Legea 10/2001. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 9120/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 390/2014
Ședința publică de la 12 Mai 2014
Instanța constiuită din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător A. G.
Judecător E. G.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta A. M. în contradictoriu cu intimatul G. N., împotriva sentinței civile nr. 224/2014 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, în dosarul având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată, după recalificarea căii de atac; la data de 24.04.2014, prin serviciul registratură, recurenta a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și văzând că nu mai există cereri de formulat, excepții de ridicat ori probe de administrat, în baza art. 150 Cod procedură civilă curtea declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 224/2014 din 27.01.2014 Tribunalul Iași, Secția I civilă a admis excepția tardivității cererii și a respins ca tardivă cererea formulată de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Iași.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin notificarea adresată Primarului Mun. Iași reclamanta, prin reprezentant, a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din Iași, ..
Notificarea a fost respinsă - prin dispoziția nr. 1071/04.06.2007 - cu argumentarea că notificatoarea nu a făcut dovada calității de reprezentant al succesoarei fostului proprietar și nici că imobilul a făcut obiectul unei preluări abuzive.
Prin sentința nr. 1513/30.06.2010, Tribunalul Iași a anulat dispoziția nr. 1071/04.06.2007 și a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 800 mp.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel doar Primarul Municipiului Iași. Apelul a fost respins, prin decizia nr. 144/20.10.2010 a Curții de Apel Iași. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr. 6763/05.10.2011 a ÎCCJ.
În consecință, instanța a constatat că notificarea formulată de reclamantă la 20.07.2001 a fost soluționată în mod irevocabil, și chiar reclamanta precizează că acțiunea de față nu reprezintă o contestație împotriva dispoziției Primarului, prin care s-a soluționat notificarea.
În aceste condiții, solicitarea din prezenta cauză a reclamantei, de obligare a pârâtului la acordarea despăgubirilor care i se cuvin - în temeiul Legii nr. 10/2001 - pentru casa situată în Iași, ., în suprafață de 150 mp, nu poate fi interpretată decât în sensul unei noi cereri formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Raportat la data depunerii acesteia (03.10.2012) această cerere este tardivă, termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (care a expirat la 14.02.2002) fiind unul de decădere. Chiar în ipoteza în care prezenta acțiune ar reprezenta o contestație împotriva dispoziției nr. 1071/04.06.2007, cererea ar fi tot tardivă, raportat la dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, cum prezenta cerere, care - potrivit precizărilor reclamantei - nu reprezintă o contestație împotriva dispoziției Primarului Iași ci o cerere separată, reprezintă de fapt o nouă cerere în baza Legii nr. 10/2001, de acordare de despăgubiri și a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, apărând tardivă.
Împotriva sentinței civile nr. 224/2014 din 27.01.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, a declarat apel A. M., criticând-o pentru nelegalitate.
Calea de atac a fost recalificată recurs, având în vedere prevederile art. 26 alineat (3) din Legea nr. 10/2001, forma în vigoare la data sesizării tribunalului cu cererea de chemare în judecată.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, A. M. susține că admiterea excepției de tardivitate a acțiunii este greșită, deoarece a respectat toate termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001:
- notificare (prin reprezentant) - nr. 436N/20.07/2001, către Primăria Iași, pentru imobilul moștenit;
- contestație (prin reprezentant) - 22.06.2007, către Primarul Mun. Iași, împotriva deciziei emise ca soluționare a notificării;
- contestație la Tribunalul Iasi, - Dosar nr._, împotriva dispoziției nr. 1071/04.06.2007;
- acțiunea de față - Dosar nr._ înregistrat pe 03.10.2012, la mai puțin de un an de la soluționarea recursului formulat de ea către ÎCCJ.
Recurenta învederează că acțiunea din prezentul dosar nu reprezintă o contestație a Dispoziției nr. 1071/2007 emise de Primarul Municipiului Iași, dar este în foarte strânsă legătură cu aceasta.
Arată că Dispoziția nr. 1071/04.07.2007 a fost soluționată în instanță irevocabil, în Dosarul nr._, printr-o decizie corectă în condițiile în care a făcut referire strict la teren.
A. M. pretinde că, în drept, s-a încălcat unul dintre principiile de soluționare a notificărilor, cel prevăzut la punctul 2. Capitolul I din Legea nr. 10/2001: „Persoanele și entitățile implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea reglementărilor referitoare la proprietate, cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în protocoalele adiționale la aceasta convenție, ratificate de România prin Legea nr. 30/1994, cu modificările ulterioare, precum si soluțiile jurisprudențiale ale Curții Europene ale Drepturilor Omului”.
În opinia sa, prezintă relevanță deosebită pentru domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 respectarea exigențelor art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, potrivit căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale de drept internațional”.
Recurenta invocă și contestă modul eronat în care s-a dat curs interpretării probelor aferente Legii nr. 10/2001 și susține că solicită un drept legal la proprietate, care i-a fost luat forțat.
A. M. învederează că această acțiune greșit a fost apreciată ca o nouă cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât este o cerere bazată pe aceeași notificare din 2001, depusă în termen, are atașate aceleași acte doveditoare valabile legal și solicită un drept pe care l-a solicitat și atunci, cu diferența că acum a intrat în posesia unui document care dovedește că aceia în drept, prin nerespectarea legii și cu ajutorul informațiilor furnizate eronat, au împiedicat-o în repararea unui alt abuz.
Susține că este greșit să se considere că odată cu anularea Dispoziției nr. 1071/2007 și soluționarea notificării din 20.07.2001 a devenit irevocabilă, deoarece chiar acest document a fost greșit interpretat și este parte a abuzului pe care îl contestă. Notificarea este făcută privind moștenirea, un singur imobil, format din teren și casă, ambele formând obiectul Legii nr. 10/2001.
Recurenta invocă art. 22 punctul (4) din lege: „Notificarea înregistrată face dovada deplină în fața oricăror autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut la alin. (1)...”.
Arată că demersurile în temeiul Legii nr. 10/2001 au început cu notificarea (depusă în termen, de mama sa și în favoarea sa) pentru imobilul din Iași, ..
Deși a specificat că notificarea privește moștenirea sa din ., mama sa (decedată în prezent) a făcut referire la teren în mod special, din dorința de a-i recâștiga dreptul la întreaga proprietate, știind că pentru teren a fost constrânsă în anumite împrejurări să semneze un act de donație către statul român și avea convingerea că terenul este mult mai greu de recuperat, comparativ cu casa, care nu era grevată de nici un act legal nefavorabil recuperării.
Recurenta pretinde că, în conformitate cu certificatul de moștenitor pe care îl deține, la punctul II. b) se dovedește că masa succesorală este alcătuită din imobile: teren și o casă.
Învederează că notificarea a fost depusă în anul 2001 de mama sa, ea cunoscându-i foarte bine drepturile și fiind și bine intenționată, însă fără studii suficiente.
În fapt, susține recurenta că se observă că, pe lângă greșelile gramaticale și ortografice, mama sa nu a fost deloc clară în exprimare, chiar și suprafața terenului greșind-o (în loc de 800 m.p. a scris 8000 m.p., greșeală care a fost observată și automat corectată, deoarece nu corespundea cu realitatea din celelalte acte). Din moment ce s-a observat că suprafața terenului nu corespunde, era normal - în opinia recurentei - să se observe și că moștenirea cuprinde alături de teren o casă, necesitând astfel disjungerea prevăzută în normele de aplicare a legii privind notificările.
În opinia sa, actele atașate notificării ar fi trebuit corelate în mod corespunzător și echitabil, astfel încât să fie eliminate interpretările confuze și contradictorii pentru toate situațiile, nu selectiv și convenabil în raport cu propriul interes. Mai mult, consideră că s-a profitat din plin și cu bună-știință de pe urma greșelilor de ortografie și exprimare ce au fost făcute în redactarea notificării (mama sa având doar patru clase), iar interpretarea documentelor s-a făcut după interes, fără a fi consultate sau cel puțin informate corect.
Consideră recurenta că din moment ce a pus la dispoziție, spre analiză, în timpul prevăzut de lege, documentele privind veridicitatea proprietății revendicate (cele referitoare la demolarea casei fiind extrase chiar din arhiva Primăriei), Comisia pentru analizarea cererilor la Legea nr. 10/2001 avea datoria să le studieze obiectiv și dacă totuși existau eventuale neînțelegeri era normal să solicite lămuriri suplimentare, lucru pe care nu l-a făcut.
Susține că nu s-au respectat normele de aplicare a art. 22 din lege, respectiv normele metodologice 22.1: „Având în vedere că faza depunerii notificărilor s-a consumat rămân deplin valabile normele de recomandare prevăzute la cap. IV din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 614/2001” precum și normele aduse în completare la acestea, în anul 2007, prin art. 22.1 b) „de asemenea, în cazul în care notificarea s-a făcut în . imobile din aceeași localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz”.
A. M. arată că s-au nesocotit din normele de aplicare a legii art. 16 subpunctul 4) literele: b) si c): „lit. b) verifică dacă actele depuse sunt cele stabilite de lege, le înregistrează într-un registru special și formează un dosar distinct pentru fiecare caz; lit. c) convoacă persoanele îndreptățite, precum și orice alte persoane în vederea clarificării unor situații și pentru determinarea valorii imobilelor a căror restituire se solicită”.
În anul 2007, prin Dispoziția 1071, a fost soluționata notificarea, fiindu-i respins dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Iași, ..
Contestă recurenta și faptul că a fost eronat informată de către Primarul Municipiului Iași, în calitate de reprezentant al Comisiei de analizare a notificărilor la Legea nr. 10/2001, fapt care i-a adus grave prejudicii materiale și morale.
Învederează că Primarul Municipiului Iași, în Dispoziția nr. 1071 comunicată ca soluționare a notificării, scrie în primul paragraf „Analizând Notificarea nr. 436/N20.07.2001 ... prin care Cocindau Ortansa solicita acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, .”.
Prin formularea de mai sus - în care se observă că nu s-a folosit expresia „imobil teren” sau „teren”, așa cum este prevăzut în Raportul_ (document care denotă că disjungerea s-a realizat într-un fel, dar eronat și s-a considerat că acest lucru este neimportant pentru dânsa), ci expresia de „imobil” - pretinde recurenta că a fost greșit informată.
Folosindu-se expresia „imobil”, corelat cu faptul că nu i s-a solicitat nici o informație suplimentară, consideră recurenta că Primarul a dus-o în eroare, determinând-o să creadă că cererea a fost bine înțeleasă, în interesul său.
A. M. susține că atunci când a inițiat procesul de anulare a Dispoziției 1071/2007, prin care i se respingea dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul din Iași, ., nu a avut reprezentarea că Comisia din C. de aplicare a Legii nr. 10/2001 hotărâse tacit că notificarea vizează doar terenul, după cum reiese din Raportul nr._/2007.
Consideră că, probabil, Comisia în baza cererii confuze din notificare, dar fără să o consulte și fără să țină seama de celelalte acte legale atașate notificării, a concluzionat că moștenirea din . la Legea nr. 10/2001 era alcătuită doar din teren, casa fiind exclusa fără nici o motivație dar și fără înstiințare.
În drept, nesocotindu-se normele de aplicare a legii, aceasta a condus și la nerespectarea art. 32 (1) din lege: „În situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului București”.
În fapt, fiind indusă în eroare prin dezinformare, pretinde recurenta că era convinsă că prin anularea Dispoziției nr. 1071/2007 își solicită dreptul pentru întreaga moștenire, dar în realitate își solicita drepdtul doar pentru teren, deoarece așa era prevăzut în Raportul nr._/2007, despre care avea cunoștință doar pârâtul, Primarul Mun. Iași.
Acestea sunt motivele pentru care consideră recurenta că Primarul Mun. Iași a încălcat prevederile Legii nr. 10/2001, producându-i prejudicii morale și materiale.
Învederează că mult mai târziu a intrat în posesia documentului care dovedește eroarea în care a fost indusă, prin informarea greșită de către Primarul Mun. Iași, respectiv Raportul nr._/02.05.2007, prea târziu pentru a se încadra în termenul de apel în dosarul nr._, apel pe care cu siguranță l-ar fi inițiat dacă deținea informațiile și dovezile necesare. A urmat apoi calea de atac a recursului, însă recursul i-a fost respins ca inadmisibil, tocmai pentru că a nesocotit apelul (cauză a erorii produse în urma informării deficitare), reproșându-i-se că aduce judecății direct în recurs critici pe care ar fi trebuit să le formuleze în apel.
A. M. arată că dosarul nr._ s-a închis irevocabil, cu anularea Dispoziției nr. 1071/04.06.2007, însă din cele relatate conform actelor doveditoare reiese că dispoziția anulată nu era pentru imobilul din Iași, . - întreaga moștenire notificată la Legea nr. 10/2001, ci pentru imobilul teren din Iași, ., parte a acelei moșteniri a cărei notificare s-a disjuns eronat și tacit de către cei în drept.
În consecință, consideră că imobilul casă care face parte integrantă din moștenirea notificată la Legea nr. 10/2001 și pentru care Primăria Iași deține acte doveditoare în privința demolării, nefiind trecut în Raportul nr._/02.05.2007, în baza căruia s-a dat Disp. nr. 1071/2007, nu avea cum să facă obiectul dispoziției în cauză, anulată în dosarul nr._ - închis irevocabil.
În opinia recurentei, notificarea a fost soluționată incorect, prin nerespectarea Legii nr. 10/2001 și a normelor de aplicare a acesteia, de către cei în drept, al căror reprezentant este Primarul Mun. Iași.
În sprijinul celor relatate, precizează că mama sa a fost interesată și a făcut demersuri pentru recuperarea imobilului preluat abuziv, încă din anul 1976, la nici trei luni de la demolarea lui, lucru care contravine faptului că în momentul în care a apărut o lege specială pentru retrocedări ea ar fi dorit dreptate doar pe jumătate, doar pentru teren și pentru casă nu.
A. M. susține că este nedrept să piardă dreptul la proprietate, dreptul la măsuri reparatorii pentru casa de 150 m.p., un drept pe care l-a așteptat ani și ani, pentru greșeli de exprimare, gramaticale ori de ortografie, greșeli făcute fără știință, însă din plin exploatate de cei care ar fi trebuit să le sesizeze și să le lămurească.
Conform art. 294 Cod procedură civilă, solicită și compensații legale pentru prejudiciile create de Primarul Mun. Iași, pe lângă despăgubirile specificate inițial, pentru casa demolată.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare în termenul stabilit de art. 308 alineat (2) Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Recursul nu este motivat în drept, prin referire la articolul 304 Cod procedură civilă, dar unele dintre argumentele prezentate se încadrează în punctul 9 al art. 304.
Textul procedural evocat nu operează, însă, în cauză, câtă vreme - respingând ca tardivă cererea reclamantei - tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile relevante din Legea nr. 10/2001.
În același timp, acele critici care excedează cadrului art. 304 - și care se examinează în această cale de atac potrivit articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc neîntemeiate, situația de fapt stabilită de prima instanță având pe deplin corespondent în dovezile administrate.
Pentru a răspunde punctual susținerilor recurentei, curtea de apel notează că litigiul de față este unul reglementat de un act normativ special, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificată și completată. Acest act normativ a instituit o procedură specială de urmat, cuprinzând condiții de îndeplinit și termene de respectat, derogatorii de la dreptul comun.
În speță, față de motivul respingerii cererii de chemare în judecată, curtea este ținută a stabili dacă solicitarea expediată de reclamantă la data de 03.10.2012 și înregistrată la tribunal la 05.10.2012 este una care se încadrează în termenul expres arătat în art. 22 din lege:
„(1) Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. (2) Notificarea va cuprinde denumirea și adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptățite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum și valoarea estimată a acestuia”.
Sancțiunea nerespectării termenului este aceea din alineatul (5) al aceluiași articol: „Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”, fiind astfel instituit un termen de decădere.
Instanța de recurs reține că judicios tribunalul, raportat la precizările reclamantei, a stabilit că - în condițiile în care acțiunea sa nu reprezenta o contestație împotriva dispoziției nr. 1071/04.07.2007 a Primarului Mun. Iași - ci o cerere separată, este de fapt o nouă cerere în baza Legii nr. 10/2001, de acordare de despăgubiri, cerere care a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege, apărând tardivă.
Curtea constată că susținerile recurentei - privitoare la procedura vizând emiterea și verificarea judiciară a dispoziției nr. 1071/04.07.2007 a Primarului Mun. Iași - sunt lipsite de pertinență.
Dispoziția în discuție a fost cenzurată pe calea sentinței nr. 1513/30.06.2010 a Tribunalului Iași, prin care actul a fost anulat și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 800 mp.
Împrejurarea că A. M. nu a înțeles să formuleze apel împotriva hotărârii tribunalului - pentru a obține și despăgubiri pentru imobilul casă de locuit - cade sub incidența principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. Nu se mai poate pune în discuție ce s-a judecat irevocabil, pentru pretinse erori în susținerile ori apărările părților, comise cu prilejul judecării pretențiilor lor, astfel cum încearcă să acrediteze recurenta.
Instanța de control judiciar reține că nu poate fi invocată, în procedura de față, o pretinsă reprezentare greșită în procedura finalizată cu rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 1513/30.06.2010 a Tribunalului Iași, cât timp recurenta avea posibilitatea de a apela - dacă nu în faza administrativă cel puțin la judecata în fond și la declararea căilor de atac - la asistența unui avocat, inclusiv prin ajutorul public judiciar reglementat prin OUG nr. 51/2008.
Prin urmare, apar anodine susținerile referitoare la nesocotirea art. 22 și 32 din Legea nr. 10/2001 și a unora dintre prevederile Normelor Metodologice de aplicare a legii, câtă vreme dispoziția nr. 1071/2007 nu poate fi examinată în cauza de față.
În același timp, trimiterile la art. 1 Protocol adițional 1 la CEDO sunt fără legătură cu speța. Recurenta nu are un „drept de proprietate”, în sensul textului evocat și nici măcar o „speranță legitimă”, potrivit aceleiași reglementări.
Soluția de respingere a cererii reclamantei, ca tardivă, ar putea fi - eventual - examinată prin prisma îngrădirii liberului acces la justiție, dar este cunoscut că - în jurisprudența sa - Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul la justiție nu are caracterul unei libertăți absolute, fiind supus unor limitări.
Aceste limitări sunt impuse de puterea de stat, ele având scopul protejării altor interese (ca, de exemplu, principiul securității raporturilor juridice sau drepturile și libertățile persoanelor).
Astfel, existența unor limitări ale dreptului de acces la justiție este implicită exercitării normale a acestuia și instituirea unor termene de decădere (precum cel aplicat în speță) nu înfrânge litera și spiritul Convenției.
În context și față de soluția din cererea principală, excedează cadrului învestirii instanței de recurs cererea formulată de A. M., de obligare a intimatului la plata de compensații legale, în afara celor legate de casa de locuit demolată.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A. M. împotriva sentinței civile nr. 224/2014 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, E. G. |
Grefier, A.-M. P. |
Red. și tehnored. G.A.
Tehnored. A.P./2 ex./20.01.2015
Tribunalul Iași: jud. D. M.
| ← Aplicare amendă civilă. Decizia nr. 742/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 103/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
