Drept de retenţie. Decizia nr. 948/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 40439/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 948/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător V. O.
Judecător V. C.-S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta C. M. în contradictoriu cu intimatul B. H. C. A., împotriva deciziei civile nr. 116 din 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, în dosarul având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta, prin reprezentant convențional, avocat D. L. și intimata, prin reprezentant convențional, avocat P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al treilea termen de judecată; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, cu acordarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens chitanța . nr._.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civil nr._ din 21.12.2012 a Judecătoriei Iași s-a respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității cererii de chemare în judecată. Admite în parte cererea reclamantei C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. H. C. A.. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,19 lei cu titlu de preț reactualizat cu rata inflației până la plata efectivă. Respinge cererea reclamantei de constituire a unui drept de retenție asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._ a UAT Iași, proprietatea . SRL. Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei onorariu avocat și 751,5 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
La data de 07.07.2006 pârâtul a contractat un împrumut de_ euro pentru nevoi personale, pe care în fapt l-a folosit în interes persona, contractul fiind semnat și de reclamantă în calitate de codebitor, garantat cu apartamentul proprietatea exclusivă a acesteia.
Fiind în pericol de a fi executată silit pentru neachitarea debitului prin scoaterea la licitație a apartamentului proprietate personală, reclamanta a achitat integral suma de 33.515,10 euro, astfel încât acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a jumătate din suma achitată de aceasta, respectiv suma de 72.560,19 lei, cu titlu de preț actualizat la rata inflației până la plata efectivă pentru stingere obligației către banca creditoare.
În ceea ce privește cererile reclamantei de obligare a pârâtului la plata de daune cominatorii pe zi întârziere și de constituire a unui drept de retenție în favoarea sa asupra imobilului înscris în cartea funciară nr._ proprietatea . SRL Iași urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta C. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța de fond a aplicat greșit regimul marital al bunurilor comune în condițiile in care bunul ipotecat la data contractării împrumutului era proprietatea sa exclusivă, iar pasivul nu privește acest imobil, instanța motivând reținerea prezumției egalității de contribuție a soților, greșit fiind respinse și capetele de cerere vizând acordarea de daune cominatorii și constituire a unui drept de retenție asupra terenului deținut de societatea a cărei uni asociat este pârâtul și pentru care de altfel s-a contractat împrumutul.
Prin decizia civilă nr. 116 din 14.02.2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă s-a respins apelul formulat de C. M. împotriva sentinței civile nr._ din 21.12.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează. Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 2.690 lei cheltuieli de judecată. Suma avansată cu titlu de ajutor public judiciar pentru apelantă rămâne în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Legea aplicabilă speței de față este vechiul Cod civil, sub incidența căruia a fost încheiat contractul la data de 07.07.2006, sub incidența căruia a fost achitată integral suma datorată, respectiv la data de 04.11.2010.
Pentru acest motiv criticile apelantei cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 2293 și 2306 Noul cod civil vor fi înlăturate.
Susținerea potrivit căreia culpa delictuală a pârâtului a fost pe deplin dovedită nu va fi primită.
Probele administrate în cauză nu fac dovada împrejurării susținute prin cererea de chemare in judecată și in apel, potrivit căreia suma împrumutată a fost folosită exclusiv in interes personal de către pârât, numai pentru faptul că acesta este titularul împrumutului.
În contractul de împrumut reclamanta apelantă are calitatea de codebitor și nu de fidejusor, prin urmare calitatea sa este echivalentă cu cea deținută de pârât.
Fiind o datorie comună pentru care s-a probat plata integrală de către reclamanta-apelantă, corect instanța de fond a aplicat prezumția egalității in obligații pentru ambii soți contractanți, în absența unor probe care să înlăture aplicarea prezumției.
Este nefondat motivul de apel privind respingerea cererii de obligare la plata de daune cominatorii, întrucât obligația de plată a unei sume de bani nu este o obligație de a face ci una de a da, așa cum corect a reținut și instanța de fond, a cărei executare în natură este întotdeauna posibilă.
Nefondat este și motivul de apel vizând respingerea cererii de acordare a dreptului de retenție.
Corect a reținut instanța de fond că terenul asupra căruia se solicită instituirea dreptului de retenție este proprietatea . SRL Iași, care este un terț față de proces.
Pentru aceste motive tribunalul reține că apelul este nefondat urmând a-l respinge cu menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. M., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanța de apel menținând fără motivare considerentele instanței de fond, face o greșită aplicare a regimului marital al bunurilor comune în condițiile în care imobilul ipotecat la data contractării era proprietatea sa exclusivă, iar pasivul asupra căruia s-a pronunțat instanța de fond nu privea acest imobil, mai mult, instanța de apel nu a motivat aplicarea prezumției legale de cotitate egală în ceea ce privește suportarea pasivului împrumutului în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă contrarie a celor susținute prin cererea de chemare în judecată, greșit fiind soluționate și cererile de acordare de daune cominatorii și instituire a unui drept de retenție, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materie.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Obligația de a da o sumă de bani este întotdeauna susceptibilă de executare în natură, iar executarea se poate realiza voluntar de debitor sau silit.
În speță, conform contractului de credit încheiat între Raiffeisen Bank SA și pârât în calitate de împrumutat, reclamanta are calitate de codebitor obligat în solidar și indivizibil cu împrumutatul pentru un împrumut de 32.130 euro, contractul fiind garantat prin ipotecă de rang I constituită asupra apartamentului proprietatea reclamantei.
Astfel, potrivit art. 32 lit. b Codul familiei obligațiile contractate de soți împreună sunt datorii comune.
Prin urmare, rambursarea împrumutului către bancă aparține în egală măsură ambelor părți, atât pârâtului, cât și reclamantei în calitate de codebitor și garant ipotecar.
Întrucât pârâtul nu a achitat împrumutul contractat la data de 04.11.2010, reclamanta a achitat integral acest împrumut plătind suma de 33.515,10 euro.
Prin urmare, sub acest aspect, ambele instanțe au statuat că fiind vorba de o sumă de bani împrumutată de soți împreună a fost folosită de părți de comun acord, în interesul familiei și în atare condiții nefiind răsturnată această prezumție, pârâtul va fi obligat să-i restituie reclamantei jumătate din suma achitată, actualizată la rata inflației până la plata efectivă, criticile recurentei în acest sens nefiind fondate.
Nici criticile referitoare la neacordarea daunelor interese pentru suma plătită nu sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 1088 Cod civil vechi la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
În speță, pentru suma la care a fost obligat pârâtul să i-o plătească reclamantei s-a dispus reactualizarea acesteia la rata inflației până la data plății efective, astfel cum corect a dispus tribunalul.
Nici criticile referitoare la neacordarea dreptului de retenție sunt nefondate.
Este de observat că bunul imobil-teren asupra căruia s-a solicitat instituirea dreptului de retenție până la plata efectivă a sumei de bani este proprietatea . SRL Iași, care este un terț față de litigiul de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul formulat de C. M. împotriva deciziei civile nr. 116 din 14.02.2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă, pe care o va menține.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurenta să plătească intimatului suma de 2652 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C. M. împotriva deciziei civile nr. 116 din 14.02.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Obligă recurenta C. M. să plătească intimatului B. H. C. A. cheltuieli de judecată în recurs, 2652 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 noiembrie 2014.
Președinte, C. A. | Judecător, V. O. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/20.12.2014
Tribunalul Iași: T. Doinița
A. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 353/2014. Curtea de Apel IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
