Pretenţii. Decizia nr. 876/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-11-2014 în dosarul nr. 2723/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 876/2014
Ședința publică de la 17 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător A. G.
Judecător C.-A. S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-intimați DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V. și C. JUDEȚEAN V. în contradictoriu cu intimata-recurentă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 2 BUCUREȘTI, împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, în dosarul având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 3096/25 septembrie 2013 Judecătoria V. a respins, ca nefondată, excepția de fond, dirimantă a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. Județean V..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București în contradictoriu cu pârâții D.G.A.S.P.C V. și C. Județean V..
A obligat pârâtele, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de_ lei, aferentă perioadei aprilie 2008- decembrie 2008.
A luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut:
Asupra excepției de fond dirimantă a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V., instanța a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 33 și art. 34 din H.G nr. 268/2007, ce stipulează că obligația de decontare a cheltuielilor suportate de D.G.A.S.P.C revine Consiliului Județean prin D.G.A.S.P.C, în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap. Sub acest aspect instanța a constatată existența unei identități între subiectul pasiv al raportului juridic de drept substanțial dedus judecății și pârâta C. Județean V..
Asupra fondului cauzei, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a solicitat obligarea pârâților D.G.A.S.P.C V. și C. Județean V. la plata debitului total în sumă de 174.559,22 lei, reprezentând costul mediu lunar/beneficiar pentru perioada 31.12.2008 – 31.12.2011, stabilit pentru beneficiarii C. C., născut la data de 25.02.1950, pentru care s-a cheltuit suma de_ lei, în perioada 31.12._11 și D. I., născut la data de 28.07.1976, pentru care s-a cheltuit suma de 79.119,22 lei pentru perioada 31.12.2008 – 31.12.2011.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că D. I. (CNP_) a fost încadrat în grad de handicap grav, conform Certificatului nr.2814/29.09.2005, cu valabilitate permanentă eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru adulți, aspect confirmat de înscrisul aflat la fila 43 din dosarul cauzei.
Conform înscrisurilor aflate la filele 39-40, se atestă faptul că D. I. ( CNP_), figurează cu domiciliul în . și cu reședința stabilită în București, ., sector 2, din data de 04.12.2008 până la data de 16.12.2011.
Conform Planului individual de intervenție pentru perioada 01.04._11 precum și a listelor persoanelor cu grad de handicap îngrijite în centrele D.G.A.S.P.C – S2 – CRRN perioada, aprilie 2008 - decembrie 2011 (f.6 - 19), numitul D. I. fost spitalizat în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din București, sector nr.2, din cadrul DG.A.S.P.C., sector 2 (C.R.R.N).
În ceea ce îl privește pe numitul C. C., acesta a fost încadrat în grad de handicap, conform Certificatului de Handicap nr. 4699/24.11.2010, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru adulți, Sector 2, București (f.22).
Conform cărții de identitate aflată la fila 23 din dosarul cauzei, eliberat la data de 06.08.2010, numitul C. C., având CNP_ domiciliază în mun. București, sector 2, ., nr.240.
Conform Planului individual de intervenție pentru perioada 08.04._11 numitul C. C. figurează internat în Centrul de Îngrijire și Asistență nr.2 din București, din cadrul DG.A.S.P.C., sector 2 (C.R.R.N).
Reclamanta a depus în dovedirea întinderii obligațiilor de plată ale pârâtelor, un set de facturi fiscale (f.25-30 ), neacceptate la plată de către pârâte, nefiind însușite prin semnătură.
Conform dispozițiilor art. 54 din legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoanele cu handicap au dreptul de a fi îngrijite într-un centru din localitatea/județul în a cărui rază teritorială își au domiciliul sau reședința. În situația în care nevoile individuale nu pot fi asigurate în condițiile de mai sus, aceasta poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ teritorială.
Conform art. 54 alin. 4 din același act normativ, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Dispozițiile art. 33 din H.G nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor legii nr. 448/2006, obligația de decontare a cheltuielilor revine Consiliului județean sau Consiliului local în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
Reclamanta a susținut faptul că persoanele susmenționate au beneficiat și beneficiază în continuare de găzduire, regim alimentar (conform alocației de hrană stabilită în virtutea legii), precum și de supraveghere permanentă, ajutor în timpul mesei și la efectuarea igienei personale, igienă personală, kinetoterapie, precum și intervenție psihologică. Totodată susnumiții au fost incluși în diverse activități de recuperare psiho-educațională, etc.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă referitoare la cheltuielile avansate în legătură cu îngrijirea de specialitate acordată numitului C. C., instanța având în vedere înscrisurile depuse în dovedire, în lumina dispozițiilor legale amintite mai sus, a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată, motivat de considerentul că reclamanta nu a făcut dovada, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, a împrejurării că susnumitul a avut pe perioada menționată în petitul cererii, domiciliul sau reședința în mun. V., jud. V., condiție legală esențială de existența căreia depinde nașterea obligației legale de decontare a cheltuielilor avute în vedere de reclamantă.
Sub acest aspect, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 54 din Legea nr.448/2006 și art. 33 din H.G nr.268/2007 privind aprobarea normelor de aplicare a prevederilor legii nr.448/2006, și a respins neîntemeiată cererea, creanța pretinsă neavând caracter cert.
În ceea ce privește pretențiile formulate de reclamantă referitoare la cheltuielile avansate pentru serviciile acordate numitului D. I., instanța având în vedere înscrisurile depuse de către reclamantă în dovedirea aspectelor de fapt evocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile legale incidente, a admis în parte cererea în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de_ lei, aferentă perioadei aprilie 2008- decembrie 2008, creanța având caracter cert, lichid și exigibil.
Astfel, numitul D. I. (CNP_) este încadrat în grad de handicap grav, conform Certificatului nr.2814/29.09.2005, cu valabilitate permanentă eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru adulți, aspect confirmat de înscrisul aflat la fila 43 din dosarul cauzei.
Conform înscrisurilor aflate la filele 39-40, s-a atestat faptul că D. I. (CNP_), figurează cu domiciliul în . și cu reședința stabilită în București, ., sector 2, din data de 04.12.2008 până la data de 16.12.2011.
Conform Planului individual de intervenție pentru perioada 01.04._11 precum și a listelor persoanelor cu grad de handicap îngrijite în centrele D.G.A.S.P.C – S2 – CRRN perioada aprilie 2008- decembrie 2011 (f.6 - 19), numitul D. I. fost spitalizat în Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică din București, sector nr.2, din cadrul D.G.A.S.P.C., sector 2 (C.R.R.N).
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat recurs: reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București și pârâții: Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și C. Județean V..
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2014 Tribunalul a calificat calea de atac promovată în cauză împotriva sentinței civile nr. 3096/25 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria V., ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă a fost respins apelul formulat de Direcția de Asistentă Socială si Protecția Copilului V..
Au fost admise apelurile formulate de Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București si de C. Județean V. împotriva sentinței civile nr. 3096 din 25. 10 .2013 a Judecătoriei V. care a fost schimbată in parte în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 04. 2008-31 oct. 2008 și a obligării in solidar a pârâtelor Direcția de Asistentă Socială si Protecția Copilului V. și C. Județean V. să achite reclamantei Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București suma de_ lei reprezentând cheltuieli efectuate cu D. I. In perioada 26. 11._11.
Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Au fost păstrate dispozițiile din sentință care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile a retinut:
Apelul formulat de C. Județean V. este întemeiat numai cu privire la exceptia prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile solicitate aferente perioadei 01.04. 2008-31 oct 2008.
In cererea introductivă există o eroare materială cu privire la pretențiile solicitate de DGASPC Sector 2 București, in sensul că suma de 174 559,22 lei a fost solicitată nu pentru perioada 31.12._11, ci pentru perioada 1 04_11, astfel cum rezultă din listele persoanelor cu handicap atașate cererii si facturilor 320 si 353/2011.
Cererea introductivă a fost trimisă prin postă la data de 9.12. 2011 către Judecătoria sectorului 2 București.
Fată de această dată pentru pretențiile aferente perioadei 1. 04. 2008-31 oct 2008 termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 era împlinit.
Potrivit art. 7 din Decret „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune (…)”
In cauză dreptul la acțiunea se naște începând cu luna ulterioară cheltuielilor efectuate; astfel cheltuielile aferente lunii noiembrie 2008 se puteau cerere in dec 2008; pentru această lună termenul de prescripție de 3 ani nu era împlinit la introducerea acțiunii.
In consecință a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune numai cu privire la pretențiile aferente perioadei 1.04.2008-31 oct. 2008.
Motivul de apel cu privire la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local nu este întemeiat.
Art. 34 alin 4 din HG 268/2007 prevede: „(4) Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.”
Din conținutul acestui articol rezultă că asemenea cheltuieli ale persoanelor cu handicap asistate se suportă din bugetul Consiliului local. Astfel din conținutul legii rezultă că există un raport juridic intre reclamantă si C. local de la domiciliul persoanelor.
Chiar dacă pârâtul C. local este un organ deliberativ, astfel cum rezultă din legea 215/2001, acesta in calitate de autoritate publică locală gestionează fonduri ale unității administrativ teritoriale.
Întrucât în art. 34 alin 4 se face trimitere la autoritate publică C. local, rezultă că pârâtul C. local V. are calitate procesuală pasivă.
Motivul de apel cu privire la netemeinicia sentinței este neîntemeiat: numitul D. I., persoană cu handicap s-a aflat in îngrijirea Centrului de Îngrijire si Asistentă nr. 2, din cadrul reclamantei DGASPC Sector 2 București, in perioada aprilie_11.
Din conținutul art. 34 alin 4 rezultă că obligația suportări cheltuielilor aparține Direcției si Consiliului local de la domiciliul persoanei asistate.
Din cărțile de identitate provizorii depuse pentru această persoană rezultă că in perioada noiembrie_09 motivul eliberării acestor acte provizorii este faptul că acesta nu avea un domiciliu stabilit, astfel că i s-a stabilit reședința in București.
Întrucât motivul care a condus la eliberarea acestor cărți de identitate provizorii, in temeiul art. 20 din OUG 97/2005, a fost lipsa dovezii unui domiciliu si din cărțile respective rezultă stabilire unei reședințe, s-a concluzionat că in acea perioada acea persoana nu avea un domiciliu legal.
Din cărțile de identitate provizorii din perioada 26. 11._11 ( filele 39 si 40 dosar) rezultă că i s-au emis aceste cărți pentru alte motive decât lipsa unui domiciliu( lipsă certificat de naștere) și că a fost stabilit domiciliul in Osesti, jud. V., cu reședința in București.
Aceste cărți de identitate provizorii se coroborează si cu evidenta DEPABD atașată in apel.
Astfel fată de valoarea cărților de identitate provizorii, de acte administrative care se bucură de prezumția de legalitate si de temeinicie s-a retinut că numitul D. I. a avut domiciliu clar stabilit in Osesti jud. V. numai începând cu 26. 11._11, perioada relevantă in cauză.
Apelul formulat de Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București a fost găsit întemeiat deoarece obligația suportării cheltuielilor persoanelor asistate revine Consiliului județean de la domiciliu persoanei asistate.
In conformitate cu prevederile art. 34 din H.G. nr. 268/2007 obligația suportării cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliului local în a cărui raza teritorială își are domiciliul persoana cu handicap.
ART. 54 din legea 448/2006 prevede:
„(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.”
Din interpretarea acestor două dispoziții legale rezultă că dreptul persoanei asistate este de a fi îngrijită . de la domiciliu, fie de la reședință, dar obligația decontării revine Consiliului local de la domiciliu.
Astfel in cauză este relevant domiciliul persoanei asistate.
In cauză numitul D. I. a fost internat in perioada aprilie_11, in Centrul de Recuperare si Reabilitare si îngrijire Neuropsihiatrica, din cadrul reclamantei. Prin Dispoziția nr. 8635 din 22. 08. 2011, începând cu data de 21 08 2011 această persoană a fost mutată . cadrul DGASPC V..
Întrucât D. I. a avut domiciliu clar stabilit in Osesti jud. V. numai începând cu 26.11.2009 până la 16 12 2011, rezultă că reclamanta este îndreptățită a primi contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirea acestei persoane pentru perioada 26 11_11.
In mod greșit a reținut prima instanță că relevantă in cauză este reședința persoanei asistate.
Pentru persoana asistată D. I. debitul acordat a fost de_ lei acordat pentru perioada 26 .11._11, stabilit astfel: 2782 lei pentru 26. 11. 2009- 31 dec. 2009,_ lei stabilit pentru anul 2010, 17 405 lei stabilit pentru perioada ian. –aug. 2011.
Faptul că numitul D. I. a fost internat in acest centru si anterior intrării in vigoare a HG 268/2007 nu are relevanță in cauză.
Obiectul cererii îl constituie cheltuieli realizate cu această persoană ulterior intrării in vigoare a HG 268/2007.
In cauză nu este aplicat retroactiv acest act normativ.
Astfel după . HG 268/2007, întrucât această persoană era deja internată, nu a mai fost necesar acordul pârâtului DGASPC V., in aplicare art. 34 din acest act normativ.
Pentru persona C. C. nu se poate retine că acesta a avut domiciliul in jud. V., in perioada de referință din cererea introductivă 1. 04._11.
Din cartea de identitate a reclamantului, cu valabilitate 6. 08._70, fila 23 dosar, rezultă că acesta are domiciliul in București. Acest act de stare civilă se coroborează cu relațiile de la DEPABD din care rezultă că anterior aug 2010 aceasta persoana a avut reședința in București, fără a se menționa domiciliul.
In lipsa dovezii domiciliului in jud. V. nu se poate retine că această persoană a avut anterior aug 2010 domiciliul in acest județ.
Ulterior aug 2010 această persoana a avut domiciliul in București.
Astfel că pârâții nu au obligația de a suporta cheltuielile cu această persoană pentru perioada 1. 04._11 pentru că aceasta persoana nu a avut domiciliul in jud. V..
Astfel nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 34 alin 4 HG 268/2007 pentru suportarea cheltuielilor de către pârâții din cauză.
In consecință apelul formulat de DGASPC Sector 2 București este întemeiat numai cu privire la cheltuielile suma de_ lei reprezentând cheltuieli efectuate cu D. I. în perioada 26. 11._11, pentru care sunt îndeplinite condițiile art. 34 alin 4 HG 268/2007.
Apelul formulat de DGASPC V. a fost respins ca neîntemeiat.
Inexistenta resurselor alocate apelantei pentru aceste 2 persoane si alocarea fondurilor către intimata DGASPC Sector 2 București nu constituie un motiv de respingere a pretențiilor.
Art. 34 alin.4 condiționează suportarea cheltuielilor de domiciliul persoanei asistate si nu de acordarea fondurilor.
Faptul neînregistrării facturilor care atestă cheltuielile nu reprezintă un motiv de respingere a cererii reclamantei.
Obligația de suportare a cheltuielilor decurge din lege, art. 34 alin 4 HG 268/2007, si nu este condiționată de emiterea si înregistrarea facturilor.
În temeiul art. 296 a fost respins apelul formulat de Direcția de Asistentă Socială si Protecția Copilului V., si au fost admise apelurile formulate de Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București si de C. Județean V. împotriva sentinței civile care a fost schimbată in parte in sensul admiterii excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 04. 2008-31 oct. 2008 si obligării pârâtelor să achite reclamantei Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București suma de_ lei reprezentând cheltuieli efectuate cu D. I. în perioada 26. 11._11.
Împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă au formulat recurs Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. cât și C. Județean V..
În recursul său, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. susține că atât numitul D. I. cât și C. C. au fost instituționalizați într-un centru din municipiul București înainte de apariția Legii 448/2006, astfel că și la . legii aceștia se aflau într-un centru situat pe raza municipiului unde își aveau reședința.
Procedura de decontare a costului mediu lunar prevăzută de normele de aplicare a H.G. nr.268/2007 intrată în vigoare la data de 04.04.2007 pentru aplicabilitatea prevederilor Legii nr.448/2006 este aplicabilă numai pentru persoanele cu handicap admise în centrele rezidențiale după . actelor normative enunțate mai sus, astfel nefiind justificată decontarea legală în contabilitate a sumelor pentru beneficiarii instituționalizați anterior, acesta dând naștere unei anomalii prin dublă finanțare, deoarece Direcția G. de Asistentă Socială si Protecția Copilului Sector 2 București a solicitat de la bugetul de stat sume pentru cei doi beneficiari. (Legea bugetului de stat pentru anii 2009, 2010, 2011, art.4 lit. a și art.5 alin. l, lit. (a) se prevede că „sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute de art. 4 lit. a), sunt destinate: lit. a) finanțării sistemului de protecție a copilului și centrelor de asistență socială a persoanelor cu handicap.
H.G.nr.23/06.01.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru servicii sociale, precizează la art. 6 alin. 2 că finanțarea serviciilor sociale conform standardelor de cost, pentru servicii sociale destinate protecției și promovării drepturilor copilului și persoanelor cu handicap, se asigură de la bugetul de stat în limita bugetelor aprobate anual cu această destinație în legea bugetului de stat și din bugetele proprii ale autorităților administrației publice locale.
Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap nr.468/2009, prevede că „solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor", ori reclamanta nu a făcut dovada acestui acord.
Consideră că instanța de apel nu a apreciat corect că nu este nevoie de acest acord și nici nu a apreciat că în conformitate cu OUG 97/2005, privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, domiciliul unei persoane fizice este acela unde declară că are locuința principală sau dacă nu există altă locuință, domiciliul se află la adresa centrului unde persoana locuiește efectiv. Încadrarea în gradul grav de handicap a domnului D. I., dar și lipsa vreunei rude care să se intereseze de acesta, au fost motive pentru care nu s-au făcut demersuri pentru întocmirea unei cărți de identitate permanentă. In prezent figurează cu domiciliul în municipiul Huși, ., nr. 9, jud. V.,
Solicită admiterea recursului și respingerea obligării achitării în solidar cu C. Județean V. către reclamantă a sumei totale de 50.639 lei, aferentă perioadei 26.11._11 pentru serviciile acordate domnului D. I. .
In drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct. 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
În recursul declarat, C. Județean V. susține că soluția pronunțată de instanța de apel privind obligarea la plata sumei de 50.639 lei este netemeinică si nelegală față de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Din considerentele deciziei reiese că instanța a reținut că pretențiile reclamantei sunt întemeiate numai cu privire la cheltuielile în sumă de 50.639 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu D. I. în perioada 26.11._11, pentru care sunt îndeplinite condițiile art. 34 alin (4) din HG nr. 268/2007.
Consideră recurenta că instanța de apel a raportat în mod greșit cauza doar la prevederile art. 34 alin (4) deoarece, în cauză, sunt incidente și dispozițiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 precum și alin. 1-3 ale art. 34 din HG nr. 268/2007.
Art. 54 din Legea nr. 448/2006 prevede că:
„(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită si protejată într-un centru din
localitatea/iudețul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința.
(2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea.
(3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.”
Art. 34 din HG nr. 268/2007 prevede că:
„(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
(2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
(3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
(4) Costul mediu lunar al cheltuielilor pentru persoanele cu handicap asistate și care au domiciliul în alte județe/sectoare ale municipiului București decât cel pe raza căruia se află centrul rezidențial va fi suportat, pe bază de convenții, din bugetul consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.”
Din analiza textelor mai sus arătate, rezultă că persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința (art. 54 din Legea nr. 448/_), iar cheltuielile aferente îngrijirii acestuia se suportă din bugetul propriu al județului (respectiv al sectorului municipiului București) pe a cărui rază teritorială își au sediul aceste centre.
Însăși instanța de apel, în considerentele deciziei, a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 34 din HG nr. 268/2007 și ale art. 54 alin (1) ,,rezultă că dreptul persoanei asistate este de a fi îngrijită într-un centru fie la domiciliu, fie la reședință, dar obligația decontării revine Consiliului local de la domiciliu”.
În condițiile în care legiuitorul a prevăzut alternativ posibilitatea îngrijirii persoanei cu handicap fie la un centru în a cărui rază teritorială își are domiciliul, fie la un centru unde își are reședința și a prevăzut și modul de finanțare al acestor centre, respectiv din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea (art. 54 alin (2) din Legea nr. 448/2006) consideră că în mod nelegal instanța de apel a raportat cauza la prevederile art. 34 alin 4 și i-a obligat la plata cheltuielilor suportate de reclamantă cu D. I..
Consideră că prevederile alin (4) al art. 34 din HG nr. 268/2007 sunt aplicabile în contextul respectării condițiilor impuse de legiuitor la alin 1-3 ale aceluiași articol, respectiv existența acordului direcției generale de asistență socială de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap precum și condiția încheierii unei convenții.
În cauză, din înscrisurile depuse, nu rezultă că există încheiată o convenție, iar din întâmpinarea formulată la fond de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., reiese că această direcție a fost de acord cu preluarea domnului C. C. cu domiciliul în corn Berezeni, județul V., dar nu și cu preluarea lui D. I. care avea o carte de identitate provizorie din care lipsea dovada adresei de domiciliu.
Având în vedere motivele de recurs învederate si fată de dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În recursul său, Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București susține că instanța a reținut corect faptul că pentru serviciile acordate de către Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București persoanelor cu handicap provenite de pe raza județului V., Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. datorează cheltuieli pentru aceste servicii.
Precizează că a depus toate dovezile care să poată duce la o apreciere corectă din partea instanței de judecată față de existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în obligația Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V., însă instanța a considerat justificată solicitarea de plată a cheltuielilor doar față de beneficiarul D. I., fără a-l include și de C. C., care este internat din data de 01.06.1995 în Centrul de Îngrijire și Asistență nr. 2 din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, denumit în continuare CIA nr. 2, preluat în regim de urgență, după revoluția din 1989, de la fostul cămin de tristă amintire „Platarasti”.
La vremea acestei preluări, anul 1991, a unui număr foarte mare de beneficiari pe raza mai multor județe din țară, cei doi beneficiari D. I. și C. C. figurau ca având domiciliul de proveniență în județul V., ei s-au născut în județul V., ceea ce conduce la obligația unității administrativ teritoriale aparținătoare să deconteze cheltuielile pe care le face orice alt centru de specialitate aflat în alte județe/municipiul București, dacă nu există posibilitatea acordării pe teritoriul județului V. de servicii speciale privind protecția persoanelor cu handicap.
Fiecare DGASPC are sume alocate în acest sens doar pentru persoanele ce le aparțin teritorial și atât, urmând să achite acele cheltuieli din propriile fonduri pentru acei beneficiari ce nu pot primi servicii de specialitate în județul unde își au domiciliul.
Simplul fapt că domnul C. C. are o carte de identitate „fără domiciliu” eliberată cu titulatura de „reședință” în Municipiul București, nu exonerează Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. de la plata cheltuielilor specifice afecțiunilor de care suferă, pentru ca județul de proveniență nu a preluat și nici nu a avut posibilitatea să acorde acest gen de servicii pe raza sa administrativ teritorială.
Aceleași considerații și pentru domnul D. I. pentru care cele două instanței nu au observat că înainte de a avea „un domiciliul clar stabilit pe raza județului V.”, era o persoană provenită de pe raza acestui județ, dar care din copilărie a fost mutat prin centre de specialitate din țară și pentru el, obligația incumbă Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V. pentru toată perioada solicitată în cererea de chemare în judecată.
Este foarte adevărat că cei doi beneficiari proveniți de pe raza județului V. se află de foarte multă vreme în sistemul de protecție specială, și nu avea cum să aibă un „domiciliu legal” dar, în aceste cazuri relevantă este adresa pe care o aveau la .>
În conformitate cu prevederile art. 33 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliului local în a cărui rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea în solidar a pârâtelor la plata către Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a sumei de 174.559,22 lei reprezentând cheltuielile de întreținere în cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică și Centrul de Îngrijire și Asistență nr. 2 din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București efectuate pentru C. C., pentru care s-a cheltuit suma de 95.440 lei în perioada 31.12._11 și D. I., pentru care s-a cheltuit suma de 79.119,22 lei în perioada 31.12._11.
În drept, se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În cauză intimata Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București a formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale operante în cauză, în raport de recursurile cu a căror soluționare Curtea este învestită:
1. Prioritar, în respectarea exigențelor prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea notează că recursul formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă apare ca tardiv, pentru următoarele considerente:
La termenul din 6 octombrie 2014 a fost pusă în discuția contradictorie a părților excepția tardivității recursului formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, fiind citate părțile cu mențiunea de a răspunde la această excepție.
În prezenta cauză sunt incidente dispozițiile codului de procedură civilă de la 1865.
În conformitate cu prevederile art. 301 din codului de procedură civilă de la 1865, hotărârea pronunțată în apel poate fi atacată - cu recurs - în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia.
În cauză, hotărârea a fost comunicată recurentei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București la data de 26.05. 2014, conform dovezii de realizare a procedurii de comunicare a hotărârii depusă la fila 60 dosar apel.
Recursul a fost expediat prin poștă la data de 03.07.2014, conform ștampilei aplicate pe plicul atașat la fila 23 dosar recurs.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Raportat la temeiul de drept invocat ultima zi a termenului de declarare a recursului era 11.06.2014 astfel încât, calea de atac promovată la 03.07.2014 se află în afara termenului expres prevăzut de legiuitor.
Conform dispozițiilor art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Față de cele anterior expuse urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să fie respins ca tardiv recursul formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București.
2. În ceea ce privește recursurile declarate de către Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și de C. Județean V., recurenții au indicat incidența motivului de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea reținând că dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în dispozițiile evocate.
Astfel recurenții susțin – în esență – că tribunalul a reținut în mod greșit incidența în cauză doar a dispozițiilor art. 34 alin. 4 din H.G. nr. 268/2007, potrivit cu care: „obligația suportării cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliului local în a cărui raza teritorială își are domiciliul persoana cu handicap”, fără a o corobora cu dispozițiile art. 54 din legea 448/2006 și respectiv ale art. 34 alin. 1-3 din H.G. nr. 268/2007.
În consecință criticile formulate de aceștia urmează a primi răspuns printr-un considerent comun al Curții expus în cele ce urmează.
Curtea evidențiază că, motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit.
Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9) fiind necesar ca recurenții să precizeze care anume text a fost denaturat și în ce constă denaturarea.
În prezenta cauză, recurenții au invocat și susținut necesitatea coroborării dispozițiilor art. 34 alin. 4 din H.G. nr. 268/2007 cu cele ale art. 54 din legea 448/2006 și respectiv ale art. 34 alin. 1-3 din H.G. nr. 268/2007, apreciind că tribunalul a greșit când a reținut exclusiv incidența prevederilor art. 34 alin. 4 din H.G. nr. 268/2007.
Curtea notează că tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 34 alin. 4 din H.G. nr. 268/2007, potrivit cărora obligația suportării cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliului local în a cărui raza teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, dispoziții pe care le-a coroborat cu cele ale art. 54 alin. 1 din Legea 448/2006, conform cu care: „ Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința” apreciind – în mod judicios - că din interpretarea acestor două dispoziții legale rezultă că dreptul persoanei asistate este de a fi îngrijită . de la domiciliu, fie de la reședință, însă obligația decontării revine Consiliului județean/local în care persoana cu handicap asistată are domiciliul.
Reținând că, în cauză este relevant domiciliul persoanei asistate și că asistatul D. I. a avut domiciliu stabilit in Osesti jud. V. numai începând cu 26.11.2009 până la 16.12.2011, în mod judicios a apreciat tribunalul că recurenta-reclamantă este îndreptățită a primi contravaloarea cheltuielilor cu îngrijirea acestei persoane pentru perioada 26.11.2009 – 21.08.2011.
Curtea notează că prevederile art. 34 alin. 1-3 din HG nr. 268/2007 se referă exclusiv la ipoteza persoanelor cu handicap care au fost admise, în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu, după publicarea normelor metodologice în discuție.
Astfel, art. 34 alin. 1-3 din HG nr. 268/2007 prevede următoarele:
”(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
(2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
(3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru”.
Este evident că toate alineatele evocate fac referire la admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu, admitere care trebuie să intervină ulterior publicării prezentelor norme metodologice, respectiv a HG nr. 268/2007, pentru a fi operante dispozițiile art. 34 alin. 1-3, care nu se pot aplica retroactiv.
În consecință, în mod legal a apreciat instanța de prim control judiciar că, în raport de obiectul cererii, care îl constituie cheltuielile realizate cu această persoană ulterior intrării in vigoare a HG 268/2007 și a împrejurării că numitul D. I. a fost internat in acest centru si anterior intrării in vigoare a HG 268/2007, nu a mai fost necesar acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului – respectiv a intimatei recurente DGASPC V. - de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, in aplicare art. 34 alin. 2 din acest act normativ.
Motivul de recurs prevăzut de punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea recurată nu este juridică, întrucât din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte aplicabile speței, pe care, însă, le încalcă în litera sau sprijinul lor, ori le aplică greșit.
Cum dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 268/2007 și ale art. 54 alin. 1 din Legea 448/2006 au fost corect interpretate și aplicate de instanța de prim control judiciar, motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.
Curtea notează că dispozițiile normative invocate de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., respectiv cele ale H.G. nr.23/06.01.2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru servicii sociale, care precizează la art. 6 alin. 2 că finanțarea serviciilor sociale conform standardelor de cost, pentru servicii sociale destinate protecției și promovării drepturilor copilului și persoanelor cu handicap, se asigură de la bugetul de stat în limita bugetelor aprobate anual cu această destinație în legea bugetului de stat și din bugetele proprii ale autorităților administrației publice locale cât și prevederile Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap nr.468/2009 nu au fost reținute în considerentele hotărârii pronunțate în apel astfel că, acestea nu se referă la soluția tribunalului, care este criticată în prezenta cauză.
Cum dispozițiile art. 6 alin. 2 din H.G. nr.23/06.01.2010 invocate nu sunt operante în cauza dedusă judecății – pentru considerentele anterior evocate - iar dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 268/2007 și ale art. 54 alin. 1 din Legea 448/2006 au fost corect interpretate și aplicate de cele instanța de apel, motivul de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și C. Județean V. împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, hotărâre pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul, formulat de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă.
Respinge recursurile formulate de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. și C. Județean V. împotriva deciziei civile nr. 344/A/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.11.2014.
Președinte, L. P. | Judecător, A. G. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: S.C.A.
2 exemplare/16.12.2014
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/16.12.2014
Tribunalul V.: P. I. M.
C. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel IAŞI | Daune cominatorii. Decizia nr. 209/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
