Daune cominatorii. Decizia nr. 209/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 11249/99/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 209/2014
Ședința publică de la 14 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător G. P.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul P. MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu intimatul R. I., împotriva sentinței civile nr. 501 din 18.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul având ca obiect daune cominatorii.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 28.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 07.03.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la nr._ la Tribunalul Iași, contestatorul R. I. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1209/21.07.2011 emisă de către P. municipiului Iași și a solicitat anularea acesteia. Cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, P. municipiului Iași a solicitat respingerea contestației.
Prin sentința civilă nr. 501/18.02.2013, Tribunalul Iași hotărăște: „Admite cererea formulată de reclamantul R. I., domiciliat în Iași, stradela Florilor nr. 2A, în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului Iași.
Anulează dispoziția nr. 1209/21.07.2011 emisă de pârât.
Constată că reclamantul R. I. este persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul construit și neconstruit situat în Iași, ..
Dispune obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii către reclamant, constând în despăgubiri în baza legii speciale, legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Iași ..”
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1209/21.07.2011 emisă de pârâtul P. Municipiului Iași a fost respinsă notificarea nr. 102/2001 formulată de reclamantul R. I. – (împreună cu alți membri de familie ) - prin care solicită restituirea în natură și acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Iași . – motivat de faptul că, imobilul nu a făcut obiectul preluării abuzive, fiind înstrăinat de autorul notificatorului prin contractul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 451/1949.
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Iași, ..
Tribunalul constată că acțiunea este întemeiată.
Conform art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr.10/2001 „sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”.
În speță, instanța a constatat că reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului și măsuri reparatorii în calitate de moștenitor al autorului său, R. C. (tatăl său) și, deși, în dispoziția nr. 1209/2011 contestată de acesta nu se precizează numele autorului reclamantului, în raportul nr._//27.06.2011 întocmit de Comisia de aplicare a legii 10/2001 ( fila 24) – înscris care a stat la baza emiterii dispoziției de respingere a notificării – se precizează că motivul respingerii notificării îl constituie faptul că imobilul nu a făcut obiectul preluării abuzive fiind înstrăinat de autorul notificatorului, R. I. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 451/1949.
Numitul R. I., așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, acte de stare civilă și certificat de moștenitor nr. 39/1983( fila16) este unchiul reclamantului și nu autorul acestuia, fiind fratele tatălui său, R. C..
Potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 1213/24.02.1972 (fila 27) vânzătorii imobilului teren (situat în .), D. I. și Agafia, ce face obiectul cauzei, precizează că imobilul a fost dobândit prin cumpărare cu actul autentic nr. 451/1949 de la R. I., care la rândul său, l-a dobândit prin moștenire de la tatăl său, R. I., ce-l dobândise și el în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1486/1938.
Față de înscrisurile depuse la dosar instanța a constatat că pârâtul în mod eronat a respins notificarea reclamantului – privind imobilul situat în Iași . – limitându-se să rețină greșit doar că imobilul nu a fost preluat abuziv fiind vândut de unchiul reclamantului, fără a verifica și analiza pe fond cererea acestuia.
Instanța a reținut că din înscrisurile dosarului, respectiv, testamentul bunicii reclamantului (R. H.) și certificatul emis de Circa Financiară la data de 6.09.1951 pe numele autoarei acestuia R. Iosefa (filele 14,52 și 54) rezultă că autoarea reclamantului a fost proprietara imobilului în litigiu care ulterior a fost naționalizat.
Prin urmare, față de materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, pentru imobilul situat în Iași, . și a admis cererea.
În ce privește susținerile reclamantului vizând împrejurarea că pârâtul s-ar fi pronunțat prin dispoziția nr. 3518/2006 asupra ambelor notificări formulate de el cu privire la imobilele - teren situat în Iași . și la cel situat în ., acestea nu au putu fi primite de instanță motivat de faptul că din conținutul dispoziției nr. 3518/2006, modificată prin Dispoziția 1746/2010 reiese foarte clar că pârâtul s-a pronunțat numai cu privire la notificarea nr. 105/N/2001 care vizează imobilul teren situat in Iași ..
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 1209/2011 emisă de pârât și a constatat că este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, dispunând obligarea pârâtului la acordarea acestora.
Pârâtul P. municipiului Iași a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 501/2013 pronunțată de Tribunalul Iași, invocând nelegalitatea hotărârii pentru următoarele motive:
- Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă în sensul că deși obiectul acțiunii formulate de reclamant se referea la anularea deciziei nr. 1209/21.07.2011, instanța de fond a dispus, fără a se fi solicitat, și acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Iași, ., preluat abuziv de către pârât în perioada comunistă.
- Tribunalul Iași a stabilit calitatea reclamantului la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Iași, ., fără a fi administrate probe în acest sens.
Recurentul menționează că din eroare a considerat că R. I., bunicul reclamantului, este vânzătorul. În realitate, vânzătorul imobilului este Ramedei I. I., unchiul reclamantului.
Imobilul situat în . a fost numai proprietatea lui R. I. I. și a fost înstrăinat prin contractul nr. 451/1949. Partajul la care se face referire nu s-a efectuat între cei doi fii ai lui R. I., ci a fost modalitatea de dobândire a imobilului de către R. I. – tatăl, fapt ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1213/24.02.1972 încheiat la notariatul de Stat județean Iași.
Recurentul susține că nu există înscrisuri din care să rezulte că Ramder C. ar fi fost proprietarul vreunei părți din imobil, nu se face dovada deținerii imobilului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001. Nu există matricolă, iar în testamentul Herminei R., soția lui C. R. (predecedat), imobilul nu este menționat în masa succesorală.
În precizările la acțiune, chiar reclamantul menționează că în anul 1943 în proprietatea bunicii, autoarea testamentului, nu mai era imobilul din . 18, iar în anexa la Decretul nr. 92 privind imobilele naționalizate figurează imobilul din ., nu și cel din ..
Consideră recurentul că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece instanța a constatat dreptul la măsuri reparatorii în lipsa înscrisurilor doveditoare.
- Greșit instanța de fond a obligat P. municipiului Iași la plata de despăgubiri, plata acestora se face de către Statul Român, prin instituțiile special create în acest scop, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Raportat acestor critici, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței în ceea ce privește calitatea reclamantului la măsuri reparatorii pentru imobilul din Iași, . și obligarea Primarului municipiului Iași la plata de despăgubiri, păstrând hotărârea recurată în ce privește anularea dispoziției nr. 1209/2011.
Intimatul R. I. nu a depus întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente, instanța de control judiciar reține următoarele:
Cu notificarea nr. 102/2011 (fila 47 dosar fond), reclamantul R. I., împreună cu R. Iosefa și B. H., a solicitat restituirea în natură a terenului situat în . și despăgubiri pentru imobilul situat pe acest teren.
Această notificare a fost soluționată de către P. municipiului Iași prin dispoziția nr. 1209/21.07.2011 (a cărei anulare se solicită în prezenta cauză) în sensul respingerii cererii deoarece imobilul din Iași, . nu a făcut obiectul preluării abuzive, fiind înstrăinat de autorul notificatorilor prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 451/1949.
Ulterior, cu notificarea nr. 105/2001, reclamantul R. I., R. Iosefa și B. H. au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Iași, . și despăgubiri pentru imobilul construcții. Aceștia au menționat că terenul și imobilul au fost preluate abuziv prin Decretul nr. 92/1950, poziția 260.
Prin dispoziția nr. 3518/04.12.2006, P. municipiului Iași a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția demolată și terenul în suprafață de 1141,97 mp, imobil ce a fost situat în Iași, ..
Cu adresa nr._/CC/03.12.2009, Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților a restituit Primarului municipiului Iași dosarul aferent notificării 105/2001. Acesta a emis dispoziția nr. 1746/25.06.2010, prin care se modifică art. 1 al dispoziției nr. 3518/04.12.2006, în sensul că despăgubirile vor fi acordate numiților R. I. și B. H., în condițiile decesului numitei R. Iosefa la 06.01.2008.
Dispozițiile nr. 3518/2006 și nr. 1746/2010 emise de către P. municipiului Iași nu au fost contestate.
Cu privire la imobilele cuprinse în cele trei dispoziții, în mod corect, tribunalul a constatat că fiecare dintre acesta a soluționat notificarea cu privire la un singur imobil. Astfel, dispozițiile nr. 3518/2006 și nr. 1746/2010 emise de către P. municipiului Iași au soluționat notificarea nr. 105/2001 cu privire la imobilul situat în Iași, ., iar dispoziția nr. 1209/21.07.2011 a soluționat notificarea nr. 102/2001 referitoare la imobilul situat în Iași, ..
În ceea ce privește imobilul din Iași, ., reclamantul a invocat în favoarea sa două înscrisuri: certificatul nr._/06.09.1951 potrivit cu care R. H. (mama sa) figura cu un imobil in Iași, . și adresa nr._/12.12.2002 emisă de Primăria municipiului Iași, Serviciul de Urbanism și Control al Disciplinei în Construcții care menționează că la nr. de imobil 15A figurează ca proprietar în 1949 familia R. C..
Cu toate acestea, prin precizările la acțiune (fila 105 dosar fond), reclamantul susține că terenul din . a fost vândut de R. I. I., unchiul său și că tatăl său, R. C., era proprietarul imobilului din Iași, ..
De altfel, în concluziile orale de la termenul din 28.01.2013, apărătorul reclamantului a solicitat admiterea contestației și modificarea dispoziției nr. 1209/2011 pe temeiul că notificarea pentru imobilul din . a fost soluționată odată cu cea privind imobilului din . și nu, așa cum a reținut pârâtul, că imobilul a fost vândut și nu a intrat în proprietatea statului la momentul naționalizării.
Față de considerentele expuse anterior susținerea reclamantului privind soluționarea ambelor notificări prin dispozițiile nr. 1209/2011 și nr. 3518/2006 este neîntemeiată.
Cu privire la imobilul situat în Iași, ., Curtea reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1213/24.02.1972 la Notariatul de Stat județean Iași, vânzătorii D. I. și D. Agafia au vândut cumpărătorilor Crenganeș P. și Crenganeș M., pentru prețul de 10.000 lei, imobilul situat în Iași, . compus din corpul de clădire A, încăperile 1, 2, 3, 4 ( două camere, bucătărie și hol), magazia notată cu 2 în planul de situație, precum și ¼ indiviză din terenul construit și neconstruit în suprafață de 488,60 mp.
În cuprinsul acestui contract se menționează că vânzătorii D. au dobândit acest imobil prin contractul de vânzare-cumpărare transcris la Grefa Tribunalului Iași sub nr. 451/1949 de la R. I., iar acesta, la rândul său, a dobândit imobilul în cauză prin moștenire de la tatăl său, R. I., primit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 1486/1938 la Tribunalul Iași, Secția a 3-a.
Prin precizările depuse la fondul cauzei (filele 105-107), reclamantul R. I. a concluzionat că este fiul lui R. C., că vânzarea terenului din . în anul 1949 nu a fost făcută de R. C., că în perioada 1949-1950, tatăl său, R. C., era proprietarul unui teren cuprind între străzile A. și Zugravi, fapt ce rezultă și din adresa eliberată de Arhivele Statului, a planului topo din 1940 de la anexa 1.
În susținerea cererii sale, reclamantul se folosește de două înscrisuri și anume:
- adresa nr._/06.09.1951 (fila 14 dosar fond);
- adresa nr._/12.12.2002 (fila 48 dosar fond).
Adresa nr._/06.09.1951 menționează că R. Iosefa figurează, printre altele, cu un imobil pe Șoseaua A., nr. 15, iar în adresa nr._/12.12.2002 se precizează că la nr. 15A figurează ca proprietar în 1949 familia R. C..
Curtea nu va valorifica cele două înscrisuri, deoarece în testamentul întocmit de R. Iosefa (bunica reclamantului) la data de 26 iunie 1943 nu figurează vreun imobil situat în Iași, ., astfel că aceasta nu poate figura în vreo evidență din anul 1951 cu un imobil ce nu se afla în patrimoniul său în anul 1943, iar imobilul de la nr. 15A nu este identificat în vreun alt înscris, reclamantul nedovedind că este proprietarul bunului.
Raportat acestor considerente, curtea constată că reclamantul R. I. nu a dovedit că imobilul ce constituie obiectul dispoziției nr. 1209/21.07.2011 emisă de P. municipiului Iași a fost preluat în mod abuziv în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, astfel că celelalte critici referitoare la limitele învestirii instanței nu vor mai fi analizate.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de P. municipiului Iași și va modifica în tot sentința recurată, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Va respinge contestația formulată de R. I. împotriva dispoziției nr. 1209 din 21.07.2011 emisă de P. municipiului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. mun. Iași împotriva sentinței civile nr. 501/2013 din 18.02.2013 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge contestația formulată de R. I. împotriva dispoziției nr. 1209/21.07.2011 emisă de P. mun. Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Martie 2014.
Președinte, C. P. | Judecător, G. P. | Judecător, E. G. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: P.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/01.04.2014
Tribunalul Iași: E. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 876/2014. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
