Legea 10/2001. Decizia nr. 353/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 03708/99/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 353/2014
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de A. R. împotriva încheierii nr. 93/2014 din 10.02.2014 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula și a se depune la dosar concluzii scrise a amâna pronunțarea pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Prin încheierea nr. 93/10.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași-Secția I civilă se dispune:
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâta A. R..
In temeiul dispozițiilor art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, admite cererea petentului L. W. - decedat – și continuată de moștenitorul acestuia Wachtel E. M. privind lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești.
Dispune lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 1064/06.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ în sensul că la aliniatul 4 din dispozitiv, în loc de "obligarea reclamantului de a-i menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei de către pârâtă", se va înscrie "obligarea reclamantului de a-i menține afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani, de la data de 05.05.2009, data emiterii deciziei nr. 60 de către pârâta A. R..
Prezenta încheiere face parte integrantă din sentința civilă nr. 1064/06.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant instanța constată că nu se mai impune pronunțarea asupra acesteia deoarece pârâta a precizat că având în vedere înscrisurile depuse nu mai insistă asupra ei.
Excepția lipsei de interes nu poate fi reținută de instanță urmând a fi respinsă, motivat de faptul că reclamanta a dovedit că are interes în promovarea cererii, iar interpretarea pârâtei cu privire la termenul de la care curge menținerea afectațiunii imobilului este eronată, raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 10/2001 care precizează expres că termenul curge de la data emiterii deciziei/dispoziției de către deținătorul bunului.
Având în vedere dispozițiile art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată nu poate modifica (așa cum a solicitat pârâta) dispozitivul sentinței civile nr. 1064/06.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, ci doar să lămurească conținutul acesteia, care este clar și în limitele textului citat mai sus, stabilind deci menținerea afectațiunii imobilului de la data emiterii deciziei contestate și anulate și nu de la data deciziei emise ulterior de pârâtă.
A. R. a declarat recurs împotriva acestei încheieri invocând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct.7,9 și art. 304 ind.1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, A. R. susține că instanța de fond a citat prevederile art. 16 alin.1 din Legea nr. 10/2001 fără a arăta argumentele ce au determinat-o să interpreteze norma în sensul restabilirii retroactive a dreptului de proprietate a intimatului și a obligației de a menține afectațiunea imobilului la data de 6 mai 2009, data emiterii deciziei nr. 60 de către A. R..
Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, art. 6 paragraful 1 CEDO și a dreptului la apărare (cauza Taxquet c / Belgique din 13 ianuarie 2009).
Greșit s-a reținut că obligația de a menține afectațiunea imobilului s-a născut de la data emiterii dispoziției nr. 60/5 mai 2009. Respingerea cererii de restituire a imobilului nu a fost reaua credință a Academiei Române, ci lipsa de diligență a intimatul de a fi pus la dispoziția Academiei Române toate documentele. Probatoriul a fost completat în etapa judecării contestației, atât prin înscrisuri, cât și prin expertize care au stabilit întinderea dreptului de proprietate. De asemenea, se va avea în vedere și faptul că s-a admis în parte contestația intimatului prin sentința civilă nr. 1064/2011 a Tribunalului Iași.
Mai invocă recurenta și faptul că decizia nr. 60/2009 a fost anulată de către instanță, astfel că acest act administrativ nu poate să producă efecte juridice sub aspectul dreptului de proprietate al intimatului de la data emiterii sale.
Nici sentința civilă nr. 1064/2011 nu poate produce efecte sub aspectul menținerii afectațiunii imobilului încă din anul 2009, deoarece nu este vorba de o recunoaștere cu caracter declarativ a dreptului de proprietate.
Potrivit art. 2 alin.2 din Legea nr. 10/2001 recunoașterea cu caracter retroactiv a dreptului de proprietate a foștilor proprietari este posibilă doar în ipoteza imobilelor preluate fără titlu. Prin sentința civilă nr. 1064/2011 Tribunalul Iași a stabilit că preluarea a fost făcută în baza decretului nr. 92/1950 și al Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 9266/1950.
Susține recurenta că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin.1 din Legea nr. 10/2001 astfel că actul administrativ, având caracter constitutiv al dreptului de proprietate, este dispoziția de restituire în natură a imobilului.
Din interpretarea art. 16 din Legea nr. 10/2001 și art. 4 din HG nr. 1886/2006 rezultă că obligația de menținere a afectațiunii imobilului începe de la data emiterii dispoziției, iar contractul de închiriere, în situația menținerii afectațiunii, poate fi încheiat în termenul de 15 zile de la data emiterii dispoziției de restituire în natură a imobilului.
În speță, recurenta susține că singura dispoziție de restituire în natură a imobilului este cea emisă de A. R. sub nr. 41/19 martie 2012.
Imobilul restituit a făcut parte din domeniul public al statului român și a fost dat în administrare Academiei Române, iar procedura scoaterii unui bun imobil din domeniul public al statului este reglementată de art. 2 alin.1 și 2 din HG nr. 1705/2006. D. după îndeplinirea acestor proceduri se consolidează dreptul de proprietate al intimatului și începe să curgă obligația acestuia de a menține afectațiunea imobilului.
Recurenta mai susține că lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1064/2011 prin încheierea recurată este realizată cu greșita aplicare a legii și sub aspectul consecințelor ce urmează a fi produse în măsura în care această încheiere nu poate fi modificată.
Prin stabilirea în sarcina intimatului a obligației de a menține afectațiunea imobilului de la data emiterii deciziei nr. 60/2009 de către A. R., se stabilește cu caracter retroactiv dreptul de proprietar al intimatului. Intimatul dobândește beneficiile ce rezultă din atributele dreptului de proprietate, însă nu are și obligații (în special, fiscale) ce rezultă din acest drept.
Pentru aceste critici, recurenta a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1064/2011 pronunțată de Tribunalul Iași în sensul că data de la care începe să curgă obligația de menținere a afectațiunii imobilului este data emiterii deciziei de restituire în natură de către A. R..
Intimatul W. M. E. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului.
Intimatul susține că dacă A. R. ar fi emis o decizie legală de restituire în natură a imobilului, atunci afectațiunea trebuia respectată de la data emiterii acestei decizii. Similar, în cazul anulării cu efecte retroactive a deciziei nr. 60/2009, afectațiunea trebuie respectată de la data emiterii acestei decizii, care ar fi trebuit să dispună restituirea în natură a bunului.
Precizează intimatul că dreptul său de proprietate a fost recunoscut, iar titlul său de proprietate, ca persoană îndreptățită la aplicarea Legii nr. 10/2001, îl constituie sentința civilă nr. 1064/2011 a Tribunalului Iași, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 700/4.11.2011 a Curții de Apel Iași. Tribunalul nu se putea referi la o dispoziție viitoare, care nu era necesar a fi emisă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi în sensul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de către recurenta A. R. se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, care nu sunt însă incidente în cauză.
Astfel, în considerentele încheierii recurate se menționează că obligația menținerii afectațiunii incumbă intimatului de la data emiterii deciziei/dispoziției de către deținătorul bunului, conform art. 16 alin.1 din Legea nr. 10/2001, fiind indicate suficiente elemente pentru calcularea termenului de 5 ani.
Din acest punct de vedere curtea reține că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Cu privire la aplicarea greșită a legii, recurenta invocă încălcarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 și art. 4 din HG nr. 1886/2006.
Cele două texte fac referire la menținerea afectațiunii imobilului pe o anumită durată, în speță 5 ani, și la încheierea contractului de închiriere cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile, ambele momente calculate de la data emiterii deciziei sau dispoziției, textul art. 4 din HG nr. 1886/2006 adăugând sintagma „de restituire”.
În mod corect instanța de fond a făcut referire la decizia nr. 60/5.05.2009 emisă de A. R..
Capitolul III al Legii nr. 10/2001 se numește „Proceduri de restituire” și cuprinde dispoziții referitoare la etapele ce trebuie parcurse atât de persoana îndreptățită a solicita măsuri reparatorii, cât și de entitățile deținătoare de imobile, proceduri care se finalizează prin emiterea unei decizii/dispoziții de restituire în natură sau echivalent bănesc sau de respingere a cererii.
Legea nr. 10/2001 reglementează obligația instanței de judecată sesizate cu exercitarea controlului de legalitate a deciziei sau, după caz, a dispoziției de respingere a notificării, cum a fost cazul deciziei nr. 60/5.05.2009 emisă de A. R., iar în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție instanța poate dispune ea însăși, în cadrul acestei proceduri, restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
Instanțele au verificat legalitatea deciziei nr. 60/5.05.2009, au constatat că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și au procedat la restituirea în natură a imobilului, reținând situația particulară a art. 16.
Legea nr. 10/2001 nu cuprinde dispoziții referitoare la obligația entității deținătoare a bunului ca, ulterior emiterii deciziei de respingere a notificării, decizie anulată de către instanța de judecată, să emită o altă decizie pentru clarificarea raporturilor dintre acestea și persoana solicitantă.
Anularea dispoziției nr. 60/5.09.2009 produce efecte retroactive în sensul că dreptul cuvenit solicitantului este recunoscut de la data emiterii dispoziției.
Mai mult, în considerentele deciziei nr. 700/4.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași se consemnează că „imobilul a fost preluat în mod abuziv de stat, prezumție ce nu a fost răsturnată de către recurentă în niciun mod, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 alin.1, lit.a din Legea nr. 10/2001”.
Statuându-se cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu face parte din categoria celor preluate abuziv și limitativ enumerate la lit.a-i al art. 2 din Legea nr. 10/2001, atunci intimatului i se aplică și dispozițiile art. 2 alin.2 din același act normativ.
Susținerile recurentei referitoare la prima acțiune a intimatului în calitate de proprietar, la formalitățile prevăzute de HG nr. 1705/2006, la obligațiile fiscale ale părților exced cadrului procesual și nu vor fi analizate în prezentul recurs.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține încheierea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. R. împotriva încheierii nr. 93/2014 din 10.02.2014 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, atăzi-30.04.2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red PC
Tehnored AC
2 ex./27.05.2014
Tribunalul Iași: E. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel IAŞI | Drept de retenţie. Decizia nr. 948/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
