Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 379/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 379/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 379/2015
Ședința publică de la 26 Mai 2015
Completul compus din:
Președinte E. G.
Judecător G. P.
Judecător C. P.
Grefier C. A.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de U. C. împotriva deciziei civile nr. 1181/2014 din 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula și a se depune la dosar concluzii scrise, de către recurent, prin apărător, a amânat pronunțarea pentru azi.
La dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurent.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Împotriva acestei decizii a declarat recurs U. C. pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă recurată a fost admisă excepția tardivității formulării apelului, reținându-se că, în cauză nu s-au încălcat norme privind citarea și comunicarea actelor de procedură.
De asemenea, s-a reținut că cererea de repunere în termenul de declarare a apelului presupune o recunoaștere de către parte a valabilității comunicării sentinței judecătorești, însă prin motivarea apelului, justifică nevalabilitatea actului de procedură al citării și comunicării care ar fi incompatibilă cu dispozițiile art. 103 alin. 2 din Cod procedură.
Față de această motivare arată următoarele: în motivarea apelului a arătat că în cauză au fost încălcate normele privind citarea și comunicarea actelor de procedură, respectiv comunicarea hotărârii la o adresă la care nu mai locuia. În condițiile în care s-ar fi constatat că nu s-au încălcat aceste norme și citarea /comunicarea au fost legale, să admită cererea de repunere în termenul de apel, dat fiind faptul că nu mai locuia din anul 2012 în acel imobil și a fost în imposibilitate reală de a formula acest apel. Termenul acestuia curgând din momentul în care recurentul a luat la cunoștință de cuprinsul hotărârii, respectiv la data de 11.08.2014, data la care a studiat dosarul în Arhiva Judecătoriei lași.
Practic cererea de repunere în termenul de apel fiind subsidiară și urma să fie analizată doar în cazul în care s-ar fi constatat că nu s-au încălcat normele invocate.
Învederează instanței de control judiciar că partea poate invoca mai multe motive care trebuie analizate gradual și funcție de efectele pe care le produce, în condițiile în care s-a constatat că în speță nu s-au încălcat normele menționate, înseamnă că cererea de repunere în termen poate fi analizată.
Nu există temei legal pentru respingerea cererii de repunere în termen invocată în subsidiar, și că nici motivele invocate în apel, nu ar fi incompatibile sau s-ar exclude, de altfel nici instanța de control judiciar nu a motivat în drept soluția pronunțată în acest fel.
Cu privire la încălcarea normelor privind citarea si comunicarea actelor de procedură, instanța de apel în mod greșit a reținut că susținerile recurentului nu pot fi primite, deoarece din actele depuse la dosar, rezultă ca a fost citat legal la domiciliul indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Instanța de apel mai arată în motivare că într-adevăr în anul 2012 recurentul a vândut apartamentul, din .. 59, ., . apare vreo modificare de domiciliu în evidența SPCLEP lași, situație care este imputabilă exclusiv recurentului, și nu se poate prevala de propria culpă în susținerea nelegalei citări.
Instanța nu a analizat susținerile recurentului în raport de probele administrate. A arătat și probat că i-a fost comunicată hotărârea prin afișare la o adresă la care nu mai locuia, dovada acestei situații a făcut-o cu fișele individuale emise lunar de Asociația de proprietari și afișate la parterul clădirii
De asemenea, din procesul verbal încheiat de către agentul procedural în data de 20.01.2014 ( aflat la fila 215 dosar fond), rezulta ca citația pentru termenul din data de 31 ianuarie 2014 a fost afișată pe ușa principala a locuinței destinatarului cu toate că s-a subliniat rubrica d) persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă.
La termenul din data de 31 ianuarie 2014 s-au administrat toate probele și cauza a rămas în pronunțare. Cu toate că s-a menționat în cuprinsul procesului verbal că persoana citată și-a schimbat adresa, instanța nu a luat nicio măsură, mai mult a comunicat hotărârea tot la acea adresă.
Instanța, în virtutea rolului activ trebuia să observe această mențiune făcută de agentul instrumentator pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare, și să dispună citarea și comunicarea actelor de procedură prin publicitate, modalitate prevăzută de lege în asemenea situații.
Această mențiune făcută de agentul procedural nici nu a făcut obiectul analizei, nu a fost pusă în discuția părților pentru a se respecta principiile fundamentale ale procesului civil. Hotărârea a fost comunicată cu încălcarea acestor principii.
De asemenea, ea a fost comunicată prin afișare însă din procesul verbal încheiat de agentul procedural nu rezultă că afișarea s-a făcut pe ușa apartamentului nr. 7, fiindcă dacă s-ar fi afișat hotărârea judecătorească pe ușa apartamentului nr. 7, sigur actualul proprietar ar fi reacționat, fie refuză afișarea, fie n-ar fi înștiințat, mai ales că agentul pentru termenul din data de 31 ianuarie 2014, a constatat că destinatarul și-a schimbat adresa bifând rubrica d).
Conform dispozițiilor art. 89 si 92 alin. 3 Cod procedură civilă înmânarea actelor de procedură se face personal celui citat; iar în cazul clădirilor compuse din mai multe apartamente, daca nu este indicata camera sau apartamentul în care locuiește destinatarul agentul va înmâna citația persoanelor din familie sau cu care locuiește, iar conform disp. alin. 4 din aceiași text în cazul în care persoanele arătate nu voiesc să primească citația sau sunt lipsa, agentul va afișa citația pe locuința celui citat, iar dacă nu are indicația apartamentului sau camerei de locuit, pe ușa principală a clădirii, încheind, de asemenea, proces- verbal despre toate acestea.
Procedura comunicării actelor de procedură este o instituție fundamentată a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității, iar nerespectarea acestor principii duce la anularea actului.
Pe dovada de comunicare a hotărârii fiind făcută mențiunea că hotărârea a fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nicio persoană de la punctul 1 nu a fost găsita. Aceasta mentiune„USA PRINCIPALA A LOCUINȚEI" nu indică exact locul/ afișării sentinței civile, încălcându-i-se astfel art. 100 afin.1 pct. 2) si 7) Cod procedură civilă, fapt ce atrage nulitatea actului conform alin. 3 al aceluiași text de lege.
Simpla mențiune făcută în procesul verbal de îndeplinire a comunicării, ca hotărârea a fost afișată pe usa locuinței fara a se arata și apartamentul, face ca în cazul imobilelor împărțite pe apartamente, procedura de comunicare sa fie nulă, deoarece nu se poate verifica daca afișarea s-a făcut pe ușa principală a locuinței proprii; a apartamentului în care locuiește partea sau pe ușa principală a blocului.
Regulile referitoare la comunicarea actelor de procedură sunt de strictă interpretare, iar îndeplinirea procedurii nu poate fi dedusă din acte sau fapte extrinseci; Decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dosar nr. 185/R/2010.
Daca s-ar admite că domiciliul la care trebuia să fie citat este cel arătat de reclamantă-în cererea de chemare în judecată, în speță au fost încălcate normele privind citarea și comunicarea actelor de procedură mai sus menționate.
Apreciază că domiciliul la care trebuia să fie citat era cel din actul juridic anulat și nu cel menționat de reclamantă. Conform dispozițiilor legale în materie de citare se impune citarea pârtilor la domiciliul faptic, unde partea locuiește efectiv și poate lua la cunoștință despre actele de procedură, citarea sa și comunicarea sentinței.
Rolul citării este de încunoștiințare a celui citat pentru a se prezenta în instanță
și a-și formula apărări și nu doar unul formal, nefiind limitat la domiciliul din buletin.
Legiuitorul a urmărit prin citare respectarea drepturilor procesuale a fiecărei părți implicate în proces.
Consideră că s-au încălcat aceste principiu în sensul că instanța nu a pus în discuție faptul că recurentul și-a schimbat adresa, nu a dispus citarea și comunicarea actelor de procedură, respectiv hotărârea prin publicitate și nu l-a citat și la adresa din actul juridic anulat, desi reclamanta cunoștea că locuiește în .> Procedura de citare și comunicare prin publicitate trebuia pusă în discuția pârtilor la termenul din data de 31 ianuarie 2014 după ce agentul a menționat că destinatarul și-a schimbat adresa, modalitate de citare atunci când nu se cunoaște noua adresă.
Această procedură de citare prin publicitate asigură respectarea drepturilor procesuale iar dacă s-ar fi uzat și de această modalitate, abia atunci nu ar mai fi avut dreptul să invoce nelegala citare. Hotărârea instanței de fond este dată pe un viciu de procedura și comunicată sub acest viciu. Legiuitorul în dispozițiile art. 95 Cod procedură civilă s-a referit la domiciliul faptic-real necunoscut de reclamant și nu cel legal care poate fi cunoscut cu ajutorul organelor instituționale.
Intimata reclamanta a precizat prin întâmpinarea depusă în apel că anterior promovării acțiunii a făcut verificări oficiale, însă la dosar nu se află înscrisuri din care să rezulte aceste susțineri. Consideră că din rea credință nu a trecut și domiciliul familiei sale din . actul juridic la care putea fi citat și încunoștiințat despre existenta acestui litigiu. Nu se poate reține reaua credință a recurentului și nici intenția sa de a înșela vigilența instanței, deoarece are interes să se apere în acest dosar. Mai ales că reclamanta a solicitat repunerea părților în situația anterioară, cu consecința restituirii prețului, sumă care la acest moment nu este de neglijat.
Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a sesizat neregularitățile din procedura de citare, mai ales că la termenul din data de 31 ianuarie 2014, a fost citat cu mențiunea personal la interogatoriu. Aceasta retine lipsa recurentului ca fiind o recunoaștere deplina, în condițiile în care agentul instrumentator a menționat pe procesul verbal că persoana citată și-a schimbat adresa, iar recurentul nu a avut efectiv cunoștință despre acest termen și despre existenta procesului.
Nici instanța de apel nu a verificat aceste susțineri cu toate că recurentul le-a invocat atât oral cât și prin concluziile scrise. Aceasta s-a limitat doar la susținerile intimatei, concluzionând că nu au fost încălcate normele invocate, admițând excepția și respingând apelul ca tardiv.
Instanța de apel în mod greșit a reținut că nu a produs dovezi, că ar fi locuit pe perioada procesului în ., jud. Iași, deși este proprietar pe bunurile imobile, obiect al contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.2453/03.10.2007 la BNP Murarasu C. E., părinții recurentului, în calitate de vânzători și-au rezervat dreptul de uzufruct.
De asemenea, instanța-de apel concluzionează că prin nicio probă administrată în cauza nu a demonstrat că a locuit la o altă adresă decât cea indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Și această motivare este total greșită fiindcă locuința din ., jud. Iași, este efectiv locuința familiei sale iar părinții săi nu i-au interzis să locuiască acolo. Dreptul de abitație aparține atât titularului dreptului cât și familiei sale, recurentul fiind membru al familiei; Daca l-ar fi citat și la adresa din actul juridic anulat ar fi cunoscut de acest proces, fiindcă aceasta este locuința familiei sale, iar în satul Bosia este cunoscut și implicat în activitățile comunității.
Locuința efectivă este aceea în care persoana locuiește în mod îndelungat și este cunoscută de comunitate.
Reclamanta cunoștea că recurentul provine din satul Bosia, corn. Ungheni jud. Iași iar cu rea-credintă a indicat instanței o adresă la care nu mai locuia, fiindcă numai așa putea să obțină o hotărâre executorie fără niciun impediment din partea recurentului.
În ce privește cererea de repunere în termen în mod greșit instanța de apel a reținut că nu s-a evidențiat vreo situație care să poată fi apreciată ca fiind o împrejurare mai presus de voința sa, care să justifice promovarea căii de atac, în afara termenului prescris de lege.
A formulat o astfel de cerere arătând că a fost împiedicat să formuleze apelul deoarece nu locuia la adresa indicată de reclamantă, împrejurare care i-a adus o vătămare, punându-l în imposibilitatea de a cunoaște cuprinsul hotărârii, arătând că termenul de 15 zile curge din momentul în care a studiat dosarul în Arhiva Judecătoriei lași, în data de 11.08.2014. Acesta a fost considerentul pentru care a formulat cererea de repunere în termen.
Examinând criticile formulate în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat.
Criticile vizând modalitatea în care instanța de apel a înțeles să motiveze respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului nu pot fi primite.
În acest sens, Curtea reține că prin cererea de apel recurentul a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, cerere pe care, în mod corect, instanța de apel a soluționat-o cu prioritate, raportat la efectele acestei instituții cu privire la aplicarea sau nu a sancțiunii decăderii exercitării căii de atac a apelului.
Astfel, potrivit art. 103 al. 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Potrivit alin.2 al art. 103 în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Faptul că recurentul a invocat ca și motiv de repunere în termen neîndeplinirea corectă a procedurii de comunicare a hotărârii supuse apelului, nu echivalează cu o împrejurare mai presus de voința sa. Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a argumentat că în realitate, apelantul invocând neregularitatea actului procedural de comunicare a hotărârii, dispozițiile art. 103 alin.2 nu sunt incidente, iar cererea de repunere în termenul de declarare a apelului se impunea a fi respinsă.
Nici criticile vizând greșita respingere a apelului ca tardiv nu sunt fondate.
Susținerile recurentului referitoare la modalitatea de realizare a procedurii de citare în fața instanței de fond, nu se impun a fi analizate deoarece tribunalul a respins apelul ca tardiv astfel că ceea ce se va examina este modalitatea de comunicare a hotărârii supuse apelului.
În acest sens, Curtea notează că sentința civilă care a format obiectul apelului a fost comunicată recurentului la 16.05.2014 la adresa din Iași, .. 59, ., ., prin afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, procesul verbal de înmânare a hotărârii îndeplinind toate cerințele impuse de art. 100 Cod procedură civilă.
Așa fiind, susținerile recurentului în sensul că nu s-a indicat locul citării nu sunt reale.
Apărarea recurentului în sensul că, în realitate locuiește la o altă adresă decât cea indicată de reclamantă în cursul procesului desfășurat în fața instanței de fond, în mod corect nu a fost avută în vedere de către instanța de apel.
În acest sens, Curtea reține că, din cartea de identitate a recurentului depusă la fila 85 apel, rezultă că adresa de domiciliul este cea la care s-a făcut comunicarea hotărârii, aceasta reprezentând și domiciliul fiscal al recurentului.
În recurs s-au depus înscrisuri de ambele părți sub aspectul dovedirii domiciliului recurentului.
Comparând înscrisurile depuse de părți, Curtea constată că relevant sub aspectul dedus judecății este contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la 4 august 2014 în care recurentul, în calitate de vânzător, și-a indicat domiciliul la aceeași adresă la care s-a făcut comunicarea hotărârii apelate.
Atâta timp cât recurentul figurează în actele publice și în evidențele instituțiilor publice cu adresa din Iași, . să existe vreo modificare în evidențele S.P.C.L.E.P., susținerile recurentului că în realitate domiciliul său s-ar afla în ., în mod corect nu au fost avute în vedere de instanța de apel.
Constatările instanței de apel și a instanței de recurs sub acest aspect sunt confirmate și de actul invocat de recurent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 3.10.2007 care atestă că recurentul, are calitatea de cumpărător al imobilului situat în . dar cumpărătorii și-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului recurentul urmând să intre în stăpânirea de fapt a acestuia la momentul încetării din viață a cumpărătorului.
Curtea notează că declarațiile extrajudiciare, copiile de pe citațiile emise în alte dosare nu sunt de natură a dovedi că domiciliul recurentului este altul decât cel la care s-a făcut comunicarea hotărârii.
D. consecință, Curtea constată că tribunalul, printr-o corectă aplicare a dispozițiilor art. 100, 98, 90 alin.2 și 103 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca tardiv apelul, soluție ce va fi menținută prin respingerea recursului.
În temeiul art. 18 și 19 din OUG nr. 51/2008 recurentul va fi obligat să restituie statului contravaloarea ajutorului public de care a beneficiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de U. C. împotriva deciziei civile nr. 1181/2014 din 22.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă pe Urscu C. să plătească statului suma de 3865,97 lei, reprezentând ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de care a beneficiat recurentul în calea de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26.05.2015.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, C. P. |
Grefier, C. A. |
Red GE
Tehnored AC
2 ex./24.06.2015
Tribunalul Iași: P. T.
A. M. C.
| ← Strămutare. Sentința nr. 63/2015. Curtea de Apel IAŞI | Acţiune în constatare. Sentința nr. 2780/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
