Superficie. Decizia nr. 924/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 924/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 2842/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 924/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier C. A.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de I. Gh. M., N. M., I. Gh. G., I. Gh. I. împotriva deciziei civile nr. 412/14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. R. pentru intimatul I. C., lipsă fiind recurenții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la al doilea termen de judecată, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de recurentul I. Gh. I. însoțite de copii după chitanța din 5.11.2014 reprezentând taxă judiciară de timbru de 20 lei, titlul de proprietate nr. 1846/2003; precizări formulate de recurentul I. Ghe. M. însoțite de copie CI și chitanța din 29.10.2014 reprezentând taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Instanța constată că doar I. M. a semnat cererea de repunere în termen și de recurs și, din oficiu, pune în discuția părților tardivitatea formulării cererii de recurs și excepția nulității cererilor formulate de N. M., I. Gh. G., I. Gh. I..
Avocat A. solicită a se constata nulitatea cererii de recurs formulate de N. M., I. Gh. G., I. Gh. I. pentru nesemnarea recursului. În ceea ce privește tardivitatea recursului formulat de I. M., solicită admiterea excepției, întrucât recursul a fost declarat la data de 18.07.2014, s-a formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a recursului de către I. Gh. M. pentru motive de sănătate dar la fila 8 sunt depuse acte medicale din anul 2009. Solicită respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului. Solicită admiterea celor două excepții. Învederează instanței că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța din 20.10.2014 reprezentând onorariu avocat de 2000 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepțiilor.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2808/26.11.2013, Judecătoria Bârlad a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentat al reclamantului I. M., în ceea ce privește acțiunea promovată de I. I., N. M., I. G., invocată de instanță, din oficiu.
A fost respinsă acțiunea având ca obiect ,,încetare drept de superficie ", disjunsă din dosarul nr._, formulată de reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. în contradictoriu cu pârâtul I. C., ca neîntemeiată.
Au fost obligați reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. să ramburseze, pârâtului I. C. suma de 2.000 lei (fiecare reclamant câte 500 lei), reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 3007 din 26.11.2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, definitivă prin decizia nr. 373/15.06.2005 a Curții de Apel Iași, s-a respins acțiunea pentru constatare drept de superficie, acțiune formulată de . în contradictoriu cu pârâții I. I., I. M., I. G. N. M..
Prin decizia civilă nr. 1084 de la 30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5457/2005 (filele 130-137), decizia nr. 373/15.06.2005 a Curții de Apel Iași a fost modificată în parte, în sensul că a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr. 3007 din 26.11.2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a constatat dreptul de superficie al reclamantei . de folosință asupra terenului în suprafață de 3001,0 m.p., situat în . și de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, constând în atelier mecanic și hală metalică.
S-a reținut în considerentele deciziei civile că, în baza sentinței civile nr. 3012 din 27.05.2002 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1766/R pronunțată de Tribunalul V., la data de 20.12.2002, Comisia Județeană V. a eliberat reclamanților titlul comun de proprietate nr. 1846/cod_ pentru suprafața de 4ha și 9927m.p. teren intravilan în ., jud. V., în care este inclusă și suprafața de 6.604m.p. din T-23, .>
S-a reținut că reclamanta . s-a înființat prin reorganizarea SMA Puiești și . și a fost înmatriculată, ca societate, în 1996, prin certificatul de înmatriculare eliberat la data de 30.04.1996, . nr. 0448. În protocolul de divizare a . se prevede, în anexa 2, cont 2121 - Clădiri, la punctele 8 și 16, faptul că în patrimoniul societății nou înființate intră clădirile din comuna I., . mecanic și hala mecanică.
În baza acestui protocol de divizare . a devenit proprietara celor două construcții. S-a reținut că . făcut dovada că este proprietara celor două construcții - atelier mecanic și hala mecanică - edificate cu bună credință pe terenul proprietatea reclamanților.
Potrivit procesului - verbal din dosarul de executare 40/2006, încheiat la data de 14.04.2006, la Biroul Executorului Judecătoresc G. A., s-a constatat că, . . convenit ca . transfere . asupra unui atelier mecanic, o hală și împrejmuire, proprietatea ., situat în ., jud. V. cu următorii vecini: prop. T. F., prop. M. T., prop. fam. I. și drum comunal I. - Gherghești, în vederea stingerii debitului din dosarul de executare.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa nr. 2787/21.08.2006, a rezultat că . înscrisă în evidențele Primăriei I., în registrul agricol al satului Hălărești, vol. I la poz.21 cu atelier mecanic și o hală metalică.
Prin rezoluția din 15.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, s-a dispus completarea dispozitivului cu sesizarea compartimentului de specialitatea din cadrul Primăriei I., pentru aplicarea amenzii contravenționale și pentru desființarea construcțiilor.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că, prin rezoluția nr. 435/P/2012 din 15.03.2012, în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, neînceperea urmării penale față de I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de construire fără autorizație, prevăzută de art. 25 alin. 1- 2 din Legea 50/1991. Din lucrările dosarului, a rezultat că cei patru reclamanți sunt frați și, conform titlului de proprietate nr. 1846 /_ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, pe raza comunei I., dețin mai multe terenuri în care este inclusă și . 6604 m.p., amplasată în intravilanul satului Hălărești, ..
Prin sentința civilă nr. 2767/2005 a Judecătoriei Bârlad, . de numitul I. C. a câștigat dreptul de superficie pe suprafața de 3001,01m.p. din . familiei I., din intravilanul satului Hălărești. Pe . . două construcții.
S-a reținut că, în anul 2011, administratorul . C. -, în continuarea uneia dintre construcțiile amplasate pe terenul familiei I., a ridicat o altă construcție cu dimensiunile de 4,15m x 3,10m, cu o înălțime de 2,50m, aceasta fiind confecționată din tablă, fără autorizație de construcție și fără consimțământul reclamanților.
În referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 435/P/2012 din 22.02.2012 la paragraful nr. 7 s-a reținut că, fiind audiat, numitul I. C. recunoaște că a efectuat lucrarea fără autorizație de construcție, așa cum prevede Legea 50/1991 și fără consimțământul reclamanților.
Potrivit raportului de expertiză A. C., au fost identificate construcțiile noi aflate pe teritoriul proprietatea reclamanților din satul Hălărești, ./2. La exteriorul barăcii metalice sunt executate: o construcție cu fundație din beton, pereți și acoperiș din panouri metalice sandwich, cu instalație și obiecte sanitare având destinația de grup sanitar și vestiar; două șoproane cu stâlpi metalici, acoperite cu plăci de azbociment și pardoseală din beton, cămin apometru; cămin echipament de epurare ape uzate. În interiorul barăcii este executată: o construcție cu pereți zidărie de cărămidă cu trei încăperi, soclu din beton de 28cm x 15cm pe conturul pereților de închidere.
Construcțiile noi sunt amplasate pe suprafața de_,01m.p, teren asupra căruia s-a instituit dreptul de superficie prin decizia civilă 1084/30.11.2005 a Curții de Apel Iași. Construcțiile noi au fost construite pentru funcționarea actuală a echipamentelor, instalațiilor și dotărilor existente. Pentru construcțiile efectuate, Primăria I. nu a emis autorizație de construire.
Prin sentința civilă nr. 1367/2013 de la data de 04 iunie 2013, Judecătoria Bârlad a respins acțiunea înregistrată cu nr._, cu cele trei capete de cerere, respectiv cererea privind demolarea construcțiilor noi (construcție cu fundație de beton, două șoproane, cămin apometru, cămin cu echipament de epurare ape uzate, construcție cu pereți din zidărie de cărămidă cu trei încăperi, soclu din beton) edificate pe terenul cu suprafața de 3001,01mp din ., jud. V., cererea privind acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro, cererea privind evacuarea pârâtului, acțiune formulată de reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. în contradictoriu cu I. C., ca neîntemeiată.
Din acest dosar înregistrat cu nr._ a fost disjuns capătul de cerere care formează prezenta cauză, înregistrată cu nr._ având ca obiect ,,încetare drept de superficie".
Art. 68 din Legea 71/2011 prevede în mod expres că dispozițiile Noului cod civil se aplică dreptului de superficie constituit înaintea intrării în vigoare a acestui act normativ.
Reclamanții au invocat dispozițiile art. 6 din Codul civil, respectiv art. 5 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind codul civil, referindu-se la faptul că dispozițiile legii noi sunt aplicabile efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoarea a acestuia, derivate din raporturile de proprietate, în cazul în care aceste situații subzistă după . legii noi.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 6 din Codul civil nu se aplică prezentei cauze, având în vedere că nu suntem în ipoteza unui conflict între Noul cod civil și o lege de modificare ulterioară, ci în cazul unui conflict între Codul civil din 1864 și Legea 287/2009 privind Codul civil și care este rezolvat prin aplicarea Legii 71/2011.
De asemenea, a notat instanța că dispozițiile art. 68 din Legea 71/2011 sunt dispoziții speciale în raport cu dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011 de punere în aplicare și se aplică cu prioritate.
Prin urmare, a apreciat instanța că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 695 alin. 3 din Cod civil, întrucât dreptul de superficie este constituit înainte de . Noului cod civil.
Dreptul de superficie este un drept real principal imobiliar cu un conținut juridic complex, ce reunește atât dreptul de proprietate asupra unei construcții sau dreptul de a edifica o construcție, cât și dreptul de folosință asupra terenului pe care este edificată/va fi edificată construcția și care se află în proprietatea persoanei.
În ceea ce privește limitele exercitării dreptului de superficie, în jurisprudență s-a stabilit că posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie. Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției.
În ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentat, instanța a avut în vedere că reclamantul a depus la dosar procura autentificată sub nr. 1034, din data de 11.04.2013, procura autentificată sub nr. 1035 din data de 11.04.2013, procura judiciară autentificată sub nr. 409 din data de 06.03.2013, prin care, reclamanții I. I., I. G. și N. M. au împuternicit pe I. M. pentru a fi reprezentați în cauza ce a făcut obiectul dosarului_ .
Analizând procura autentificată sub nr. 1034 din data de 11.04.2013, procura autentificată sub nr. 1035 din data de 11.04.2013, procura judiciară autentificată sub nr. 409 din data de 06.03.2013, a rezultat că reclamanții I. I., N. M., I. G. au împuternicit pe reclamantul I. M., în cauza cu nr._, inclusiv ,,pentru a introduce orice altă acțiune".
S - a reținut că prezenta cauză este disjunsă din cauza care face obiectul dosarului_ .
Prin urmare, s – a apreciat că reclamantul I. M. este împuternicit să reprezinte pe reclamanții I. I., N. M., I. G. în prezenta cauză, motiv pentru care a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a reclamantului, invocată de instanță, din oficiu, ca neîntemeiată.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că acțiunea cu care este învestită este neîntemeiată.
Reclamanții au invocat împrejurarea că pârâtul a construit pe terenul proprietatea lor, în ascuns, în scopul modificării structurii de rezistență a construcției care se află pe proprietate lor și care se afla în stadiu avansat de degradare și uzură.
Potrivit expertizei în specialitatea construcții efectuată de A. C., construcțiile noi sunt amplasate pe suprafața de 3001,01m.p. asupra căreia s-a instituit dreptul de superficie, fiind edificate pentru funcționarea echipamentelor, instalațiilor și dotărilor existente.
Astfel, noile construcții au fost edificate în limita exercitării dreptului de superficie asupra terenului, pentru exploatarea construcțiilor, proprietatea superficiarului.
Deși, reclamanții au invocat faptul că pârâtul a edificat construcțiile noi pe ascuns, nu au dovedit această împrejurare. Faptul că pârâtul superficiar nu a cerut acordul proprietarului cu privire la edificarea construcțiilor noi, identificate prin expertiza efectuată, nu conduce la concluzia că a construit pe ascuns, pentru a frauda drepturile proprietarului terenului, întrucât legea nu prevede că pentru exercițiului dreptului de superficie, a dispoziției materiale asupra terenului, este necesar acordul proprietarului terenului.
Față de soluția la care a ajuns instanța, având în vedere dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată și a admis cererea pârâtului.
În acest sens, instanța a obligat, reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. să ramburseze pârâtului I. C. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iași, prin decizia civila nr. 412/14 mai 2014, a admis apelul formulat de apelanții – reclamanți I. M., I. I., N. M., I. G. și a schimbat în tot sentința instanței de fond.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale a intimatului – pârât, I. C., invocată din oficiu.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanții I. M., I. I., N. M., I. G. în contradictoriu cu pârâtul, I. C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că, prin decizia civilă nr. 1084 din 30.11.2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5457/2005 (filele 130-137), decizia nr. 373/15.06.2005 a Curții de Apel Iași a fost modificată în parte, în sensul că a fost admis apelul împotriva sentinței civile nr. 3007 din 26.11.2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, s-a constatat dreptul de superficie al reclamantei ., respectiv de folosință asupra terenului, în suprafață de 3001,01m.p., situat în ., jud. V. și de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acest teren, constând în atelier mecanic și hală metalică, edificate pe acest teren.
Potrivit procesului verbal din dosarul de executare 40/2006, încheiat la data de 14.04.2006, la Biroul Executorului Judecătoresc G. A., s-a constatat că . și . convenit ca . transfere creditoarei, . asupra unui atelier mecanic, o hală și împrejmuire, proprietatea ., situat în ., cu următorii vecini: prop. T. F., prop. M. T., prop. fam. I. și drum comunal I. - Gherghești, în vederea stingerii debitului din dosarul de executare.
Prin sentința civilă nr. 2767/2005 a Judecătoriei Bârlad, . de numitul I. C. a câștigat dreptul de superficie pe suprafața de 3001,01m.p. din .., proprietatea familiei I., din intravilanul satului Hălărești.
Obiectul prezentei cauze constă în încetare drept de superficie, părțile fiind, pe de o parte, apelanții-reclamanți, în calitate de proprietari ai terenului, iar, pe de altă parte, intimatul-pârât I. C., persoană fizică, administrator al .>
Prima instanță a analizat temeinicia cererii reclamanților prin prisma raportului de superficie dintre aceștia și pârât, în baza probatoriului administrat în cauză.
În drept, potrivit art.295 alin.(1) C. din 1865, „instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu”.
Având în vedere că o acțiune având ca obiect încetarea dreptului de superficie – acțiune reală negatorie - nu poate fi îndreptată decât împotriva titularului dreptului de superficie, astfel cum acesta a fost stabilit prin decizia civilă nr. 1084 de la 30.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 5457/2005, tribunalul a invocat, din oficiu, motivul de ordine publică privind corespondența dintre pârât și titularul dreptului de superficie.
A reținut instanța de control judiciar că, deși intimatul-pârât este administratorul . favoarea căreia s-a constatat existența dreptului de superficie, drepturile și obligației specifice nu sunt exercitate de acesta, ceea ce atrage în plan procesual pasiv lipsa calității sale procesuale.
În atare condiții, s – a apreciat că, pentru valorificarea motivului de ordine publică invocat din oficiu, s - a impus admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii de încetare a dreptului de superficie, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Dată fiind respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea unei condiții privind exercițiul ei, iar nu pentru netemeinicia pretențiilor, instanța a apreciat că în acest fel nu se aduce atingere principiului neagravării situației apelantului în propria cale de atac, art.296 I din Codul de procedură civilă din 1865 nefiind incident.
I. Gh. M., I. Gh. I., N. M. și I. Gh. G. au formulat cerere de repunere în termenul de recurs, precum și cerere de recurs împotriva deciziei pronunțate de tribunal.
În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs, recurenții susțin că nu au reușit să respecte termenul de recurs datorită stării de sănătate, care nu le permite să facă eforturi fizice sau eforturi de concentrare pentru a formula recurs împotriva deciziei civile nr. 412/2014 pronunțate de tribunal.
Recurenții susțin că au pierdut un termen procedural și dovedesc faptul că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate și vor depune acte doveditoare cu privire la starea precară de sănătate.
I. Gh. M. și N. M. au dezvoltat, prin memorii separate, motivele de recurs, susținând că solicită încetarea dreptului de superficie întrucât acest drept a fost obținut prin frauda ., prin director, în urma unei licitații trucate.
. a vândut construcțiile către . director I. C., care a extins magazia și a modificat interioarele magaziei și a atelierului mecanic, schimbând destinația lor în atelier de fabricație presă de ulei, moară de porumb și grâu, obținând materiale și bani.
Susțin recurenții că proprietarii construcției au numai beneficii, dar n-au plătit nimic, în timp ce moștenitorii acestui teren au plătit procesele pe care le-au intentat ocupanților terenului, sume ce se ridică la sute de milioane lei.
Recurenții afirmă că cei patru frați au testament lăsat de părinții lor, I. Savastita și I. Eracle G., pentru acest teren, astfel că intimatul trebuie să-și ia construcția pe care a făcut-o și modificat-o și să le lase terenul așa cum l-au avut părinții lor.
Intimatul, legal citat, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2014, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepțiile nulității cererilor de repunere în termenul de recurs și a cererilor de recurs formulate de I. Gh. I., N. M., I. Gh. G., pentru lipsa semnăturii, precum și tardivității recursului declarat de I. Gh. M..
Examinând cu prioritate excepțiile invocate, conform art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea notează că, potrivit art. 133 din același cod, „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea”.
Aceste dispoziții sunt aplicabile, prin analogie, atât în cazul cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, cât și în cel al cererii de recurs.
Concluzia Curții este determinată de faptul că, potrivit art. 316 din Codul de procedură civilă, „Dispozițiile de procedura privind judecata in apel se aplica si în instanța de recurs, în măsura in care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”, iar conform art. 298 „Dispozițiile de procedura privind judecata in prima instanță se aplică si in instanța de apel, in măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse in prezentul titlu”
Curtea constată că cererea de repunere în termenul de recurs a fost formulată de toți cei patru reclamanți, în nume personal, însă aceasta a fost semnată numai de către I. Gh. M..
Pentru termenul de judecată din 25 noiembrie 2014, I. Gh. I., N. M. și I. Gh. G. au fost citați cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de recurs și, implicit, și a celei de repunere în termenul de declarare a recursului, însă aceștia nu s - au prezentat în instanță și nu au semnat cererile.
Raportat la cele expuse, instanța de recurs va declara nulă, pentru lipsa semnăturii, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de I. Gh. I., N. M., I. Gh. G..
În ceea ce privește cererea formulată de I. Gh. M. privind repunerea în termenul de declarare a recursului, Curtea apreciază că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.103 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Rezultă că pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea, ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac.
În speța dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite cumulativ, întrucât I. Gh. M. nu a produs dovezi din care să rezulte că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui să exercite calea de atac a recursului în termenul prevăzut de lege.
În acest sens, Curtea notează că, potrivit prevederilor art. 301 din Codul de procedură civilă, „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel”.
În prezenta cauză, decizia tribunalului a fost comunicată recurentului la data de 20.06.2014, astfel că termenul de recurs s - a împlinit la data de 7.07.2014.
Recurentul a formulat cererile de repunere în termenul de recurs și de recurs la data de 21.07.2014, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Pentru a dovedi împrejurarea mai presus de voința sa, care l - a împiedicat să exercite calea de atac a recursului în termenul prevăzut de lege, I. Gh. M. a depus la dosarul cauzei mai multe acte medicale care datează din perioade anterioare termenului în care trebuia să exercite calea de atac a recursului, respectiv din: 23.12.2009, 25.12.2009, 28.12.2009, 29.12.2009, 12.02.2010.
Curtea reține că toate aceste înscrisuri nu fac dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința recurentului, I. Gh. M., care să – l fi împiedicat pe acesta să declare recurs împotriva deciziei tribunalului, în perioada 21.06.2014 – 7.07.2014, cât timp ele datează din anii 2009, 2010.
Prin urmare, cererea de repunere în termenul de recurs formulată va fi respinsă, iar recursul declarat de I. Gh. M. va fi respins, ca tardiv, conform art. 312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă .
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenții – aflați în culpă procesuală, ca urmare a declarării nulității cererii de recurs și, respectiv, a respingerii recursului, ca tardiv – vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate de I. C. în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de I. Gh. M..
Declară nulă cererea de repunere în termenul de recurs formulată de N. M., I. Gh. G., I. Gh. I..
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de I. Gh. M. împotriva deciziei civile nr. 412/14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul V., decizie pe care o menține.
Declară nulă cererea de recurs formulată de N. M., I. Gh.G., I. Gh. I. împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurenții, în solidar, să achite intimatului I. C. suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, C. A. |
Red. PG
tehnored AC/PG
2 ex./ 10.12.2014
Tribunalul V.:
A. I. Z.
M. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
