Succesiune. Decizia nr. 327/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 327/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 33242/245/2009/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 327/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de P. M. S. împotriva deciziei civile nr. 302 din 29 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind S. V., S. L. și M. D., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită,
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor mai sus menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 16 aprilie 2014 și apoi pentru astăzi, când,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.7418/07.05.2010, Judecătoria Iași a hotărât:
A admis acțiunea formulată de reclamanta S. V. în contradictoriu cu pârâții S. L. și M. D..
A dispus anularea declarațiilor de renunțare ale pârâtei S. L. la succesiunea defuncților M. A. și M. C., declarații autentificate sub nr. 3000/26.07.2007 și nr. 3001/26.07.2007 la B.N.P. B. D..
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 36/26.07.2007, eliberat de B.N.P. B. D..
A autorizat ca reclamanta să accepte, în numele pârâtei debitoare S. L., succesiunea părinților săi defuncți, M. A. și M. C..
A admis cererea privind ieșirea pârâților din indiviziune, cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defuncților M. A. și M. C..
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma celor doi defuncți este reprezentată de apartamentul Nr. 4 din Iași, ., . B, Etaj 1.
În baza art. 271-273 din Codul de procedură civilă, a luat act că între părți a intervenit următoarea tranzacție, al cărui conținut face parte integrantă din prezenta:
„Subsemnații:
1) M. D., domiciliat în Iași, ., ., .> 2) S. L., domiciliată în Iași, ., .. A, .;
Părți în dosarul sus menționat, în vederea soluționării capătului de cerere privind partajul averii succesorale constând într-un imobil apartament de locuit, compus din două camere și dependințe, situat în municipiul Iași, ., . B, Etaj 1, Apt. 4, Județul Iași, înscris în Cartea Funciară nr._ a municipiului Iași, ce a aparținut părinților noștri, defuncții M. A. și M. C., precum și ieșirea din indiviziune, au hotărât următoarele:
1. Eu, S. L., accept să dobândesc dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilului apartament de locuit, compus din două camere și dependințe, situat în municipiul Iași, ., . B, Etaj 1, Apt. 4, înscris în Cartea Funciară nr._ a municipiului Iași.
2. Eu, pârâtul M. D., declar că am primit de la S. L., cu titlu de sultă, suma de 15.000 Euro, iar în ceea ce privește succesiunea rămasă de pe urma părinților noștri, nu mai am nici o pretenție față de aceasta.
Această înțelegere scrisă reflectă voința noastră liberă, neviciată și reprezintă o tranzacție în sensul dispozițiilor art. 271-272 din Codul de procedură civilă, pe care o vom depune la instanța judecătorească cu rugămintea de a fi consfințită printr-o hotărâre judecătorească definitivă (hotărâre de expedient)”.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată sub numărul_/245/04.12.2009, reclamanta S. V. a solicitat instanței ca pe baza probelor ce se vor administra, în contradictoriu cu pârâții S. L. și M. D., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea declarațiilor pârâtei S. L. de renunțare la succesiunile părinților ei, declarații autentificate sub nr. 3000 și nr. 3001 din 26.07.2007, la B.N.P. B. D., să fie ea autorizată a accepta în numele debitoarei sale, pârâta S., succesiunea celor doi defuncți, să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 36/26.07.2007 emis de același Birou Notarial și să se dispună partajul averii succesorale rămasă de pe urma defuncților.
În motivarea cererii, reclamanta arată că este creditoarea pârâtei S. L. și că aceasta, la rândul ei, ca moștenitoare a părinților săi, M. A. și M. C., a renunțat la moștenirea lor eliberându-se drept consecință certificatul de moștenitor nr. 36/26.07.2007 de B.N.P. D. B., conform căruia singurul moștenitor acceptant al averii defuncților este fratele acesteia, pârâtul M. D..
Arată reclamanta că a împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 20.000 euro, pe care nu a recuperat-o, cu toate diligențele depuse, astfel că prin renunțarea pârâtei la succesiune, aceasta din urmă și-a diminuat deliberat patrimoniul, făcând imposibilă executarea silită.
Prin urmare, singura cale de recuperare a datoriei este ca pârâta debitoare să dobândească prin moștenire apartamentul său succesoral nr. 4, situat în Iași, ., . B, Etaj 1.
Legal citați și prezenți la dezbateri, pârâții au precizat că sunt de acord cu acțiunea.
A fost, de asemenea, comunicată copie de pe dosarul notarial nr. 37-38/2007 al B.N.P. D. B..
La termenul din 7.05.2010, părțile au depus la dosar o tranzacție cu privire la capătul de cerere privind partajul succesoral și în considerarea poziției procesuale adoptată de către pârâți, instanța de fond a apreciat că acțiunea este întemeiată, reclamanta făcând dovada că în conformitate cu înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță”, încheiat cu pârâta la data de 1.05.2007, a împrumutat acesteia suma de 20.000 Euro, stabilind ca dată scadentă de restituire, intervalul de 2 ani de la data respectivă.
A mai reținut instanța de fond că, prin ordonanța nr. 579/10.02.2010, pârâta a fost, de asemenea, somată să plătească creditoarei sale suma împrumutată în echivalent monedă națională. Pârâta, însă, a renunțat la succesiunea defuncților M. A. și M. C., părinții săi, prin două declarații autentice în favoarea fratelui său, pârâtul M. D., astfel diminuându-și patrimoniul asupra căruia s-ar putea îndrepta executarea sa silită.
Conform art. 699 din Codul civil, creditorii aceluia ce renunță în paguba lor la succesiune pot să ia autorizația justiției să accepte succesiunea pentru debitorul lor, în locul și la rândul acestuia.
Conform art. 974 din Codul civil, creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea ce îi sunt exclusiv personale.
În speță s-a dovedit că debitoarea pârâtă a dovedit cel puțin neglijența în exercitarea personală a dreptului său de moștenitor, astfel încât acțiunea a fost admisă atât sub raportul primelor trei capete de cerere, cât și sub raportul celui privind lichidarea stării de indiviziune, în legătură cu ultimul instanța luând act de tranzacția intervenită între cei doi pârâți.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P. M. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată apelantul, în motivarea cererii, că deși este terț față de litigiul dedus judecății, totuși are calitatea de creditor al pârâtului M. D., dovedindu-și astfel legitimarea procesuală.
Astfel, între acesta și M. D. au fost încheiate, în formă autentică, un contract de împrumut și două acte adiționale ale acestuia, înscrisuri având ca obiect împrumutarea de la apelant de către M. D. a sumei de 65.000 euro, contracte autentificate sub nr. 1870/2007, 46/2008 și 1338/2008 la BNP N. I. și M. M. C..
Restituirea sumei împrumutate a fost garantată de către numitul M. D. (pârâtul din cauza de față), în calitate de garant ipotecar, cu apartamentul proprietatea acestuia, situat în Iași, ., . consfințită prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 1890/20.09.2007 la BNPA N. I. și M. M. C..
Ca urmare a faptului că împrumutata M. D. nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la datele de scadență, astfel cum au fost acestea inserate în conținutul contractului de împrumut și ale celor două acte adiționale, s-a adresat executorului judecătoresc V. Zabolotnâi cu o cerere de executare, în vederea recuperării sumei împrumutate.
În acest sens, executorul judecătoresc a demarat urmărirea silită a imobilului proprietatea debitorului garant M. dan, imobil cu care acesta a garantat restituirea sumei împrumutate de M. D..
La data de 15.12.2010 executorul judecătoresc a comunicat debitorului M. D. „somația de plată” nr. 644/2010, prin care i se pune în vedere ca în termen de 15 zile să restituie (…). Ulterior, această „somație” a fost notată la cartea funciară, potrivit încheierii nr._/15.12.2010 emisă de OCPI Iași – BCPI Iași.
La aceeași dată (15.12.2010), ca urmare a solicitării executorului judecătoresc înaintată în temeiul dispozițiilor art. 500 alin. 3 Cod procedură civilă, BCPI Iași – OCPI Iași a comunicat acestuia un „extras de carte funciară” cu privire la bunul imobil proprietatea M. dan (bun supus executării silite imobiliare).
Lecturând conținutul acestuia, se constată faptul că singura mențiune referitoare la vreo notare se referă la sechestrul judiciar dispus de instanță în beneficiul numitei S. L. (contestatoarea).
De altfel, această persoană, respectând întrutotul dispozițiile art. 500 alin. 3 teza finală Cod procedură civilă a fost înștiințată de executor despre executare și citată la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.
Ca urmare a constatării faptului că asupra bunului imobil suspus urmăririi imobiliare a fost înscris un sechestru judiciar, executorul judecătoresc a refuzat să continue executarea, încheind proces-verbal în acest sens.
Prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de apelantul din prezenta cauză cu privire la refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea, dispunând „obligarea executorului judecătoresc de a continua executarea silită”. Ca urmare a măsurilor dispuse de instanță în dosarul mai sus arătat, executorul judecătoresc a continuat procedura executării silite imobiliare, apelantul creditor adjudecând imobilul ipotecat în contul creanței deținute. În acest sens a fost emis actul de adjudecare din data de 17.01.2012, în dosarul de executare nr. 644/2010 al B. Zabolotnâi V..
Având în vedere actul de adjudecare emis în beneficiul său, a solicitat executorului judecătoresc predarea silită a imobilului adjudecat. Ca urmare a solicitării sale, a fost format dosarul de executare nr. 148/2012.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012 în data de 05.04.2012, a fost autorizată .. Această încheiere a fost comunicată și debitorului M. D..
Ulterior acestui moment, în conformitate cu dispozițiile art. 387 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a notificat, prin somație, obligația de predare a imobilului și, în condițiile în care, imobilul nu a fost predat de bună voie, executorul a procedat la predarea imobilului prin executare silită, conform art. 578 Cod procedură civilă.
În momentul predării imobilului executorului judecătoresc nu i-a fost prezentat niciun înscris privitor la pretinsul drept de proprietate al contestatoarei asupra imobilului. Astfel, în conținutul procesului verbal de predare a bunului imobil, executorul reține faptul că „…S. V. E. … prezintă o xerocopie a dispozitivului unei sentințe pronunțate în dosarul nr._ 09 al Judecătoriei Iași” – deci, o simplă copie, și doar a unei părți dintr-o hotărâre, fără a preciza în mod concret la ce se referă.
Împotriva procesului-verbal nr. 148/2012 privind predarea bunului imobil apartament, situat în Iași, ., ., ., pârâta S. L. a formulat contestație la executare (dosar nr._/245/2012), prin care a solicitat anularea formelor de executare și repunerea în situația anterioară, în sensul obligării apelantului de a-i preda acesteia imobilul mai sus indicat.
Prin urmare, în lumina aspectelor mai sus învederate, apelantul solicită a se aprecia că legitimarea procesual activă și interesul său rezidă tocmai din acest context faptic: existența unei ipoteci în beneficiul său, existența unei așa-zise tranzacții prin care dreptul de proprietate al imobilului ipotecat este transferat în beneficiul altei persoane, faptul că, în prezent, este contestat însuși dreptul său de proprietate asupra imobilului (drept dobândit ca urmare a emiterii actului de adjudecare).
Motivând pe larg cererea de apel, apelantul arată că își justifică interesul în promovarea prezentei cereri, tranzacția judiciară efectuată între cei doi frați, consfințită prin hotărâre judecătorească, este întemeiată pe un scop ilicit și este întocmită în scopul fraudării intereselor și drepturilor creditorului prin scoaterea bunului din proprietatea debitorului ipotecar M. D..
Legal citată, intimata S. L. a depus întâmpinare, invocând excepțiile tardivității formulării apelului, lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei de interes a acestora în promovarea prezentei căi de atac.
Prin decizia civilă nr. 302/2013 din 29 mai 2013, Tribunalul Iași - Secția I Civilă a hotărât:
A respins ca nefondate excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesual active a apelantului P. M. S..
A admis excepția tardivității apelului.
A respins ca tardiv apelul declarat de P. M. S. împotriva sentinței civile nr. 7418/07.05.2010 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
A obligat apelantul P. M. S. la plata către intimata S. L. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
În privința excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a apelantului, instanța de apel a apreciat că sunt neîntemeiate și prin urmare a dispus respingerea lor, apreciind că în practica și doctrina de specialitate, a fost statuat faptul că cererea de apel (și/sau de recurs) poate fi promovată și de unele persoane care nu au participat la judecata în fond a pricinii deduse judecății.
Prin persoanele îndreptățite la a promova calea de atac a recursului în aceste condiții sunt și creditorii, care pot declara recurs dacă debitorul lor nu a exercitat calea de atac.
Mijlocul procedural oferit de legiuitor în sprijinul creditorului, în asemenea situații, îl reprezintă acțiunea oblică (sau indirectă sau subrogatorie – art. 974 cod civil (aplicabil în pricina de față, având în vedere momentul nașterii faptului litigios, prin raportare la art. 6 Noul Cod civil), acțiunea oblică fiind acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său.
Aceeași este și situația de față, apelantul având calitatea de creditor al numitului M. D..
Cât privește interesul în promovarea prezentului apel, s-a reținut că acesta este justificat, apelantul urmărind readucerea imobilului în patrimoniul debitorului garant în scopul satisfacerii creanței sale și a continuării executării silite.
În privința excepției tardivității formulării cererii de apel, Tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată și prin urmare a dispus admiterea ei, argumentând că:
Apelantul P. M. S. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 7418/07.05.2010 a Judecătoriei Iași în dosarul nr._ 09. În acest dosar, reclamanta S. V., în calitate de creditoare a intimatei S. L., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata și pârâtul M. D., să se pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea declarațiilor autentificate sub nr. 3000 și 3001 din 26.07.2007 la BNP B. D., să fie ea autorizată să accepte succesiunea părinților săi, să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 36/26.07.2007 emis de același birou notarial și să se dispună partajul averii succesorale rămasă de pe urma defuncților.
Apelantul și-a justificat interesul în promovarea căii de atac, în condițiile în care el însuși recunoaște că este terț față de litigiul dedus judecății, prin împrejurarea că este creditor al pârâtului M. D. și are la dispoziție acțiunea oblică în baza art. 974 Cod civil.
Acțiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) este acea acțiune civilă prin care creditorul chirografar exercită în numele debitorului său, substituindu-i-se, drepturile și acțiunile patrimoniale neexercitate de către acesta.
Apelantul a arătat că, față de pasivitatea debitorului său M. D., este îndreptățit să formuleze apel în prezenta cauză. Însă, dacă creditorul lui M. D. exercită calea de atac în locul debitorului său, această cale de atac trebuie să fie exercitată în termenul prevăzut de lege pentru debitorul său, fiindu-i aplicabile aceleași dispoziții legale. Chiar în ipoteza în care un creditor exercită pe calea acțiunii oblice un drept născut dintr-un contract încheiat cu debitorul său, exercitarea se face numai în numele creditorului, creditorul neavând un drept propriu născut din acel contract.
Potrivit art. 284 Cod procedură civilă „Termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
Hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtului M. D. încă din luna iulie 2010 iar apelul a fost declarat de creditorul lui M. D. în septembrie 2012, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Mai mult, sentința pronunțată de Judecătoria Iași în prezenta cauză a fost înscrisă în cartea funciară a imobilului la data de 12.10.2011.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 7/1996 „Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidență a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din aceeași unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilității față de terți a acestor înscrieri”.
Apelantul putea exercita calea de atac cel mai târziu în termen de 15 zile de la data înscrierii în cartea funciară a imobilului a sentinței atacate, de la data de 12.10.2011, dată de la care această sentință îi este opozabilă. Un extras de carte funciară din 20.02.2012 care conține și această înscriere există și la dosarul de executare silită pornită de P. M. S. nr. 148/2012. Acest extras a fost comunicat apelantului la data de 03.03.2010. La comunicarea acestui extras apelantul P. M. S. a solicitat OCPI Iași, radierea tuturor notărilor, cerere respinsă la data de 17.04.2012. Împotriva încheierii de respingere, apelantul a formulat cerere de reexaminare, respinsă și aceasta la 17.05.2012, motiv pentru care s-a adresat instanței cu plângere împotriva încheierii de respingere.
Apelantul nu a formulat în cauză nicio cerere de repunere în termenul de a formula apel față de dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă care prevăd că „Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.”
Față de aceste considerente, instanța de apel, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca tardiv apelul formulat de P. M. S., păstrând ca fiind temeinică și legală sentința Judecătoriei Iași.
Soluționându-se cauza pe excepția tardivității, nu au mai fost analizate celelalte apărări formulate de apelant pe fondul cauzei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și motivat, P. M. S., criticând-o pentru nelegalitate.
Criticile recurentului se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Dezvoltând acest motiv de recurs, recurentul arată că în motivarea soluției de admitere a excepției tardivității apelului, instanța de apel a reținut că se „putea exercita calea de atac a apelului in termen de 15 zile de la data înscrierii in cartea funciara a imobilului a sentinței apelate, respectiv data de 12.10.2011".
Însă, arată recurentul, pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrat dosarul nr._/245/2012, având ca obiect contestația la executare formulată de S. L., prin care aceasta a solicitat anularea actelor de executare silita întocmite in dosarul de executare nr. 148/2012 al B. V. Zabolotnai, precum si repunerea pârâților in situația anterioara.
In motivarea cererii introductive, contestatoarea a susținut că, în baza sentinței civile nr. 7418/07.05.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ 09, a devenit proprietara imobilului situat în Iași ., ., ., în care a locuit împreună cu fiul ei până în data de 20.04.2012. Prin urmare, nu putea fi evacuata din imobil, având in vedere calitatea sa de proprietar al bunului.
Arată recurentul că, în cadrul contestației, a depus întâmpinare prin care, având în vedere actul de adjudecare emis în beneficiul său, a solicitat executorului judecătoresc predarea silită a imobilului adjudecat, fiind format dosarul de executare nr. 148/2012.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, în data de 5.04.2012, a fost autorizată ., încheiere care a fost comunicată și debitorului M. D..
Ulterior acestui moment, în conformitate cu dispozițiile art. 387 Cod procedură civilă, executorul judecătoresc a notificat, prin somație, obligația de predare a imobilului și, în condițiile în care imobilul nu a fost predat de bună voie, executorul a procedat la predarea imobilul prin executare silită, conform art. 578 Cod procedură civilă.
În momentul predării imobilului, executorului judecătoresc nu i-a fost prezentat niciun înscris privitor la pretinsul drept de proprietate al contestatoarei asupra imobilui. Astfel, în conținutul procesului verbal de predare a bunului imobil, executorul a reținut faptul că „ ... S. V. E. ... prezintă o xerocopie a dispozitivului unei sentințe pronunțate în dosarul_ 09 al Judecătoriei Iași", deci o simplă copie și doar a unei părți dintr-o hotărâre, fără a preciza în mod concret la ce se referă.
Deși, prin contestație, S. L. a invocat existența unui drept de proprietate asupra imobilului ipotecat, aceasta nu a învederat executorului judecătoresc acest aspect până la data prezentei, deși sentința este pronunțată în data de 7 mai 2010, în urmă cu 2 ani. De altfel și intabularea dreptului pretins s-a realizat la peste un an diferență, la data de 12.10.2011.
Ca urmare a susținerilor contestatoarei, privitoare la existenta unei sentințe civile care o legitimează in calitate de proprietar, instanța i-a pus in vedere, în dosarul arătat mai sus, sa depună la dosarul cauzei, cu duplicat pentru comunicare, o copie a acestei sentințe.
Prin urmare, susține recurentul, acesta a luat cunoștința despre conținutul sentinței pentru prima dată la 3 septembrie 2012, fiindu-i comunicata prin fax de către av. R. A., mandatarul contestatoarei S. L., aceasta fiind data la care recurentul a aflat despre existenta sentinței si despre aspectele statuate prin dispozitivul sentinței. Raportându-se la aceasta dată și respectând termenul de 15 zile impus de art. 284 Cod procedură civilă, pârâtul P. M. S. a declarat apel la data de 18 septembrie 2012.
Motivează recurentul, în privința susținerilor intimatei potrivit cu care ,,recurentul a aflat despre existenta sentinței si cu prilejul solicitării sale adresa OCPI de radiere a tuturor notarilor din cartea funciara a imobilului", că sunt de asemenea nefondate, întrucât potrivit extraselor de carte funciara eliberate de OCPI in ceea ce privește imobilul litigios, în data de 12.10.2011, apare notata sentința civila nr. 7418/2010, pronunțata de Judecătoria Iași in dosarul nr._ 09. In cuprinsul extraselor de carte funciara sentința este indicata doar ca număr, fără a se face vreo referire la conținutul si la aspectele dispuse prin aceasta. De asemenea, fiind terț fata de părțile din dosarul_ 09, recurentul a fost in imposibilitate de a intra in posesia sentinței pronunțata, nici măcar executorului nefiindu-i prezentată o copie în integralitatea ei.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurentul nu a depus înscrisuri noi.
Intimata S. L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității recursului, lipsei calității procesuale active și lipsei de interes în declararea recursului iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, întrucât este legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale, intimata S. L. a reiterat în esență apărările expuse la judecata în apel.
În apărare, intimata a depus, cu titlu de înscrisuri noi, următoarele: extras de carte funciară pentru informare emis de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași din data de 20.02.2012, proces verbal nr. 148/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc Zabolotnâi V., încheiere de respingere nr._ emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, plângere formulată de P. M.-S. în dosarul Judecătoriei Iași nr._/245/2012.
Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 12 martie 2014, au fost soluționate cu precădere, în sensul respingerii lor, excepțiile invocate în faza procesuală a recursului, privind tardivitatea recursului, lipsa calității procesuale active și lipsa de interes, considerentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere fiind expuse în cuprinsul încheierii.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Dată fiind obligativitatea și relativitatea efectelor hotărârii judecătorești, legiuitorul a reglementat posibilitatea declanșării controlului judiciar pentru părțile aflate în proces.
Prin excepție de la regula generală sus-enunțată, dreptul de a uza de exercițiul căilor de atac este deschis și pentru anumite entități (persoane, organizații, instituții sau autorități) cărora le este recunoscută legitimare procesuală în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege.
Tot astfel, subiect al căilor de atac poate fi și categoria avânzilor-cauză, între care se includ și creditorii chirografari care au deschis exercițiul căilor de atac în temeiul dispozițiilor art. 974 Cod civil de la 1864 (respectiv art.1560 din noul Cod civil).
În cauza de față, apelantul P. M. S. și-a fundamentat dreptul de a exercita calea de atac a apelului împotriva sentinței Judecătoriei Iași, nr. 7418/07.05.2010, pe calitatea de creditor al pârâtului M. D. și pe dispozițiile art. 974 din Codul civil de la 1864 aplicabil raportului juridic litigios, potrivit cu care „Creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Este de remarcat, astfel cum argumentează detaliat și corect instanța de apel, natura juridică a acțiunii oblice care este acea acțiune în justiție pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său.
În mod evident, sintagma „drepturi și acțiuni” vizează atât dreptul material civil cât și dreptul procesual civil, desemnând toate drepturile debitorului, care pot fi exercitate de acesta contra terților, însoțite de dreptul la acțiune și susceptibile de realizare în justiție.
Curtea are în vedere că acțiunea oblică (indirectă sau subrogatorie) este exercitată de creditor în numele debitorului său. De altfel, această caracteristică definitorie, ce presupune substituirea creditorului în drepturile debitorului, conduce la concluzia că acțiunea oblică nu poate avea decât regimul juridic particular al acțiunii care însoțește valorificarea dreptului debitorului inactiv sau neglijent.
În cauză, dreptul procesual civil pe care recurentul a urmărit să îl valorifice aparține debitorului său, pârâtul M. D., fiind vorba despre calea de atac a apelului împotriva sentinței instanței de fond.
Substituindu-se în dreptul debitorului său și exercitând în numele acestuia calea de atac a apelului, prin intermediul mijlocului procedural reglementat de art. 974 Cod civil, apelantul P. M. S. este supus, în demersul său de declanșare a controlului judiciar, acelorași condiționalități prescrise de normele procesuale de drept comun, între care și cele care reglementează termenul de exercitare a căii de atac, mai exact punctul de plecare a termenului de apel.
Prin urmare, reținând că, pe de o parte, nu sunt incidente norme speciale, derogatorii, privitoare la punctul de plecare în calculul termenului de apel și că, pe de altă parte, nu sunt incidente nici cazurile de echipolență, de strictă interpretare și limitată aplicare, reglementate de art. 284 alin.2 și 3 și art. 102 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că instanța de apel a realizat o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale aplicabile atunci când a concluzionat că punctul de plecare în calculul termenului de exercitare a apelului este „data comunicării hotărârii” potrivit normei de drept comun înscrisă în art. 284 Cod procedură civilă.
Fiind vorba, așa cum s-a argumentat în precedent, despre valorificarea unui drept procesual civil care aparține debitorului, în alte cuvinte un tip de reprezentare directă a debitorului de către creditor, este evident că punctul de plecare în calculul termenului de apel nu poate fi raportat decât datei comunicării către pârâtul M. D. (20.07.2010), iar nu către terțul creditor P. M. S. (03.09.2012), în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași, având ca obiect contestație la executare, cum pretinde acesta din urmă.
Or, în raport cu acest moment, apelul a fost exercitat tardiv (18.09.2012), fiind de observat și faptul că apelantul nu a solicitat repunerea în termen potrivit dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă, astfel cum argumentează judicios și instanța de apel.
Este unanim admis că dovada comunicării hotărârii judecătorești nu se poate face cu acte extrinseci actului de procedură.
Fără a contrazice ci, dimpotrivă, subliniind caracterul imperativ al regulii de drept procesual sus-enunțată, Curtea primește și celelalte argumente expuse în considerentele deciziei apelate, referitoare la luarea la cunoștință despre existența sentinței apelate cu mult înaintea datei de 03.09.2012, în contextul și cu prilejul următoarelor proceduri: notarea în cartea funciară a imobilului, la data de 12.10.2011, a sentinței civile nr. 7418/07.05.2010; extrasul de carte funciară pentru informate (cuprinzând și notarea sentinței nr. 7418/2010) emis la 20.02.2012 la solicitarea recurentului; încheierea de carte funciară nr._/17.04.2012 prin care s-a respins cererea recurentului având ca obiect radierea notărilor înscrise în cartea funciară (între care și notarea sentinței nr. 7418/2010); încheierea de carte funciară nr._/17.05.2012 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva încheierii nr._/2012; plângerea recurentului împotriva încheierii nr._/2012, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/17.08.2012.
Este evidentă relevanța acestor împrejurări subliniate în argumentația instanței de apel, de vreme ce, pe de o parte, P. M. S. era ținut să-și exercite dreptul procedural cu bună-credință și respectând întocmai condițiile și termenele prescrise de lege pentru declararea apelului, iar, pe de altă parte, procedurile judiciare și extrajudiciare declanșate de P. M. S. cu privire la imobilul în discuție și succesiunea acestora în timp contrazic susținerea din cuprinsul cererii de recurs cum că abia la data de 3 septembrie 2012 „a aflat despre existența sentinței și despre aspectele statuate prin dispozitivul sentinței”.
Pentru toate considerentele expuse, apreciind că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat și va menține decizia atacată, ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P. M. S. împotriva deciziei civile nr. 302 din 29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Aprilie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat T.C./AC
02 exemplare
Tribunalul Iași: A. M., M. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 624/2014. Curtea de Apel IAŞI | Sechestru asigurător. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
