Sechestru asigurător. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 130/45/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta CREMENIȚCHI L. în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL IAȘI, având ca obiect sechestru asigurător desființare măsuri asiguratorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta, personal și pârâtul, prin reprezentant convențional, procuror D. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în discuția părților excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Iași invocată din oficiu, raportat la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată – art. 956 din Noul Cod procedură civilă și la împrejurarea că măsura sechestrului a fost luată în cursul urmăririi penale, iar judecata cauzei penale a fost strămutată.
Petenta lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Pârâtul, prin reprezentant convențional, având în vedere prevederile art. 250 alin. 8 din Noul Cod de procedură penală și art. 713 din Noul Cod de procedură civilă, precum și faptul că titlul executoriu este sentința penală nr. 183/2011 a Curții de Apel G., apreciază că instanța sesizată de petentă, respectiv Curtea de Apel Iași nu este competentă teritorial să soluționeze cererea, astfel încât solicită admiterea excepției de necompetență teritorială a Curții de Apel Iași și declinarea cauzei spre soluționare instanței competente – Curtea de Apel G..
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 394 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel sub nr._, la data de 25.02.2014, petenta Cremenitchi L. a solicitat în contradictoriu cu DNA Serviciul Teritorial Iași desființare a măsurilor asigurătorii, în dosarul_ prin dosarul nr._/10.09.2010 aflat pe rolul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
În fapt, arată că, prin cererea introdusă de către D.N.A Serviciul Teritorial Iași, privind Notarea și în baza documentelor atașate, act administrativ nr. ordonanță de instituire a sechestrului asigurător 20/P/2010, emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, s-a dispus admiterea cererii de sechestru asigurător cu privire la imobilul cu nr. cadastral 92/1, înscris în cartea funciară_ (provenită din cartea funciară pe hârtie nr.73)/ UAT P.-Iloaiei, având proprietari pe Cremenițchi L. și Cremenițchi R. în cotă de 1/1 de sub B.l .
Notarea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2proprietatea lui Cremenițchi L. s-a făcut în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, sub C/l din cartea funciară_ (provenită din cartea funciară de pe hârtie nr.73)/UAT P.-Iloaiei.
Întrucât prin sentința penală pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus obligarea la plata sumei de 30.000 RON, iar sechestrul asigurător sus menționat a fost instituit în vederea garantării acestei sume, petenta învederează instanței faptul că face dovada plății acestei sume, cu chitanța . nr._ emisă de Trezoreria Mun. Iași și solicită să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra proprietății.
Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iasi al Direcției Naționale Anticorupție, întrucât în conformitate cu OUG nr. 43/2002, Serviciile Teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție nu au personalitate juridică, nu au buget propriu, astfel că nu pot sta ca parte într-un dosar civil aflat pe rolul instanței, așa încât orice cerere ori acțiune se formulează în contradictoriu cu structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție care este în drept a răspunde.
Acestea fiind circumstanțele stabilite prin OUG nr. 43/2002, nici Serviciul Teritorial Iași nu poate fi chemat în judecată și, prin urmare, reclamanta trebuie să facă precizări referitor la faptul dacă înțelege a introduce în cauză Direcția Națională Anticorupție cu sediul în București, .. 79-81, Sector 1, care urmează a fi citată legal, ca parte în cauză, în caz contrar, acțiunea urmând a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei peroane fără calitate procesuală.
Totodată, solicită introducerea în cauză a creditorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere faptul că, în speță, Direcția Națională Anticorupție nu este creditorul, ci doar autoritatea ce a instituit sechestrul asigurător în beneficiul părților civile din dosarul penal.
La acest moment, creditorul este Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - așa cum este recunoscut prin titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 183/2011 pronunțată de Curtea de Apel G. prin care s-a dispus ca „în baza art. 257 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 256 alin. 2 Cod penal dispune confiscarea în folosul statului de la inculpata Cremenițchi L. a sumei de 30.000 lei (RON). Menține sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din data de 03.09.2010 cu privire la bunurile mobile și imobile proprietatea inculpatei Cremenițchi L. (fila 132 dosar urmărire penală vol. 7), respectiv cota indiviză de 1 din . de 5000 m.p. identificată cu nr. cadastral 92/1, înscrisă în cartea funciară nr.73 a comunei P. Iloaiei, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 783-2003 încheiere de autentificare nr. 1289/2003 și nr. 38/2005, nr. 72/2005 ABNB Berzentu E. în baza dispozițiilor art 189 - 191 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la judecata în fond a cauzei”, este îndreptățit a solicita executarea creanței respective.
De asemenea, prin decizia penală pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 19.06.2013, în recurs, au fost obligați recurenții-inculpați la plata sumei de câte 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare recurent-intimat-inculpat, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Măsurile asigurătorii constituie acte de indisponibilizare și conservare de natură să împiedice partea adversă ca în timpul procesului să distrugă sau să înstrăineze bunurile ce formează obiectul litigiului ori, după caz, să își diminueze activul patrimonial.
Măsurile asigurătorii dispuse în privința inculpaților în cadrul procesului penal constituie măsuri procesuale cu caracter real, ce au ca efect indisponibilizarea bunurilor existente în patrimoniul acestora în vederea acoperirii despăgubirilor civile. Potrivit art. 163 alin. 1 Cod procedură penală, scopul unei asemenea măsuri îl constituie tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului prin înstrăinarea bunurilor sale.
Prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligațiilor de natură patrimonială ce decurg din soluționarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Prin urmare, doar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, este îndreptățit a face apărări în ceea ce privește stingerea în totalitate a creanței sale și constatarea obligației de plată a reclamantei Cremenițchi L. ce rezidă din sentința penală nr. 183/2011 ca fiind stinsă.
În acest context, însăși Direcția Națională Anticorupție, structura centrală, este lipsită de calitate procesuală pasivăîn prezentul dosar, atât timp cât dosarul penal a fost soluționat definitiv, iar măsura asiguratorie a fost menținută definitiv de instanța penală, în beneficiul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în drept a face apărările în dosarul de față.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv ordonanța de instituire a sechestrului asigurător din 3 septembrie 2010, procesul verbal de aplicare a sechestrului din 7 septembrie 2010, sentința penală nr.183/F/5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel G., certificat de soluție emis de ÎCCJ – Secția penală ce atestă respingerea recursurilor formulate împotriva sentinței penale nr.183/F/5 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel G., încheierea nr._ dată în dosarul nr._/10.09.2010 al OCPI Iași vizând notarea sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2dinproprietatea lui Cremenițchi L. făcută în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, extras de carte funciară pentru informare, dovada achitării, către bugetul de stat a sumei de 30.000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Iași reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 131 din Noul Cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, judecătorul este obligat – din oficiu – să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În cadrul acestei verificări prealabile, Curtea de Apel Iași constată că, prin cererea pendinte, petenta Cremenitchi L. a solicitat - în temeiul art. 956 din Noul Cod procedură civilă – și în contradictoriu cu DNA Serviciul Teritorial Iași desființarea măsurilor asigurătorii luate în dosarul penal nr._ al Curții de Apel G. și care au fost evidențiate în dosarul nr._/10.09.2010, aflat pe rolul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași.
Competența teritorială de soluționare a cauzei urmează a fi analizată prin raportare la împrejurarea că judecata pricinii penale - în cadrul căreia s-a luat această măsură – a fost strămutată de la Curtea de Apel Iași, la Curtea de Apel G..
Curtea notează că măsura sechestrului cu privire la bunurile mobile și imobile proprietatea inculpatei Cremenițchi L. a fost luată în cursul urmăririi penale, prin Ordonanța procurorului din data de 03.09.2010.
Instanța sesizată cu judecarea cauzei a fost - inițial - Curtea de Apel Iași - Secția penală, cauza fiind ulterior strămutată - prin sentința nr. 581 din 14.04.2011 a ÎCCJ - la Curtea de Apel G., care prin sentința penală nr. 183/2011 a dispus: „în baza art. 257 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 256 alin. 2 Cod penal confiscarea în folosul statului de la inculpata Cremenițchi L. a sumei de 30.000 lei (RON), menținând sechestrul asigurător dispus prin Ordonanța procurorului din data de 03.09.2010”.
Chestiunea dedusă judecății vizează executarea unor dispoziții penale, confiscarea fiind o măsură de siguranță specifică laturii penale a procesului, prevăzută de codul de procedură penală pentru aducerea la îndeplinirea căreia s-a instituit sechestrul asigurător sus-menționat.
În acest context, efectele strămutării cauzei dispuse de ICCJ antrenează consecințe și asupra instanței competente teritorial să dispună desființarea măsurilor asigurătorii luate în dosarul penal nr._ al Curții de Apel G..
Curtea de Apel Iași reține că, strămutarea este acel remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe - din aceeași categorie și de același grad - în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra obiectivității și imparțialității tuturor judecătorilor unei instanțe.
Dispunând strămutarea judecării cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a strămutat numai judecarea unei anumite faze procesuale a desfășurării procesului, ci întreaga judecată, care implica soluționarea ei atât în fond, cât și în căile ordinare sau extraordinare de atac cât și judecarea altor chestiuni derivate din respectiva cauză, cum este cea dedusă judecății.
Deci, ca efect al strămutării are loc o dislocare a dosarului de la instanța competentă de drept și o relocare a acestuia la instanța stabilită prin hotărârea de strămutare.
În consecință, instanța inițială pierde competența de a judeca orice chestiune aflată în legătură cu acea cauză, astfel încât, toate cererile ulterioare și contestațiile ce vizează respectiva pricină sunt în competența instanței în favoarea căreia s-a strămutat cauza, indiferent dacă soluționarea acestora antrenează competența instanțelor de drept penal sau civil din circumscripția curții de apel unde s-a dispus strămutarea.
Se impune această soluție, întrucât, fiind hotărâtă strămutarea judecării unui litigiu și fixată instanța competentă să-l judece, este firesc ca această competență să fie menținută atât până la pronunțarea unei hotărâri definitive în procesul penal cât și ulterior, pentru măsurile asigurătorii ce s-au luat în cursul procesului penal, rațiunea fiind aceea că, doar în acel cadru s-a considerat că se asigură climatul propice pentru o judecată obiectivă.
Mai mult, din moment ce a fost admisă cererea de strămutare, înseamnă că aceasta a avut în vedere cauza în întregul ei, respectiv întregul proces penal cât și măsurile asigurătorii ce s-au luat în cursul acestuia, neputându-se concepe o strămutare parțială, după cum nu se poate considera că judecătorii sunt obiectivi pentru jumătate din dosar și subiectivi pentru cealaltă jumătate.
Având în vedere prevederile art. 71 -75 din Noul Cod de procedură penală, referitoare la strămutare și consecințele acesteia, respectiv judecarea contestațiilor și a celorlalte căi de atac de instanțele corespunzătoare din circumscripția instanței la care s-a strămutat cauza, cât și reglementarea înserată în cuprinsul art. 250 alin. 8 din Noul Cod de procedură penală, potrivit cu care după rămânerea definitivă a hotărârii se poate face contestație potrivit legii civile, numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii, apreciem că soluționarea cauzei având ca obiect ridicare sechestru aparține Curții de Apel G. - Secția civilă.
Urmează a fi tranșate - de instanța competentă - aspectele invocate de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași referitoare la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât potrivit OUG nr. 43/2002, Serviciile Teritoriale ale Direcției Naționale Anticorupție nu au personalitate juridică, nu au buget propriu, și nu pot sta ca parte într-un dosar civil aflat pe rolul instanței, așa încât orice cerere ori acțiune se formulează în contradictoriu cu structura centrală a Direcției Naționale Anticorupție cât și la necesitatea introducerii în cauză a creditorului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, Direcția Națională Anticorupție nu este creditorul, ci doar autoritatea ce a instituit sechestrul asigurător în beneficiul părților civile din dosarul penal, participant a cărui introducere ar fi de natură a antrena lipsa calității procesuale pasive chiar a Direcția Națională Anticorupție, structura centrală, atât timp cât dosarul penal a fost soluționat definitiv, iar măsura asiguratorie a fost menținută definitiv de instanța penală, în beneficiul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în drept a face apărările în dosarul de față.
În raport de cele anterior expuse și în baza dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, stabilește că în cauză, competența teritorială de soluționare a dosarului nr._ privind pe reclamanta Cremenitchi L. în contradictoriu cu DNA Serviciul Teritorial Iași având ca obiect ridicare sechestru aparține Curții de Apel G. - Secția civilă.
Urmează a dispune trimiterea cauzei spre soluționare instanței competente, respectiv Curtea de Apel G. - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, stabilește că în cauză, competența teritorială de soluționare a dosarului nr._ privind pe reclamanta Cremenitchi L. în contradictoriu cu DNA Serviciul Teritorial Iași având ca obiect ridicare sechestru aparține Curții de Apel G. - Secția civilă.
Trimite cauza spre soluționare instanței competente, respectiv Curtea de Apel G. - Secția civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 aprilie 2014.
Președinte, C.-A. S. | ||
Grefier, A.-M. P. |
Redactat /tehnoredactat: C.-A. S.
18 aprilie 2014
Tehnoredactat: A.-M. P.
18 aprilie 2014
| ← Succesiune. Decizia nr. 327/2014. Curtea de Apel IAŞI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 328/2014. Curtea de... → |
|---|
