Obligaţie de a face. Decizia nr. 624/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 17500/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 624/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de F. G. împotriva deciziei civile nr. 344 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C. Națională Poșta Română SA, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta F. G. asistată de avocat T. M. și consilier juridic M. T. pentru intimata C. Națională Poșta Română SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat, că recurenta F. G. a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei și că se solicită judecata în lipsă.
Recurenta F. G. a depus la dosar prin serviciul de registratură chitanța nr. ISXUC_ din 12.09.2014 în cuantum de 100 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat T. pentru recurenta F. G. având cuvântul, susține că au existat soluții în practica instanțelor ieșene de respingere a contestațiilor împotriva deciziilor de concediere din cauza necontestării explicite a procedurii de selecție. Arată că și în speță, odată cu contestarea deciziei de concediere a contestat și procedura de selecție, dar nu a prevăzut că instanța de fond va considera că procedura de selecție este o procedură distinctă de procedura concedierii colective și să o califice ca fiind reglementată de dreptul comun și nu de Codul muncii și astfel să fie soluționată sub competența instanțelor de drept comun.
Ca urmare a acestei aprecieri urmare apărărilor intimatei din prezenta cauză, s-a lămurit natura juridică a selecției pe care a realizat-o intimata. Dacă s-ar fi apreciat că este vorba despre procedura de selecție așa cum este reglementată în cadrul concedierii colective, în mod evident competența de soluționare ar fi aparținut instanțelor de dreptul muncii. Ca urmare, în condițiile în care instanțele au stabilit deja că această procedură de selecție este un concurs fiind cenzurat de instanțele de drept comun, nu s-a declanșat un conflict negativ de competență, hotărârea nu era supusă vreunei căi de atac și în consecință hotărârea a intrat sub puterea lucrului judecat, însă acest aspect nu trebuie interpretat în favoarea intimatei care a declanșat această problemă. Intimata a considerat că este o problemă de drept comun și instanțele au considerat la fel și în aceste condiții trebuie luat în considerare faptul că era o contestație la un concurs și nu o contestație la o procedură de selecție a concedierii.
Apărătorul arată că a formulat critici în sensul că această procedură de concurs are o reglementare specială în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2008-2012 în anexa nr. 2. Dacă instanțele au stabilit că era vorba despre un concurs, aceleași instanțe erau obligate să verifice dacă a fost respectată procedura din anexa la concurs. Potrivit acestei proceduri, în conformitate cu art. 7 devenit 9 după republicarea contractului colectiv de muncă, orice procedură de ocupare a posturilor, alta decât era reglementată în această procedură din contractul colectiv de muncă este lovită de nulitate. Acesta a fost unul din motivele de apel pe care tribunalul nu l-a analizat. Solicită a se constata de către instanța de recurs că nu exista posibilitatea reglementării unui concurs de ocupare a unui post alta decât cea din anexa 2 la contractul colectiv de muncă și să se constate că intimata a contestat această procedură și prin urmare concursul este lovit de nulitate. Chiar intimata a considerat că este vorba despre un concurs de ocupare a posturilor și și-a contrazis propriile afirmații, dovadă fiind mențiunile din procedura de ocupare a posturilor de execuție cu care s-a apărat în fața instanțelor de fond. În cadrul procedurii nr. 6344 din 01.06.2012 se menționează că este un concurs de ocupare a posturilor și ca urmare și din această documentație rezultă că s-a avut în vedere un concurs de ocupare a posturilor. Nu exista nici un temei legal în Codul muncii sau în cadrul contractului colectiv de muncă pentru alegerea acestei proceduri de către directorul general al companiei. Singurul care are putere de decizie în ceea ce privește procedura de selecție, dacă s-ar face abstracție de prevederile contractului colectiv de muncă, este consiliul de administrație, care nu a dat un mandat directorului general pentru a stabili o procedură distinctă de cea prevăzută în contractul colectiv de muncă și ca urmare, o astfel de procedură la care fac trimitere instanțele de fond nu este conformă dispozițiilor legale din Codul muncii și nici prevederilor din contractul colectiv de muncă.
Din procedura pe care Tribunalul Iași a apreciat-o că a fost respectată, nr. 6344, rezultă că directorul general a stabilit doar obiectivele generale, adică faptul că se va desfășura în forma interviului, că se vor verifica competențele generale și că se va desemna o comisie de contestare. În cadrul acestei proceduri însă nu se detaliază modalitatea de verificare a competențelor celor care participau la concurs, fapt ce denotă că aceasta trebuia completată cu dispozițiile contractului colectiv de muncă. Această procedură este doar în termeni generală și orice normă generală se completează cu regulile speciale aplicabile, stabilite în contractul colectiv de muncă și așa cum s-a arătat., în cauza de față această procedură specială a fost încălcată.
Solicită admiterea recursului, trimiterea cauzei spre rejudecare, admiterea acțiunii și anularea concursului organizat de intimată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. T. pentru intimata C. Națională Poșta Română SA având cuvântul, solicită respingerea recursului, arătând că aspectele invocate în recurs au fost analizate de instanța de fond și cea de apel.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, din lucrările cauzei se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 08 august 2012, F. G. investește instanța în contradictoriu cu C. Națională Poșta Română SA, prin contestație având ca obiect:
- anularea deciziei de concediere nr. 93 din 04.07.2012 emisă de intimată cu repunerea în situația anterioară, prin reintegrarea în funcție și plata unei despăgubiri, corespunzătoare drepturilor salariale de care a fost privată;
- anularea concursului/examenului din 20 iunie 2012, organizat de intimată pentru ocuparea unui post de execuție în cadrul compartimentului ”Activități Financiar-Bancare și de Asigurări la Centrul Operațional Regional Iași”;
Într-un alt capăt de cerere se solicită daune în valoare de 10.000 lei pentru prejudiciul moral provocat prin emiterea deciziei de concediere contestate și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii se arată că contestatoarea s-a aflat în raporturi de muncă cu intimata, având încheiat contract individual de muncă. Sunt redate măsurile dispuse de intimată pentru restructurare și reorganizare, efectele asupra executării contractului său de muncă, faptul că a acceptat să ocupe un post de execuție, deciziile emise.
Contestatoarea arată că prin adresa nr. 101/6444 din 01.06.2012 i s-a comunicat ”Procedura de ocupare a posturilor de execuție în noua structură organizatorică” și că a transmis intimatei la 06.06.2012 trei opțiuni pentru ocuparea unui post de execuție. La 08.06.2012, urmare înștiințării verbale că trebuie să fie numai o opțiune a optat numai pentru un post de execuție în cadrul Compartimentului Activități Financiar- Bancare și de Asigurări. În cerere sunt redate măsurile dispuse pentru evaluarea aptitudinilor profesionale ale salariaților, actele administrative emise pentru desemnarea comisiilor și desfășurarea concursului, viciile de formă și fond ce fac ca rezultatul concursului/examenului să fie ilegal.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, motivată pe faptul că în principal s-a solicitat anularea concursului, ce este o acțiune civilă de drept comun și nu conflict de muncă, fiind invocată jurisprudența Curții de Apel Iași în cauze similare, în care a fost parte. Se arată că contestatoarea inițial nu a avut nicio obiecțiune cu privire la modul de desfășurare a concursului din 20.06.2012, participând și la un alt concurs la care a fost respinsă. Modalitatea de desfășurare a concursului s-a stabilit cu acordul sindicatului reprezentativ pe unitate, contestatoarea a cunoscut anterior susținerii modul în care se va desfășura.
Intimata susține că în motivarea cererii sunt invocate aspecte ce nu țin de modul de desfășurare al concursului contestat, ci se fac aprecieri asupra altor candidați, ce nu ar avea calitățile necesare postului pe care îl ocupă.
Se invocă că unitatea a procedat legal la concedierea contestatoarei urmare desființării postului ocupat și urmarea faptului că nu a ocupat niciunul din posturile vacante pentru care a candidat. Intimata precizează că nu datorează daune morale, concedierea a respectat dispozițiile legale, a beneficiat de salarii compensatorii, a avut dreptul și a participat la concursurile organizate în vederea ocupării posturilor vacante din unitate.
În principal se solicită respingerea contestației cu toate capetele de cerere, iar în subsidiar în cazul admiterii contestației, obligarea contestatoarei la restituirea sumelor încasate cu titlu de salarii compensatorii.
Prin sentința civilă nr. 1010 din 27 martie 2013, Tribunalul Iași, Secția I Civilă, complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea cererilor privind anularea concursului/examenului din 20.06.2012, a rezultatului obținut și a soluției date la contestația sa nr. 270._ din 26.06.2012 formulate de contestatoarea F. G. în contradictoriu cu intimata C. Națională Poșta Română S.A. și, în consecință:
Declină - în favoarea Judecătoriei Iași, Secția Civilă – competența de soluționare a cererilor privind anularea concursului/examenului din 20.06.2012, a rezultatului obținut și a soluției date la contestația sa nr. 270._ din 26.06.2012 formulate de contestatoarea F. G. în contradictoriu cu intimata C. Națională Poșta Română S.A.
Respinge excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în soluționarea contestației formulate de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr. 93/4.07.2012 emisă de intimată precum și a cererii de obligare a intimatei la acordarea daunelor morale.
Disjunge judecata acestor cereri și dispune formarea unui nou dosar ce se va repartiza manual la același complet – CM1 – cu termen de judecată la 17.04.2013 pentru când se vor cita părțile cu mențiunea de a pune concluzii pe o eventuală suspendare a prezentei cauze până la soluționarea cererilor față de care tribunalul și-a declinat competența raportat la art. 244 pct. 1 C.pr.civ.
Intimata va fi citată și cu mențiunea de a depune întreaga documentație ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere contestate precum și toate actele invocate în cuprinsul deciziei (cu excepția actelor normative) – în copie xerox conformă cu originalul (dublu exemplar).
Judecătoria Iași prin sentința civilă nr._ din 30 octombrie 2013 respinge acțiunea formulată de reclamanta F. G., cu următoarea motivare:
Art. 30 alin. 4 din Codul muncii face referire la persoanele neîncadrate (folosește termenul de încadrare) și la posturile vacante (nu la posturile ocupate și la persoanele încadrate). Or, decizia de concediere este ulterioară concursului din 20.06.2012 (fiind emisă la data de 04.07.2012). De asemenea, interviul a fost organizat în condițiile unei noi organigrame.
Prin urmare, nu a fost încălcat acest articol.
Art.7 din actul adițional la CCM 2008-2018 a fost respectat.
Procedura de ocupare a posturilor de execuție nr. 101/6444/1.04.2012, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31/30.03.2012 a vizat un număr redus de locuri față de numărul mare de salariați și s-a stabilit de directorul general (ale cărui atribuții nu au fost analizate de reclamantă și nici nu s-a făcut dovada că ar fi depășite în sensul celor prevăzute). S-a precizat că practic concursul constă într-un interviu inclusiv care ar avea ca tematică principală evaluarea aptitudinilor profesionale. Comisia de evaluarea ar fi desemnată de Directorul General (filele 25 și 55).
Reclamanta a acuzat prin participarea la concurs nu modalitatea de organizare și desfășurare a acestuia.
Reclamanta a contestat rezultatele concursului fără ca aspectele invocate (verbal de studii), experiența, competența și cunoștințele ei speciale, să aibă legătură cu aceasta și nici nu a făcut dovada, că a fost apreciată greșit de comisie.
Referitor la rezultatele obținute de ceilalți candidați, în condițiile în care nu a înțeles să se judece și cu aceștia, nu sunt susținute de probe.
Declarația martorei M. D. este subiectivă, deoarece nici aceasta nu a reușit pentru postul pentru care a optat. Depoziția martorei nu conduce la concluzia că examenul organizat ar fi nul sau/și nelegal.
Procedura de ocupare a posturilor de execuție nu a fost contestată de partenerul de dialog social și nici de reclamantă.
În calea de atac exercitată de reclamantă, calificată de tribunal ca apel declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Iași, aceasta a reiterat motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, criticile cu privire la concursul/examenul propriu-zis și la rezultatul final al acestuia cu privire la care a sesizat conducerea administrativă asupra viciilor de formă și fond, a căror încălcare sancționează cu nulitatea ”examinarea”.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului, hotărârea pronunțată de judecătorie fiind legală și temeinică.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 344 din 30.04.2014 respinge apelul declarat de reclamanta F. G. și păstrează sentința dată de judecătorie.
Constată tribunalul că procedura de ocupare a posturilor de execuție nr. 6444/01.06.2012, a fost o procedură specială dată, urmare Hotărârii Consiliului de Administrație al C.N. Poșta Română S.A. prin care s-a stabilit o nouă organigramă.
În structura nou creată posturile de conducere au fost suprimate, iar cele de execuție au fost diminuate.
Procedura respectivă a fost stabilită de către partenerii de dialog social, respectiv Administrația și sindicatul reprezentativ din unitate.
Apelanta susține că organizarea concursului s-a făcut pentru posturi noi, conform organigramei aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 31 din 30.05.2012.
Mai consideră că participarea la concurs a fost condiționată de calitatea de salariat.
Așa cum s-a reținut la judecarea fondului și cum rezultă din înscrierile aflate la dosar, prin aprobarea organigramei din 30.05.2012, s-a procedat la desființarea posturilor de conducere din cadrul sucursalelor, iar unitatea pentru a nu proceda la concedierea directă a persoanelor ale căror posturi au fost desființate, a decis împreună cu sindicatul reprezentativ, ca acestea să poată opta pentru posturile existente în cadrul altor compartimente se reține în cuprinsul hotărârii date de tribunal.
În această situație s-a aflat și reclamanta apelantă care a participat la concursul organizat la data de 20.06.2012, pentru ocuparea unui post de inspector exploatare poștală.
Deși reclamanta la data respectivă nu a avut nicio obiecție cu privire la modul de desfășurare a concursului, semnând în acest sens, a înțeles să conteste rezultatul concursului, sub următoarele aspecte:
- educația – nivelul de studii;
- experiența procesională;
- competența specifică postului;
- caracteristicile personale.
Aceste elemente nu au nicio legătură cu respectivul concurs.
De fapt, în acțiunea promovată, reclamanta – apelantă a insistat mai mult pe calitățile membrilor comisiei și ale celorlalți candidați și mai puțin pe modalitatea efectivă de evaluare.
În ce privește nemulțumirea acesteia cu privire la modul în care a fost formulat răspunsul la contestație, acesta nu poate constitui un motiv de apel.
În recursul declarat împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iași, neîncadrat în drept, reclamanta a redat situația de fapt din cererea de chemare în judecată, în care a enunțat viciile de formă și fond cu privire la concursul/examenul ce se sancționează cu nulitatea, a reiterat motivele de apel ca motive de recurs:
-încălcarea art. 7 din Actul adițional al contractului colectiv de muncă ( CCM) 2008-2018 ( art.9 actualizat) înregistrat sub nr. 140/187/13.04.2012, respectiv 55 din 13.04.2012 ce în alin. 5 prevede că ”ocuparea posturilor printr-un altfel de concurs decât cel reglementat în acest articol este lovită de nulitate”;
- concursul/examen este invalid pentru că nu a fost aprobat prin hotărâre a Guvernului, așa cum cere art. 30 alin. 4 din Codul muncii;
- inexistența unui anunț de concurs sau a unei adrese care să conțină informațiile înscrise în CCM 2008-2018 – Regulamentul privind organizarea concursului – Anexa 2;
- nelegalitatea procedurii de evaluare a candidaților: angajatorul a realizat un interviu și nu un concurs/examen, conform Anexei 2 al CCM pe unitate, în cazul opțiunii de a selecta personalul pentru posturile de execuție pe criterii de competență; nu s-a efectuat vreo notare și nu s-a creat posibilitatea verificării ulterioare a corectitudinii evaluării, cât și inexistența unei comisii de contestații.
Recurenta susține că tribunalul a respins apelul fără a analiza motivele și fără a motiva hotărârea, aplicând greșit legea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că ” procedura specială” la care se referă tribunalul în considerentele hotărârii stabilește doar ” forma de verificare ” și persoana care desemnează Comisia de evaluare, insuficientă însă pentru organizarea și desfășurarea concursului, ce se completează în mod obligatoriu cu prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe care aceasta din urmă le-a încălcat. Se susține că instanța de apel nu a examinat cauza de nulitate constând în încălcarea art. 7 din Actul adițional al CCM 2008-2018, procedura specială în raport de care instanțele au pronunțat hotărârile în etapele procesuale anterioare, fiind lovită de nulitate și nu produce efecte.
Recurenta susține că orice acord al partenerilor sociali nu este valid dacă încalcă prevederile prohibitive imperative ale CCM cu privire la organizarea și desfășurarea concursului/examenului, cât și faptul că Procedura de ocupare a posturilor de execuție din cadrul organigramei. CN Poșta Română SA nr. 101/6444 din 1.06.2012 trebuia aplicată în conformitate cu mențiunile procesului-verbal din data de 01.06.2012 încheiat cu prilejul consultărilor dintre Patronat și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România. Valabilitatea sau nevalabilitatea concursului cât și darea soluției nu trebuie condiționată de reacția sa din momentul desfășurării concursului, iar interesul de a contesta validitatea s-a născut atunci când a cunoscut rezultatul.
O altă critică vizează faptul că nu s-a analizat motivul de apel privitor la aplicarea și interpretarea art. 30 alin. 4 din Codul muncii.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit prima instanță cu acțiune în constatarea nulității absolute a concursului/examenului din 20 iunie 2012, obiect cu privire la care prin hotărâre irevocabilă s-a statuat asupra naturii civile de drept comun.
Reclamanta a enunțat în cererea de chemare în judecată și declarația de apel dispozițiile legale pretins încălcate ce în opinia sa sunt de ordine publică și se sancționează cu nulitatea absolută.
Hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă potrivit art. 261 Cod procedură civilă motivele în fapt și în drept ce au format convingerea instanței cât și cele pentru care s-au înlăturat sau primit apărările și susținerile părților, iar în calea de atac a apelului, analiza criticilor formulate și considerentele pentru care în speță s-au reținut ca neîntemeiate.
Instanța de apel s-a limitat în a constata, ca și la fondul cauzei că procedura de ocupare a posturilor a fost una specială, fără a analiza punctual cauzele de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate ca motive de apel și recurs, a normelor de ordine publică pretins încălcate. Poziția reclamantei și opțiunile sale pe durata organizării și desfășurării ”concursului/examen”, a participării, nu poate constitui o prezumție a legalității organizării și desfășurării acestuia.
Curtea reține că instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță ceea ce a omis. Astfel, nu s-a pronunțat asupra motivelor ce vizează incidența sau nu în speță a art. 7 (art.9) din Actul adițional la CCM 2008-2018, a art. 30 alin. 4 din Codul muncii, a Regulamentului privind organizarea concursurilor/Anexa 2 și respectiv a sancțiunii din art. 9 alin. 5 din Actul adițional înregistrat la nr. 140/187/13.04.2012 ce prevede că ” ocuparea posturilor prevăzute la alin. 1 din prezentul articol fără organizarea unui concurs, precum și ocuparea acestor posturi în urma organizării unui concurs altfel decât este prevăzut în prezentul articol, sunt lovite de nulitate”.
De asemenea, dacă ”procedura specială” conform căreia s-a organizat și desfășurat concursul-contestată de reclamantă este aceea ce trebuia urmată în cauză.
Fiind invocată nulitatea absolută, instanța are obligația de a stabili dacă normele pretins încălcate invocate de reclamantă sunt de ordine publică, fie aduc atingere interesului privat al acesteia.
Recursul este o cale extraordinară de atac în care pot fi invocate numai motive de nelegalitate a hotărârii potrivit art. 304 Cod procedură civilă. Omisiunea tribunalului de a se pronunța asupra motivelor de apel echivalează în fapt cu o necercetare a fondului pricinii ce face în cadrul recursului imposibilă analiza legalității și temeiniciei hotărârii pe fondul cererii.
Prin urmare, se impune în temeiul art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Instanța de trimitere va avea în vedere motivele de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată și declarația de apel, nu însă și cele enunțate și dezvoltate pentru prima dată în recurs ( art. 294 cu referire la art. 316 Cod procedură civilă). Totodată, să administreze probatorii pentru verificarea completă a susținerilor și apărărilor părților în stabilirea situației de fapt și a normelor de drept material incidente în cauză la raportul juridic dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de F. G. împotriva deciziei civile nr. 344 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I, pe care o casează.
Trimite cauza la Tribunalul Iași, Secția I civilă, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Septembrie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/09.10.2014
Tribunalul Iași: A. M., S. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Decizia nr. 327/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
