Legea 10/2001. Sentința nr. 222/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 222/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 300/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 684/2014
Ședința publică de la 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: E. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimatul P. Municipiului Iași, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 222 din 27 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Ț. G. în contradictoriu cu pârâtul P. MUNICIPIULUI IAȘI.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția tardivității cererii având în vedere că cererea a fost trimisă la instanță prin plic poștal la data de 30.12.2011, în termen legal, neinteresând data înregistrării cererii la instanță.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin actul de vindere - cumpărare nr. 895/20.04.1911 C. E. M. a cumpărat imobilul situat în Iași . (actual nr. 167) în suprafață de 12.300 mp. C. M. a decedat în anul 1937.
Cu privire la moștenitorii rămași după C. M., instanța a reținut că, deși din certificatul nr. 6289/11.06.1991 emis de Arhivele Naționale rezultă că imobilul figura în proprietatea lui A. M. (soția lui C-tin M.), totuși, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1836/1943 rezultă că G. M. (fiul lui C. M. și autorul reclamantului) moștenise 1/6 din imobilele lăsate de C-tin M..
Potrivit acestui contract G. M. ,,vând de veci și fără nici o rezervă domnului V. P., porțiunea de 1/6 din imobilele situate în Iași . și 169, porțiune ce o am în proprietatea mea prin succesiune de la defunctul meu părinte C. M., imobile ce le stăpânesc în indiviziune cu E. M., N. M., M. M. în calitate de frați, precum și cu succesorii fostelor mele surori’’.
În consecință, din cuprinsul acestui contract rezultă că imobilele lăsate de C-tin M. au fost moștenite în indiviziune de cei cinci copii ai acestuia și de soția sa, fiecare primind câte 1/6. Autorul reclamantului însă, G. M., și-a vândut cota sa indiviză din bunuri încă înainte de preluarea imobilului, astfel încât aceasta nu a mai putut fi preluată de la el. În ce privește celelalte 5/6 din imobile, acestea nu au putut fi moștenite de G. M. în calitate de fiu al lui C. M., căci cele 5/6 au revenit celorlalți comoștenitori, care le-au transmis mai departe propriilor moștenitori. Or reclamantul nu a dovedit în cauză calitatea de moștenitor după frații autorului G. M., ci doar calitatea de moștenitor al lui G. M. după tatăl său C-tin M..
În consecință în mod corect a apreciat P. Municipiului Iași prin dispoziția nr. 1210/21.07.2011 (prin care a fost respinsă notificarea nr. 112/2001) că reclamantul nu a făcut dovada faptului că imobilul solicitat mai era în proprietatea autorului reclamantului G. M. în perioada de referință a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ț. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța a făcut o apreciere incompletă a înscrisurilor depuse la dosar.
Proprietatea defunctului C. M. a fost compusă din trei corpuri de casă situate în Iași .-123 (actual 167,169) dobândite prin contractul de vânzare cumpărare 895 din 20 aprilie 1911 și transcris la nr.1198/1911 și teren.
În anul 1942 M. G., fiul lui C. și A. M. vinde o 1/6 din aceste două corpuri de clădire după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1836/14.08.1942 fără teren. În acest sens la dosar a fost depuse două înscrisuri, respectiv, adresa nr. 3746 din 30 iunie 1993 eliberată de Arhivele Statului și referatul întocmit de Prefectura Județului Iași.
Ca dovadă că terenul a rămas în proprietatea vânzătorului este certificatul nr. 6289/11-06-1991 care arata că proprietar al terenului din . în suprafață de 12.300mp este A. C. M. care nu a fost parte în contractul de vânzare menționat.
Dezbaterea moștenirii și sistarea stării de indiviziune de către cei cinci copiii rămași după defuncții C-tin M. decedat în anul 1937 și A. M. decedată în anul 1940 nu a fost făcută niciodată. Dovada acestui fapt este certificatul nr. 6289 emis la data de 11-06-1991 de Arhivele Statului în care A. M. figurează proprietară a 12.300 mp teren și două clădiri, precum și adresa nr.704/18-04-2008 cu mențiunea "proprietatea moștenitorilor M. C. fără a se specifica și numele defunctei A. M. și numele moștenitorilor.
Cu aceste înscrisuri dovedește faptul că nu a fost dezbătută succesiunea după defuncții M. C-tin și A. și implicit nu a fost transmisă comoștenitorilor asupra terenului și a construcțiilor.
Un alt motiv de nelegalitate este cel privitor la nesoluționarea celui de al doilea capăt de cerere care cuprinde despăgubiri pentru construcțiile preluate de stat fără titlu și demolate.
Luând în considerare cele menționate și dovedite cu înscrisuri consideră că instanța în mod nelegal a respins contestația.
Solicită admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței civile nr. 222/2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Legal citați intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Curtea, notează că, la termenul din data de 28 aprilie 2014, calea de atac a apelului declarată de parte a fost recalificată drept recurs, raportat la dispozițiile art. XII din Legea nr. 202/2010, articol care modifică art. 26 din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care hotărârile pronunțate de prima instanță sunt supuse doar căii de atac a recursului și față de data sesizării instanței de fond – Tribunalul Iași – respectiv data de 30.12.2011.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 alineat (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/ 22.09.2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Pe fondul recursului, Curtea noteză că, prin dispoziția nr. 1210/21.07.2011 emisă de P. Municipiului Iași a fost respinsă notificarea nr. 112/2001 depusă de Ț. T. (decedat în anul 2004, având moștenitor pe Ț. G.) pe considerentul că autorul notificatorului a înstrăinat cota parte indiviză de 1/6 din imobil înainte de 6 martie 1945, iar pentru diferența de 5/6 din imobil, notificatorul nu face dovada calității de mostenitor al foștilor proprietari.
Tribunalul a reținut că acțiunea reclamantului este nefondată, în esență pe aceleași motive.
Ca și situație de fapt, Curtea constată că prin actul de vindere - cumpărare nr. 895/20.04.1911 C. E. M. a cumpărat imobilul situat în Iași . (actual nr. 167) în suprafață de 12.300 mp.
În ceea ce îi privește pe moștenitorii rămași după C. E. M., decedat la 22.03.1937, tribunalul a constatat că, deși imobilul figura, conform certificatul nr. 6289/11.06.1991 emis de Arhivele Naționale, în proprietatea numitei A. M. - soția lui C. M. - totuși, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1836/1943 rezultă că G. M. (decedat la 27.03.1948, fiul lui C. M. și autorul recurentului – reclamant) moștenise 1/6 din imobilele lăsate de C. M..
Ulterior, G. M. a înțeles să înstrăineze partea moștenită, aspect ce rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1836/1943 care prevede că, G. M. „vinde de veci și fără nici o rezervă domnului V. P., porțiunea de 1/6 din imobilele situate în Iași . și 169, porțiune ce o am în proprietatea mea prin succesiune de la defunctul meu părinte C. M., imobile ce le stăpânesc în indiviziune cu E. M., N. M., M. M. în calitate de frați, precum și cu Ș. și T. A. ca succesorii ai fostei mele surori E. A. și Narci M., ca succesoare a fostei mele surori V. M.” (a se vedea filele 70-72 dosar fond, vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1836/1943).
Raportat la cuprinsul acestui contract și la certificatul de moștenitor depus în cauză este corectă reținerea tribunalului potrivit cu care imobilele lăsate de C. M. au fost moștenite - în indiviziune - de soția acestuia, împreună cu cei cinci copii ai acestora, fiecare primind câte 1/6.
În consecință, autorul recurentului-reclamant, numitul G. M., și-a vândut cota sa indiviză din bunurile ce îi reveneau după defunctul C. M. încă înainte de preluarea imobilului la data de 6 martie 1945, astfel că succesibilul său nu mai avea ce bun să solicite în temeiul legii reparatorii.
În ceea ce privește fracțiunea de 5/6 din restul imobilelor anterior evidențiate, acestea nu au putut fi moștenite de G. M. în calitate de fiu al lui C. M., căci cele 5/6 au revenit celorlalți comoștenitori, respectiv frații și surorile defunctului G. M. care le-au transmis, la rândul lor, propriilor succesibili.
În cauza pendinte, reclamantul nu a dovedit calitatea sa de moștenitor după frații autorului său G. M., ci doar calitatea sa de moștenitor al lui G. M. după tatăl acestuia, defunctul C. M..
În respectarea exigențelor dreptului la apărare, recurentului i s-au acordat mai multe termene de judecată, respectiv 28 mai 2014, 23 iunie 2014 și 29 septembrie 2014, pentru a produce dovezi în legătură cu calitatea de moștenitor după cei 5 frați ai defunctului G. M., fără ca acesta să fi depus vreun înscris în acest sens.
Instanța de control judiciar reține că, în procedura de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite o au, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, persoanele fizice sau persoanele juridice care au avut calitatea de proprietari ai bunului imobil la data preluării, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Din dispozițiile legale menționate rezultă că, în privința calității de moștenitor, legea specială nu are dispoziții derogatorii, astfel că și în această procedură se aplică normele de drept comun în materia succesiunii legale sau testamentare.
În calitate de moștenitor legal, succesibilul dobândește nu numai bunurile înscrise în certificatul de moștenitor, dar și vocația de a dobândi bunuri viitoare sau creanțe care ar fi aparținut autorului său. În această ultimă categorie intră și bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Chiar dacă dreptul de a depune notificarea s-a născut în patrimoniul defunctului, acest drept este transmis moștenitorilor, care își pot valorifica vocația succesorală la restituirea imobilului prin depunerea cererii înainte de trecerea termenului înlăuntrul căruia se putea face notificarea, justificându-și astfel calitatea de persoane îndreptățite.
Instanța reține că probatoriile administrate trebuie să fie de natură a dovedi capacitatea și vocația succesorală a notificatorului Ț. T. la moștenirea fraților și surorilor defunctul G. M..
Curtea reține că sarcina probei cu privire la existența calității de mostenitori în ceea ce privește fracțiunea de 5/6 din imobile situate în Iași . și 169 revine recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 1169 C. civ. și implică obligativitatea unei atitudini active în plan procesual în sensul probării pretențiilor, al urmăririi desfășurării și finalizării procesului, în temeiul art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, rolul activ descris de art. 129 alin. (5) vizează intervenția instanței de judecată în scopul aflării adevărului, pentru determinarea stării de fapt și de drept din speță, atunci când este învestită cu situație de fapt ori raporturi juridice complexe, iar probele administrate la propunerea părților sunt vădit insuficiente sau nici nu au fost propuse.
Intervenția instanței în alte împrejurări ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural așadar, cu încurajarea atitudinii culpabile a părții căreia îi revine sarcina probării pretențiilor, cu consecința ruperii echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanței, de natură a defavoriza și prejudicia cealaltă parte în proces.
Dimpotrivă, instanța are obligația, în virtutea art. 129 alin. (2), de a respecta principiul contradictorialității și celelalte principii procesuale, printre care și cel al egalității părților, inclusiv în plan probator, precum și de a veghea la respectarea dispozițiilor legale.
În raport de cele reținute în cuprinsul sentinței recurate, respectiv în prezentele considerente, motivul de nelegalitate privitor la nesoluționarea celui de al doilea capăt de cerere care vizează acordarea de despăgubiri pentru construcțiile preluate de stat fără titlu și demolate apare nefondat.
Prin urmare, date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul formulat de reclamantul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2014 a Tribunalului Iași – Secția I civilă, pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul Ț. G. împotriva sentinței civile nr. 222 din 27 ianuarie 2014 a Tribunalului Iași – Secția I civilă pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 Octombrie 2014.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | Judecător, E. G. |
Grefier, D. G. |
Red. / Tehnoredactat
S.C.A.
2 ex./28 octombrie 2014
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./28 octombrie 2014
Tribunalul Iași: M. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 25/2014. Curtea de Apel IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
