Plângere contravenţională. Decizia nr. 623/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 4357/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 623/2014
Ședința publică de la 24 Septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G. R. împotriva deciziei civile nr. 354/A din 28 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul V., intimat fiind Inspectoratul de Poliție al Județului V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la primul termen de judecată, că recurenta a fost citată cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu 100 lei taxă judiciară de timbru sub sancțiunea anulării cererii, că părțile litigante au fost citate cu mențiunea de a răspunde la excepția privind inadmisibilitatea căii de atac a recursului și că se solicită judecata în lipsă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. a depus la dosar prin serviciul de registratură întâmpinare.
Instanța, din oficiu, invocă excepția privind netimbrarea recursului formulat de G. R. și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3157 din 2.10.2013 a Judecătoriei V. s-a dispus admiterea plângerii formulate de reclamanta G. R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/9.VI.2013 întocmit de IPJ V. și în consecință s-a anulat procesul verbal atacat și totodată sancțiunea aplicată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție contestat petenta a fost sancționată contravențional întrucât a circulat în ziua de 9.06.2013, în localitatea Rebricea, cu viteza de 96 km/h.
Fapta a fost încadrată în dispozițiile art. 108/1/d/3 din OUG 195/2002 și sancționată cu o amendă de 675 lei și șase puncte penalizare.
Petenta a semnat procesul-verbal cu mențiunea că a fost nevoită să efectueze manevra de depășire.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește descrierea faptei, instanța a apreciat că agentul constatator a descris fapta așa cum a constatat-o, circumstanțele în care fapta a fost săvârșită și invocate de către petentă în plângere fiind cunoscute doar de ea, dar cu posibilitatea legală de a fi dovedite în instanță, prin probe.
Prin urmare, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost legal încheiat.
Sub aspectul temeiniciei, fotografiile radar depuse de către intimat la dosar surprind mașina condusă de către petentă circulând cu o viteză inițială de 72 km/h, mărită până la 96 km/h în contextul depășirii altui autovehicul și redusă apoi până la 69 și respectiv 43 km/h în apropierea mașinii de poliție.
Pentru ca măsurătoarea efectuată de cinemometru să poată fi reținută ca probă de către instanță, este necesar ca aparatul să fie verificat metrologic conform art. 109 alin. 2 din OUG 195/2002.
Deși la dosar intimatul a depus un buletin de verificare metrologică, instanța constată că nu poate stabili dacă acesta aparține cinemometrului care a măsurat viteza cu care petenta a circulat întrucât, în procesul-verbal de contravenție nu este menționat numărul de înmatriculare al mașinii pe care acesta era amplasat.
În lipsa acestor mențiuni, instanța a apreciat că nu există probe certe și de necontestat cu privire la viteza cu care petenta a circulat, motiv pentru care plângerea acesteia a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel IPJ V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că în mod greșit s-a dispus anularea procesului verbal de contravenție, viteza autovehiculului fiind stabilită în mod corect de aparatul cinemometru care era verificat metrologic și operat de un operator radar calificat.
Tribunalul V. prin decizia civilă nr. 354/A din 28 aprilie 2014 a admis apelul declarat de Inspectoratul de Poliție a Județului V. împotriva sentinței civile nr. 3157 din 2.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot, în sensul că, rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petentul G. R. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 9.06.2013 de Inspectoratul de Poliție al Județului V. pe care îl menține.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul V. a reținut că în mod corect, instanța de fond a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal întocmit, nefiind cauză de nulitate absolută prev. de art. 15-19 din OG nrt. 2/2001, care să ducă la anularea acestuia.
Referitor la temeinicie, în apel, organul constatator a făcut dovada cu Buletinul de verificare metrologică a aparatului cinemometru folosit pentru stabilirea vitezei de deplasare a autoturismului condus de intimată, care atestă verificarea metrologică a acestuia.
Contravenția a fost înregistrată și în registrul R., aflat la bordul autoturismului organului constatator, și pe caseta video nr. 836 a aparatului cinemometru, cerea ce atestă, în mod clar, faptul că aceasta contravenție s-a constatat în mod legal, cu un mijloc tehnic certificat și omologat, care poate fi folosit ca probă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta G. R., susținând că decizia Tribunalului V. nu cuprinde motivele care au conduc la pronunțarea unei astfel de soluții, însușindu-și doar susținerile apelantului, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă.
De asemenea, recurenta susține că decizia Tribunalului V. a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, că în instanță nu se poate modifica situația de fapt de la momentul încheierii procesului verbal. Se invocă dispozițiile art. 109 din OUG nr. 195/2002, se contestă veridicitatea și corectitudinea filei din registrul radar ce a fost depusă la dosar, susținându-se că Tribunalul V. nu a analizat toate apărările formulate în cauză. Se susține faptul că nu s-a dovedit faptul că măsurătoarea efectuată s-a realizat cu un cinemometru verificat metrologic așa cum prevăd în mod imperativ dispozițiile legale.
Apreciază recurenta că în mod corect prima instanță a statuat faptul că procesul verbal nu cuprinde datele de identificare ale aparatului radar și este anulabil. Susține că apelantul nu a depus nicio dovadă a faptului că aparatul radar cu care a fost făcută constatarea încălcării regimului legal de viteză a fost montat pe autovehiculul cu nr. de înmatriculare MAI_ și comportamentul acestuia pe parcursul judecății demonstrează reaua-credință a acestuia și sfidarea legii.
Apreciază recurenta că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, se invocă jurisprudența CEDO și solicită admiterea recursului.
La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2014, Curtea, din oficiu, a invocat excepția netimbrării cererii de recurs.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția procesuală invocată, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauză, recurenta nu a timbrat cererea de exercitare a căii de atac la momentul depunerii acesteia, motiv pentru care pentru termenul din data de 24 septembrie 2014, i s-a pus în vedere acesteia, prin citație, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, aducându-i-se la cunoștință și posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar conform dispozițiilor OUG nr. 51/2008.
Recurenta G. R. nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar.
În analiza excepției, Curtea are în vedere și împrejurarea că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu este unul absolut și că nivelul costului procedurii judiciare cu titlu de taxă judiciară de timbru, în contextul situațional concret dat de cuantumul taxei datorate, de valoarea și importanța obiectului cererii pentru recurentă, nu este de natură să afecteze substanța însăși a acestui drept.
Întrucât cuantumul taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de recurs a fost calculat potrivit dispozițiilor legale sus-enunțate, iar sancțiunea incidentă în caz de nesocotire a acestei obligații a fost adusă la cunoștința părții, care însă nu a înțeles să se conformeze dispoziției instanței, Curtea urmează a face aplicația dispozițiilor art. 33 coroborat cu art. 36 alin.2 din OUG nr. 80/2013, anulând ca netimbrat recursul declarat, cu menținerea deciziei atacate.
Excepția netimbrării fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea - în tot sau în parte - a criticilor formulate de recurentă cu privire la nelegalitatea deciziei Tribunalului V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de G. R. împotriva deciziei civile nr. 354/A din 28.04.2014 a Tribunalului V., pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi 24 Septembrie 2014.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat și tehnoredactat A.H.
02 exemplare
Tribunalul V.: R.-N. O., E.-G. A.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 145/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 150/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
