Rectificare carte funciară. Decizia nr. 328/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 328/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 4012/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 328/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de H. N., M. C., G. R., H. C. împotriva deciziei civile nr. 73 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind V. E., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor mai sus menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în ședința publică din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 16 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
Prin sentința civilă nr. 7046 din 12.04.2011 a Judecătoriei Iași s-a respins ca cererea reclamanților H. N., M. C., G. R. și H. C. în contradictoriu cu pârâta V. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Reclamanții au solicitat rectificarea cărții funciare 2923 a comunei C., cu privire la imobilul cu număr cadastral 1760 în suprafață de 8560 mp, în sensul înscrierii corecte a vecinătăților proprietății.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil,
dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea,
înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În raport de dispoziția legală enunțată, instanța constată că reclamanții nu îndeplinesc nici una din aceste condiții.
Simpla susținere a faptului că documentația pârâtei nu este corect întocmită nu poate fi reținută de instanță în lipsa unor înscrisuri doveditoare, cererea reclamanților de rectificare a cărții funciare urmând a fi respinsă ca atare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții H. N., M. C., G. R. și H. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit li s-a respins cererea cu motivarea că nu dețin o hotărâre judecătorească sau un alt act care să confirme care sunt limitele reale ale terenului, deși au arătat motivele pentru care au solicitat rectificarea cărții funciare, instanța fiind cea care trebuie să stabilească limitele reale ale proprietăților, solicitând în acest sens efectuarea unei expertize topometrice tocmai pentru a dovedi eroarea strecurată în înscrierea în cartea funciară a proprietății pârâtei ce nu este în concordanță cu titlul de proprietate deținut de aceasta.
Prin decizia civilă nr. 73 din 3.02.2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă s-a respins ca nefondat apelul formulat de H. N., M. C., G. R. și H. C. împotriva sentinței civile nr. 7046 din 12.04.2011 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează. Obligă apelanții la plata către intimată a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată – onorariu avocat redus.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Prin cererea introductivă de instanță se susține de către reclamanți că cererea lor se întemeiază pe dispozițiile art. 33 alin. 1 și 4 din Legea nr. 7/1996.
Instanța constată că cele două dispoziții legale nu reglementează însă cazuri diferite de formulare a acțiunii în rectificare de carte funciară, ci art. 33 din lege definește cu titlu general acțiunea în rectificare în timp ce art. 34 din lege indică cazurile și condițiile în care acțiunea poate fi formulată.
Referirea la dispoziția legală din art. 33 alin. 4 în sensul că rectificarea se poate face în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nu înseamnă că această situație scutește partea de a îndeplini condițiile prev. de art. 34, respectiv obținerea anterioară a hotărârii de fond.
Astfel, art. 33prevede că rectificarea trebuie să vizeze modificarea conținutului cărții funciare conform situației juridice reale a acestuia. Conform expertizei efectuate în cauză, la întocmirea schiței cadastrale nu s-a ținut cont de vecinătățile de pe titlul de proprietate dar și că nu există o corespondență directă între planul care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate și situația actuală conform intabulărilor. Deoarece la titlul de proprietate nu este anexată o schiță cu vecinătăți și dimensiuni, schița cadastrală care a stat la baza deschiderii cărții funciare a fost întocmită în baza schiței vizate de Primăria C., care ulterior a confirmat eroarea produsă la întocmirea titlului referitor la vecinătăți, care nu corespund cu realitatea din teren.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, neconcordanța rezultă dintr-o eroare strecurată în titlul de proprietate și nu în cartea funciară în ce privește vecinătățile, iar această eroare trebuie îndreptată prin rectificarea titlului iar nu a cărții funciare.
În consecință, anterior rectificării cărții funciare se impune lămurirea situației juridice a imobilului, respectiv eventuala rectificare a titlului de proprietate al pârâtei sau obținerea de către reclamanți a unei hotărâri de fond care să constate neconcordanța cărții funciare cu situația juridică reală.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții H. N., M. C., G. R. și H. C., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 punctul 7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că tribunalul și-a motivat soluția pe o . elemente străine de natura pricinii întrucât în cazul unei acțiuni în rectificare de carte funciară, instanța nu este chemată să verifice legalitatea actelor de proprietate, ci să verifice dacă evidența din cartea funciară corespunde cu actul de proprietate și nicidecum nu emire judecăți asupra actelor de proprietate, în acest sens a interpretat și aplicat greșit legea, apreciind că nu este aplicabil art. 33 alin. 4 decât în situația în care anterior, partea interesată a obținut o hotărâre judecătorească asupra fondului, iar partea adversă refuză să-și dea acordul, ceea ce însă nu este corect și legal. Mai mult, cu ocazia rejudecării, tribunalul nu a respectat indicațiile din decizia de casare, hotărârea astfel pronunțată este nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat rectificarea cărții funciare nr. 2923 a comunei C. cu privire la imobilul cu nr. cadastral 1760 în suprafață de 8560 mp în sensul înscrierii corecte a vecinătăților proprietății și efectuarea cuvenitelor mențiuni, întrucât li s-a respins cererea de intabulare a dreptului lor de proprietate deoarece ar rezulta că terenul lor se suprapune cu proprietatea pârâtei V. E.E. care are înscris dreptul de proprietate în CF 2923 a comunei C. cu nr. cadastral 1760, în temeiul art. 33 și art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau după caz modificarea acesteia.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996 orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu este valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înnscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, înscrierea din cartea funciară nu este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În raport de aceste dispoziții legale, rezultă că în mod corect ambele instanțe au statuat că în speța de față, reclamanții nu îndeplinesc nici una din aceste condiții pentru a putea solicita rectificarea cărții funciare nr. 2923 a comunei C. cu nr. cadastral 1760 ce vizează înscrierea proprietății pârâtei V. E., constatând neincidența în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. 1 și art. 34 din Legea nr. 7/1996, sub acest aspect criticile formulate sunt nefondate, instanța de apel analizând sub toate aspectele susținerile reclamanților în concordanță cu cele dispuse prin decizia de casare a Curții.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că neconcordanța dintre limitele proprietăților părților se datorează faptului că la titlul de proprietate deținut de pârâtă nu este anexată o schiță cu vecinătăți și dimensiuni, schița cadastrală care a stat la baza deschiderii cărții funciare a fost întocmită în baza schiței vizate de Primăria C. care conține însă erori cu privire la vecinătăți și care nu corespund cu realitatea din teren, situație în care s-ar impune rectificarea titlului.
Prin urmare și din această perspectivă, în mod corect instanța de apel a concluzionat că anterior rectificării cărții funciare în care s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei se impune lămurirea situației juridice a terenurilor deținute de părți, respectiv o eventuală rectificare a titlului de proprietate al pârâtei sau obținerea de către reclamanți a unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, încât și sub acest aspect criticile formulate sunt nefondate.
Pentru considerentele expuse, în raport de motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de H. N., M. C., G. R. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 73 din 3.02.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o va menține.
Conform art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurenții să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată – onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de H. N., M. C., G. R. și H. C. împotriva deciziei civile nr. 73 din 3.02.2014 a Tribunalului Iași, Secția I Civilă, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei V. E. suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Aprilie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat A.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/23 mai 2014
Tribunalul Iași: M. D., F. S.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 41/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
