Reziliere contract. Decizia nr. 620/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 620/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 620/2015
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător V. O.
Judecător G. P.
Grefier A. H.
La ordine fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de R. Națională a Pădurilor – „Romsilva”, prin Direcția Silvică Iași împotriva deciziei civile nr. 577/2015 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, intimat fiind Ș. G. de F., având ca obiect reziliere contract – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură concluzii scrise formulate de recurenta R. Națională a Pădurilor – „Romsilva”, prin Direcția Silvică Iași.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și văzând dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 30.09.2011, reclamantul Ș. G. de F., prin reprezentant legal a chemat în judecată pârâta R. Națională a Pădurilor, Direcția Silvică Iași pentru a se dispune:
- rezilierea contractului de prestare de servicii silvice încheiat de părți pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de pârâtă;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 160.000 lei valoarea prejudiciului creat, constând în contravaloarea lemnului afectat de molimă, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că în calitate de proprietar al suprafeței de 883,92 ha pădure, a încredințat paza pârâtei împotriva tăierilor ilegale, distrugerii, degradării vegetației forestiere și pășunatului, care conform clauzei 8 din contractul încheiat s-a obligat să efectueze controale silvice de fond, predată prin proces verbal în luna iulie 2007. Susține reclamantul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu diligența unui bun proprietar, dând dovadă de totală neglijență. Se precizează că prejudiciul constă în contravaloarea a 2000 m.c. de lemn de molid și eventuale cheltuieli de tratare a restului de arboret de molid.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 969,1020,1021,1073,1075,1080 și 1082 cod civil de la 1864. Reclamantul a completat acțiunea cu alte capete de cerere la termenul din 28.11.2011, a explicitat cuantumul prejudiciului sub rezerva majorării, cerând obligarea pârâtei la: 1976,29 lei contravaloare masă lemnoasă furată, a contravalorii celei doborâte, degradate și aducerea în stare de masiv a suprafețelor defrișate și plantate.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea capătului de acțiune prin care s-a cerut rezilierea, ce a rămas fără obiect deoarece contractul de prestări servicii de pază a pădurii nr. 1375/10.02.2010 s-a reziliat la 1.10.2011 prin convenția părților. S-a susținut că prejudiciul nu este real, pentru contravaloarea volumului de 13,365 m.c. provenit din tăieri nelegale a intervenit compensația legală conform art. 1144 Cod civil și art. 1616 și 1617 din noul Cod civil.
Invocă pârâta un alt litigiu pe rolul instanțelor, dosar nr. 15._ în care reclamantul-pârât în acea cauză îi datorează 57.045,68 lei reprezentând contravaloare servicii de pază neachitate.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual în care s-a stabilit competența materială a instanței de judecată, fiind soluționată în primă instanță prin sentința civilă nr._/20.11.2014 de Judecătoria Iași, în sensul că a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu pârâta la data de 10.02.2010, în baza precizărilor scrise, depuse de acesta la termenul din data de 16 noiembrie 2012 ( fila 40 volum I), a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantul Ș. G. DE F. în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor Romsilva, Direcția Silvică Iași, J_ ,CUI RO_ prin director inginer C. P., cu sediul social în Iași, ..2, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea contravalorii masei de lemn sustrase, astfel cum a fost solicitată de reclamant, în cuantum de 1976,29 lei, a obligat pârâta la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii, în favoarea reclamantului, a respins ca neîntemeiate toate celelalte solicitări referitoare la acoperirea prejudiciilor ocazionate de nerespectarea obligațiilor născute prin contract, a stabilit onorariul definitiv expert Clinovschi F., având sediul profesional în Suceava, ., la suma de 7500 lei, din care a constatat achitată suma de 2500 lei și a pus în sarcina reclamantului diferența de 5000 lei, achitată în contul expertului, a admis în parte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant și a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlul de onorariu avocat, conform chitanței nr.157/5.11.2013, 570 lei taxă de timbru proporțională cu valoarea pretențiilor admise ( calculată potrivit regulilor de la data achitării taxei de timbru), precum și 352,5 lei valoare proporțională din onorariul expertului,în total la plata către reclamant a sumei de 1595,5 lei. De asemenea, a luat act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea, judecătoria a stabilit situația de fapt și a motivat în drept:
Forma de răspundere juridică invocată de reclamant a fost cea a răspunderii contractuale, prin prisma neîndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor asumate prin intermediul contractului de prestări servicii din anul 2010.
1. Cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului, instanța de fond a notat manifestarea neechivocă de voință ( în raport de care nu a existat nici un fel de opoziție din partea pârâtei), de renunțare la judecarea acestei solicitări și va da eficiență plenară acestei manifestări de voință, realizată în forma cerută de lege ( art. 246 VCPC), luând act de renunțarea la judecată în privința capătului de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări servicii, încheiat cu pârâta, la data de 10.02.2010, în baza precizărilor scrise, depuse de acesta la termenul din data de 16 noiembrie 2012 ( fila 40 volum I).
2. S-a notat faptul că între părți a fost încheiat un contract de prestări servicii la data de 10.02.2010, al cărui obiect a fost reprezentat de prestarea serviciului silvic de asigurare a pazei fondului forestier aparținând beneficiarului, pentru suprafața de 882,39 ha, aflate în posesia reclamantului, conform procesului verbal de punere în posesie 4448/16.07. 2007. Părțile au negociat și o valoare a contractului, fixând ca termen limită de derulare data de 31 decembrie 2010. În capitolul destinat obligațiilor părților ( art. 8), prestatorul s-a obligat să asigure, prin personal silvic de specialitate, paza pădurii împotriva tăierilor ilegale, distrugerii, degradării vegetației forestiere și pășunatului; să despăgubească reclamantul pentru tăierile ilegale de arbori, în cazul în care făptuitorii nu sunt cunoscuți, să efectueze anual, cel puțin două inspecții de fond ( primăvara și toamna) pentru a constata pagubele produse. Proprietarului îi va fi comunicată în scris data începerii inspecției, pentru desemnarea unui reprezentant; un exemplar din actul de inspecție va fi transmis proprietarului, în termen de 10 zile de la finalizarea acestuia.
Actul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți, îndeplinind condițiile pentru asimilarea lui corespunzătoare unui contract legal încheiat între părțile contractante, act ce beneficiază conform art.969 VCC de putere de lege între părți.
La data de 13 iulie 2010, părțile au semnat un act adițional, prin care au stabilit contravaloarea serviciului de evaluare masă lemnoasă destinată exploatării, în valoare de 5 mii mc.
Contractul și-a produs efectele până la denunțarea sa unilaterală de către reclamant, la data de 1.10.2011(cu efect retroactiv), stabilit prin acordul din data de 26.10.2011 ( fila 21 volum I).
Ca urmare a încetării derulării contractului de la data de 1 octombrie 2011, terenul a fost predat pe bază de proces verbal 2686/27.10.2011 de OS H. către Ocolul Silvic Fălticeni( fila 22 volum I). S-a subliniat că predarea primirea s-a efectuat prin parcurgerea suprafeței menționate, cu un control de fond efectuate de ITSRV Suceava, conform prevederilor legale în vigoare; au fost transmise de Ocolul Silvic H. evidența lucrărilor silvice efectuate, documentațiile ce țin de fondul forestier.
Procesul verbal de primire a pădurii de către Ocolul Silvic Fălticeni a fost însoțit de actele de control parțial întocmite de reprezentanții ITSRV la data de 31.10.201 (filele 25-32 volum I) și nota de inspecție ce sintetizează aspectele descrise în nota de control în care s-a subliniat că DS Iași are obligația de a presta, contra cost și alte servicii silvice decât paza pădurii (oferindu-se drept exemplu punerea în valoare a masei lemnoase pentru care a și existat un contract semnat de părți); cu referire la suprafețele de pădure în care se regăsește molidul ,pur sau în amestec cu foioase, s-a stabilit că acestea însumează 200,7 ha pe raza tuturor celor 4 cantoane. Conform unui raport din iunie 2010, OS H. semnalează DS Iași prezența unor focare de gândaci de scoarță ( 300 arbori pe o suprafață de 64,5 ha), iar în 2011 pădurarii semnalează atacuri de ipidae în UA 67A și UA 84A, în actele de inspecție făcându-se precizări cu privire la numărul arborilor infestați și locul în care se găsesc aceștia; s-a apreciat că la momentul realizării notei de control problema atacurilor de ipidae nu este una deosebită și s-a recomandat, cu titlu preventiv inventarierea arborilor, pentru a se putea estima corect gradul de infestare și a se stabili modul de combatere pentru anul 2012. S-a mai subliniat că volumele de arbori extrase sunt sub nivelul prevederilor planului decenal a lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui, subliniindu-se că a fost extras doar molidul, deși în compoziția pădurii există și foioase. Mai mult, în decursul timpului, neefectuându-se lucrări de punere în valoare și extragere a produselor accidentale, s-a ajuns ca în prezent pe teren să se găsească arbori din specia plop tremurător rupți de la diferite înălțimi, doborâți, aplecați, în unele cazuri masa lemnoasă aflându-se în teren, în altele nu. Aceste aspecte au fost semnalate în ua 70C, 71D și 56E.
Referitor la lucrările de cultură și refacere a pădurii, s-a apreciat că Direcția Silvică Iași nu a acordat atenție acestui aspect și lucrărilor de conducere, spre reușita definitivă a plantațiilor existente. Nu s-a putut realiza o evaluare corectă a stării de fapt din teren, fiind imposibil de penetrat în interiorul plantațiilor.
Toate actele de control parțial din octombrie 2011 au fost semnate de reclamant prin împuternicit.
În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul are calitatea de proprietar al unei suprafețe de 882,39 ha teren împădurit, situat pe raza comunei Deleni județul Iași. Potrivit susținerilor părților, începând cu anul 2008, reclamantul a încredințat administrarea și paza acestei suprafețe de pădure pârâtei pe bază de contracte anual încheiate. La dosar au fost atașat contractul încheiat în 2010, fiind solicitată antrenarea răspunderii contractuale pentru prejudiciile ocazionate de nerespectarea corespunzătoare a obligațiilor asumate.
Din cercetarea clauzelor contractuale ( în special a art.8 contractul din 2010 de prestări servicii), se poate desprinde concluzia potrivit căreia obiectul acestuia a fost reprezentat de „paza pădurii”. Din definiția DEX a substantivului „pază” rezultă că aceasta echivalează cu: „acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea, strajă, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri, îngrijire, băgare de seamă”.
Rezultă că înțelesul prim al acestei noțiuni este acela de supraveghere prin asigurarea continuității unei stări de veghe asupra unui obiectiv, în acest caz, pădurea reclamantului. Noțiunea de pază în sine nu include și noțiunea de identificare a dăunătorilor reprezentați de exemplu de insecte, o atare interpretare extinzând atribuțiile unui paznic, la cele de administrator efectiv. Ori, astfel cum se poate observa, pentru orice alte servicii silvice, părțile ar fi putut și ar fi trebuit să încheie acorduri separate, aspect care s-a și întâmplat în cadrul actului adițional 1375/10.02.2010 convenindu-se extinderea obiectului acestui contract de pază și la servicii de evaluarea masei lemnoase destinată exploatării.
Interpretarea corectă a clauzelor contractuale trebuie subsumată însă voinței reale a părților, simpla mențiune a unui singur obiect nefiind întotdeauna restrictivă de interpretare. Astfel, instanța de fond a menționat că nu poate să nu observe că însuși reprezentanții pârâtei au semnalat în iunie 2010 existența unui atac al gândacilor de scoarță, aspect ce trebuie să conducă la concluzia corectă a înțelegerii obligației de pază în sens larg. Cu toate acestea, s-a menționat că această obligație nu trebuie extinsă nejustificat, fără nici un fel de bază factuală a acțiunilor, efectiv admise a fi efectuate, de Ocolul Silvic H. și Direcția Silvică Iași.
I.T.R.S.V. - Suceava a atras atenția pârâtei asupra lipsei unui contract de servicii silvice complete care să includă, contra cost, servicii silvice de administrate a fondului forestier, nu doar de pază, mai ales în condițiile în care, în concret, pârâta a prestat pentru reclamant și servicii de autorizare a exploatării masei lemnoase. Ca urmare a constatării chiar și de către reclamant a faptului că nu beneficiază în mod faptic de aceste servicii intervine și intenția acestuia de reziliere a contractului și încheiere a unui nou act, de această dată cu Ocolul Silvic Fălticeni, căruia i se și predă pădurea, în baza actelor anterior descrise în amănunt( proces verbal de predare 27.10.2011 primire însoțit de nota de control 31.10.2011).
Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic:„ (…) b) să asigure paza și integritatea fondului forestier; c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii; d) să realizeze lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor; e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor; În cazul administrării pădurilor prin ocoale silvice autorizate, obligațiile prevăzute la alin. (2) aparțin acestora ( art. 17 Codul silvic)”.
Rezultă din textul anterior citat că în concepția legiuitorului însăși obligația de pază și securitate este diferită de îngrijirea, conducerea arboretelui, prevenirea și combaterea dăunătorilor și numai în cazul unui contract complet de administrare, cu includerea punctuală a acestor obligații se poate vorbi de transferul lor în sarcina ocolului silvic.
Reclamantul a beneficiat efectiv în perioada de referință 10.02.2010 – 01.10.2011 de servicii de pază, de exploatare masă lemnoasă și o inspecție incompletă referitoare la starea de sănătate a arborilor ( prin semnalarea de către pădurari a unui număr de arbori infestați).
Conform art.10 din Codul silvic, sunt obligatorii administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice, cu excepția celor incluse în bazele experimentale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice "M. D.", prevăzute la art. 76, care se administrează de acesta. Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice.
Modul de gestionare a fondului forestier național se reglementează prin amenajamente silvice. Amenajamentele silvice se elaborează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de producție și/sau de protecție, cu respectarea normelor tehnice de amenajare. Perioada de valabilitate a amenajamentului silvic este de 10 ani, cu excepția amenajamentelor întocmite pentru pădurile de plop, salcie și alte specii repede crescătoare, la care perioada de valabilitate este de 5 sau de 10 ani. Elaborarea amenajamentelor silvice se face în concordanță cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. Reconstrucția ecologică, regenerarea și îngrijirea pădurilor se realizează în concordanță cu prevederile amenajamentelor silvice și/sau ale studiilor de specialitate, studii fundamentate în conformitate cu normele tehnice specifice. La regenerarea pădurilor se aplică regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului și a ecofondului, realizarea de arborete de calitate superioară, precum și exercitarea cu continuitate de către acestea a funcțiilor de protecție ( art. 28).
Tăierile rase sunt admise numai în arboretele de molid, pin, salcâm, plop, salcie și în zăvoaie, precum și în cazul substituirii ori refacerii unor arborete în care nu este posibilă aplicarea altor tratamente ( art. 29 Cod silvic).
În situația apariției de produse accidentale, mărimea parchetului este determinată de mărimea suprafeței pe care s-a manifestat factorul dăunător și de modul de intervenție pentru înlăturarea efectelor generate de acesta.
Lucrările de reîmpădurire și de completare a regenerărilor naturale se execută în termen de cel mult două sezoane de vegetație de la tăierea unică sau definitivă. Regenerarea se consideră încheiată la realizarea stării de masiv ( art. 30).
Paza pădurii este reglementată de art. 51 și urm Codul silvic: Proprietarii de păduri sunt obligați să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a pășunatului și a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condițiile legii. În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, în constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice.
Supravegherea stării de sănătate a pădurilor și stabilirea lucrărilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și a dăunătorilor se realizează prin serviciul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Ocoalele silvice realizează lucrările de depistare și prognoză a atacurilor bolilor și dăunătorilor pădurii, în conformitate cu normele tehnice privind protecția pădurilor împotriva bolilor și dăunătorilor. Lucrările de combatere a bolilor și dăunătorilor pădurilor, indiferent de forma de proprietate, se realizează în mod unitar sub coordonarea serviciului prevăzut la art. 55.
Din interpretarea sistematică a textelor de lege descrise, instanța de fond a reținut că deși lucrările de pază, protecție, asigurare integritate și sănătate pădure se pot realiza prin serviciul de specialitate din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, acest lucru nu înseamnă automat, preluarea obligației realizării acestora, în lipsa unor contracte de administrare.
S-a apreciat că revenea reclamantului obligația încheierii unui contract de administrare completă, care să includă toate tipurile de servicii silvice, necesare gestionării corespunzătoare a unui fond forestier, cu atât mai mult cu cât, potrivit anexei 1 a Codului Silvic, în sfera noțiunii de administrare a pădurii sunt incluse servicii silvice complete, plecând de la cel de pază, incluzând întreținerea drumurilor, întocmirea de amenajamente silvice, autorizare exploatare masă lemnoasă.
Instanța de fond a analizat în ce măsură caracterul incomplet al serviciilor se datorează atitudinii pârâtei din prezenta cauză sau neîndeplinirii obligațiilor de către reclamant. Acestuia din urmă, legea îi fixează o obligație legală de administrare a pădurii, prin încheierea de contracte vizând servicii silvice complete cu unicele autorități autorizate. Contractul negociat și semnat de reclamant este extrem de sumar în descrierea obligațiilor ce aparțin pârâtei, limitându-le, din punct de vedere textual la o obligație de pază.
În acest context, instanța de fond a reținut că se poate constata existența unei culpe comune în privința neinițierii unor negocieri pentru asigurarea unei administrări complete și neoferirea de servicii complete, de cealaltă parte, de către ocolul silvic contactat.
Este adevărat, astfel cum s-a subliniat anterior, că între părți au mai existat și alte servicii silvice – exploatare masă lemnoasă, pentru care au fost încheiate acte adiționale, astfel încât răspunderea pârâtei în îndeplinirea obligațiilor asumate va fi realizată prin prisma acestor baze convenționale.
Cercetând punctual solicitările reclamantului, instanța de fond a reținut că în privința solicitării reclamantului de a beneficia de suma de 1976,29 lei cu titlul de contravaloare a masei de lemn sustrase, între părți a mai existat un litigiu, ce a făcut obiectul dosarului_/245/2012, în care a fost analizată aceeași problematică, stabilindu-se în primă instanță faptul că reclamantului îi revine doar jumătate din această sumă, ca urmare a acordului relevat de adresele nr.197/09.01.2012 și nr.1337/14.02.2012.
În prima dintre ele, pârâta din prezenta acțiune a arătat: „contravaloarea tăierilor în delict constatate cu ocazia predării-primirii terenului este de 1976,29 lei, iar 50% din această sumă s-a virat în fondul de conservare și regenerare conform Codului Silvic, diferența de 968,14 lei urmând a fi dedusă din suma pe care o datorați Direcției”. Conform art.33 alin.2 lit. e din Codul Silvic, Fondul de conservare și regenerare a pădurilor prevăzut la alin. (1) se constituie din următoarele resurse: 50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată. Prin urmare, pârâtului-reclamant i se cuvine doar jumătate din suma pretinsă, iar reclamanta-pârât va fi obligată să plătească această sumă, în condițiile în care a renunțat la judecata cererii sale, instanța neputând proceda la constatarea compensației. Cu toate acestea, prin decizia pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 24 aprilie 2014, instanța de control judiciar a respins în totalitate cererea reconvențională și a constatat intervenită compensația, admițând recursul declarat de R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași.
Instanța de fond a reținut cu putere de lucru judecat statuările din sentința și decizia enunțate, având în vedere că pârâta a arătat că nu înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat. Mai mult, la reținerea cu putere de lucru judecat a acestui aspect a fost avută în vedere și maniera de evaluare a cuantumului, global, fără formularea unor capete de cerere independente și particularizarea lor ulterioară. Pe cale de consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată solicitarea de acordare, în prezentul litigiu a aceleiași sume de 1976,29 lei cu titlul de contravaloare a masei de lemn sustrase.
Referitor la concluziile raportului de expertiză, instanța de fond a reținut următoarele aspecte: arboretele de pe proprietatea reclamantului a fost analizat din perspectiva aplicării a trei categorii de lucrări: pază, protecție și aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui și a tratamentelor silvice.
Referitor la paza pădurii, expertul a consemnat încheierea efectivă a contractului de prestări servicii.
Referitor la paza pădurii, principala problemă constatată la data efectuării cercetării este atacul gândacilor de scoarță, efectuat gradual, cu precizarea realizată că atunci când atacul e foarte puternic, înmulțirea insectelor este exponențială, producându-se în 2012-2013 cu o viteză uimitoare indiferent de măsurile de prevenire și combatere. S-a mai subliniat în repetate rânduri faptul că sunt în derulare lucrări de cercetare care au demonstrat că scoaterea molidului în afara arealului său natural (astfel cum este cazul și în prezenta acțiune) este de natură a conduce la afectarea ireversibilă a acestor tipuri de păduri de atacul gândacilor de scoarță, indiferent de tratamentul aplicat ( fila 93 volum I). Unica soluție identificată în prezent este extragerea imediată a tuturor arborilor afectați.
Referitor la atacul insectelor, expertul subliniază caracterul extrem de redus al acestuia, la nivelul anilor 2010-2011, când contractul de prestări servicii pază era activat între părțile prezentului litigiu.
Astfel, numărul arborilor infestați ( cu privire la care au fost semnalate de Ocolul Silvic H. aspecte Direcția Silvică Iași variază de la 28 arbori la 82. Au fost inventariați 297 arbori, pe o suprafață de 64,5 ha, acest atac fiind calificat de expert ca fiind unul de „slabă intensitate” ( sub 1% din arborii pe picior investigați). Arborii infestați sunt reduși din punct de vedere numeric și au permis extragerea lor aproape în totalitate, prin aplicarea lucrărilor de rărituri prevăzute în amenajamentele silvice, aspect confirmat de nota de control din 31.10.2011, încheiată de ITSRV cu ocazia predării terenului către OS Fălticeni. Mai mult, aplicarea acestei metode s-a dovedit eficientă ,în luna octombrie 2011 ( după rezilierea contractului) o echipă mixtă delegați ITSRV Suceava și ICAS Câmpulung Moldovenesc constatând doar un număr de 13 arbori infestați în ua 67A și dispersat, arbori atacați pe picior. Ori, astfel cum concluzionează expertul, în suprafețele ocupate de molid atacul masiv al gândacilor de scoarță s-a produs în a doua jumătate a anului 2012 și în decursul anului 2013.
Și în supliment s-a subliniat încă o dată că toate pădurile de molid plantate în afara arealului natural au fost exploatate, iar atacul gândacilor de scoarță nu este cauzat de o proastă administrare a pădurilor de către oricare ocol silvic. Concluzia este susținută de o vastă argumentație a expertului.
Referitor la degradarea lemnului uscat în urma atacului gândacilor de scoarță și imposibilitatea de exploatare, s-au reținut concluziile expertului potrivit cărora, cu excepția pierderii de apă ca urmare a trecerii unui interval de timp de câteva luni, între momentul uscării ca urmare a atacului insectelor și cel al recoltării, o degradare semnificativă a lemnului nu a fost identificată. Proprietățile nu au fost afectate, principala modificare fiind albăstrirea alburnului lemnului și prezența în stadiu incipient a unei ciuperci. Aceasta din urmă nu este una agresivă, în primul an nu afectează lemnul și este primul ocupant pe arbori cu scoarța parțial uscată sau uscată. Ea se comportă ca un concurent principal în primul an cu gândacii de scoarță, iar în cei subsecvenți cu ciupercile foarte agresive, care nu au fost identificate. Prezența acestei ciuperci a fost apreciată de expert ca „utilă” reducând atacul altor specii agresive sau mai dăunătoare. S-a subliniat că aceste plantații de molid scos în afara arealului natural au fost create special pentru producția de lemn pentru celuloză, astfel încât lemnul provenit din exploatare poate fi utilizat în totalitate pentru scopul pentru care a fost obținut.
Referitor la aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere arborete, s-a reținut de către expert că în perioada 2007-2009 a existat o colaborare tehnică remarcabilă între cadrele OS H.. Și în perioada de derulare a contractului de prestări servicii de care se prevalează reclamantul, principala activitate tehnică, atestată de cercetarea la fața locului, a fost punerea în valoare a masei lemnoase destinată exploatării, adică marcarea arborilor, verificarea și întocmirea actelor de punere în valoare, autorizarea și predarea spre exploatare și efectuarea controalelor exploatării și reprimirea parchetelor.
Mai mult, s-a arătat că Biroul Fond Forestier al Ocolului Silvic responsabil 8 H. ar fi întocmit fișe de fundamentare tehnico – economice privind varianta de valorificare a masei lemnoase. Se mai subliniază de expert că, indiferent de lucrările de îngrijire efectuate – degajări, curățiri, rărituri, igienă, angajamentul silvic prevede doar numărul de intervenții într-un deceniu, nu și momentul în care se intervine cu acea lucrare.
Cu privire la produsele accidentale, despre care a făcut vorbire reclamantul, expertul a subliniat că acestea se împart în 2 categorii: precompabile și neprecomptabile în funcție de cantitatea de lemn extras. Cum OS a efectuat doar paza pădurii, arborii atacați au fost extrași ca produse de igienă, prin intermediul răriturilor, fiind produse neprecomptabile. Spre deosebire de aceștia, cei extrași în 2012, 2013 sunt produse accidentale precompatbile.
Cu privire la operațiunea de punere în valoare a masei lemnoase rezultate din tăierea ca urmare a uscării premature ( generate de atacul gândacilor de scoarță), expertul susține că aceasta a fost deja efectuată de OS Fălticeni, nefiind necesară o altă punere în valoare. S-a subliniat de asemenea că arboretele din pădurea reclamantului nu este exploatat prematur ci la vârsta de exploatare a molidului, din afara arealului natural. Prima concluzie din prezentul paragraf vine în completarea concluziilor expertului în ceea ce privește culpa pârâtei în extinderea atacului gândacilor de scoarță, cu privire la care s-a stabilit o inexistență a acesteia.
Referitor la lucrările de degajare neefectuate, costul total stabilit în supliment este de 7560 lei pentru 12,8 ha. În privința lucrărilor de îngrijire și conducere( produse secundare), din constatările expertului a rezultat că până la încheierea contractului de prestări servicii din 2010, între aceleași părți, în baza acordurilor anterioare au existat o . intervenții( a se vedea tabelul fila 107 volum I). Mai mult, expertul a ținut să sublinieze că și după încheierea contractului de către reclamant cu OS Fălticeni, ca administrator complet al pădurii degajările ce se impuneau a fi realizate nu au fost materializate ( ele trebuind a fi totuși puse în aplicare, în cursul anului 2014, ca urmare a amenajamentului silvic). S-a mai menționat că în ciuda nerealizării la timp a degajărilor, starea plantațiilor parcurse se prezintă bine ( fila 107). S-a statuat cu titlul de concluzie că singurele lucrări care nu au fost efectuate deloc de la momentul intrării în vigoare a amenajamentului sunt degajările.
Referitor la contravaloarea masei lemnoase degradate ca urmare a neefectuării la timp a lucrărilor tehnice ce se impuneau a fi executate conform amenajamentului silvic, expertul a subliniat că masa lemnoasă degradată presupune lucrări de îngrijire din categoria răriturilor, care au fost efectuate în grafic.
Amplasarea masei lemnoase de exploatat s-a realizat la solicitarea reclamantului( toate documentele referitoare la marcări fiind subliniate de acesta). Singura parcelă în care s-a constatat existența unui număr mai mare de arbori degradați a fost 56E, aceștia făcând parte din categoria plop tremurător, o specie pionieră, care în mod normal se extrage cu ocazia aplicării lucrărilor de degajare. Cu toate acestea cei mai mulți agenți economici refuză exploatarea acesteia, ea fiind considerată o specie fără valoare, unica sa întrebuințare fiind de lemn pentru foc.
Referitor la solicitarea reclamantului de readucere a plantațiilor în stare de masiv, expertul a subliniat în raportul inițial și în supliment că starea de masiv este realizată în momentul în care puieții constituie un desiș,iar din nota de control a OITSRV din octombrie 2011 în care s-a precizat expres că nu se poate penetra în interiorul plantațiilor rezultă fără echivoc existența stării de masiv încă de la acel moment. Starea e susținută și de constatările din 2013, unde plantațiile au fost notate cu reușită definitivă.
Analizând coroborat toate concluziile expertului în ceea ce privește cele trei categorii de lucrări: pază, protecția pădurii și aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelui, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile părților, instanța de fond a reținut că:
-în privința pazei, din analiza capătului de cerere referitoare la acordarea contravalorii masei de lemn furate, față de care s-a reținut puterea de lucru judecat, această problemă a fost deja tranșată;
- în privința protecției pădurilor și a prejudiciului ocazionat de atacarea, de o specie de insecte, a arborilor ce erau destinați exploatării, din simplul fapt al verificării acestor aspecte și semnalării lor pe parcursul derulării contractului, pârâta a înțeles să își asume și această obligație, în ciuda terminologiei utilizate, însă conform constatărilor expertului procedura de prevenire a atacului a fost aplicată corect până în 2011, ea fiind inutilă (din cauza particularităților speciei de arbori în afara arealului natural) în perioada 2012-2013, când a existat adevăratul atac al ipidae-lor;
-de asemenea, calitățile lemnului ce are drept finalitate în exploatare un unic scop- producerea de celuloză, nu au fost afectate;
-în privința ultimului aspect – lucrările de îngrijire și conducere arborete, deși pârâta și-a asumat obligația suplimentară de punere în valoare masă lemnoasă, aceasta nu a procedat conform mențiunilor din amenajament, neefectuând degajări pe o suprafață de 12,8 ha, degajări a căror costuri se ridică la suma de 7560 lei.
Punctual, cu privire la obiectivele și problemele trasate de reclamant, instanța de fond a reținut că în ceea ce privește lucrările de protecție efectivă a vegetației, de diverși dăunători, deși această obligație nu a fost asumată expres prin contract, pârâta a semnalat la timp existența unor arbori infestați și a procedat corect la eliminarea acestora, concluziile fiind certe în ceea ce privește amploarea și modul de intervenție până în anul 2011, când a fost finalizat contractul dintre părți. S-a stabilit de către expert că OS H. a acționat în mod prompt și corespunzător, la momentul predării pădurii fiind semnalat un număr de 13 arbori infestați (reprezentând un procent extrem de redus din suprafața parcursă de aproximativ 1%). Mai mult, atacul gândacilor de scoarță a avut o amploare deosebită și independentă de lucrările de protecție realizate,în perioada ulterioară contractului, în care administrarea nu mai aparținea pârâtei. Din acest punct de vedere instanța va reține că nu există o culpă a pârâtei, ea acționând chiar cu diligența unui bun proprietar.
Referitor la stabilirea faptului dacă volumul masei lemnoase în 2011 și 2012 uscate prematur în arborete (molid și plop) se încadrează în categoria produselor de igienă sau a celor accidentale, s-a subliniat că prin modul corect de intervenție a pârâtei, pe parcursul derulării contractului, această masă face parte din categoria produselor de igienă.
Cu privire la stabilirea cheltuielilor necesare marcării arboretelui afectat de uscarea prematură, în contextul stabilirii inexistenței unei culpe a pârâtei în privința luării măsurilor de protecție, strict raportate la acest atac al gândacilor de scoarță, instanța de fond a respins solicitarea de reținere, ca parte a prejudiciului, a acestor sume.
În baza aceluiași raționament realizat în privința cheltuielilor de marcare a arboretelui uscat prematur, instanța de fond a respins și solicitarea reclamantului de apreciere ca parte a prejudiciului a cheltuielilor generate de exploatarea(tăiere,eliminare, cojire) a arboretelui afectat de uscare prematură, ca urmare a legăturii de cauzalitate dintre concluziile primare ale expertului și aceste operațiuni subsecvente.
Desigur, aceeași soluție de respingere privește și solicitarea de includere în prejudiciul pretins de reclamant (având la bază răspunderea contractuală) a pierderilor datorate exploatării premature a arborilor de molid, concluziile expertului fiind certe în privința posibilității de creștere a molidului în afara arealului natural și utilizarea lemnului rezultat pentru același scop cu cel din arealul său natural, precum și în privința solicitării de compensare a valorii lemnului de o calitate inferioară, aspect cu privire la care expertul a stabilit de asemenea cert că nu există o afectare valorică a calităților lemnului, el putând fi întrebuințat pentru unicul scop pentru care poate fi exploatat: producerea celulozei.
În privința cheltuielilor ocazionate de monitorizarea stării de sănătate și lucrărilor de prevenție și combatere a dăunătorilor, pe fondul concluziilor primare ale expertului potrivit cărora pe de o parte OS H. a luat măsurile corecte și necesare în privința eliminării atacului dăunătorilor, iar pe de altă parte, indiferent de tratamentul aplicat nu au fost identificate de către specialiști soluții reale pentru protecția molidului din afara arealului natural de atacul gândacilor de scoarță, instanța de fond a reținut, de asemenea, că pârâtei nu i se poate imputa o culpă nici în privința acestor cheltuieli.
Cu privire la stabilirea costurilor de replantare până la aducerea în stare de masiv a zonelor pentru care s-a efectuat sau se va efectua extragerea arborilor infestați, s-a reținut atât faptul că molidul va trebui în scurt timp exploatat în totalitate cât și inexistența unei culpe a pârâtei în privința uscării premature și exploatării arborilor din specia molid, aspecte ce conduc la respingerea ca neîntemeiată și a acestei solicitări.
În privința lucrărilor efective de rărituri, degajări, în considerarea înțelegerilor anterioare, expertul a stabilit o culpă a pârâtei în privința nerealizării nici unei fel de degajări, în perioada de referință.
Pe cale de consecință, unicul capăt de cerere apreciat ca întemeiat, pe fondul raporturilor comerciale și a înțelegerii survenite între părți în temeiul actului adițional, a fost considerat cel legat de plata contravalorii lucrărilor de degajare, în valoare stabilită de expert de 7560 lei.
Simplul fapt subliniat în raport și supliment că aceste lucrări puteau fi efectuate ( „ cu întârziere”) și în perioada ulterioară derulării contractului dintre părți, nu justifică motivul pentru care ele nu au fost efectuate la timp, în cursul derulării relațiilor contractuale, cu atât mai mult cu cât aceste lucrări au fost efectuate după un grafic corect până în anul 2009. Instanța de fond a obligat, în consecință, pârâta la plata valorii acestor lucrări neefectuate către pârât.
În privința contravalorii masei lemnoase degradate ca urmare a neefectuării la timp a lucrărilor tehnice din amenajament, față de constatarea realizării lucrărilor în graficul norma și lipsa unor dovezi în sensul solicitării exploatării lemnului degradat din . fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere
Referitor la critica reclamantului privitoare la stabilirea unei culpe contractuale a pârâtei și prin prisma necomunicării rezultatelor proceselor de verificare bi-anuale, instanța de fond a avut în vedere doar parțial această culpă. Astfel, pe lângă obligația legală a reclamantului de a-și administra pădurea în mod complet, prin organele de specialitate, acesta a beneficiat de un contract de pază în care s-a stipulat expres necesitatea de a primi aceste rapoarte anual, primăvara și toamna. Este adevărat că inițiativa realizării lor trebuia să aparțină pârâtei, în calitate de paznic (în principal) al pădurii, însă, cu toate acestea, reclamantul a manifestat o atitudine de pură pasivitate.
Pârâta a recunoscut că nu a expediat prin poștă corespunzător procesele și a susținut că a contactat telefonic reclamantul cu ocazia acestor controale, aspect pe care nu l-a susținut cu probe.
Instanța de fond a reținut astfel doar parțial culpa pârâtei în neîndeplinirea acestei obligații, fără a ignora sau modifica în nici un mod constatările și concluziile de până la acest moment referitoare la întinderea obligațiilor pârâtei și culpa acesteia în executarea acestor angajamente contractuale.
Referitor la mențiunea compensației realizată de pârâtă în întâmpinare, instanța de fond a realizat că deși aceasta poate fi invocată pe cale de apărare, pârâta a înțeles doar să aducă la cunoștința instanței existența unor pretinse obligații reciproce, fără a realiza nici un fel de solicitări concrete sau probe cu privire la acest aspect.
Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța de fond a admis în parte cererea reclamantului, cu privire la un unic aspect, a obligat pârâta la plata sumei de 7560 lei contravaloare degajări neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii, în favoarea reclamantului și a respins ca neîntemeiate toate celelalte solicitări referitoare la acoperirea prejudiciilor ocazionate de nerespectarea obligațiilor născute prin contract.
Analizând solicitarea expertului de stabilire a unui onorariu definitiv, având în vedere unicele criterii la care OG 2/2000 face trimitere - complexitatea obiectivelor, numărul acestora, activitatea efectiv prestată, instanța de fond a reținut că expertiza realizată în prezenta cauză constituie o expertiză vastă, cu o complexitate ridicată, cu o sumă de obiective ce au necesitate studii numeroase, realizată cu răspundere de expert, detaliat, prin concluzii explicate cursiv, dar și detaliat, conducând instanța la stabilirea unui onorariu definitiv proporțional cu acest volum semnificativ de muncă al expertului, în valoare de 7500 lei din care a constatat achitată suma de 2500 lei. A pus în sarcina reclamantului diferența de 5000 lei, ce urmează a fi achitată în contul expertului.
Față de soluțiile promovate în privința capetelor principale de cerere, instanța de fond a admis doar în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, prin prisma culpei procesuale a pârâtei și a dispozițiilor art. 274 VCPC, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 700 lei cu titlul de onorariu avocat, conform chitanței nr.157/5.11.2013, 570 lei taxă de timbru proporțională cu valoarea pretențiilor admise (calculată potrivit regulilor de la data achitării taxei de timbru), precum și 352,5 lei valoare proporțională din onorariul expertului, în total la plata către reclamant a sumei de 1595,5 lei, reținând totodată că aceasta din urmă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Iași, pârâta regia Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică Iași a formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii, în capătul de cerere admis prin care a fost obligată la plata sumei de 7560 lei. S-a invocat că nu a existat nicio obligație contractuală în sarcina sa privind executarea lucrărilor silvice de degajare sau altor lucrări prevăzute în amenajamentul silvic.
Tribunalul Iași, Secția I Civilă prin decizia civilă nr. 577/2015 din 28.04.2014 respinge apelul declarat de pârâta regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Iași împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează. Respinge cererea intimatului privind cheltuielile de judecată în apel.
Instanța de control judiciar, în limita motivelor cu care a fost investită, a constatat că între parti s-a încheiat contractul de prestări servicii pază a fondului forestier înregistrat sub nr. 1375 din 10.02.2010, pentru suprafata de 882,38 ha proprietatea reclamantului, contractul producandu-și efectele până la data de 30.09.2011, când a fost denunțat de către proprietar.
În baza procesului verbal nr. 2686, terenul a fost predat la 27.10.2011 către OS Privat Falticeni, când s-a efectuat și un control de fond de către Ministerul Mediului și Pădurilor – Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, fiind transmise catre OS Hârlau evidența lucrarilor silvice efectuate.
Nota de inspecție întocmita a evidențiat deficiențele și neîndeplinirea obligațiiior contractuale, precum și încălcarea amenajamentului de catre Romsilva în ceea ce priveste lucrarile obligatorii ce trebuiau efectuate.
Deși pârâta, conform reglementărilor legale care guvernează materia (Codul silvic și celelalte acte normative în vigoare în perioada de referință) avea obligația punerii în valoare a masei lemnoase, de la momentul intrarii în vigoare a amenajamentului, în 2005, nu a efectuat deloc degajările, lucrările de îngrijire și conducere arborete, nu a procedat conform mențiunilor din amenajament, pe o suprafata e 12,8 ha. În același mod a concluzionat și expertul care a efectuat lucrarea de specialitate la fond, iar RNP Direcția Silvică Iași nu a criticat aceste aspecte la fond.
Având în vedere probele dosarului, înscrisurile depuse și expertiza efectuată în cauză, în mod corect a reținut instanța de fond că în privința lucrărilor efective de rărituri, degajări, în considerarea înțelegerilor anterioare, expertul a stabilit o culpă a pârâtei în privința nerealizării nici unei fel de degajări, în perioada de referință, considerând ca fiind întemeiat acest capăt de cerere, pe fondul raporturilor comerciale și a înțelegerii survenite între părți în temeiul actului adițional, lucrări în valoare stabilită de expert la 7560 lei. Potrivit amenajamentului silvic și concluziilor raportului de expertiza, contravaloarea lucrarilor este de 756 lei/an.
Chiar dacă aceste lucrări mai puteau fi efectuate „ cu întârziere” și în perioada ulterioară derulării contractului dintre părți, aceasta nu reprezintă un motiv pentru care să nu fi fost efectuate la timp, în cursul derulării relațiilor contractuale, mai ales că anterior au fost efectuate după un grafic corect o perioadă.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Direcția Silvică Iași, împotriva sentinței civile nr._/20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
Întrucât până la data pronunțării prezentei, intimata nu a făcut dovada privind cheltuielile de judecată din apel, tribunalul va respinge această cerere
În recursul declarat împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iași pârâta a formulat următoarele critici:
- aplicarea greșită a legii în stabilirea obligației de plată a sumei de 7560 lei către reclamantă;
- tribunalul nu a avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 din Anexa nr. 2 – Procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond la HG nr. 861/2009 în vigoare la 18.08.2009. În dezvoltarea motivului se arată că ocoalele silvice asigură serviciile silvice, după caz, la cererea proprietarilor de păduri ce au și obligația de a suporta cheltuielile aferente (art. 2 alin. 1, alin. 6, alin. 2 și 3 lit. a și b Anexa 2/HG nr. 861/2009);
- aplicarea și interpretarea greșită a clauzelor contractului încheiat de părți, prestatorul de servicii de pază a pădurii neavând și obligația de a efectua și alte lucrări silvice;
- prejudiciul nu este real pentru reclamant, suma de 7560 lei reprezintă contravaloarea lucrărilor care potrivit legii se achită de proprietar și nu cuantumul unui pretins prejudiciu.
Recurenta citează din concluziile Raportului de expertiză tehnică, lucrarea de îngrijire, oricare ar fi – curățare, rărituri, igienă, amenajamentul silvic prevede doar numărul de intervenții într-un deceniu și nu momentul când se intervine cu acea lucrare. Precizează că raportul contractual între părți s-a derulat pentru o perioadă de numai patru ani (08.08.2007 – 01.10.2011) și nu în toată perioada de valabilitate a amenajamentului silvic conform legii, pe durata de zece ani (2004-2014), contravaloarea lucrărilor fiind de 756 lei/an.
Prin întâmpinare reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și acordarea cheltuielilor de judecată pentru această fază procesuală.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii în primă instanță și păstrată în apel, are corespondent în probele administrate.
Pe temeiul de drept din cererea de chemare în judecată corect au stabilit instanțele în fazele procesuale anterioare că răspunderea civilă pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamantului este contractuală ce își are izvorul în contractul de prestări servicii silvice pentru paza pădurii încheiate cu nr: 954/08.08.2007, nr. 6489/19.05.2008; nr. 1642/17.09.2009; nr. 1375/10.02.2010, a actului adițional nr. 1 din 13.07.2010.
Obiectul contractului constă în prestarea serviciului silvic de asigurare a pazei fondului forestier aparținând reclamantului beneficiar pentru suprafața de 882,39 ha, aflată în proprietatea sa prin Ocolul Silvic H. ca prestator, părți contractante fiind R. Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Iași și beneficiar Ș. G. de F.. Drepturile și obligațiile părților sunt redate în Capitolul V la art. 8 și 9 din contract, redate de prima instanță în considerentele sentinței ce vizează doar activitatea de pază a pădurii. Contractul de prestări servicii nu a avut ca obiect administrarea pădurii de pârâtă, activitate care include lucrările de protecție și aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, în care se încadrează lucrările de degajare, analizate în Raportul de expertiză tehnică prin obiectivul nr. 8, redate la lit. b și respectiv c.
Drepturile și obligațiile proprietarilor de fond forestier sunt stabilite prin legislația specifică, Codul silvic ( Legea nr. 26/1996, Legea nr. 46/2008) în vigoare în perioada termenului de valabilitate a contractelor încheiate de părți și actului adițional. Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toți proprietarii sau deținătorii de fond forestier. Procedura de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond între care și cel prestat de pârâtă de pază este reglementată la data nașterii raportului juridice între părți și până la reziliere prin convenție, prin actele normative în vigoare pentru aprobarea Normelor metodologice. Conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Deși instanța de fond și apel au stabilit corect normele de drept material incidente în cauză, prin aplicarea greșită a legii la situația de fapt probată și obiectul contractului, a prestației pârâtei au admis în parte acțiunea. Suma de 7560 lei la plata căreia a fost obligată recurenta-pârâtă reprezintă plata contravalorii lucrărilor de degajare, evaluate prin concluziile expertizei tehnice ce sunt lucrări a căror executare se stabilește prin amenajamentele silvice ca număr, fără termene prestabilite, ci doar a duratei maxime în care trebuie efectuată, de 10 ani.
Deși prin acte normative succesive în perioada derulării contractului s-a modificat legislația ce reglementează administrarea și exploatarea fondului forestier, obligațiile proprietarilor de păduri s-au menținut cu același conținut, de plată a cheltuielilor necesare pentru realizarea lucrărilor silvice. Excepțiile de la plată sunt expres și limitativ stabilite de lege, pentru o anumită categorie de proprietari din care nu face parte reclamantul.
Pentru a se naște obligația de despăgubire pentru prestatorul de servicii, trebuie să se facă dovada că și-a asumat obligația de ”administrare” a fondului forestier și efectuare a lucrărilor de îngrijire, fie îi revine din lege și pe de altă parte că prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare s-a cauzat un prejudiciu reclamantului parte în contract, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Prevederile amenajamentului silvic ce includ și lucrări de îngrijire a arboretelor evaluate la 7560 lei pentru perioada 2005-2014, retrocedarea pădurii reclamantului având loc în anul 2007 și primul contract încheiat în august 2008, nu dau naștere automat dreptului la despăgubiri pentru reclamant. Se are în vedere că recurenta-pârâtă conform contractului a avut doar obligația de pază a pădurii și nu de administrare, astfel că nu se află în culpă – cum greșit a reținut prima instanță și s-a păstrat soluția în apel pentru neefectuarea lucrărilor de rărituri, degajări în perioada de referință. Trimiterea la înțelegerile anterioare între părți, ca argument al obligării la plată, la dosar fiind depus contractul încheiat la 10.02.2010 nu este suficientă pentru a stabili răspunderea pârâtei, în condițiile în care, proba științifică, expertiza tehnică a atestat modul în care recurenta și-a îndeplinit obligațiile, mijloc de probă pe care instanța și-a fundamentat respingerea celorlalte capete de cerere – între care există o strânsă legătură cu cel admis – soluție ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte, patrimoniul proprietarului pădurii nu a fost lezat, fiind cel ce ar fi trebuit să achite contravaloarea lucrărilor – dacă ar fi fost incluse în obiectul prestației. În consecință, pentru pârâtă nu s-a născut obligația de despăgubire a reclamantului pe temeiul de drept din cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse, Cureta reține ca întemeiate criticile formulate de recurentă și potrivit art. 312 Cod procedură civilă admite recursul, conform dispozitivului prezentei hotărâri. Reclamantul fiind cel căzut în pretenții în sensul art. 274 Cod procedură civilă, se va înlătura dispoziția de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fazele procesuale anterioare, nefiind îndreptățit la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de R. Națională a Pădurilor - "Romsilva", prin Direcția Silvică Iași, împotriva deciziei civile nr. 577/2015 din 28.04.2015 a Tribunalului Iași, decizie pe care o modifică în parte.
Admite apelul declarat de R. Națională a Pădurilor -"Romsilva", prin Direcția Silvică Iași, împotriva sentinței civile nr._ din 20.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
Respinge cererea reclamantului Ș. G. de F. privind obligarea Regiei Naționale a Pădurilor - "Romsilva", prin Direcția Silvică Iași, la plata sumei de 7560 lei, reprezentând contravaloarea degajărilor neefectuate pe durata de derulare a contractului de prestări servicii.
Înlătură dispoziția din sentință referitoare la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare către reclamant.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 28.10.2015.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, G. P. |
Grefier, A. H. |
Redactat CSV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/26.11.2015
Tribunalul Iași: A. C., A. M.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 559/2015. Curtea de Apel IAŞI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 95/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
