Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 514/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 514/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 38794/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 514/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de V. E. și V. A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 21 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind B. E., C. Anișoara și O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat L. pentru recurenții V. E. și V. A. și avocat Romul V. pentru intimata B. E., lipsă fiind celelalte părți litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată și că nu se solicită judecata în lipsă.
Pentru termenul de astăzi intimata B. E. a depus la dosar prin serviciul de registratură precizări, cu duplicat spre comunicare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. pentru recurenții V. E. și V. A. având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificând hotărârile pronunțate de instanțele anterioare, să fie admisă plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr._ din 17.11.2011 a OCPI Iași.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată în întâmpinarea depusă la dosar de intimata B. E., avocat L. apreciază că această excepție nu poate fi admisă, în condițiile în care cauza a urmat toate gradele de jurisdicție, iar nelegalitatea deciziei din apel poate fi sancționată de instanța de recurs prin decizia ce urmează a fi pronunțată.
Pe fond, avocat L. susține că și-a întemeiat recursul pe interpretarea greșită a legii de către instanță. În mod evident, art. 52 din Legea nr. 7/1996 trebuie interpretat în sensul art. 42 alin. 1 din Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, care prevede că notarea poate avea - și nu are - ca obiect consemnarea litigiilor referitoare la drepturile reale ale imobilelor. Or, asupra dreptului de proprietate al soților V. nu există un litigiu. Între celelalte părți litigiul a fost soluționat definitiv și irevocabil, dar sentința civilă notată în cartea funciară se referă la B. E. și nu îi obligă cu nimic pe recurenți.
Apărătorul arată că prevederile Legii nr. 169/1997 protejează în mod evident dobânditorul de bună credință prin aceea că în cazul unor înstrăinări succesive ale unor terenuri, cel care a vândut terenul pe baza titlului de proprietate constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Prin urmare, există un drept de creanță și nu un drept real în condițiile în care nu a fost anulat contractul de vânzare cumpărare.
Solicită a se observa că A. Anișoara, care a avut titlul de proprietate, a vândut soților T., iar aceștia au înstrăinat mai departe terenul, fiind vorba despre două acte juridice succesive ulterioare eliberării titlului de proprietate, iar buna credință a soților V. nu poate fi contestată.
Avocat L. susține că în art. 28 din Legea nr. 7/1996, modificat în timpul litigiului, prevede că intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular. Dreptul tabular al recurenților este opozabil tuturor, dar nu are nici o legătură cu B. E..
Prin urmare, în condițiile în care B. E. nu are un drept asupra acestui imobil pe care recurenții l-au dobândit prin acte succesive, fiind de bună credință, consideră apărătorul că notarea este făcută cu încălcarea dispozițiilor legale. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând cheltuieli de judecată.
Avocat V. pentru intimata B. E. având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de V. E. și V. A., în primul rând ca inadmisibil și în al doilea rând ca neîntemeiat.
Apărătorul susține că recursul este inadmisibil pentru că în cursul judecății instanța a schimbat încadrarea juridică din apel în recurs, dar nu s-a mai pronunțat asupra încadrării ca recurs, ci asupra apelului, născându-se astfel o contradicție între considerente și dispozitiv, ceea ce conduce la casarea hotărârii.
Recursul este inadmisibil deoarece nu poate fi atacată cu recurs o hotărâre definitivă și irevocabilă cum este decizia nr. 1885/2011 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus notarea. Recurentul V. E. a atacat și această decizie și nu poate fi atacată cu recurs o decizie definitivă și irevocabilă.
Avocat V. susține că recursul este neîntemeiat pentru faptul că atât registratorul de la Cartea Funciară, cât și instanța de fond și cea de apel s-au pronunțat în mod corect în sensul respingerii plângerii formulată de recurenți.
Apărătorul arată că în speță este vorba despre legalitatea procedurii de notare și nicidecum de verificarea temeiniciei și legalității dosarului prin care s-a reținut nulitatea absolută a eliberat lui A. Anișoara.
Or, atât registratorul cât și instanțele au respectat legea în ceea ce privește notarea, având în vedere dispozițiile art. 42 din Ordinul privind notările și art. 48 și 52 din legea nr. 7/1996. În condițiile în care nu s-au încălcat dispozițiile privind notarea, nu se pot invocat în prezent probleme de fond, ce puteau fi invocate în cadrul altui proces. De asemenea, nu se poate invoca în această fază procesuală reaua sau buna credință, deși recurenții și-au dovedit reaua credință prin aceea că au cunoscut încă de la efectuarea expertizei despre această notare a dreptului pe care intimata B. E. l-a avut și l-a câștigat prin decizia civilă nr. 1885/2011.
Prin urmare, avocat V. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr._/4.10.2012 a Judecătoriei Iași s-a respinsplângerea formulată și precizată ulterior de petenții V. E. și V. A., în contradictoriu cu intimații B. E., C. Anișoara, fostă A. și O. de C. și Publicitate Imobiliară Iași.
Au fost obligați petenții să plătească, în solidar, intimatei B. E. suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că au fost respectate prevederile art. 42 din Ordinul nr. 633/2006 a Directorului General al A.N.C.P.I., de art. 47 și 48 din Legea nr. 7/1996 privind înscrierea în cartea funciară a unei hotărâri judecătorești privind constituirea, modificarea, dobândirea sau stingerea unui drept tabular.
Prin decizia civilă nr. 281 din 21 mai 2013 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă, s-a respins apelul formulat de petenții V. E. și V. A. împotriva sentinței civile nr._/04.10.2012 a Judecătoriei Iași, sentința pe care o păstrează .
Au fost obligați apelanții V. E. și V. A. sa plătească intimatei B. E. suma de 300 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că nu are relevanță asupra înscrierii în cartea funciară că în hotărârea judecătorească care a fost notată, petenții nu au fost părți, iar hotărârea nu le este opozabilă.
S-a avut în vedere de tribunal că art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 nu condiționează înscrierea în cartea funciară a hotărârii judecătorești de participarea dobânditorilor subsecvenți ai unui drept, în procesul în care s-a pronunțat hotărârea ce se impune a fi notată.
Împotriva deciziei civile nr. 281 din 21 mai 2013 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă au declarat recurs V. E. și V. A..
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- instanțele s-au pronunțat fără să aibă în vedere art. III alin. 2 indice 4 din legea nr. 169/1997 care protejează dobânditorul terenului de bună-credință. Astfel, A. Anișoara, devenită C., deținătoarea titlului de proprietate constatat nul parțial, a vândut terenul soților T. I. și T. E., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3165/2.06.2004 la BNP B.. Aceștia, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 229/9.09.2009, au vândut petenților V., dobânditori de bună-credință.
Potrivit art. 28 alin. 5 din Legea nr. 7/1996 „ Intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular, iar hotărârea judecătorească notată nu poate să modifice, să dobândească sau să stingă dreptul recurenților tabular.
Recursul formulat este neîntemeiat.
În litigiu, s-a dispus notarea la cererea instanței, a Judecătoriei Iași, a sentinței civile nr. 2366/16.02.2010 a Judecătoriei Iași și a deciziei civile nr. 1885/29.06.2011 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/31.08.1992 – având ca titular A. Anișoara – în prezent C., pentru suprafața de 677 mp situată pe raza comunei M., ..
Principiul publicității integrale presupune că în cartea funciară se înscriu toate drepturile, faptele și raporturile juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară.
Așa fiind, în afara operațiunilor juridice prin care se constituie, se transmit, se modifică sau se sting drepturile reale imobiliare, în respectarea acestui principiu, art. 876 alin. 2 din Noul cod civil prevede posibilitatea înscrierii și a altor drepturi, fapte sau raporturi juridice decât drepturile tabulare, cu condiția ca acestea să prezinte legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară.
Ca atare, este admisibilă notarea unui litigiu în legătură cu un imobil înscris în cartea funciară indiferent de obiectul respectivului litigiu în art. 50 alin. 2 indice 1 și indice 2 din Legea nr. 7/1996 face referire expresă la notarea din oficiu în cartea funciară îndreptate împotriva încheierii registratorului șef. Notarea a fost definită în doctrină ca acea înscriere în cartea funciară prin care se asigură opozabilitatea față de terți, sau după caz. Informarea acestora în cazurile anume prevăzute de lege, cu privire la drepturi personale, faptele sal alte raporturi juridice în legătură cu imobilul cuprins în cartea funciară.
Înscrierea în cartea funciară a existenței litigiului și a sentinței nr. 2366/16.02.2010 și a deciziei nr. 1885/29.06.2011 s-a făcut cu aplicarea regulilor de carte funciară.
Susținerea recurenților că nu au fost părți în procesul în care s-a pronunțat hotărârea notată și hotărârea nu le este opozabilă nu poate fi primită.
Opozabilitatea hotărârii pronunțată este o chestiune diferită de relativitatea efectelor actului jurisdicțional.
Opozabilitatea semnifică faptul că orice persoană, indiferent că a fost sau nu parte în proces, este ținută să recunoască existența acesteia, ca realitate juridică.
Relativitatea efectelor hotărârii judecătorești semnifică faptul că doar persoanele ce au figurat ca părți în cauza în care aceasta a fost pronunțată au dreptul de a pretinde executarea unei anumite obligații sau dispoziții.
Or înscrierea în cartea funciară cu distincțiile mai sus menționate are tocmai rolul de a face cunoscută existența acestei hotărâri, în aplicarea principiului opozabilității efectelor acesteia și fără a încălca principiul relativității.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de V. E. și V. A. împotriva deciziei civile nr. 281 din 21.05.2013 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei B. E. suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 11 Iunie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/26.06.2014
Tribunalul Iași: P. E.-C., C. M.
| ← Drept de retenţie. Decizia nr. 948/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 28-11-2014, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
