Acţiune în constatare. Sentința nr. 244/2014. Curtea de Apel IAŞI
Comentarii |
|
Sentința nr. 244/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 5218/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 99/2014
Ședința publică de la 05 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G. L. împotriva sentinței civile nr. 244/A din 16 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul V., intimați fiind F. C., ., prin lichidator judiciar Legal Mentor G. SPRL și . V., având ca obiect constatare nulitate absolută contract de cesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P. F. ce substituie pe avocat B. Raimondo A. pentru recurentul G. L., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată, că recurentul G. L. a fost citat cu mențiunea de a timbra cu 100 lei taxă judiciară de timbru și că nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat P. F. pentru recurentul G. L. depune la dosar delegație de substituire a avocatului Bogles Raimondo.
Instanța pune în vedere apărătorului recurentului G. L. să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.
Avocat P. pentru recurent se obligă să achite taxa de timbru până la finalul ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri, sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru de către recurent.
Avocat P. pentru recurent având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri, s-a prezentat avocat P. F. pentru recurentul G. L. și a depus la dosar chitanța nr. ISXUC_ din 05.02.2014 în cuantum de 100 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 2062 din 15 mai 2013 Judecătoria V. – Secția Civilă a respins excepția nesemnării cererii de chemare în judecată.
A admis excepția lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantului F. C., excepție invocată de pârâtul G. L. și în consecință a respins acțiunea formulată de acesta.
A disjuns cererea de chemare în judecată a . în contradictoriu cu pârâții G. L. și . reprezentată de lichidator judiciar și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 12.06.2013.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtului G. L. cheltuieli de judecată în sumă de 300 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că excepția nesemnării cererii de chemare în judecată a fost complinită, motiv pentru care excepția a fost respinsă.
Acțiunea de față a fost formulată de către F. C. în nume personal, fiind evidentă confuzia pe care acesta o face între persoana fizică și persoana juridică.
Chiar dacă obiectul acțiunii îl constituie nulitatea absolută a unui act juridic, reclamantul nu invocă un interes personal, ci un interes individual aparținând persoanei juridice ..
Or, cât timp reclamantul nu a promovat acțiunea în calitate de reprezentant al persoanei juridice, ci în numele lui propriu, instanța reține că acesta nu are calitate procesuală activă, el nefiind titularul dreptului afirmat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal G. L..
Prin decizia civilă nr. 244/A/16 octombrie 2013 Tribunalul V. – Secția Civilă a respins apelul formulat de apelantul G. L. împotriva sentinței civile nr. 2062/15.05.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care a păstrat-o. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul F. C., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cauză interesează chemarea în judecată a altor persoane art. 57-59 Cod procedură civilă, acesta fiind temeiul de drept procesual în baza căruia reclamantul a solicitat introducerea în cauză a ..
Nu se poate reține în cauză o încălcare a drepturilor procesuale ale pârâtului câtă vreme la apelul nominal făcut în ședință publică apărătorul pârâtului nu a răspuns, iar din cuprinsul încheierii de ședință nu rezultă că s-ar fi strigat cauza pe lista de amânări.
Instanța nu era datoare să comunice cererea și ulterior să pună în discuție admisibilitatea acesteia.
Instanța de fond nu putea ignora o cerere depusă la dosarul cauzei și nu o putea lăsa nesoluționată . Prin urmare, era obligată să se pronunțe asupra acesteia și pronunțându-se a luat act de formularea cererii și a dispus comunicarea către intervenientul în nume propriu.
Împotriva deciziei civile nr. 244/A/16.10.2013 a Tribunalului V. a formulat recurs G. L..
Motivele instanței de apel nu au nici o legătură cu argumentele invocate în susținerea apelului, nu este legală soluția instanței de fond de a disjunge cererea cu privire la ., aceasta neputându-se judeca separat de cererea principală.
Cererea de introducere în cauză a altor persoane nu a fost soluționată corect, impunându-se soluționarea excepțiilor de fond, peremptorii și absolute.
Instanța de apel se rezumă la a arăta că cererea nu se impune a fi discutată în contradictoriu, însă nu face o referire dacă a fost legală sau nu soluționarea acesteia înainte de soluționarea excepțiilor.
Art. 55 Cod procedură civilă arată că doar în cazul intervenției prev. de art. 49 Cod procedură civilă cererea se poate judeca separat de cererea principală.
- Pentru cererea de introducere în cauză în temeiul art. 57 Cod procedură civilă nu există instituția admiterii în principiu. Discutarea și admiterea cererii de chemare în judecată nu echivalează cu o dezbatere pe fondul cauzei.
Dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă prevede că se soluționează cu prioritate excepțiile care ar face inutilă orice dezbatere pe fondul cauzei.
- Instanța de apel a considerat în mod greșit că judecata cererii privind pe . ar fi întârziat judecarea cererii principale.
- Hotărârea recurată nu constituie o soluție juridică întrucât motivele hotărârii nu permit să se constate dacă elementele de fapt necesare pentru justificarea aplicării legii se regăsesc în cauză, fiind astfel lipsită de temei legal.
- Este evidentă intenția legiuitorului cu privire la situația juridică a părții ce este chemată în judecată în condițiile art. 57 Cod procedură civilă, raportat la denumirea capitolului, la mențiunea că hotărârea îi va fi opozabilă, precum și la faptul că această parte nu poate sta singură în judecată, în acest sens cererea cu privire la . trebuind judecată odată cu cererea principală formulată de F. C..
. nu poate deveni reclamant și nu poate sta singur în judecată în lipsa reclamantului ce l-a chemat în proces, nelegalitatea disjungerii cererii fiind evidentă.
Recursul formulat este neîntemeiat.
În cauză a fost admisă excepția invocată de pârâtul G. L. referitoare la lipsa de interes și a calității procesuale active a reclamantului F. C..
Totodată reclamantul F. C. pentru . a solicitat introducerea în cauză ca pârâți a . și a pârâtului G. L. în baza art. 57 Cod procedură civilă de la 1865.
Art. 57 Cod procedură civilă se referă la situația când înseși persoanele chemate în judecată ar putea avea calitatea de reclamanți în proces în raport de obiectul acestuia.
Cererea de chemare în judecată a altei persoane când este formulată de reclamant cum este în cauza de față, poate fi introdusă până la închiderea dezbaterilor la instanța de fond.
Finalitatea cererii de chemare în judecată a altei persoane are o altă finalitate, diferită de a cererii din acțiune, prin ea urmărindu-se în cadrul procesului deja început rezolvarea altui raport juridic.
Totodată în conformitate cu art. 57 alin. 4 Cod procedură civilă de la 1865 cererea de chemare în judecată a altor persoane a fost comunicată . V., precum și celor doi pârâți G. L. și . prin încheierea de ședință publică din 30 ianuarie 2013.
Ca atare, în conformitate cu art. 57 alin. 4 Cod procedură civilă, în mod legal s-a dispus de instanța de judecată comunicarea cererii de chemare în judecată tuturor părților.
La termenul de judecată din 15 mai 2013, instanța de judecată soluționând în fond cauza a disjuns cererea de chemare în judecată a . în contradictoriu cu cei doi pârâți pentru a se soluționa separat de cererea principală de chemare în judecată a reclamantului F. C., acțiune ce a fost respinsă pe o excepție.
Or instanța a dispus în mod legal disjungerea cererii de chemare în judecată a altor persoane în conformitate cu art. 63 Cod procedură civilă de la 1865 cât timp acțiunea reclamantului era în stare de judecată, iar administrarea probelor din cererea de chemare în judecată a altor persoane ar fi prelungit nepermis judecata acțiunii principale, cu riscul de a se depăși durata rezonabilă a procesului.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul formulat de G. L. împotriva sentinței civile nr. 244/A din 16.10.2013 a Tribunalului V. – Secția Civilă pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Februarie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/21.02.2014
Tribunalul V.: A. C., M. D. M.
← Evacuare. Decizia nr. 926/2014. Curtea de Apel IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
---|