Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1044/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1044/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 18738/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1044/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C. A.
Judecător L. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții N. C. și N. C. M. în contradictoriu cu intimații M. IAȘI PRIN PRIMAR, T. D. D., T. C., T. A. -I., împotriva deciziei civile nr. 91/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, în dosarul având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul N. C., personal și asistat de avocat I. A. și recurenta N. C., prin reprezentant convențional, avocat I. A., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Recurentul depune la dosarul cauzei două fotografii și un plan de situație, care reflectă situația din teren.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Se arată că instanțele au pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a legii. Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, prin care un proprietar îl obligă pe vecinul său să-și stabilească limita proprietății. Respectivul drum de exploatare nu este un drum public, iar M. Iași nu a făcut nici probă că acel drum face parte din domeniul public sau privat al municipiului. Mai mult, a dispus ridicarea gardului ridicat fără autorizație de construcție de pe proprietatea sa.
Se precizează că instanța de apel a motivat că trebuie să se țină seama de sentința civilă nr. 3028/2008 a Judecătoriei Iași, care a stabilit același drum ca limită a proprietății N. și că aprecierea făcută printr-o hotărâre anterioară asupra aceleiași situații de fapt nu poate fi contrazisă printr-o sentință ulterioară. Arată, recurenții, că argumentul instanței este nelegal, întrucât este putere de lucru judecat ceea ce se dispune prin dispozitivul hotărârii primei instanțe și, eventual, considerentele ce lămuresc dispozitivul.
În speță, în prima judecată s-a dispus ridicarea gardului fără autorizație de construire, iar acum Municipiului Iași i s-a cerut să dovedească că este proprietarul drumului, lucru pe care nu l-a făcut.
Având în vedere faptul că situația de fapt și expertizele efectuate în cauză confirmă faptul că recurenții și intimații sunt vecini, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 01.11.2011 a Judecătoriei Iași s-a anulat ca insuficient timbrată acțiunea având ca obiect revendicare formulată de către reclamanții N. C. și N. C.-M. în contradictoriu cu pârâții M. IAȘI și T. A.-I.. Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților T. D. – S. și T. C. și în consecință respinge acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acești doi pârâți. Admite acțiunea reclamanților în contradictoriu cu M. Iași și T. A. – I.. Constată că linia de hotar dintre proprietățile părților este situată de o parte și de alta a drumului DE 6547, aflat în proprietatea Municipiului Iași și delimitat conform raportului de expertiză R. D., varianta 2, schița anexă 5, de punctele D,c, E, F, d, e, g, J, K, G, 1, H, i, h, f, 3, D. Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 1228 lei RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel M. Iași prin Primar susținând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, simplu fapt că drumul DE 6547 se află în raza Municipiului Iași nu este suficient pentru justificarea calității sale procesual pasive și ca atare solicită admiterea acestei excepții și exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel pârâtul T. A.-I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că prin soluția adoptată de instanța de fond a fost prejudiciat prin diminuarea proprietății sale pe care o deține in baza unor acte legale de proprietate, notate in registrele de publicitate imobiliară, restabilind o cale de acces desființată (DE6547) și care inițial fusese atribuită in proprietatea numitei C. A. prin reconstituire la Legea nr. 18/1991, suprafață de teren transmisă ulterior, succesiv către alți subdobânditori până la el, fără a fi avute în vedere înscrisurile depuse la dosar, fiindu-i încălcat astfel dreptul de proprietate.
Reclamanții N. C. și C. M. critică sentința apelată sub aspectul liniei de hotar stabilită de instanță, urmând ca delimitarea să se facă potrivit schiței anexă 1 la raportul de expertiză, pentru a se nu crea o nouă linie de hotar, ci să reconstituie linia de hotar reală existentă între proprietăți.
Prin decizia civilă nr. 91 din 25.02.2013 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, s-au respins apelurile formulată de M. Iași prin Primar, T. A.-I. și N. C. și N. C.-M. împotriva sentinței civile nr. 18367din 01.11.2011 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reține că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantul M. Iași nu poate fi reținută in cauză atât timp cât existența drumului DE 6547 reprezintă un fapt necontestat de către apelant, iar potrivit raportului de expertiză D. C. proprietățile in litigiu se află pe raza administrativ-teritorială a Municipiului Iași in partea de S-E.
Dată fiind geometria proprietăților N. și T., situate de o parte și de alta a acestui drum, soluționarea acțiunii in grănițuire nu poate fi realizată în absența proprietarului drumului DE 6547, astfel încât excepția invocată este nefondată la fel și critica privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, urmând a se respinge apelul formulat de M. Iași ca nefondat.
Apelul formulat de T. A.-I. este de asemenea nefundat.
Se reține că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața stăpânită de reclamanți se suprapune cu suprafața stăpânită de apelantul-pârât T. A. I., respectiv cu drumul DE 6547.
Tribunalul stabilește, insă, ca fiind corectă soluția instanței de fond potrivit căreia proprietățile celor doi se situează de o parte și de alta a drumului DE 6547, deși nemotivată sub acest aspect.
Dreptul de proprietate al părților in litigiu a fost dobândit prin convenții încheiate cu persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul mai reține ca fiind deosebit de relevantă pentru determinarea limitei dintre cele două proprietăți împrejurarea că dominanta actelor de proprietate ale acestora precum și a autorilor lor este indicarea constantă in lista vecinilor a unui drum despărțitor dintre proprietăți și pe care instanța de apel îl determină ca fiind Drumul DE 6547.
Un al doilea argument pe care îl reține tribunalul este dat de efectele sentinței civile nr. 3028 din 6.03.2008 a Judecătoriei Iași, în dosarul nr._/2006 prin care s-a dat eficiență existenței aceluiași drum ca limită a proprietății N. și care au condus la obligarea acestui proprietar la ridicarea împrejmuirii realizate fără autorizație și care obstrucționa accesul la drumul DE 6547.
Instanța este ținută să stabilească linia de hotar a celor două proprietăți, astfel încât regimul juridic al construcției edificată de acest pârât nu face obiectul acțiunii de față și nici nu poate influența determinarea liniei de hotar ca unic reper dat de actele de proprietate și nici de lipsa de concordanță dintre suprafața menționată in actele de proprietate și dimensiunea lor reală dată de stabilirea limitei de hotar.
Apelul formulat de reclamanți este de asemenea nefondat.
Criticile reclamanților vizează exclusiv împrejurarea că Drumul DE 6547 nu există.
Tribunalul reține faptul că teza potrivit căreia în actul doveditor al proprietății acestora este indicat ca vecin proprietatea C. nu este in concordanță cu împrejurarea că in actele de proprietate ale autorilor apelantului T. și actul acestuia de donație proprietatea N. nu este enumerată intre vecinătăți. Prin urmare indicarea proprietății C. ca vecin al proprietății N. nu constituie in sine un argument al inexistenței drumului. De altfel, in contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 21.05.1993 prin care reclamanții au cumpărat terenul in indiviziune, partajat ulterior prin partaj voluntar autentificat sub nr. 330 din 7.02.1997, proprietatea C. nu este indicată ca vecinătate a niciuneia dintre suprafețele de teren ce au făcut obiectul celor două convenții.
In ambele contracte terenul asupra căruia se încheie convențiile au ca vecinătate două drumuri (fără număr) la E și S, singurul loc in care proprietatea C. apare ca vecin este schița anexă la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr._ din 21.05.1993.
Tribunalul va înlătura efectele probatorii ale acestei schițe pentru că nu se coroborează cu însăși datele din contractul in vederea căruia a fost întocmită.
Motivul de apel potrivit căruia drumul de exploatare nu există pentru că nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 13/1974 nu este întemeiat. Existența acestuia a fost reținută și in cadrul judecății derulate in dosarul nr._/2006 al Judecătoriei Iași, irevocabil soluționat, în cauză instanța de fond nefiind ținută să stabilească dacă drumul aparține vreuneia dintre categoriile enumerate in Legea 13/1974 ori să stabilească regimul juridic al acesteia, ci să stabilească limitele proprietăților in litigiu.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții N. C. și N. C. M., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că pârâtul M. Iași nu a dovedit că este proprietarul drumului DE 6547, respectiv că acest drum ar aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, și ca atare, nefăcând această dovadă, nu se poate stabili nici linia de hotar și ca atare acest drum nici nu există, situația în care în mod greșit instanța de apel a reținut că nu era ținută a stabili dacă acest drum aparține vreuneia din categoriile enumerate de Legea nr. 13/1974 sau să stabilească regimul juridic al acestuia, ci doar să stabilească limitele proprietăților, ceea ce însă nu se putea stabili până când nu se stabilea exact și existența acestui drum și cui îi aparține, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii și în baza unei alte judecăți.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții N. C. și N. C. M. au chemat în judecată pârâții M. Iași prin Primar, T. D. D. și T. C. pentru a se stabili linia de hotar dintre proprietatea lor, DE 6547/1 și proprietatea pârâților T. situate în Iași, zona Bucium, schitul Tărâța, motivat de faptul că în anul 1993 împreună cu familia I. P. și N. au cumpărat suprafața de 1,34 ha de la vecini proprietari în satul Pietrărie, . anexă la contract proprietatea se învecina la E cu moștenitorii C., ulterior prin partaj voluntar au cerut ieșirea din indiviziune, lor revenindu-le lotul din partea de E, vecini cu moștenitorii C., de la care au cumpărat pârâții T..
Titlul autorilor reclamanților fiind eliberat de .-au înscris proprietatea la această unitate administrativ-teritorială, obținând autorizație de construire pentru casă și gard, astfel gardul edificat fiind vecin la E cu familia T..
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, expertul R. D. concluzionează că drumul DE 6547 a fost înființat de fostul IAS Bucium, ca drum de exploatare agricolă, fiind necesar la exploatarea terenului pe care îl avea în administrare, iar după 1990 administrarea acestor terenuri a fost întreruptă, terenurile fiind retrocedate vechilor proprietari, necesitatea drumului nu se mai justific și că limita dintre cele două proprietăți ar fi trebuit să fie pe terenul delimitat de punctele A, 1, D, 3, a, B, b, C într-o primă variantă, iar într-a doua variantă cele două proprietăți se opresc de o parte și de alta a drumului DE 6547 așa cum sunt redate în schița anexă 5.
De observat că față de aceste concluzii ale expertului R. D., reclamanții-recurenți nu au formulat obiecțiuni, ci sunt de acord cu cele constatate de expert.
Prin urmare, susținerilor recurenților referitoare al faptul că acest drum nu a existat nu sunt întemeiate și nu vor fi reținute.
Expertul, în urma verificărilor efectuate, a concluzionat că după 1990 necesitatea drumului nu se mai justifică și nu că acest drum nu a existat, atât timp cât prin schița anexă nr. 5, a prezentat în detaliu două variante prin care să se ia în calcul linia veche dintre cele două proprietăți sau să se țină cont de menținerea drumului înființat de IAS Bucium, aceasta cu atât mai mult cu cât expertul arată că în prezent terenul părților din cauză este amplasat din punct de vedere administrativ pe teritoriul Municipiului Iași, actele de proprietate prevăd că terenurile se află pe raza comunei Bârnova.
Prin urmare, în mod corect și legal, instanța de apel, în argumentarea soluției adoptate a reținut faptul că învestirea ambelor instanțe a vizat delimitarea proprietăților părților și nu analizarea regimului juridic al drumului de exploatare creat anterior anului 1990, după cum arată expertul în lucrarea sa, drum despre care însăși reclamanții prin acțiune îl indică ca reper al limitei proprietății dintre ei și familia T. pentru delimitarea proprietăților, sub acest aspect, criticile formulate sunt nefondate și nu atrag incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Faptul că instanța de apel, în argumentarea soluției adoptate, face vorbire și despre efectele sentinței civile nr. 3028/2008 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._/2006 în ceea ce privește situația de fapt corect stabilită de instanța de fond, nu poate constitui, nici din această perspectivă, motiv de nelegalitate în sensul celor circumscrise pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă și ca atare și această critică va fi înlăturată.
Pentru considerentele expuse, raportate la motivele de recurs invocate și care sunt nefondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de N. C. și N. C. M. împotriva deciziei civile nr. 91/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I Civilă, pe care o menține
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N. C. și N. C. M. împotriva deciziei civile nr. 91/25.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02 Octombrie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. A. | Judecător, L. P. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/01.11.2013
Tribunalul Iași: T. Doinița
S. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel IAŞI | Succesiune. Decizia nr. 579/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
