Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 9001/245/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 145/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: C. A.
Judecător: L. P.
Grefier: A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de P. C. și P. E. C. împotriva deciziei civile nr. 613 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind P. G., având ca obiect partaj judiciar-ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează asupra aspectelor menționate cu privire la lipsa părților, că prin încheierea din camera de consiliu din 18 februarie 2014 s-a respins cererea de recuzare formulată de recurentul P. C. împotriva președintelui de complet - judecător T. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a se soluționa cererea de recuzare formulată de recurentul P. C. împotriva președintelui completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 4027/ 24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanții P. C. și P. E. C. în contradictoriu cu pârâta P. G..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45/1996 la BNP S. B., P. L. L. a cumpărat apartamentul nr. 31 situat în Iași, .. 31, .. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/1996 la BNP S. B., P. L. L. a cumpărat garajul nr. 3 situat în Iași, .. 13. P. L. L. a decedat la data de 15.04.1998, iar succesiunea rămasa de pe urma acesteia a fost dezbătuta la notariat, fiind eliberat certificatul de moștenitor nr. 250/1998 la BNP Maximovici G..
Conform certificatului de moștenitor, masa succesorala rămasa de pe urma defunctei este compusa din: certificate de acționar; casa situata în Iași, .; suprafața de 126 m.p. teren curți, construcții, apartamentul nr. 31 și garajul nr. 3.
Moștenitorii defunctei P. L. L. sunt, conform certificatului de moștenitor, P. C. în calitate de tata si P. G. în calitate de mama, fiecare având o cota de contribuție de ½ din moștenire. Prin sentința civila nr. 8485/2002 a Judecătoriei Iași, irevocabila, s-a dispus anularea parțiala a certificatului de moștenitor nr. 250/1998, în sensul ca s-a constatat ca are calitate de moștenitoare a defunctei P. L. L. si P. E. C. (in calitate de sora), căreia i se cuvine o cota de ½ din moștenire. Prin decizia civila nr. 284/2008 a Curții de Apel Iași, s-a constata simulația contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 45/1996 si 46/1996, constatându-se ca P. G. este unica proprietara a imobilelor tranzacționate prin cele doua contracte de vânzare-cumpărare, cumpărătoarea acestora fiind P. G. si nu P. L. L. (având în vedere si încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.09.2006 a Curții de Apel Iași). Prin sentința civila nr._/2008 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia civila nr. 388/2009 a Tribunalului Iași, a fost anulat în parte certificatul de moștenitor nr. 250/1998, respectiv cu privire la bunurile de la punctele 1, 3 si 4. Instanța a constatat ca reclamanții nu mai au calitatea de moștenitori cu privire la cele doua imobile – apartament si garaj, a căror unica proprietara este P. G.. Reținând ca în privința celor doua imobile nu mai exista o stare de indiviziune pentru a se putea dispune un partaj, instanța a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții P. C. și P. E. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 613 /24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta P. E. C.; s-a respins apelul declarat de reclamantul P. C. și s-a păstrat sentința civilă nr. 4027/24.02.2011 pronunțată de Judecătoria Iași. Totodată, s-a respins cererea intimatei P. G. privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut că împotriva dispoziției de timbrare, apelantul P. C. a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea nr. 260/29.11.2011.Apelantul P. C. a formulat cerere de ajutor public judiciar constând în scutirea/eșalonarea taxei de timbru de 2071,52 lei. După formularea acestei cereri, apelantul a depus la dosar dovada privind achitarea parțială a taxei de timbru – 1650 lei, situație în raport de care instanța a reținut că cererea de ajutor public judiciar vizează diferența de taxă de timbru. Potrivit procurii speciale nr. 1006/22.09.2010 autentificată la BNP L. Dumitriea, P. E.-C. l-a împuternicit pe apelantul P. C. să-i reprezinte interesele în prezenta cauză.
Apelantul P. C. a formulat cerere de ajutor public judiciar și în numele apelantei P. E.-C..
Cauza a suferit mai multe amânări ca urmare a faptului că apelantului P. C. i s-a pus în vedere să depună înscrisurile necesare soluționării cererilor de ajutor public judiciar cu care a fost investită.
Prin încheierea nr. 121/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul P. C., dispunându-se reducerea taxei de timbru de la 2071,52 lei la 1650 lei, taxă judiciară achitată. Totodată, s-a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de P. E.-C.. Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare apelanta P. E.-C., cerere respinsă prin încheierea nr. 139/12.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Întrucât după soluționarea cererii de ajutor public judiciar de către apelanta P. E. C. nu a fost achitată taxa de timbru judiciar datorată de aceasta, instanța în baza art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, a anulat ca netimbrat apelul declarat de către această apelantă.
În dovedirea apelului formulat, apelantul P. C. a solicitat proba cu acte și interogatoriul intimatei P. G., încuviințate de instanță .
Actele au fost depuse de apelant, interogatoriul intimatei fiind împiedicat de imposibilitatea prezentării acesteia în instanță, dovedită cu acte medicale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate,, a probelor administrate dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul a constatat neîntemeiat apelul.
Obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost investită instanța de fond, constă în partajul a două din bunurile înscrise în certificatul de moștenitor nr. 250/23.12.1995 eliberat de BNP Maximovici G., respectiv apartamentul nr. 3 situat în Iași, ..31, ., dobândit de defuncta P. L.-L. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45/25.09.1996 la BNP S. B. și garajul nr. 3, demontabil, situat în Iași, ..13, dobândit de defuncta P. L.-L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/25.06.1996 la BNP S. B..
Prin decizia nr. 284/25.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._/245/2006 s-a constatat simulația contractelor de vânzare-cumpărare nr. 45/25.09.1996 și nr. 46/29.09.1996 la BNP S. B. în ceea ce privește persoana cumpărătorului, în sensul că acesta este P. G. și nu P. L.-L. și s-a constatat că P. G. este unica proprietară a imobilelor din contractele de vânzare-cumpărare nr. 45/1996 și nr. 46/1996 (conform și încheierii de îndreptare a erorii materiale din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2006 – filele 91-95 dosar apel).
Prin sentința civilă nr._/04.12.2008 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ (filele 104-105 dosar fond) s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 250/23.12.1998 eliberat de BNP Maximovici G. cu privire la imobilele enunțate la pct. 1, 3 și 4 din acest act (casa de locuit situată în Iași, .; apartamentul nr. 31 situat în Iași, .. 31, . și garajul nr. 3, demontabil situat în Iași, ..13).
Prin urmare, s-a statuat în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate, că imobilele cu privire la care reclamanții-apelanți au solicitat efectuarea partajului în prezentul litigiu, nu fac parte din masa succesorală rămasă după defuncta P. L.-L., fiind bunuri proprietatea exclusivă a pârâtei-intimate P. G.. Dispozițiile hotărârilor judecătorești la care s-a făcut referire au intrat în puterea lucrului judecat astfel încât nu mai pot fi reanalizate în prezentul litigiu.
Așadar, în mod just prima instanță a reținut că asupra acestor bunuri părțile nu sunt în indiviziune, respingând acțiunea reclamanților, soluția primei instanțe fiind rezultatul corectei interpretări a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
În considerarea celor expuse și în baza art. 295 – 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul P. C. cu consecința păstrării sentinței atacate.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata P. G., tribunalul a respins cererea formulată, întrucât nu s-a produs nici o dovadă a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs P. C. și P. E. C., criticând soluția de anulare a apelului ca netimbrat și totodată respingerea apelului declarat de P. C..
Recurenții au contestat calitatea intimatei de unică moștenitoare, invocând contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 45/1996 și 46/1996 și refuzul acesteia de a se prezenta la interogatoriu.
Au susținut recurenții că anularea apelului declarat de P. E. C. ca netimbrat s-a făcut în mod greșit, taxa de timbru de 1650 lei fiind achitată de P. C..
Recurenții au mai susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra valabilității certificatului de moștenitor modificat prin decizia Curții de Apel Iași nr. 1388/2003 precum și faptul că această decizie este contradictorie cu decizia civilă nr. 284/25.06.2008.
Au solicitat recurenții ca intimata P. G., care nu a contestat contractele de vânzare-cumpărare și nici certificatul de moștenitor, să fie chemată la interogatoriu și să se încheie o tranzacție, în caz contrar instanța să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 878/2011 și a extrasului de carte funciară.
Recurentul P. C. a depus și o cerere separată de recurs, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii Tribunalului Iași motivat de încălcarea competenței Judecătoriei Iași, care nu a constatat ca fiind valabil certificatul de moștenitor nr. 250/1998.
Instanța a pus în vedere recurenților să achite taxa judiciară de timbru datorată în recurs, prin încheierea de ședință din 2.10.2013.
Recurentul P. C. a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar recurenta P. C. a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată (fila 146 dosar).
Prin încheierea din camera de consiliu din 26 noiembrie 2013 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a redus taxa de timbru datorată de recurent la suma de 1035,91 lei.
Recurentul a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, cerere ce a fost respinsă ca tardivă prin încheierea de ședință din 14.01.2014.
Având în vedere precizările formulate de recurentul P. C. în ședința din 15.01.2014, potrivit cu care prima cerere de recurs a fost semnată doar în nume propriu, nu și pentru recurenta P. E. C., precum și excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata P. G., instanța a dispus citarea acestei recurente cu mențiunea să răspundă la excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii.
Recurentul P. C. a achitat taxa judiciară de timbru redusă prin încheierea de ședință din 26.11.2013 cu chitanța din 21.01.2014 emisă pentru suma de 1036 lei.
Prin încheierea de ședință din 11.02.2014 s-a respins cererea de recuzare formulată de recurent cu privire la magistratul C. S. V..
În ședința din 12.02.2014 instanța, constatând lipsa semnăturii recurentei P. E. C. de pe cererea de recurs și având în vedere precizările recurentului potrivit cu care a semnat cererea doar în nume propriu, precum și excepția nulității recursului, invocată de intimată, a pus în discuția părților excepția nulității cererii formulate de P. E. C. pentru nesemnarea cererii și pentru neachitarea taxei de timbru și totodată și cererea de recurs formulată de P. C..
După închiderea dezbaterilor recurentul P. C. a depus la dosar cererea de recuzare a președintelui completului de judecată, T. C., astfel că pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru ziua de 19.02.2014, în vederea soluționării cererii de recuzare.
Prin încheierea de ședință din 18.02.2014 cererea de recuzare a fost respinsă.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de P. E. C. pentru lipsa semnăturii de pe cererea de recurs, instanța constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că prima cerere de recurs, depusă la data 14.11.2012, de către ambii recurenți, poartă doar semnătura recurentului P. C., care a declarat în mod expres, în ședința din 12.02.2014, că a înțeles să semneze cererea doar în numele său, nu și pentru P. E. C..
Mai reține instanța că, deși citată cu mențiunea semnării cererii de recurs (fila 236 dosar), recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a semna recursul.
Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.
Cum recurenta P. E. C. nu a dat curs solicitării instanței și nu a semnat cererea de recurs, instanța va constata nul recursul, în temeiul dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la recursul declarat de P. C., instanța constată că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs Tribunalul Iași a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta P. E. C. și a respins pe fond apelul declarat de reclamantul P. C..
Reținând că instanța de apel a analizat în fond apelul reclamantului și că a anulat ca netimbrat doar apelul declarat de P. E. C., instanța va respinge ca fiind lipsite de interes susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea soluției de anulare a apelului.
În ce privește soluția pronunțată de Tribunalul Iași pe fondul apelului declarat de P. C., Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la existența puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care s-a constatat calitatea intimatei P. G. de unică proprietară a imobilelor ce fac obiectul acțiunii ( decizia Curții de Apel Iași nr. 284/25.06.2008) și a sentinței nr._/4.12.2008 a Judecătoriei Iași prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 250/23.12.1998.
Instanța reține că, prin cererea modificatoare, reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune asupra apartamentului și garajului auto cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 250/1998, invocând calitatea lor de proprietari asupra acestor bunuri în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare nr. 45/ 1996 și nr. 46/1996.
Prin decizia civilă nr. 284/25.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a constatat, însă, cu putere de lucru judecat, faptul că ambele contracte de vânzare-cumpărare au fost simulate în ceea ce privește persoana cumpărătorului, care este P. G., și totodată faptul că reclamanta P. G. este unica proprietară a imobilelor ce au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Instanța constată că această hotărâre este pronunțată între aceleași părți ( la care se adaugă B. C.) și că este definitivă și irevocabilă, fiind pronunțată în calea de atac a recursului.
Prin urmare, această hotărâre are putere de lucru judecat între părți, excluzând posibilitatea dovezii contrare în legătură cu chestiunea de drept deja soluționată, în conformitate cu dispozițiile art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 Cod civil.
Corect a reținut tribunalul efectul puterii de lucru judecat și în ceea ce privește sentința civilă nr._/4.12.2008 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Iași nr. 388/22.04.2009.
Prin această sentință s-a statuat în mod irevocabil cu privire la valabilitatea certificatului de moștenitor nr. 250/23.12.1998 în ceea ce privește imobilele enumerate la punctele 1,3,4 din act ( între care se regăsesc și cele din prezentul litigiu), reținându-se că actul este nul în ceea ce privește casa de locuit din ., apartamentul nr. 31 din ., . și garajul nr. 3 din .. 13.
Instanța nu poate primi critica recurentului potrivit căreia decizia recurată este pronunțată cu încălcarea competenței Judecătoriei Iași, dezvoltarea ei nefăcând posibilă încadrarea motivului de recurs între motivele de nelegalitate prevăzute expres de lege întrucât vizează în fapt netemeinicia hotărârii, respectiv aprecierea unei probe ( a certificatului de moștenitor).
Criticile aduse de recurent situației de fapt stabilite de instanța de apel, ca urmare a ignorării sau interpretării greșite a unor probe administrate în cauză, nu se încadrează nici în punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă și nici în celelalte puncte ale acestui articol, reprezentând în fapt motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea de atac extraordinară a recursului.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 a marcat, în materie de procedură civilă, o modificare a concepției legiuitorului român în materia recursului, care a devenit dintr-o cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Datorită acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motive de nelegalitate, fiind abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, în temeiul cărora se putea invoca, în recurs, greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Cum criticile formulate de recurent, privitoare la dovada calității sale de proprietar al bunurilor ce fac obiectul acțiunii se referă doar la greșita stabilire a situației de fapt și nu la încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei prevederi legale, ori la lipsa temeiului legal, fiind în fapt, o reiterare a motivelor de apel, curtea nu le poate examina în recurs, astfel cum s-a arătat mai sus.
Pentru aceste considerente, constatând nefondat recursul formulat de P. C., instanța îl va respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmând a menține decizia recurată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimată ca fiind parte căzută în pretenții, cu suma reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurenta P. E. – C. împotriva deciziei civile nr. 613/ 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă.
Respinge recursul declarat de recurentul P. C. împotriva deciziei civile nr. 613/ 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, pe care o menține.
Obligă recurentul P. C. să plătească intimatei P. G. cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 Februarie 2014.
Președinte, C. T. | Judecător, C. A. | Judecător, L. P. |
Grefier, A. H. |
Red. P.L.
Tehnoredactat
H.A.
2 ex./12.03.2014
Tribunalul Iași:
- C. A. M.
- C. M.
Jud. fond: A. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 158/2014. Curtea de Apel IAŞI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2014. Curtea de... → |
|---|
