Pretenţii. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 1996/244/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 415/2014
Ședința publică de la 16 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte G. P.
Judecător E. G.
Judecător C. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. Asigurări de Viață SA împotriva deciziei civile nr. 122/A/2014 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula și a se depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurentă.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 566/20.06.2013 Judecătoria Huși a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții A. P., A. A., A. V., în contradictoriu cu pârâtele „B. Asigurări de Viață” S.A. București și „B. G. Societe Generale” S.A. București și, în consecință:
A obligat pârâta „B. Asigurări de Viață” S.A. București la plata sumei de 22.075 euro sau echivalentul în lei prin conversie la momentul plății, reprezentând indemnizația de asigurare în favoarea beneficiarului asigurării „B. G. Societe Generale” S.A. București.
În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanța a dispus obligarea pârâtei „B. Asigurări de Viață” S.A. București la plata sumei de 3.245,85 lei, datorată cu titlu de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 4,70 lei, sumă acordată sub forma încuviințării ajutorului public judiciar și care va fi achitată la Serviciul Financiar din cadrul Primăriei mun. Huși, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. obligă a obligat „B. Asigurări de Viață” S.A. București la plata sumei de 19,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, instanța a apreciat-o neîntemeiată și, prin urmare, o va respinge pe considerentul că din actele de stare civilă a rezultat că reclamanții sunt succesorii în drepturi ai antecesoarei lor A. V., și ca atare ei au legitimare procesuală în cauză, ei fiind cei obligați la plata creditului restant în situația dată când pârâta refuză plata indemnizației de asigurare.
Această situație juridică a fost stabilită și prin clauzele contractuale la art. 23 care stipulează la pct. 1 că „în cazul producerii unui risc acoperit de asigurare, persoana asigurată, respectiv moștenitorii săi sau orice altă persoană care prezintă interesul asigurabil în a primi plata unui beneficiu, trebuie să trimită o notificare contractantului asigurării și asiguratorului și să pună la dispoziția acestora documentele solicitate pentru a determina justețea acordării despăgubirii” .
Așa cum se putea observa din cuprinsul înscrisurilor medicale, cauza survenirii decesului împrumutatului a fost neoplasm vulvar recidivat, și nu . bronșic, acest aspect fiind relevant în stabilirea producerii evenimentului asigurat și ulterior în stabilirea obligației de plată a indemnizației de asigurare.
Clauza a cărei nerespectare se impută pârâtei „B.R.D. A. de Viață” S.A., în calitate de asigurator, este cuprinsă în contractul cadru de asigurare și este înserată la art. 6.1 și are un conținut clar și precis, nesusceptibil de interpretare.
Pe fondul cauzei, instanța reține că în urma completării declarației medicale de către persoana asigurată nu au fost formulate nici un fel de obiecțiuni, asiguratorul având posibilitatea legală de a solicita o evaluare medicală amănunțită, demers pe care nu l-a întreprins în momentul perfectării contractului de asigurare.
La momentul producerii evenimentul asigurat numita A. V., în calitate de titular al contractului de creditare avea încheiat un contract de asigurare, în conformitate cu disp. Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, care produce efecte juridice pe toată perioada asigurării, mai întâi prin plata primei de asigurare în mod eșalonat, iar ulterior prin plata indemnizației de asigurare la data producerii riscului asigurat.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta că pârâta a refuzat să plătească indemnizația de asigurare, ca urmare a cererilor adresate de reclamanți, pentru antecesoarea lor A. V..
Rezulta că, pârâta nu a dorit nici un moment să-și îndeplinească obligațiile asumate prin încheierea contractului de asigurare de viață, refuzând să-și îndeplinească obligația de despăgubire pe motivul că titularul contractului de credit nu a menționat în cuprinsul declarației medicale faptul că are o suferință medicală, fiind diagnosticată cu astm bronșic.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului, despăgubirea sau suma asigurată, denumită indemnizație, în limitele și termenele convenite.
Producerea riscului (în cazul asigurărilor de viață), transformă obligația abstractă de acoperire a asiguratorului într-o obligație concretă de plată, ce trebuie executată în termenul și cuantumul stabilite în contract.
Contractul de asigurare se încheie în forma scrisă (prin completarea unei declarații de asigurare). După analiza răspunsurilor, asiguratorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în forma scrisă și înmânarea unui exemplar asiguratului.
În genere, angajarea răspunderii civile în materia asigurărilor implică întrunirea condițiilor prev. de art. 969 cod civil de la 1864, respectiv să existe o obligație asumată prin perfectarea contractului și să se producă riscul asigurat.
Potrivit art. 969 Cod civil de la 1864 (aplicabil în speță având în vedere faptul că noul contract de refinanțare, precum și contractul de asigurare s-au perfectat la data de 11.10.2010, deci anterior intrării în vigoare a Noului cod civil), „convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante și ele trebuie respectate întocmai și ad literam”.
În cauză a fost dovedită producerea evenimentului asigurat, cât și cauza producerii acestuia, respectiv neoplasm vulvar recidivat, așa cum rezultă din certificatul medical constatator al decesului nr. 44/04.05.2012.
În acest scop, în conformitate cu legislația și jurisprudența din România, angajarea răspunderii pârâtei „B.R.D. A. de Viață” S.A., are loc în baza dispozițiilor ce reglementează răspunderea civilă contractuală întrucât producerea riscului asigurat trebuie acoperit din indemnizația de asigurare.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanța a apreciat că în cauză erau întrunite toate cerințele legale impuse de disp. art. 969 Cod Civ. privind răspunderea civilă contractuală, disp. Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din România și, în consecință, a admis acțiunea civilă intentată de reclamanții A. P., A. A., A. V., în contradictoriu cu pârâtele „B.R.D. Asigurări de Viață” S.A. București și „B. G. Societe Generale” S.A. București, conform dispozitivului sentinței.
Conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar, „cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale”.
Așa fiind, a obligat pârâta „B.R.D. A. de Viață” S.A. București, la plata sumei stabilită cu titlu de ajutor public judiciar către stat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. instanța a dispus obligarea pârâtei „B.R.D. Asigurări de Viață” S.A. București la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs B. Asigurări de Viață SA solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantă.
La termenul din 13.11.2013 a fost calificată prezenta cale de atac apelul fată de valoarea litigiului mai mare de 100 00 lei, in conformitate cu prevederile art. 282 ind. 1 C.P.C., interpretat „per a contrario”.
Prin decizia civilă nr. 122/A/2014 pronunțată la data de 12.02.2014, a Tribunalului V. se respinge apelul formulat de B. Asigurări de Viată SA împotriva sentinței civile nr. 566 din 20 iunie 2013 a Judecătoriei Huși pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Motivul de apel cu privire la neanalizarea de către prima instantă a dispozitiilor art. 13 din legea 136/1995 si a prevederilor art. 8.1 din Conditiile generale este întemeiat. Din cuprinsul motivării nu rezultă a se fi analizat aceste dispozitii legale si clauza contractuală –art 8.1 din Conditii generale.
In prezenta cale de atac se va analiza incidenta acestor prevederi.
Motivul pentru care a fost refuzată plata de către recurenta B. in calitate de asigurător a despăgubirii pentru decesul persoanei asigurate A. V. a fost exprimat in răspunsul din 18 05 2012( fila 177 dosar). Din acest răspuns rezultă că motivul neacordării indemnizațiie de asigurare este nedeclararea de către persoana asigurară a afecțiunii astm bronsic si aplicarea de către pârâtă a dispozițiilor art 8.4 din Condițiile generale si clauzele contractului de asigurare de viață care prevede: „dacă asigurătorul află informații false, incomplete in momentul evaluării unei cereri de despăgubire, el poate refuza plata beneficiului.”
Pârâta a refuzat plata indemnizația de asigurare, prin invocarea excepției de neexecutare a contractului de către asigurat.
In cauză persoana asigurată suferea de astm bronșic, fiind diagnosticată cu această boală, anterior încheierii contractului de asigurare de viață din 1 10 2010 (ca urmare a cererii autoarei, acceptată de pârâtă, cerere care dobândește calitatea de poliță de asigurare).
In cauză se impune a se analiza clauzele contractului de asigurare, care sunt cuprinse in condițiile generale.
Art. 8.1 din Condițiile generale ale contractului de asigurare de viață de grup atașate creditului acordat de B. - G. Société Générale S.A.:"înainte de începerea acoperii asigurării individuale, persoana asigurata este obligata sa declare in mod complet si corect toate informațiile cu privire la faptele ce pot genera riscuri semnificative de care are cunoștința. "
Art. 8.4 din Condițiile generale si clauzele contractului de asigurare de viață care prevede: „dacă asigurătorul află informații false, incomplete în momentul evaluării unei cereri de despăgubire, el poate refuza plata beneficiului.”
Această facultate a asiguratului de a nu plăti asigurarea trebuie interpretată coroborat cu art. 22 din aceleași condiții.
Art. 22 din Condițiile generale se prevăd limitele obligațiilor asigurătorului: art 22.1 că asigurătorul nu are nici o obligație fată de evenimentele care nu au avut loc in perioada de valabilitate asigurării; art. 22.2 asigurătorul nu este răspunzător pentru riscurile excluse din asigurare; art. 22.3 asigurătorul nu este răspunzător in cadrul contractului dacă o faptă semnificativă pentru risc a fost declarată fals sau ascunsă de către persoana asigurată, iar acest fapt are o influentă asupra riscului acoperit produs; 22.4 asigurătorul nu este răspunzător privind conditiile prezentului contract dacă riscul s-a produs ca rezultat la acțiunii deliberate a persoanei asigurate; 22.5 asigurătorul nu are dreptul de a plăti indemnizația dacă i se prezintă documente si informații falsificate sau neadevărate sau se descoperă o fraudă; art. 22. 6 asigurătorul are dreptul de a nu plăti indemnizația de asigurare dacă nu i se aduc dovezi suficiente si clare, in vederea stabiliri dreptului la asigurare.
Astfel nedeclararea de către asigurat a bolii nu se încadrează in cazurile de excludere prevăzut de art. 14( nefiind îndeplinit cazul prevăzut de pct.1 pentru că riscul asigurat nu s-a produs în legătură directă sau indirectă cu boala ce nu a fost declarată, autoarea decedând ca urmare a unei alte boli si nu s-a probat cu acte medicale vreo legătură de între această boala si . bronsic).
De asemenea nu s-ar încadra în art. 22.3 pentru că nu s-a probat că boala nedeclarată ar fi avut vreo influentă asupra riscului asigurat.
Numai în condițiile limitative prevăzute in contract ( cele enumerate in art. 22 ) apelanta nu are obligația achitării despăgubirii.
Art. 8.4 care oferă posibilitatea asigurătorului de a nu achita despăgubirea trebuie interpretat coroborat cu cazurile prevăzute de art. 22 in care asigurătorul are obligația de nu achita indemnizația, potrivit interpretării coordonate a clauzelor contractului prevăzută de art. 982 Cod civil.
Mai mult în caz de dubiu, clauzele contractului de asigurare, care este încheiat intre un consumator si comerciant, trebuie interpretat in favoarea consumatorului potrivit art. 1 alin 2 din legea 193/200.
Numai în cauză in care boala nedeclarată are o influentă asupra riscului asigurat, apelanta are dreptului de a nu achita indemnizația; întrucât in cauză nu s-a probat o astfel de influentă, apelanta nu se poate prevala de vreuna dintre ipotezele indicate in art. 22 care prevăd expres lipsa răspunderii acesteia.
Contractul de asigurare de viață este un contract de asigurare facultativă, care nu are o reglementare legală detaliată in legea 136/1995.
Recurenta invocat art. 13 din legea 136/1995 pentru neacordarea despăgubirii.
Art. 13, in forma in vigoare la data încheierii contractului de asigurare prevede:
„Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător și, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informații sau împrejurări pe care le cunoaște și care sunt, în mod obiectiv, esențiale pentru evaluarea riscului.
Dacă împrejurările esențiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea.”
Legea 136/1995 nu prevede care este sancțiunea pentru nedeclararea de către asigurat a informațiilor, astfel că in cauză legea specială trebuie completată cu dispozițiile privind actul juridic din Codul civil.
Apelanta a invocat in motive faptul că la data contractului consimțământul acesteia a fost viciat, fiind indusă in eroare prin nedeclararea bolii.
Acest viciu de consimțământ invocat s-ar încadra in dol, motiv de nulitate relativă care poate fi invocat pe cale de acțiuni sau pe cale de excepție, dar in cursul termenului de prescripție.
In cauză această cauză de nulitate relativă, dolul, a fost invocat prin întâmpinare în primă instanță, in termenul de 2 ani de la data încheierii contractului sau de la expirării termenului de 18 luni de la data încheierii contractului ( potrivit art. 9 din Decretul 167/1958).
Dolul este definit ca viciu de consimțământ care constă in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace dolosive, pentru a determina să încheie un anumit contract juridic.
Apelanta nu a probat că in cazul in care ar fi cunoscut că persoana asigurară suferea de astm nu ar fi încheiat contractul sau ar fi încheiat in alte condiții contractul.
Astfel apelanta nu a probat cu o metodologie clară că in cazul cunoașterii bolii, aceasta ar fi refuzat încheierea contractului.
In consecință apelanta in baza clauzelor contractului, nu poate invoca vreun caz de limitare a obligațiilor asigurătorului sau motivul de nulitate relativă a contractului, pentru dol.
Jurisprudența invocată de apelanta nu este relevantă in cauză pentru că nu se analizează coroborat clauzele contractului si pentru că nu se poate stabili identitatea de cauză si pentru că obiectul este diferit.
Apărările intimatei in sensul că apelanta trebuia să formuleze cerere reconvențională prin care să se declare rezilierea contractului nu poate fi primită.
Apărarea pârâtei în întâmpinarea la fond si în cererea de apel a fost in sensul invocării excepției neexecutării de către asigurat a clauzelor contractului, ca motiv pentru neacordarea despăgubirii, apărare care poate fi invocată in apărare in acțiunea întemeiată pe executare contractului.
Apărarea intimatei in sensul că apelanta trebuia formuleze cerere reconvențională prin care să solicite anularea contractului nu poate fi reținută.
Pârâta s-a apărat prin întâmpinare invocând excepția nulității contractului pentru dol, modalitate legală de invocare a unui caz de nulitate relativă.
In cauză prima instanță a analizat corect contractul prin prisma prevederilor Legii 136/1995, astfel că in temeiul art.296 C.P.C. apelul va fi respins ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. Asigurări de Viață SA pentru următoarele motive:
La data 01.10.2010 A. V. a completat și semnat o Cerere individuală de asigurare, prin care solicită acceptarea în calitate de Membru Asigurat în Asigurarea de Viață de G. încheiată între B. Asigurări de Viață S.A., în calitate de Asigurător și B. - G. Société Generale S.A., în calitate de Contractant al asigurării. Această cerere de asigurare cuprindea o declarație de sănătate pe baza căreia s-a făcut evaluarea riscului asigurabil pentru acceptarea sa în asigurare și stabilirea condițiilor asigurării. Ca urmare a Cererii de asigurare, pe baza declarațiilor pe proprie răspundere făcute, A. V. a fost preluata în Asigurarea de Viață de G., mai sus menționată, cererea de asigurare dobândind statut de P. de asigurare. Astfel, A. V. a beneficiat de o asigurare individuală în următoarele condiții: Asigurător - B. Asigurări de Viață SA; Contractant al asigurării - B. G. Société Generale; Beneficiar al asigurării - B. G. Société Générale.
La data de 09.05.2012, A. P. a notificat B. - G. Société Générale SA cu privire la producerea evenimentului asigurat, respectiv decesul lui A. V.. B. - G. Société Générale, la rândul sau, a transmis cererea de despăgubire și toate documentele atașate acesteia, către B. Asigurări de Viață SA în vederea evaluării acestora.
După evaluarea cererii de despăgubire și a tuturor documentelor puse la dispoziția noastră, B. Asigurări de Viață SA a luat decizia de a nu plăti suma asigurată în acest caz deoarece, la data completării cererii de asigurare A. V. a făcut declarații neconforme cu realitatea cu privire la starea sa de sănătate, iar potrivit art. 8 punctul 4 din Condițiile generale ale contractului de asigurare de viață de grup atașate creditului acordat de B. — G. Société Genérale S. A. "Daca Asigurătorul afla despre informații false, incomplete în momentul evaluării unei cereri de despăgubire, el poate refuza plata beneficiului.
Astfel, în declarația de sănătate, inclusă în cererea de asigurare, A. V. a bifat căsuța "NU" la întrebarea nr. 7: „In prezent sau în ultimii 10 ani sunteți sau ați fost diagnosticat si/ sau tratat in legătura cu oricare dintre următoarele condiții:
- (...)orice boala respiratorie/a plămânilor sau orice afecțiune renala (.,.,) Acest rapt este contrazis de Fisa sa de consultații medicale (document pe care societatea noastră 1-a primit după decesul persoanei asigurate). Conform acestui document, în ultimii 10 ani calculați de la data de 01.10.2010 (data semnării cererii de asigurare) A. V. a fost diagnosticată de mai multe ori cu Astm bronșic (la data de 01.04.2010,14.05.2010 si 18.06.2010). Ca urmare a deciziei B. Asigurări de Viata SA de a nu plați suma asigurata in acest caz, intimații -. reclamanți au inițiat o acțiune civila la Judecătoria Huși.
Judecătoria Huși a admis acțiunea civila intentata de intimații - reclamanții A. P., A. A. si A. V. si a obligat B. Asigurări de Viata la plata indemnizatei de asigurare prevăzute in contractul de asigurare încheiat cu Asminie V., in favoarea beneficiarului B. G. Societe Generale. In motivarea sentinței Judecătoria H. menționează raptul ca sunt "întrunite toate cerințele legale impuse de disp. art. 969 Cod Civ. privind răspunderea civilă contractuală dispozițiile Legii nr. 136/1995, privind reasigurările si reasigurările din România ".
B. Asigurări de Viata SA a atacat sentința civila pronunțată de Judecătoria Huși. Tribunalul V. a respins apelul formulat de B. Asigurări de Viață SA si a păstrat Sentința civila nr. 566/2013 a Judecătoriei Huși.
In aceste condiții B. Asigurări de Viață SA formulează prezentul recurs împotriva deciziei civile nr. 122/A/2014, pronunțata de Tribunalul V. in dosarul_, pentru următoarele motive:
1.”Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”
Potrivit Condițiilor generale ale contractului de asigurare de viață de grup atașate creditului acordat de B. - G. Société Genérale SA, art. 22, punctul 5 „asigurătorul dreptul de a nu plăti indemnizația de asigurare daca i se prezintă documente sau informații falsificate sau neadevărate sau daca descoperă o frauda ".
Instanța a reținut in mod corect prevederile art. 22, punctul 5 din Condițiile generale ale contractului de asigurare de viață de grup atașate creditului acordat de B. - G. Société Genérale S.A.
Cu toate aceste, instanța menționează în mod eronat ca B. Asigurări de Viață SA nu se poate prevala de vreuna dintre ipotezele indicate in art. 22, întrucât nu exista o legătura intre boala nedeclarata si riscul asigurat. Aceasta mențiune este eronata si contradictorie prevederilor art. 22 punctul 5 din Condițiile generale ale contractului de asigurare de viata de grup atașate creditului acordat de B. - G. Société Genérale S.A.. Asa cum a arătat mai sus art. 22 punctul 5 prevede dreptul asigurătorului de a nu plați indemnizația de asigurare daca i se prezintă documente sau informații falsificate sau neadevărate sau daca descoperă o frauda, fără a condiționa acest drept de o potențiala legătura intre informația falsa si neadevarată (boala nedeclarata) si riscul asigurat.
2. "Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii"
Decizia civila nr. 122/A/2014 a fost data cu aplicarea greșita a prevederilor art. 948 Cod civil (Codul civil in vigoare la data încheierii contractului de asigurare, respectiv Codul civil din 26 noiembrie 1864, cu modificările si completările ulterioare) potrivit căruia „Condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt:
1.capacitatea de a contracta;
2.consimțământul valabil al pârtii ce se obliga;
3.un obiect determinat;
4.o cauza licită."
Astfel, una dintre condițiile esențiale de validitate a unei convenții este consimțământul valabil al părții care se obligă. Pentru a avea un consimțământ valabil la încheierea contractului trebuie să existe o concordanță între cerere și ofertă, or în situația dată consimțământul B. Asigurări de Viata a fost viciat datorită faptului că acesta a încheiat un contract în necunoștință de cauză fiind indus în eroare de către A. V. prin prezentarea ca adevărate a unor elemente esențiale care sunt false.
În ceea ce privește jurisprudența relevantă va învederam faptul ca într-un caz similar (Dosarul nr._ ) Judecătoria Bârlad a respins cererea reclamantei B. F. prin care a solicitat obligarea B. Asigurări de Viata la plata indemnizației de asigurare prevăzute in contractul de asigurare încheiat cu B. C.. Împotriva sentinței pronunțate de către Judecătoria Bârlad prin care a fost respinsă cererea de chemare in judecata, reclamanta B. F. a declarat recurs. Recursul a fost judecat de către Tribunalul V., care a respins recursul si a menținut ca temeinica si legala sentința pronunțata de către Judecătoria Bârlad prin care B. Asigurări de Viata nu a fost obligata la plata indemnizației de asigurare prevăzute in contractul de asigurare încheiat cu B. C..
Întrucât, așa cum a arătat în fața instanței de apel, între cele doua cazuri (B. Constasntin și A. V.) exista asemănări semnificative, soluțiile date în cele două cazuri ar trebui sa fie asemănătoare. Deși hotărârile judecătorești nu constituie izvor de drept, în scopul unificării practicii judiciare, atunci când există aceleași rațiuni de drept și aceeași situație de fapt, instanțele trebuie sa dea soluții unitare, asigurând astfel părțile că nu există situații continue de incertitudine, mai ales în cazul unor interpretări contradictorii care ar proveni de la aceeași instanță de recurs (CEDO, cauza_/03 T. T. contra României - Hotărârea din data de 24.03.2009 si cauza I. Iordanov si alții vs. Bulgaria - Hotărârea nr._/02.07.2009). Potrivit art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului constituie discriminare aplicarea unui regim juridic diferit unor situații similare fără existenta unor diferențieri obiective. Astfel, art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului interzice aplicarea unei diferențe de tratament unor situații comparabile (Hotărârea Marcks contra Belgiei din data de 13.06.1979 si Hotărârea B. contra României din data de 06.12.2007).
Având în vedere cele menționate mai sus solicită admiterea recursului și modificarea deciziei civile nr. 122/A/2014 în sensul respingerii acțiunii formulate de către intimații reclamanți și neobligarea B. Asigurări de Viață SA la plata sumei asigurate ca urmare a decesului persoanei asigurate - A. V..
Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Curtea constată că decizia pronunțată de tribunal cuprinde toate considerentele de fapt și de drept în temeiul căreia și-a format convingerea, iar acestea au legătură cu soluția pronunțată, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
Nici criticile ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu sunt fondate.
Astfel, Curtea constată că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod judicios dispozițiile legale incidente în cauză.
Apărarea recurentei formulată prin întâmpinare, în sensul că una din condițiile de valabilitate ale contractului prevăzute în mod expres de art. 948 Cod civil nu sunt îndeplinite, respectiv consimțământul nu a fost valabil exprimat de către recurentă deoarece a fost „surprins prin dol” (art. 954Cod civil de la 1806), în mod corect nu a fost primită de instanța de apel.
Astfel, nu s-a probat că în cauză că dacă recurenta ar fi cunoscut că persoana asigurată ar fi suferit de astm bronșic nu ar fi încheiat contractul sau l-ar fi încheiat în alte condiții.
Dolul este folosirea de către una dintre părți a unor mijloace viclene, pentru a determina cealaltă parte de a contracta, astfel încât să fie evident că în absența acestei practici cealaltă parte nu ar fi contractat.
Ori, în speță, simpla invocare a ascunderii stării de boală constând în astm bronșic nu este de natură a se putea constata existența dolului ca viciu de consimțământ în asemenea măsură încât instanța să poată constata lipsa consimțământului la încheierea contractului.
Curtea constată că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv dispozițiile art. 969 și 982 Cod civil de la 1864. Potrivit art. 969 Cod civil „convențiile legale au putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 982 Cod civil toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg. În mod judicios, instanța de apel a stabilit că din interpretarea dispozițiilor art. 8.1, 8.4 coroborate cu art. 14 și art. 22 punctele 1-5 clauze cuprinse în contractul încheiat de părți și a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 136/1995, rezultă că numai în cazul în care boala nedeclarată, în speță, . bronșic, ar fi avut o influență asupra riscului asigurat, recurenta ar fi fost îndreptățită să refuze plata indemnizației.
Ori, în cauză, nu s-a probat o asemenea influență, dimpotrivă s-a dovedit că ceea ce a determinat decesul persoanei asigurate a fost neoplasmul vulvar recidivat.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel, dând o interpretare corectă și în concordanță cu voința liber exprimată de părți la încheierea contractului, a păstrat sentința primei instanțe în sensul obligării recurentei la plata indemnizației de asigurare.
În mod corect, instanța de apel nu a primit apărarea recurentei în sensul invocării jurisprudenței pe de o parte pentru că aceasta nu este izvor de drept iar pe de altă parte soluția din hotărârea invocată nu este relevantă atâta timp cât nu există identitate de cauză și obiect.
Față de cele ce preced, Curtea constată că toate criticile sunt neîntemeiate urmând a se respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B. Asigurări de Viață SA împotriva deciziei civile nr. 122/A/2014 din 12.02.2014 a Tribunalului V., decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16.05.2014.
Președinte, G. P. | Judecător, E. G. | Judecător, C. P. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex/16.06.2014
Judecătoria Huși: A. C.
Tribunalul V.: C. A.
I.-M. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 35/2014. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
