Legea 10/2001. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 6487/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/2014
Ședința publică de la 03 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: G. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr. 2866/2013 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă în contradictoriu cu intimații V. E. și M. Iași prin Primar, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Cauza se judecă potrivit Noului Cod de procedură civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că apelul este la primul termen de judecată; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, și văzând că la dosar s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2866 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Iași prin Primar.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. E. CNP_4,cu dom ales la SCA ”C. & C.”, cu sediul în mun. București, ., . în contradictoriu cu pârâții mun. Iași prin Primar,cu sediul în . și Sfânt nr.11 și R. Națională a Pădurilor Romsilva Direcția Silvică Iași, cu sediul în Iași, .. 2.
Au fost obligați pârâții să emită dispoziție prin care să soluționeze notificarea reclamantei înregistrată sub nr.63/N/06.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc B. G. și la Primăria Municipiului Iași sub nr.4781/06.08.2001 pentru terenul din Iași, nr. 16, .. 16 (fostă . V.V.) în suprafață de 50.866mp.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr. 63/N/2001 înregistrată la Primăria Municipiului Iași sub nr._/06.08.2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură sau echivalent a terenului situat în Iași, .. 16, în suprafață de 53.766 mp.
Cu actele depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate, a calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive a imobilului.
Astfel, prin actul de vindere cumpărare autentificat de Tribunalul Jud. Iași - Secția III, prin procesul-verbal din data de 18.02.1921 tatăl său, G. V., cumpăra via situata în Iași, .. nr. 16, cu toate clădirile, crama și tot ce s-a găsit pe ea, fie mobil fie imobil.”
La data de 07.08.1972 a decedat tatăl ei, V. G., lăsând ca unică moștenitoare pe V. A., în calitate de soție supraviețuitoare.
La data de 26.06.1988 a decedat și mama sa, V. A., fiind moștenită de reclamantă, V. E., în calitate de fiică.
Imobilul situat în Iași, ..16 (fosta . V.V.) a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959 pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste în anul 1974, fiind cedat de Consiliul Popular Iași pârâtei R. Naționala a Pădurilor - Romsilva Direcția S. Iași pentru a se executa o lucrare de utilitate publică, respectiv împiedicarea alunecărilor de teren.
Conform art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 „în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire.”
Chiar pârâtul M. Iași, prin reprezentanții săi legali, în întâmpinarea depusă la dosar, recunoaște că a fost notificat de reclamantă prin adresa înregistrată la Primăria Iași sub nr. 4781/2001, însă terenul este afectat de detalii de sistematizare.
Astfel, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, pârâtul fiind obligat prin art. 25 alin. 1 să se pronunțe în termen de 60 de zile prin decizie sau dispoziție asupra cererii.
Chiar dacă terenul ar fi trecut între timp în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva Direcția S. Iași, M. Iași ar fi avut obligația să direcționeze notificarea către cealaltă pârâtă în vederea soluționării acesteia.
Potrivit Legii 10/2001, calitate procesuală pasivă în cadrul procedurilor de restituire o au unitățile deținătoare ale imobilului care face obiectul notificării întrucât raportul juridic se naște între persoana îndreptățită și persoana juridică deținătoare. În speță, imobilul situat în .. 16, se afla la momentul preluării de către Statul R. comunist în M. Iași, în intravilan, fiind format din clădiri și terenul aferent, astfel cum rezulta din foaia matricolă pentru impozitul pe clădiri a Sfatului Popular.
Având în vedere faptul că la momentul formulării notificării reclamanta nu cunoștea deținătorul actual al imobilului, s-a adresat Primăriei Municipiului lași. Conform art. 28 din legea 10/2001, „în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului, notificarea se va trimite primăriei în a cărei raza se afla imobilul”, respectiv Primăriei Municipiului lași.
Primăria Municipiului Iași este cea investită să soluționeze notificarea și să emită decizie cu propunerea de acordare de masuri reparatorii prin echivalent și nu în natură, atât imobil proprietate privată, cât și pentru imobil proprietate publica.
Având în vedere ca în speță imobilul este format atât din teren cât și din construcție demolată, conform art. 32 din Legea 10/2001, în situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită să soluționează prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Pe fond, a reținut instanța că, deși pârâtul Municipiului Iași susține faptul ca nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, imobilul situat în Iași, .. 16 a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959 și a Deciziei nr. 100/13.03.1972, fiind ulterior cedat de Consiliul Popular Iași pârâtei R. Naționala a Pădurilor Romsilva Direcția S. Iași conform adresei nr. 5601/17.06.2010, pentru a se efectua o lucrare de utilitate publică, realizându-se practic o expropriere fără plata unei despăgubiri prealabile.
Conform art. 24 din Legea 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Persoana individualizată în actul normativ este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Pârâta R. Naționala a Pădurilor Romsilva, prin Direcția S. Iași, susține, în întâmpinare, că imobilul în cauza se încadrează în categoria imobilelor care nu intra sub incidența Legii 10/2001, ci a Legii 18/1991.
Din decizia nr. 100/1973 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului Iași și din adresa nr. 906/06.03.1972, reiese faptul că terenul, la momentul preluării, era neproductiv, el fiind predat Consiliului Popular Iași pentru împădurire.
Din procesul - verbal de predare - primire al imobilului din data de 09.02.1972 și din planul aferent, reiese faptul că suprafața preluată provine din terenuri foste proprietăți particulare, care, datorită alunecărilor de teren și distrugerii construcțiilor, a fost trecută în proprietatea statului pentru a se realiza lucrări de împădurire pentru consolidare.
La momentul preluării, imobilul era format din construcții și teren aferent, ceea ce arată faptul că acesta nu putea face obiectul de reglementare al Legii 18/1991 care privește doar terenuri fără construcții.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și au fost obligați pârâții să soluționeze notificarea acesteia, înregistrată sub nr. 4781/2001.
Deși reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, nu a făcut dovada acestora, instanța a respins cererea ca nedovedită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, s-a arătat că, prin sentința civilă nr. 2866/2013 a Tribunalului Iași, prima instanță a admis acțiunea reclamantei, deși acesta nu a făcut dovada preluării abuzive a terenului în suprafață de_ mp, în condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, solicitarea nefăcând obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu a Legii fondului funciar.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pct. 8.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."
Terenul forestier solicitat de reclamantă, definit de art. 1 și art. 2 lit. b) din Legea nr. 18/1991, face obiectul reglementărilor prevăzute de Legea fondului funciar.
Potrivit pct. 8.2. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, "In cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare."
Art. V alin. 1 și 2 al Titlului I din Legea nr. 247/2005, dispune că notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu, având ca obiect terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, "se vor înainta în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.", urmând ca solicitarea reclamantei să fie soluționată conform acestor proceduri. Invocă dispozițiile temeiul art. 223 alin. 3 din Noul Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, V. E. susține că a făcut dovada preluării abuzive a imobilului, așa cum a arătat și în cererea de chemare în judecata imobilul situat în lași, ..16 (fosta . V.V.) a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959 pentru lichidarea rămășițelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultura, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste în anul 1974, fiind cedat de Consiliul popular Iași paratei R. Naționala a Pădurilor-Romsilva Direcția S. Iași pentru a se executa o lucrare de utilitate publica, respectiv împiedicarea alunecărilor de teren.
Existenta și preluarea imobilului au fost dovedite în prezenta cauza prin înscrisurile atașate dosarului, respectiv adresa nr. 372/05.02.1977, emisa de Inspectoratul Silvic Județean lași, din care rezulta că prin Decizia Consiliului Popular al Județului lași nr. 100/1972 a fost preluata o suprafața de 11 ha care a fost împădurită integral, iar in aceasta suprafața este inclus și imobilul teren din lași, .. 16, fosta proprietate a d-lui V. G., antecesorul intimatei reclamante.
Același aspect rezulta si din adresa nr._/19.02.1977, în care se menționează în plus ca acest teren a fost preluat în temeiul Decretului nr. 115/1959.
Prin sentința civila 2866/11.09.2013, pronunțata de Tribunalul lași - Secția I Civila, instanța a apreciat, în mod corect si pe baza probelor administrate în cauza ca imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 115/1959 si a Deciziei nr. 100/13.03.1972, fiind ulterior cedat de Consiliul Popular lași paratei R. Naționala a Pădurilor Romsilva - Direcția S. lași, conform adresei nr. 5601/17.06.2010, pentru a se efectua o lucrare de utilitate publica, realizându-se, practic o expropriere, fără plata unei despăgubiri prealabile si juste.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a făcut aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în absenta unor probe contrare, existenta si întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Persoana individualizata in actul normativ este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar.
F. de cele de mai sus, rezulta fără nici un dubiu ca acest teren a fost preluat în mod abuziv, fără a se acorda o dreaptă și prealabilă despăgubire ei sau antecesorilor săi.
În ceea ce privește susținerile apelantei-parate referitor la faptul ca solicitarea intimatei nu se încadrează in temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci s-ar încadra în dispozițiile Legii fondului funciar, precizează că, preluarea a fost fără titlu, terenul fiind preluat în baza Decretului nr. 115/1959, astfel statul a preluat doar dreptul de folosința nu si de proprietate, aceasta suprafața de teren, practic, nu a ieșit niciodată din patrimoniul proprietarilor deposedați. Astfel, potrivit art. 2 lit. i) din Legea 10/2001, modificata, încadrează în domeniul imobilelor preluate de stat « orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat. »
Astfel, chiar daca in dispozițiile art. 2 din Legea 10/2001 nu este prevăzut în mod expres ca act de preluare si Decretul 115/1959, acest aspect nu poate conduce la concluzia ca solicitarea intimatei nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 10/2001, aceasta pentru că textul legal enunțat, cu ipotezele indicate în aliniatele sale, nu se constituie într-o enumerare exhaustivă a cazurilor considerate de lege a constitui preluare abuzivă, ci, dimpotrivă, astfel cum rezultă din dispozițiile lit. g) - i) ale textului, în una ce vizează includerea în câmpul de aplicațiune al legii speciale a tuturor bunurilor preluate de stat în perioada de referință a legii, prin acte normative ori de autoritate, precum și a celor lipsite de temei legal, toate acestea fiind incluse în conținutul sintagmei „preluare abuzivă".
Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond din decizia nr. 100/1973 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului lași si din adresa nr. 906/06.03.1972 reiese faptul ca terenul, la momentul preluării era neproductiv, el fiind predat Consiliului Popular lași pentru împădurire.
De asemenea, un alt argument al instanței a fost acela ca din procesul verbal de predare primire al imobilului din data de 09.02.1972 si din planul aferent, reiese faptul ca suprafața preluata provine din terenuri foste proprietăți particulare, care, datorita alunecărilor de teren si distrugerii construcțiilor, a fost trecuta in proprietatea statului pentru a se realiza lucrări de împădurire pentru consolidare.
Astfel, având în vedere că un teren pentru a fi agricol, prima condiție este aceea de a fi productiv, ori, din toate actele aflate la dosar rezulta ca acesta era un teren neproductiv, rezulta fără dubiu ca imobilul nu se poate încadra în categoria terenurilor agricole.
Chiar și în situația în care a apreciat că solicitarea intimatei nu se încadrează în dispozițiile Legii 10/2001, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, pe care, de altfel, chiar apelanta le invoca, " 8.1. Nu fac obiectul legii terenurile situate in extravilanul localităților (inclusiv terenurile aflate in extravilanul localităților si evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale), indiferent ca aveau aceasta situare la data preluării abuzive sau la data notificării, si nici terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările si completările ulterioare, si prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare.
Este evident ca cererea formulată este una întemeiata, raportat la art. 8.2. care prevede ca « In cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, in temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările si completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare. „ competenta de soluționare în aceasta cauza revenind, în aceasta cauza tot apelantei parate.
De asemenea, având în vedere faptul ca, la momentul preluării imobilul era format din construcții și teren aferent, ceea ce arata faptul ca aceasta nu putea face obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 care privește doar terenuri fără construcții, întrucât s-a adresat instanței cu aceasta cerere de soluționare a notificării, devin incidente dispozițiile deciziei nr.20 din data de 19 martie 2007 Înalta Curte de Casație si Justiție care a soluționat recursul în interesul legii, stabilind ca "instanța de judecata este competenta să soluționeze pe fond nu numai contestația formulata împotriva decizie/ dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea pârtii interesate"
Instanța, având plenitudine de competenta a soluționat cererea de chemare în judecata și a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să emită dispoziție prin care să soluționeze notificarea reclamantei înregistrată sub nr. 63/N/06.08.2001 la B. B. Gabrîel și la Primăria Mun. lași pentru terenul din lași .. 16 în suprafață de 50.866 mp.
Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 2866/2013 ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Cãile de atac devolutive sunt acelea care pot reedita judecata în fond, aceasta, realizându-se, numai în limita a ceea ce s-a solicitat prin acțiune și, în limita a ceea ce formeazã obiectul cãii de atac.
Calea de atac devolutivã, tipicã, fiind apelul, prin intermediul lui se permite o nouã judecatã a cauzei atât sub aspectul problemelor de fapt stabilite de prima instanțã, cât și asupra dezlegãrii date problemelor de drept.
Trebuie subliniat faptul cã totuși caracterul devolutiv al apelului nu este absolut el fiind limitat de douã reguli restrictive exprimate prin adagiile “tantum devolutum quantum appellatum” și “tantum devolutum quantum judicatum”.
Prima regulã constituie o exigențã a principiului disponibilitãții procesuale care se aplicã și în fața instanțelor de control judiciar ordinar și exprimã tocmai ideea cã instanța ierarhic superioarã este limitatã sã cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel quantum appellatum.
Cea de a doua regulă exprimã ideea cã efectele apelului nu se pot rãsfrânge decât numai asupra a ceea ce s-a judecat de cãtre prima instanțã quantum judicatum, aceasta însemnând cã prin intermediul apelului nu se poate lãrgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat.
Prin sentința civilă nr. 2866/2013 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin Primar și R. Națională a Pădurilor Romsilva Direcția Silvică Iași în sensul că au fost obligați pârâții să emită dispoziție prin care să soluționeze notificarea reclamantei înregistrată sub nr. 63/N/06.08.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc B. G. și la Primăria Municipiului Iași sub nr.4781/06.08.2001 pentru terenul din Iași, nr. 16, .. 16 (fostă . V.V.) în suprafață de 50.866mp.
Curtea notează că obiectul apelului îl constituie hotărârea primei instanței pe care apelantul o poate critica, prin cererea de apel, în întregime sau numai cu privire la unele aspecte, art. 478 din Noul Cod de Procedură civilă stabilind limitele efectului devolutiv, determinat de ceea ce s-a judecat la prima instanță.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 479 din Noul Cod de Procedură civilă, instanța de apel va verifica – în limitele cererii de apel – stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Or, plecând de la aceste limite ale efectului devolutiv al apelului se constată că, prin cererea de apel se critică aspecte ce țin de fondul pretențiilor deduse judecății - în condițiile în care tribunalul nu a pronunțat o soluție pe fond – astfel că limitele în care trebuie făcută judecata în calea de atac a apelului sunt circumscrise soluției date de tribunal.
Astfel, instanța de apel este ținută să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate doar prin prisma obligației de a soluționa notificarea, chestiune care nu a fost criticată prin motivele de apel.
Cum textul citat anterior, care acorda efect devolutiv apelului, exprimat in regula tantum devolutum quantum judicatum, consacră ideea ca efectele apelului nu se pot răsfrânge decât numai asupra a ceea ce s-a judecat de catre prima instanta și față de cele mai-sus expuse, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 din Noul Cod de Procedură civilă să respingă apelul formulat de pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr. 2866/2013 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, hotărâre ce va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr. 2866/2013 din 11 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 03 Februarie 2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, G. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. /Tehnoredactat
S.C.A. 2 ex./24 februarie 2014
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./24 februarie 2014
Tribunalul Iași:
- A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Sentința nr. 222/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
