rectificarea cărții funciare poate fi cerută de orice persoană interesată. Această rectificare a fost constatată și solicitată de O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași prin nota de constatare din 21.06.2007, ca urmare a condițiilor impuse de Primăria comunei Valea L.. Persoane, care au cunoștințe de specialitate, au considerat că se impune o nouă o parcelare a terenurilor din acea zonă, având în vedere schimbările din . exprimat de recurent a fost greșit interpretat, el fiind un act de administrare.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul Iași a pronunțat decizia recurată în condiții de nelegalitate.
Situația domnului H. C., reținută în decizia recurată, respectiv cererea de întabulare a dreptului de proprietate promovată de acesta a rămas nesoluționată. Înscrisurile depuse în fața instanței de apel și emise de O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași evidențiază faptul că H. C. nu a promovat cerere de întabulare a dreptului de proprietate. Câtă vreme nu exista o cerere a domnului H. C. nu se poate vorbi despre o suprapunere cadastrală între proprietatea A.-N. și proprietatea H. C.. În procedura de soluționare a unei eventuale cereri de întabulare, i s-ar fi putu solicita și domnului H. C. a-și exprima acordul cu privire la modificarea limitelor suprafeței sale de teren, iar suprapunerea cadastrală nu s-ar mai fi realizat.
Având în vedere toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea recursului, având în vedere faptul că motivele de recurs sunt neîntemeiate. Situația este simplă și clară. Reclamanții-intimați sunt frați, ce au ieșit din indiviziune printr-o hotărâre judecătorească din 2007. Din actele depuse la dosarul cauzei și raportul de expertiză efectuat rezultă o suprapunere peste proprietatea lui H. C. de aproximativ 4000 mp.
Dispozițiile Legii nr. 7/1996 prevăd clar că pentru a se rectifica mențiunile din cartea funciară este necesar fie acordul celorlalți proprietari, fie o hotărâre judecătorească. Nu se poate susține că cererea făcută de recurent este un simplu act de administrare. Prin încheierea de întabulare s-au schimbat limite proprietății și s-au suprapus peste proprietatea lui H. C..
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 203/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune în acest sens chitanța nr. 923/23.09.2013 și factura nr. 1218/23.09.2013.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7455 din 03 aprilie 2012, Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de A. E. și H. C. în contradictoriu cu O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia; a respins excepția lipsei calității procesuale active a ambilor petenți, invocată de intimați, prin întâmpinări; a admis plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._/06.08.2007 formulată de A. E., și H. C. în contradictoriu cu intimatul N. D., a anulat încheierea de carte funciară nr._/06.08.2007; a admis cererea petenților de obligare a intimatului N. D. la plata cheltuielilor de judecată; l-a obligat pe intimat să plătească petenților suma de 7390,3 lei cu acest titlu.
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a constatat că pricina a parcurs un prim ciclu procesual, primă instanță și căi de atac, în care s-a stabilit obiectul judecății în plângere împotriva Încheierii de carte funciară nr._/06.08.2007 dată de O. de Cadastrul și Publicitate Imobiliară Iași (OCPI), formulată în termen.
Prima instanță, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă a examinat prioritar excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Iași, constatând că a fost soluționată prin Încheierea de ședință din 13.01.2012, consecința fiind respingerea acțiunii. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active s-a constatat că reclamanți sunt A. E. și H. C., în încheierea de carte funciară contestată fiind efectuate mențiuni cu privire la terenul în suprafață de 10.000 mp înscris în CF nr. 1135 a comunei Valea L., număr cadastral 4198, proprietatea numiților N. Da, N. A. și A. E.. Cartea funciară s-a constituit prin dezmembrarea suprafeței totale de 20.000 mp, parcele învecinate, deținute în coproprietate de A. E. și fratele său, reclamantul Hurdubaiu C.. Modificarea limitelor proprietății N. D. și N. A., pot avea consecințe asupra dreptului de proprietate al acestuia din urmă.
Reține judecătoria că pentru reclamantul H. C. examinarea excepțiilor lipsei de interes și a calității procesuale active se impune a fi efectuată prin considerente unice, fiind excepții absolute și dirimante. Se arată că interesul acestui reclamant este acela de a evita o suprapunere în evidențele cadastrale între proprietatea sa, a surorii – reclamantă și a pârâților cu consecința generării unor litigii referitoare la dreptul său de proprietate, interese care implică un folos practic.
Pe fondul cauzei, prima instanță, urmare a probatoriului administrat cu înscrisuri și expertiză tehnică stabilește următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 2398/06.03.2007 a Judecătoriei Iași, reclamanții, coproprietari în indiviziune a suprafeței de 20.000 mp, au devenit proprietari în exclusivitate pe câte 10.000 mp. Reclamanta A. E. și întabulat dreptul de proprietate la OCPI Iași, fiind emisă Încheierea nr._, cerere formulată și de H. C., ce a rămas nesoluționată.
OCPI Iași emite la 06.08.2007 Încheierea nr._ de rectificare a încheierii de întabulare nr._/28.05.2007 (număr acordat inițial lui A. E.) prin care a înscris modificarea limitelor proprietății cu privire la imobilul . Valea L. cu suprafața de 10.000 mp înscris în cartea funciară nr. 1135 a comunei cu nr. cadastral 4198, proprietatea N. D., N. A. și A. E. în indiviziune, de sub PI.1 și PII.2 (schița cadastrală nr._/2007). Imobilul provine din dezmembrarea suprafeței de 20.000 mp deținută de reclamanți în coproprietate, N. D. dobândind anterior ieșirii din indiviziune cota de 1/20 din lotul A, respectiv 500 mp prin contractul autentificat sub nr. 2513/2006.
Modificarea dispusă prin încheierea contestată – se arată în considerentele sentinței – a fost dată numai pe baza declarației lui N. D. ce a fost de acord cu rectificarea cărții funciare nr. 1135 a localității Valea L., pe baza planului parcelar avizat de Primăria comunei.
Reține Judecătoria, însușindu-și concluziile expertizei tehnice, că în urma modificărilor dispuse dreptul de proprietate al reclamantului H. C. s-a redus la 5639,85 mp conform schițelor anexă.
În fapt, prin modificarea limitelor proprietății s-a produs o suprapunere cadastrală parțială între proprietatea reclamantei A. E. și a pârâților și proprietatea lui H. C. C..
Se arată în sentință că rectificarea operată încheierea de intabulare_ din 07.08.2007 nu are la bază nici declarația autentică a tuturor proprietarilor imobilului și nici o hotãrâre judecãtoreascã definitivã și irevocabilã; de asemenea, nu se dovedește că modificarea mențiunilor din cartea funciară ar fi impusă de vreuna din situațiile prevăzuite de art. 34 Lg. 7/1996. Încheierea de intabulare_ din 07.08.2007 nu poate fi opozabilă reclamanților, emiterea acesteia fiind efectuată doar în baza unei declarații a pârâtului N. D., instanța urmează să constate că rectificarea asupra căreia pârâtul și-a dat acordul (în fapt, în lipsa unei cereri exprese) nu a avut la bază o solicitare în acest sens și nici temei legal.
În apelul declarat N. D., invocând soluționarea greșită a excepțiilor și a fondului cauzei, susține că necesitatea rectificării a fost constatată de OCPI, urmare condițiilor impuse de Primăria Valea L., fiind reconfigurate mai multe proprietăți, fiind dat doar acordul de apelant și nu poate fi privit ca un drept de dispoziție. Încheierea a fost pronunțată cu respectarea aspectelor evidențiate în documente, a art. 33, art. 48 din Legea nr. 7/1996 și notei de constatare din 21.06.2007 a OCPI.
O altă critică în apel vizează cuantumul cheltuielilor de judecată ce trebuie să fie rezonabile, solicitând a fi diminuate.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 203 din 08 aprilie 2013, respinge apelul declarat de N. D. și păstrează sentința civilă nr. 7455 din 03.04.2013 a Judecătoriei Iași, obligă apelantul să plătească intimaților-reclamanți cheltuieli de judecată în sumă de 2000 lei în apel.
Constată tribunalul că H. C. justifică un interes major, direct și personal în cauză, legea cadastrului și publicității imobiliare, prin art. 50, recunoaște calitatea procesuală activă de a ataca încheierea ce-l lezează. Dreptul de proprietate al acestui reclamant rezultă din succesiune și este opozabil terților fără înscriere în cartea funciară, potrivit art. 26 din lege. Reclamantul și-a dovedit interesul, prin atingerea adusă proprietății sale, ceea ce îi justifică și calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei se reține că prin încheierea atacată a fost lezat dreptul de proprietate al reclamanților întrucât prin modificarea limitelor proprietății lui A. E. amplasamentul s-a suprapus cu aproape jumătate peste amplasamentul fratelui reclamantei, conform concluziilor raportului de expertiză tehnică.
Admiterea plângerii s-a făcut urmare instrumentării amănunțite și exhaustive a cauzei, a probelor administrate, pe baza legislației în domeniu Condițiile impuse de art. 34 din Legea nr. 7/1996 nu sunt îndeplinite, încheierea nu are la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă privind modificare limitelor de proprietate și nici acordul tuturor proprietarilor, cerut când modificarea are loc pe cale amiabilă.
Tribunalul reține ca neîntemeiate criticile privind cuantumul cheltuielilor de judecată ce au fost dovedite, art. 274 Cod procedură civilă nefiind încălcat. Cauza a parcurs două cicluri procesuale în care părțile au avut reprezentare convențională, s-au formulat apărări, au achitat onorarii de expertiză, taxe judiciare de timbru, onorariile avocaților, fiind proporționale cu munca depusă.
În recursul declarat. În recursul declarat, pârâtul N. D. a încadrat motivele în art. 304 pct 8 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că hotărârea atacată este rezultatul unei interpretări greșite a actului dedus judecății și aplicării greșite a legii, a art.33 din Legea nr. 7/1996.
Acordul dat de recurent nu are natura juridică a unui act de dispoziție. Rectificarea înscrierii în cartea funciară a fost constatată de OCPI ce a solicitat-o, urmare condițiilor impuse de Primăria comunie Valea L., nefiind necesar acordului lui A. E..
Recurentul arată că acordul său a vizat doar limitele proprietății conform planurilor parcelare întocmite și avizate de Primărie nu și suprafețele întabulate, ceea ce se poate realiza și pe calea amiabilă a unei declarații autentice.
O altă critică vizează reținerea greșită că întabularea dreptului de proprietate a lui H. Cornelui a fost cerută de acesta și nu s-a finalizat cererea, pentru că nu există, iar acesta își putea da acordul la modificarea limitelor proprietății. Se invocă că nu există suprapunerea în fapt, ceea ce se putea constata prin măsurători în teren. Acordul dat nu este de natură să diminueze proprietatea acestuia, fiind dat în deplină concordanță cu nota de constatare a OCPI.
Un alt motiv de recurs vizează cuantumul cheltuielilor de judecată și jurisprudența CEDO statuând că trebuie să fie în cuantum rezonabil, suma de 7390,3 lei neîncadrându-se în noțiunea de „cuantum rezonabil”.
Prin întâmpinare, intimații au invocat nulitatea recursului și pe fond au cerut a fi respins ca neîntemeiat.
Curtea constată că expunerea și dezvoltarea motivelor permite încadrarea în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și va respinge excepția.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că instanța de apel a păstrat situația de fapt stabilită în primă instanță, ce are corespondent în probele administrate.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac în care casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, aspectele privind concluziile expertizei tehnice, a măsurătorilor și faptul că proprietățile reclamanților nu se suprapun, vizează temeinicia hotărârii și nu se impune a fi analizate.
În cauză nu are relevanță că emiterea Încheierii nr._/06.08.2007 a fost precedată de solicitarea altor persoane (adresa nr. 771/856/29.03.2013 a OCPI Iași), a aprobării planului parcelar a comunei Valea L., ci faptul că modificarea limitelor proprietății nu a avut loc în condițiile legii.
Instanțele au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 7/1996 în vigoare la data emiterii încheierii.
În analiza și aprecierea probelor, instanțele, în fazele procesuale anterioare, nu au schimbat în sensul art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă natura juridică a „avizului” dat de recurent pentru modificare limitelor proprietății, fiind doar un mijloc de probă și nu un act juridic dedus judecății. Astfel, s-a constatat că avizul nu este suficient pentru emiterea încheierii, dreptul fiind înscris în indiviziune în cartea funciară, legea impune cererea titularilor dreptului de proprietate și a declarației autentice, fie hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ce nu există la data emiterii încheierii. Modificarea ce constă în aspectele tehnice ale imobilului (art. 33 alin. 3) nu trebuie să afecteze esența dreptului de proprietate, nu numai al titularului dreptului, ci și al altor persoane interesate, cărora legea le-a conferit dreptul de a exercita calea de atac a plângerii. Schimbarea produsă a modificat esențial amplasamentul proprietății, ce s-a suprapus peste proprietatea lui H. C., afectându-i întinderea, prin diminuarea suprafeței avută în proprietate exclusivă.
Curtea constată că tribunalul nu a încălcat dispozițiile Legii nr. 7/1996 incidente în cauză în darea soluției, condițiile impuse de lege nefiind îndeplinite. Motivul de recurs incident în art. 304 pct. 9 nu este întemeiat.
În ce privește cheltuielile de judecată, critica nu este întemeiată.
În conformitate cu art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă de la 1865, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câre ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În speță, cauza se află pe rolul instanțelor din anul 2008, a parcurs două cicluri procesuale, primă instanță și căi de atac. Cuantumul cheltuielilor acordate, ce nu este limitat la onorariul de avocat, a fost motivat, munca îndeplinită de avocat este proporțională cu obiectul cererii. Reclamanții-intimați au efectuat cheltuieli de judecată, pe care le-au probat cu înscrisuri, sunt efective și nu se impune a fi reduse. Se are în vedere că noțiunea de „cuantum rezonabil” nu impune diminuarea cheltuielilor de judecată probate și care s-au efectuat din culpa celeilalte părți, prin apărările pe fond și excepție, ci doar a celor „excesive”, în care nu se încadrează cele acordate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea respinge recursul. Cererea de cheltuieli de judecată formulată în recurs de intimați îndeplinește condițiile impuse de art. 274 Cod procedură civilă, fiind dovedită cu înscrisuri și se admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimați.
Constată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Respinge recursul declarat de N. D. împotriva deciziei civile nr. 203/08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților A. E. și H. C. suma de 3720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 Octombrie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. A. | Judecător, L. P. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: C.S.V.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/25.10.2013
Tribunalul Iași: S. C. C.
F. E. C.
| ← Succesiune. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2191/2013.... → |
|---|
