Pretenţii. Hotărâre din 28-11-2014, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 831/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 322/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel civil formulată de Băbuța Ș. împotriva încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013 și a sentinței civile nr. 3630/2013 din 01 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția civilă în contradictoriu cu intimații I. G. al Poliției Române București și Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus la dosar din partea apelantului Băbuța Ș. concluzii scrise în susținerea cererii de apel.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și față de cererea de amânare formulată de apelantul Băbuța Ș., pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin încheierea nr. 393 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de reclamantul Băbuța Ș. împotriva doamnei judecător L. O..
În motivarea soluției pronunțate se arată că reclamantul nu a achitat taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei care i-au fost puse în vedere, astfel încât, neîndeplinirea obligației până la termenul acordat antrenează anularea cererii în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Prin sentința civilă nr. 3630/2013 din 01 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. G. al Poliției Române.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Băbuța Ș. în contradictoriu cu I. G. al Poliției Române ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul IGPR a formulat întâmpinare în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Iași, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către același reclamant. În cuprinsul acesteia au fost indicate și motivele pentru care se impunea ca această cerere să fie respinsă.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul de lege nu face distincție cu privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului, de asemenea distincția vizând chestiunea în discuție nu se deduce nici din economia textului art. 999 Cod civil, impunându-se interpretarea că și act acest legal se referă la orice fel de prejudiciu, adică atât patrimonial cât și nepatrimonial.
Prejudiciul nepatrimonial constituie ca și prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale alături de fapta ilicită, de culpa autorului și de raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Ca atare, pe tărâm delictual tribunalul are a analiza în cauză întrunirea celor 4 cerințe anterior arătate ce se desprind din reglementarea legislativă, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Prejudiciul nepatrimonial, ca element structural al răspunderii civile delictuale este acel prejudiciu cauzat personalității sociale. Ca o persoană în teoria drepturilor subiective, omul este ipso iure, titular de drepturi, fără a fi necesară o manifestare de voință din partea sa, asta întrucât exista o prezumție iuris . acesta are interesul și voința de a fi titular al acestor drepturi.
Referitor la drepturile personalității, legea prezumă în mod absolut doar interesul, celălalt element al dreptului subiectiv – voința – fiind lăsat la latitudinea cetățeanului potențial. Așadar, numai în măsura în care își exprima voința de a-și exercita unul din drepturile personalității sale, dreptul subiectiv se întregește iar individul uman, se transformă din titular potențial în titular efectiv al dreptului subiectiv, devenind, în același timp, personalitate.
Potrivit art. 54 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 dreptul la onoare și la reputație sunt drepturi subiective nepatrimoniale, care se bucură de ocrotire juridică.
Transpunând practic considerațiile teoretice anterioare, tribunalul a reținut că astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată și având în vedere motivele în fapt așa cum au fost indicate de către reclamant, pârâtul IGPR, prin depunerea acestei întâmpinări nu i-a cauzat acestuia suferințe psihice, pe de o parte, modificări ale relațiilor sociale, nepatrimoniale, pe de altă parte, modificări producătoare, la rândul lor, de tribulație, neliniște, durere sufletească. Reclamantul nu a făcut dovada nici a existenței prejudiciului, cu atât mai puțin a faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului. Reclamantul nu a specificat care este prejudiciul suferit și nici nu l-a dovedit, nu a demonstrat ce norme au fost încălcate prin presupusa faptă ilicită menționată de acesta.
Prin urmare, neexistând o faptă ilicită comisă cu vinovăție de către pârât, tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale. Pentru aceste considerente, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției Române.
Împotriva încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași a formulat apel B. Ș., susținând că magistratul în cauză nu putea soluționa dosarul fiind incompatibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel B. Ș. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că acțiunea a fost îndreptată împotriva I. G. al Poliției Române deoarece, în dosarului nr._ al Tribunalului Iași, întâmpinarea a fost formulată de această instituție, în cuprinsul acesteia fiind înserate afirmații grave: „ … și B. Ș. au fost surprinși…în timp ce secționau un cablu electric …la o secție a fabricii”.
Apreciază apelantul că în mod greșit tribunalul a reținut că aceste fapte nu i-au cauzat suferințe psihice, modificări ale relațiilor sociale, nepatrimoniale, modificări producătoare, la rândul lor, de tribulație, neliniște, durere sufletească.
Susține apelantul și că ofițerii de poliție i-au încălcat dreptul la apărare, în data de 7 septembrie 2004.
Prin întâmpinarea formulată de I. G. al Poliției Române se solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
In primul rând, din cererea de chemare în judecată comunicată instituției de către Tribunalul Iași, odată cu citația emisă la data de 23.04.2013, rezulta că reclamantul cheamă în judecată pe doamna judecător P. E. C. din cadrul Tribunalului Iași, pentru a-i plăti despăgubiri în valoare de un milion lei, cu titlu de daune morale, motivat de faptul că ar fi „intrat în polemică" cu reclamantul cu privire la timbraj.
Instanța nu a mai comunicat vreo altă cerere modificatoare sau precizatoare a acțiunii reclamantului. Față de acest obiect al acțiunii, Inspectoratului G. al Poliției Române a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ce a fost respinsă, având în vedere precizarea reclamantului că i s-ar fi produs suferințe psihice, prin întâmpinarea depusă de către I.G.P.R. în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului lași.
Cu privire la apelul formulat în cauză, solicită a se constata că este nemotivat și neîncadrat în drept. Față de aceste aspecte, instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Apreciază intimatul că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală.
IGPR a formulat întâmpinare în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului lași, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către același reclamant, în cuprinsul acesteia fiind indicate și motivele pentru care se impune ca această cerere să fie respinsă.
Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu i-a obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Potrivit art. 54 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 dreptul la onoare și la reputație sunt drepturi subiective nepatrimoniale, care se bucură de ocrotire juridică.
Transpunând practic considerațiile teoretice anterioare, tribunalul a reținut ca astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată și având motivele în fapt așa cum au fost indicate de către reclamant, IGPR prin depunerea acelei întâmpinări nu i-a cauzat apelantului suferințe psihice, pe de o parte, modificări ale relațiilor sociale, nepatrimoniale, pe de altă parte, modificări producătoare la rândul lor de tribulație, neliniște, durere sufletească. în mod corect a reținut instanța de fond și faptul că reclamantul nu a făcut dovada nici a existenței prejudiciului, cu atât mai puțin a faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului.
Apelantul nu a specificat care este prejudiciul suferit și nici nu 1-a dovedit, nu a demonstrat ce norme au fost încălcate prin presupusa faptă ilicită menționată de acesta.
Prin urmare, neexistând o faptă ilicită comisă cu vinovăție de către intimat tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea apelul, ca neîntemeiat, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel învederate și la dispozițiile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de prim control judiciar reține că apelul este nefondat.
Pe de altă parte, Curtea notează că, potrivit dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica – în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
I. Cu privire la apelul formulat împotriva încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași.
Prin această încheiere s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de reclamantul Băbuța Ș. împotriva judecătorului L. O..
S-a reținut – în esență - că acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, astfel că, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, sancțiunea este anularea cererii ca netimbrată.
Curtea notează că obiectul apelului îl constituie hotărârea supusă acestei căi de atac, apelantul având obligația de a evidenția motivele de nelegalitate sau de netemeinicie a acesteia, însă prin prisma soluției pronunțate de tribunal.
Curtea reține că motivele de apel formulate de Băbuța Ș. privesc exclusiv fondul cererii și nu pot fi analizate atâta timp cât tribunalul s-a pronunțat pe o excepție, respectiv cea vizând netimbrarea cererii de recuzare, chestiune cu privire la care apelantul nu produce nici un fel de critici.
II. Cu privire la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 3630/2013 din 01 noiembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Iași, Secția I civilă, instanța de prim control judiciar apreciază că, în mod judicios tribunalul, în raport de cele invocate și susținute de reclamant, a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Este de principiu că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, în exercitarea dreptului său la un proces echitabil, însă drepturile personale trebuie exercitate cu bună credință și în realizarea scopului în vederea cărora au fost recunoscute de lege.
Astfel, prin cererea ce a constituit obiect de învestire a instanței de fond, reclamantul -apelant B. Ș. a solicitat obligarea pârâtul I. G. al Poliției Române la plata sumei de un miliard lei, cu titlu de daune morale.
Prin motivarea - în fapt - a cererii, reclamantul susține că, urmare a comunicării oficiale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, efectuată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, a aflat că organele de poliție judiciară au făcut poliție politică asupra sa în dosarul nr._ din 07.09.2006 înregistrat la Secția a V a din cadrul Poliției Municipiului Iași. Acesta susține că împotriva sa nu a fost formulată niciodată nicio plângere penală. Mai susține că organele de poliție i-au încălcat grav dreptul la apărare.
Curtea notează că, în cuprinsul cererii de apel, apelantul B. Ș. arată că acțiunea a fost îndreptată împotriva I. G. al Poliției Române deoarece, în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, în cuprinsul întâmpinării formulată de această instituție, au fost înserate afirmații grave de genul: „ … și B. Ș. au fost surprinși…în timp ce secționau un cablu electric …la o secție a fabricii”, afirmații care i-au cauzat suferințe psihice, modificări ale relațiilor sociale, nepatrimoniale, modificări producătoare, la rândul lor de tribulație, neliniște, durere sufletească.
Apreciază apelantul că în mod greșit tribunalul a reținut că aceste fapte nu i-au cauzat suferințele la care am făcut anterior trimitere.
A doua critică din apel se referă la încălcarea dreptului la apărare, de către ofițerii de poliție, fapta fiind produsă la data de 7 septembrie 2004, fără a se indica vreo circumstanțiere a acesteia.
Instanța de prim control judiciar evidențiază că, la termenul din 23 iunie 2014, apelantului i s-a admis proba cu înscrisuri, sens în care s-a solicitat intimatului să comunice instanței „fișa infracțiunii flagrante” privind plângerea penală formulată împotriva apelantului B. Ș., înscris care se afla depus în dosarul nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin adresa nr._/C-BS/18.09.2014, intimatul comunică instanței că nu există o „fișa a infracțiunii flagrante”, dosarul penal fiind întocmit în urma sesizării părții vătămate ., sens în care a fost înaintată instanței copie după „fișa infracțiunii sesizate”.
La termenul din 27 octombrie 2014 a fost depusă la dosar și copia plângerii formulate împotriva apelantului în dosarul nr. 6184/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, de partea vătămată ..
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de apel va verifica – în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Curtea notează că pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală, în raport de dispozițiile art. 998 cod civil de la 1864, trebuie să existe o faptă ilicită, să existe un prejudiciu, să existe o legătură de cauzalitate între
fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Or, în speță, nu s-a probat săvârșirea de către intimatul-pârât a unor acțiuni sau inacțiuni de natură a putea fi caracterizate ca fiind fapte ilicite de natură a-i crea un prejudiciul moral apelantului.
Simpla nemulțumire a apelantului – reclamant față de cele evidențiate prin întâmpinarea depusă de către I.G.P.R. în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului lași, nu este suficientă pentru a dovedi existența prejudiciului, și, cu atât mai puțin, a faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului.
Nici în fața instanței de fond, nici în fața celei de apel, reclamantul nu a specificat care este prejudiciul suferit și nici nu l-a dovedit, nu a menționat ce dispoziții legale au fost încălcate prin presupusa faptă ilicită menționată de acesta.
Pe de altă parte, nu s-a evidențiat în ce a constat încălcarea dreptului la apărare, de către ofițerii de poliție, prin presupusa fapta produsă la data de 7 septembrie 2004.
Așa fiind, în mod judicios Tribunalul Iași a constatat că în cauză nu sunt incidente condițiile răspunderii civile delictuale.
În consecință, față de considerentele expuse, curtea constată că apelul nu este fondat și îl va respinge ca atare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul Băbuța Ș. împotriva încheierii nr. 393 din 19 septembrie 2013 și sentinței civile nr. 3630/2013 din 01 noiembrie 2013, pronunțate de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâri pe care le păstrează.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 Noiembrie 2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | |
Grefier, D. G. |
Red./ Tehnoredactat
S.C.A.
2 ex./20 decembrie 2014
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./20 decembrie 2014
Tribunalul Iași: L. O.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
