Pretenţii. Sentința nr. 228/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 228/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 13306/99/2011***
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 65/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C.-A. S.
Grefier I. P.
S-a luat spre examinare apelul formulat de către Băbuța Ș. împotriva sentinței civile nr. 228 din 25.01.2013 pronunțată de T. Iași în dosarul nr._, intimat fiind T. Iași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul Băbuța Ș., lipsă fiind reprezentantul intimatului T. Iași.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: dosarul este la prim termen; apelul este formulat în termen și motivat; nu s-a depus de către recurent dovada achitării taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar; prin încheierea din data de 11.06.2013 s-a admis cererea de abținere formulată de judecător T. C.; prin serviciul registratură s-a depus la dosar un memoriu de către recurentul Băbuța Ș.; din oficiu s-a dispus efectuarea de verificări în sistemul ECRIS și atașarea la dosar a hotărârilor judecătorești ce constituie izvorul prezentei cauze; nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Apelantul Băbuța Ș. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 0,15 lei. Mai depune la dosar copii de pe acte medicale, plângerea penală formulată împotriva magistraților și sentința civilă nr. 754 din 7.04.2010. Prezintă instanței, în original, certificatul de calificare și atestatul emis de Ministerul Administrației și Internelor referitor la calificarea de pompier. Arată că a depus precizări la dosar.
Instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Apelantul Băbuța Ș. arată că judecătorii Tribunalului Iași nu au realizat că a fost concediat ilegal la data de 4.09.2004 și astfel i s-a îngrădit dreptul la libertatea muncii. Nu s-a avut în vedere de către aceștia nici prevederile art. 3-8 din Codul Muncii care reglementează principiul consensualității și bunei credințe dintre angajator și salariat. Consideră că în anul 2009 judecătorul L. O. a greșit. A fost concediat nelegal și nici acum nu a fost stins litigiul de muncă de către judecătoriii de la T. Iași, aceștia hotărând să reia activitatea. A formulat plângere penal împotriva unor magistrați, printre care și împotriva judecătorului L. O.. Mai arată că fostul președinte al Tribunalului Iași, prin întâmpinarea formulată, arată că nu T. Iași dispune reintegrarea în muncă. Precizează că a avut pregătire de pompier încă din armată, fiind apreciat profesional de către superiori. Mai precizează că, urmare a calvarului prin care a trecut în toată această perioadă, are tumoare cerebrală. Consideră că T. Iași are calitate procesuală pasivă pentru al reintegra în muncă. Solicită admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității și capacității procesuale, desființarea prin casare a hotărârii tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la T. Iași, Secția I civilă la data de 13.X.2011 reclamantul B. Ș. a chemat în judecată T. Iași solicitând a fi obligat la plata sumei de 1 miliard reprezentând daune morale, invocând ca temei de drept răspunderea civilă delictuală. În motivarea în fapt a cererii a arătat că a avut pe rolul instanței procese, conflicte de muncă soluționate prin care a solicitat reintegrarea în muncă, însă prin hotărârile pronunțate de judecători imparțiali din cadrul tribunalului dreptul i-a fost îngrădit fiind prejudiciat.
Din oficiu, prima instanță a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale a pârâtului citând și interpretând dispozițiile art. 998 și art. 999 cod civil de la 1865, faptele cauzatoare de prejudiciu fiind localizate din anul 2004 de la primul dosar nr._, anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
Reține tribunalul că, în primul rând, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată ( pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății . Calitatea procesuală se determină în raport de litigiul dedus judecății în sensul că, numai o persoană poate fi reclamant – petent,sau după caz pârât în cadrul raportului juridic litigios.
Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil. Acțiunea promovată de reclamant are drept scop obligarea pârâtului la plata de daune morale întrucât i-ar fi cauzat acestuia un prejudiciu nepatrimonial. În considerentele sentinței se arată că este necesar ca acțiunea pretenții să fie soluționată în contradictoriu cu entitatea cauzatoare a prejudiciului moral, în speță neputând fi T. Iași. Reclamantul își motivează cererea pe presupusa conduită a anumitor magistrați care au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești fiind lipsiți de imparțialitate după cum susține acesta. Sub acest aspect, tribunalul nu poate fi direct răspunzător nici pentru conduita magistraților care funcționează în cadrul acestuia și nici pentru hotărârile judecătorești pronunțate de aceștia, după cum nu poate fi obligat nici la reintegrarea în muncă a reclamantului. Controlul hotărârilor judecătorești nu se poate realiza decât prin intermediul căilor de atac, iar conduita magistraților nu poate fi imputată Tribunalului Iași.
Prin sentința civilă nr. 228 din 25 ianuarie 2013 T. Iași, Secția I civilă admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. Ș. în contradictoriu cu pârâtul T. Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
În apelul formulat împotriva sentinței pronunțată de T. Iași, reclamantul a formulat critici prin care a reiterat motivarea în fapt și, precizările la cererea de chemare în judecată.
Recurentul face apreciere asupra competenței profesionale a judecătorului care a soluționat cererea în primă instanță și, a celor ce au soluționat procesele anterioare.
Precizează că daunele morale au fost solicitate pentru atingerea adusă onoarei și reputației sale de T. Iași, care reprezentat de președinte a formulat întâmpinare în dosarul nr._ al Curții de Apel Iași prin care a contrazis legea privind reintegrarea sa în muncă, fiind concediat nelegal începând cu 04 septembrie 2004.
Reclamantul susține că T. Iași are calitate procesuală pasivă fiind admisă acțiunea în dosarul nr._ din care privind dosarul nr._, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Urmare verificărilor efectuate din oficiu se constată că reclamantul a fost parte și este în cauze pe rolul instanțelor din raza teritorială a Curții de Apel Iași, judecate în primă instanță și căi de atac, izvorul litigiilor fiind conflicte de muncă în care s-a aflat cu . executarea și, încetarea contractului individual de muncă. În prezenta cauză, pe calea dreptului comun reclamantul a solicitat daune morale de la T. Iași, instanță de judecată ce a soluționat în primă instanță cererile în complet specializat pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
Curtea reține că instanța de prim grad a soluționat cauza în limitele învestirii și a obligațiilor ce-i sunt impuse de lege prin art. 129 alin. (4) Cod procedură civilă, punând în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept chiar dacă nu sunt menționate în cerere.
În conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac, de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și preremtorie ce poate fi invocată și din oficiu de instanță și dacă este admisă, excepția face de prisos cercetarea în fond a pretențiilor formulate de reclamant împotriva pârâtului.
Alăturat considerentelor primei instanțe, Curtea are în vedere dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ce în art. 2 alin. (2) prevede că justiția se realizează prin instanțele judecătorești ce cuprinde Înalta Curte de Casație și Justiție, Curți de Apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.
Rolul instanțelor de judecată este de a soluționa conflictul de interese cu care a fost sesizată prin pronunțarea unei hotărâri cu privire la pretenția dedusă judecății, ceea ce impune două etape, cercetarea cauzei și soluția.
Faptul că în art. 36 din lege a prevăzut că tribunalele ca instanțe au personalitate juridică, nu le conferă calitatea de parte în proces și respectiv calitatea procesuală pasivă ca una din condițiile de exercitare a acțiunii civile.
În considerentele sentinței tribunalul a citat art. 998 Cod civil ce prevede că orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat al repara. Potrivit art. 999 Cod civil omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa, dispoziții ce constituie temeiul de drept al răspunderii civile delictuale.
Interpretarea dată prin sentință este corectă, atunci când s-a constatat prin referire și la art. 54 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 că reclamantul care a pornit acțiunea nu a justificat de ce instanța de judecată care prin lege are o anumită competență este aceea care i-a cauzat prejudiciul, legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate este supusă numai controlului judiciar, în modalitatea stabilită prin lege în căile de atac și față de care își poate realiza interesul.
Pentru considerentele expuse, criticile formulate nu sunt întemeiate și în baza art. 296 Cod procedură civilă curtea va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 228 din 25 ianuarie 2013 pronunțată de T. Iași, Secția I civilă, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Înalta Curte de Casație și Justiție/Secția civilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C.-A. S. | |
Grefier, I. P. |
Red.C.S.V.
Tehnored.
G.D.
4 ex. /04.07.2013
T. Iași – L. O.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1360/2013. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 155/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
