Legea 10/2001. Decizia nr. 152/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 4892/89/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 152/2014
Ședința publică de la 21 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. A.
Grefier A.-M. P.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurentul P. M. V., în contradictoriu cu intimatul S. F., împotriva sentinței civile nr. 902/15.10.2013 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 14.02.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul V. la nr.4892/2012, reclamantul S. F. a solicitat, in contradictoriu cu P. M. V., anularea dispoziției nr. 844 din 20.11.2012, constatarea faptului ca are calitatea de persoana îndreptățită, conform Legii 10/2001 și acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu Titlul VII al Legii 247/2005 pentru imobilul – teren -, în suprafață de 550,85 mp, situat in V. ., jud. V..
In motivarea cererii, reclamantul a arătat ca a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, prin intermediul Biroului executor Judecătoresc M. B., notificare ce a fost înregistrată la nr. 481/28.09.2001, la Prefectura jud. V., prin care a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru imobilul, teren, în suprafață de 550,85 mp, situat în V., ., imobil ce a fost proprietatea bunicului său, S. I., decedat la 12.12.1984. Acest imobil a fost expropriat de către stat în baza Decretului nr.109/1986.
Calitatea de moștenitor legal în urma defunctului S. I. a fost atestată de certificatul de moștenitor nr. 578/1988.
Motivat de faptul că, în Decretul de expropriere nr. 109/1986, la poziția 65, unde se află imobilul în cauză, la adresa din . din Municipiul V., jud. V., figurează ca proprietar numitul P. I. G., P. M. V. a respins notificarea de restituire, motivând că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Astfel, imobilul situat în mun. V. ., compus din două case de locuit și teren aferent de 1400 mp, a fost proprietatea defunctei C. M., sora bunicului său, decedată la data de 20.06.1966. Succesiunea acesteia a fost dezbătută de instanța de judecată prin decizia civilă nr. 397 din 29.11.1968 a Tribunalului Județean V.. Prin decizia menționată, bunicul său, S. V. I. (Sărindac), a dobândit lotul nr. 2 format din casă veche și suprafața de teren de 949,04 mp, iar pârâții P. G., C. E., P. V., P. N. și P. I. (nepoți de soră), lotul nr. l compus din una casă nouă și suprafața de 543,81 mp teren înconjurător.
La data de 18.12.1973, bunicul său a fost nevoit, în baza dispozițiilor legale în vigoare la acel moment, să vândă 1/2 din imobilul pe care 1-a dobândit prin moștenire de la sora sa, prin contractul de vindere-cumpărare nr.2477/18.12.1973, numitei M. J.. După înstrăinare, bunicul său a rămas în proprietate cu suprafața de teren de 550,85 mp, pentru care a plătit impozitul aferent până la deces, așa cum rezultă și din chitanțele fiscale atașate la dosar. Nu există alte acte de înstrăinare a imobilului rămas, în perioada cuprinsă intre anii 1973-1986. Cumpărătoarea M. J. a fost înscrisă cu imobilul astfel dobândit la nr.28bis (poziția 66 din Decretul nr. 109/1986).
La momentul exproprierii, bunica sa, S. M. (soția bunicului), în vârstă de 80 de ani, nu a fost convocată/anunțată despre expropriere, nu a primit nicio despăgubire, iar cel care a predat imobilul-teren a fost, probabil, nepotul său, P. I. G., care deținea lotul nr. 1, împreună cu ceilalți frați ai săi, și care nu a adus la cunoștința autorităților faptul că el nu era proprietar asupra imobilului vecin. Numitul P. G. locuia în ., și, probabil, că lotul nr. 1, dobândit prin decizia tribunalului, a fost alipit la acest număr și înregistrat în rolul fiscal. Nu există acte care să ateste că, la momentul exproprierii, proprietarul suprafeței de teren, de 550,85 mp, situată în Municipiul V., ., era persoana menționată în decretul de expropriere (P. I. G.).
Tribunalul V., prin sentința civilă nr. 902/2013 din 15.10.2013, a admis contestația formulata de S. Forin în contradictoriu cu P. M. V..
A fost anulată dispoziția nr. 844/20.11.2012 emisa de P. M. V. si s-a constatat calitatea de persoana îndreptățită a reclamantului S. F. la masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul – teren -, in suprafață de 404 mp teren, situat in V. ., prin acordarea de despăgubiri, in condițiile art. 11 alin.1 si 4 din Legea 10/2001, ale Titlului VII din Legea 247/2005 si a Normelor Metodologice de aplicare a acestui titlu, aprobate prin HG nr.250/2007, cu modificările ulterioare.
A fost obligat P. M. V. sa achite reclamantului suma de 2073,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata (onorariu expert si onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.578/1988, S. F. este moștenitor al bunicului sau, S. I., decedat la data de 12.12.1984, in calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cota de 3/32.
Din decizia civila nr. 397/1968 a Tribunalului V. a rezultat ca lui S. I. i s-a atribuit lotul nr.2, compus casa veche, in valoare de 694,96 lei si suprafața de 949,04 mp teren, in valoare de 7592,40 lei. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-au atribuit si celorlalți moștenitori ai numitei C. M. un lot format dintr-o casa noua și suprafața de 543,81 mp teren.
La data de 18.12.1973, bunicul reclamantului, S. I., a vândut numitei M. J. proprietatea compusa din casa, construcții si anexe, precum si terenul in suprafața de 398,19 mp, situată in V. ., așa cum a rezultat din actul de vânzare cumpărare nr.2477/1973.
Din depoziția martorului P. N. a rezultat ca diferența de teren a fost detinuta in continuare de bunicul reclamantului pana in 1986, când a fost expropriata.
Chiar daca in fisa privind matricola pe clădiri aferenta anilor 1976-1980 este menționat că proprietarul întregii suprafețe de 949 mp teren este M. J., care cumpărase doar suprafața de 398,19 mp teren, totuși, din adresa nr._/30.05.2013 emisa de Primăria V. a rezultat ca, pentru perioada 1981-198, se întocmește o noua matricola cu nr.1348, pe numele autorului reclamantului, pentru suprafața de 404 mp, rămasă in proprietatea lui S. I., după perfectarea vânzării cu M. J..
Pentru perioada 1986-1990 s-a întocmit o noua matricolă, cu nr. 800, in care S. I. figurează cu suprafata de 404 mp teren, menționându-se ca, ulterior, fusese expropriata.
Din chitantele depuse la dosar a rezultat ca, ulterior vânzării, autorul reclamantului a achitat impozitele pentru imobilul, teren, situat in V. ..
Potrivit art.3 alin.1 lit. a din Legea 10/2001, sunt îndreptatite la restituire persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive de către stat.
Îndreptățirea la restituire se recunoaște in favoarea proprietarului deposedat, adică a persoanei care avea calitatea de proprietar la momentul preluării abuzive a bunului care formează obiectul cererii de restituire.
In cauza de față, S. F. a făcut dovada ca este persoana indreptatita, în sensul art. 2-4 si art. 47 din Legea 10/2001, la restituirea terenului in suprafata de 404 mp, situat in V. ., jud. V., in calitate de moștenitor al autorului sau, S. I., care a fost proprietarul imobilului mai sus arătat, care a fost preluat in mod abuziv de către stat prin expropriere si fără plata unei despăgubiri.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea 10/2001 imobilele preluate abuziv se restituie, de regula, in natura, iar la alin. 2 se statueaza ca daca restituirea in natura nu este posibila, persoana indreptatita nu poate opta pentru masuri reparatorii prin echivalent decat in cazurile expres prevazute de legea reparatorie.
Din actele depuse la dosar, dar si din concluziile raportului de expertiza topografica a rezultat ca terenul ce face obiectului cauzei de fata nu este liber, restituirea in natura nefiind posibila, in sensul art.24 alin.1 din Legea 10/2001.Terenul este ocupat in totalitate de blocul nr. 228, precum si de celelalte detalii de urbanism si sistematizare din zona limitrofa acestui . baza art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, instanta a anulat dispoziția nr. 844/20.11.2012 emisa de P. M. V. si a constat că reclamatul S. F. are calitatea de persoana îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent, in condițiile Titlului VII al Legii 247/2005, pentru suprafața de 404 mp teren, situata in V. ., teren ce a aparținut autorului sau, S. I..
Instanța a constat calitatea reclamantului de persoana îndreptatita la restituirea suprafetei de 404 mp teren si nu de 550,85 mp, deoarece autorul reclamantului, S. I. figura in perioada 1981-1985, in matricola 1348, cu suprafața de 404 mp, iar ulterior acestei perioade, același S. I. apare cu suprafața de 404 mp, cu mențiunea ca fusese expropriata.
Asadar, la data preluării abuzive de către stat, autorul reclamatului deținea doar suprafata de 404 mp teren in V. ..
In baza art.274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecată.
P. M. V. a declarat recurs, considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, se susține că art. 3 din Legea 10/2001 prevede ce categorii de persoane beneficiază de prevederile legii mai sus menționate: „sunt îndreptățite, în interesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent: persoane fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.”
De vreme ce în Decretul de expropriere nr. 109/1986, la poziția nr. 65 din tabelul anexă, figurează expropriată o altă persoană, respectiv P. I. G., nu putea Comisia internă de analiză a notificărilor să admită solicitarea notificatorului S. F. în ceea ce privește restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Dispoziția nr. 844/20.11.2012 a fost emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 și a normelor de aplicare a acesteia.
Mai mult, intimatul s-a adresat Primăriei M. V. solicitând să i se comunice un istoric de rol pentru imobilul situat în V., .>
Prin adresa nr._/30.05.2013, i s-a răspuns la solicitare, comunicându-i-se toți proprietarii respectivului imobil, începând cu anul 1975.
În perioada de referință 1986-1990, imobilul din V., situat în . figurează ca având un alt proprietar – M. J..
Astfel, în două acte diferite (matricolele manuale care centralizează impozitele și taxele plătite de proprietari și în Decretul de expropriere nr. 109/1986) figurează doi proprietari diferiți, însă în niciunul dintre documente nu apare autorul intimatului.
Nimeni nu a negat calitatea de moștenitor al intimatului S. F. de pe urma bunicului acestuia, S. I., însă nu s-a putut proba faptul că acesta din urmă a fost expropriat în anul 1986.
În aceste condiții nu se poate imputa nicio culpă Comisiei interne de analiză a notificărilor sau Primarului M. V., motiv pentru care recurentul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Mai mult decât atât, instanța de fond a admis doar în parte acțiune. Dacă intimatul a solicitat despăgubiri pentru suprafața de 550,85 mp, instanța a dispus că intimatul este îndreptățit dosar la suprafața de 404 mp.
În atare condiții, instanța de fond trebuia să îl oblige pe recurent, eventual, la plata unei sume mai mici, nu la întreaga sumă.
S. F. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de P. M. V., ca nefondat.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Astfel, Curtea reține că, prin cererea cu care a învestit instanța de fond, S. F. a solicitat, in contradictoriu cu P. M. V., anularea dispoziției nr.844 din 20.11.2012, constatarea faptului că are calitatea de persoană îndreptățită, conform Legii nr.10/20 nr. 247/2005 pentru imobilul – teren - în suprafață de 550,85 mp, situat în V. ., jud. V..
Anterior sesizării instanței de judecată, S. F. a formulat notificarea adresată Primăriei M. V., prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în V., ..
Fiind învestit cu soluționarea notificării, P. M. V. a emis dispoziția nr. 44/20.11.2012, prin care a respins atât cererea de restituire în natură, cât și cea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent valoric, motivat de faptul că notificatorul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptățită de pe urma fostului proprietar.
Însă, Curtea notează că – așa cum a reținut și tribunalul - S. F. este moștenitor al defunctului S. I., decedat la data de 12.12.1984, în calitate de nepot de fiu predecedat, cu o cota de 3/32, conform certificatului de moștenitor nr.578/1988, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat de către recurent.
Decizia civila nr.397/1968 a Tribunalului V. – filele 22 – 27 dosar fond - atestă că, în urma dezbaterii succesiunii defunctei C. M. - sora lui S. I. – acestuia i s-a atribuit lotul nr.2 compus casa veche, în valoare de 694,96 lei, și suprafața de 949,04 mp teren, situată în V., ., în valoare de 7592,40 lei. Prin aceeași hotărâre judecătorească s-au atribuit și celorlalți moștenitori ai defunctei, respectiv numiților P. G., C. E., P. V., P. N. și P. I. un lot format dintr-o casă nouă si suprafața de 543,81 mp teren, situat la aceeași adresă.
Tot astfel, din actul de vânzare - cumpărare nr.2477/18.12.1973 - filele 20 – 21 dosar fond - rezultă că S. I. a vândut numitei M. J. proprietatea, compusa din casa, construcții si anexe, precum și terenul, în suprafață de 398,19 mp, situată în V. ..
Urmare a acestei vânzări, raportat la hotărârea judecătorească mai sus menționată, rezultă că în patrimoniul defunctului S. I. a mai rămas o suprafață de 550,85 mp teren, aspect confirmat și de martora M. J. prin declarația de la fila 173 din dosarul de fond.
Este adevărat că în Decretul de expropriere nr. 109/1986 este înscris numitul P. I. G., la poziția 65, cu suprafața de 451 mp teren, situată în V., ., ca fiind expropriată, iar la poziția 66 figurează M. J. cu o suprafața expropriată de 398 mp teren, situată în V., ., însă probele administrate în cauză au determinat, în mod corect, concluzia instanței de fond că suprafața de teren aflată în patrimoniul def. S. I., în urma încheierii actului translativ de proprietate din1973, a fost preluată de către stat, în mod abuziv.
În acest sens, Curtea notează că adresa nr._/20.09.2001 emisa de Primăria V. – fila 29 dosar fond - atestă că S. I. figurează înscris în registrul agricol în perioada 1974 – 1980, la poziția nr.38, cu o suprafață construibilă de 400mp teren, situată în V., ..
Tot astfel, din adresa nr._/30.05.2013 emisa de Primăria V. – filele 151, 152 dosar fond - rezultă că, pentru perioada 1981-1985, s - a întocmit o noua matricola, cu nr.1348, pentru suprafața de 404 mp, rămasă în proprietatea lui S. I., după perfectarea vânzării cu M. J..
Din aceeași adresă reiese că, pentru perioada 1986-1990, s - a întocmit o nouă matricola, cu nr.800, în care figurează S. I. cu suprafața de 404 mp teren, cu mențiunea „Expropriat 1987”.
Reține Curtea că, potrivit adresei nr. 100 din 27.03.2013 emisă de Primăria V. – fila 130 dosar fond -, în urma verificării registrelor opis ale Registrelor Generale Notariale existente în Arhiva notariatului de Stat V. pentru perioada cuprinsă între 19.12.1973 – iunie 1986 nu a fost identificată nicio înregistrare privind autentificarea vreunui înscris care să aibă ca obiect înstrăinarea terenului din V., . de către S. I..
Potrivit art.1 litera e din Capitolul I – „ Principiile de soluționare a notificărilor” din HG nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1988 „ În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativa nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocata ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativa de preluare abuzivă”
În prezenta cauză, expertiza tehnică a identificat suprafața de 550,85 mp, ce a aparținut defunctului S. I. după efectuarea vânzării din anul 1973 și a stabilit că aceasta este ocupată în totalitate de blocul nr.228, precum și de detalii de urbanism și sistematizare.
Având în vedere situația juridică actuală a terenului din litigiu, precum și înscrisurile mai sus menționate, Curtea apreciază că P. M. V. nu a răsturnat prezumția legală de preluare abuzivă a acestui teren, astfel că hotărârea tribunalului a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 2 litera i, a art. 4 alin.2, a art.7 și a art. 11 alin.1 si 4 din Legea 10/2001.
Curtea nu poate primi nici criticile recurentului referitoare la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art.274 alin.(1) din Codul de procedură civilă, „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Acordarea cheltuielilor de judecată este fundamentată pe culpa procesuală și reprezintă o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului și o modalitate de despăgubire a celeilalte părți.
Astfel cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului in bogata sa jurisprudență, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 Cod procedură civilă) decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
În prezenta cauză, instanța de fond a acordat reclamantului intimat sumele de bani care, în mod real, necesar si rezonabil au fost plătite de acesta, în timpul și în legătură cu litigiul dedus judecății.
Susținerea recurentului referitoare la faptul că S. F. ar fi formulat notificare și contestație cu privire la suprafața de 550,85mp teren, iar instanța de fond i – ar fi recunoscut calitatea de persoana îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent doar pentru 404 mp teren nu este întemeiată, atâta timp cât din dispozitivul sentinței recurate rezultă că a fost admisă în totalitate (și nu în parte) contestația formulată de S. F. – contestație care a avut trei capete de cerere, respectiv: anularea dispoziției nr. 844 din 20.11.2012, constatarea faptului că acesta are calitatea de persoana îndreptățită, conform Legii 10/2001 și acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu Titlul VII al Legii 247/2005 pentru terenul, în suprafață de 550,85 mp, situat in V. ., jud. V., iar culpa în declanșarea litigiului aparține P. M. V. care a refuzat - în ciuda tuturor înscrisurilor depuse de către persoana notificatoare - să constate că terenul a fost preluat de către stat în mod abuziv și să propună acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de actele normative în materie.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de P. M. V. și se va menține sentința atacată.
În conformitate cu prevederile art.274 alin.(1) din Codul de procedură civilă, P. M. V. – aflat în culpă procesuală ca urmare a respingerii recursului – va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de S. F. în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P. M. V. împotriva sentinței civile nr. 902/2013 din 15.10.2013 a Tribunalului V., sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatului S. F. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi - 21 Februarie 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. A. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat/Tehnoredactat: P.G.
Tehnoredactat:P.A.M.
2 exemplare/19.03.2014
Tribunalul V.: A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Hotărâre din 30-09-2014, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
