Pretenţii. Sentința nr. 137/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 531/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: C. P.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de D. C. I. împotriva sentinței civile nr. 137/CA din 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul V., Secția civilă în contradictoriu cu intimatul P. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că în termenul de amânare a pronunțării cauzei s-au depus la dosar concluzii scrise din partea părților litigante.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 19 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și față de cererea de amânare a pronunțării cauzei formulată de apărătorul intimatului, pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul D. C. I. a chemat în judecată pe pârâtul P. A. și a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1 milion lei daune morale urmare a prejudiciului produs de declarația din 13 mai 2014 în ediția online a ziarului Fanatik sub titlul „Război total! – N-are onoare! – A furat șiretul mortului”; la publicarea pe cheltuiala pârâtului, în cotidianele „Vremea Nouă de V.”, „Gazeta Sporturilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite, precum și în edițiile online, afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor sus-menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
Pârâtul P. A. a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea reclamantului-reconvenient D. C. I. la plata sumei de 3 milioane lei reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat de afirmațiile acestuia în mai multe publicații online în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014; înlăturarea pe cheltuiala acestuia, a tuturor comentariilor și filmului de pe www.youtube.. otice alt site intitulat „Vasluiul la capăt”; publicarea pe cheltuiala acestuia, în cotidianele „Vremea Nouă de V.”, „Gazeta Sporturinilor”, „Prosport”, „Jurnalul Național”, în edițiile tipărite precum și în edițiile on-line, afișate pe site-urile de internet ale publicațiilor de mai sus menționate, a textului hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în prezenta cauză; plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 457/ 25 februarie 2015 Tribunalul V. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul-reconvenient D. C. I. în cererea reconvențională, a respins atât acțiunea principală a reclamantului D. C. I., cât și cererea reconvențională a pârâtului P. A. și a obligat reclamantul reconvenient să achite pârâtului reclamant suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În data de 13.05.2014 a apărut în ediția online a ziarului Fanatik a apărut un articol, intitulat ”Război total! N-are onoare! A furat șireturile mortului”. În cuprinsul acestuia articol sunt redate cu ghilimele afirmațiile făcute de pârât cu privire la subiectul pus în discuție de reporter și anume, răspunsul la cele declarate de reclamant în legătură cu persoana pârâtului, disputa dintre cei doi care s-a derulat în presă înainte de apariția acestui articol și retrogradarea clubului de fotbal din V..
În acest articol se menționează că pârâtul nu a dorit să comenteze cele declarate anterior de reclamantul C. D., însă a reacționat în momentul în care a aflat că reclamantul ar fi afirmat despre acesta că este lipsit de onoare. În articolulul online, pârâtul a afirmat despre reclamanta că este ”o lighioană de om care și-a înregistrat prietenii, nevasta, nașii, finii, jucătorii și pe toți cei din jur. Unul care ascultă ilegal telefoanele apropiaților și care sparge adresele de e-mail și orice mijloace de comunicare nu poate clama onoare!”. De asemenea, pârâtul a afirmat despre reclamant că este ”grohăitor”, ”nenorocit”, ”hienă”, ” la ultimul meci ai furat și șireturile de la pantofii mortului!”.
Aceste afirmații au fost făcute de către pârât în contextul în care i s-a cerut părerea despre cele afirmate de reclamant tot în presă cu privire la acesta și în contextul în care exista o dispută între părți cu privire la echipa de fotbal din localitatea V., echipă care ajunsese în liga I și căreia nu i s-a mai acordat licență din cauza problemelor financiare.
Și reclamantul a făcut afirmații despre pârât în presă, afirmații care se referă la situația în care a ajuns echipa de fotbal la acel moment, respectiv în probleme financiare, în situația de retrogradare din liga I din cauza acestei situații, motivele care au dus la această situație, aducând acuze pârâtului pentru retrogradarea echipei de fotbal, numindu-l în ”scrisoarea deschisă adresată microbiștilor vasluieni, în special, și iubitorilor de fotbal, în general” ”cel nenumit”. Această scrisoare a fost publicată în presă, alături și de alte articole în care reclamantul l-a acuzat pe pârât și de alte fapte legate de activitatea clubului de fotbal.
Astfel, în articolul din 22.01.2014 din ediția online a ziuanews.ro a apărut un articol în care reclamantul l-a acuzat pe pârât că a comandat spargerea clădirii în care funcționau birourile clubului de unde ar fi sustras documentele contabile și alte documente care ulterior s-au aflat în posesia pârâtului. Tot în acest articol, reclamantul a arătat că pârâtul ar fi încasat toatele veniturile produse de club care ar fi avut încasări de peste 10,5 milioane de euro.
De asemenea, în ediția online a Wowbiz.ro din 22.01.2014, reclamantul a fost citat cu alte afirmații și acuze făcute la adresa pârâtului în care arătat că pârâtul a sustras bani de la clubul de fotbal, a spart sediul clubului de unde a sustras documentele contabile, că dă directive la toate instituțiile locale ”care stau aliniate la ușă și fac numai ce vrea acest om”.
Alte afirmații a făcut reclamantul în ediția online a ziarului Fanatik în care îl acuză pe pârât că este mincinos.
Aceste acuze și afirmații au continuat și în alte cotidiene atât locale, cât și naționale, fiind organizată și o conferință de presă prin care părțile și-au adus acuze unul altuia, acuze care au fost preluate ulterior în presă.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 al. 1 C. civ. ”orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor pesoane”., iar potrivit al. 2 al aceluiași articol ”cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.
În continuare, instanța a analizat, în raport de probatoriul administrat în cauză, întrunirea cumulativă a cerințelor art. 1349 Cod civ. cu privire la afirmațiile făcute de pârât la adresa reclamantului, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre cele două și vinovăția autorului. Astfel că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.
Într-adevăr, pârâtul a făcut anumite afirmații în presă la adresa reclamantului așa cum au fost arătate în prima parte a considerentelor acestei hotărâri. Însă trebuie avut în vedere și contextul în care au fost făcute și anume în condițiile în care între părți exista o dispută aprinsă în legătură cu clubul de fotbal local, o problemă importantă pe plan local, cât și de interes personal pentru părți în condițiile în care erau implicați, financiar sau personal, în această afacere. În cadrul acestei dispute, reclamantul a adus pârâtului numeroase acuze, acuze care au format obiectul unei campanii de presă, afirmațiile sale apărând în numeroase cotidiene pe o anumită perioadă de timp. Astfel, reclamantul nu poate cere apărarea drepturilor sale atâta timp cât și acesta la rândul său profită de numeroase ocazii pentru a aduce acuze multiple pârâtului.
În articolul incriminat de reclamant, pârâtul a adus la cunoștință publică, într-adevăr într-un limbaj neadecvat, cum au decurs relațiile dintre părți în problema clubului, răspunzând la acuzațiile reclamantului că pârâtul nu ar avea onoare.
Reclamantul nu a făcut dovada în ce fel a fost prejudiciat moral de afirmațiile făcute de pârât.
Față de cele arătate, instanța a constatat că nu se impune ca pârâtul să fie obligat la plata de daune morale către reclamant.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța constatată că nici aceasta nu este întemeiată nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 al. 1 C. civ.
În ceea ce privește filmul postat pe youtube.. recovenient este ridiculizat ca fiind Hitler, acesta nu a făcut dovada că reclamantul pârât este autorul acelui filmuleț.
Iar cu privire la articolele din ziar în care reclamantul pârât a făcut afimații la adresa pârâtului reconvenient, acestea nu sunt decât acuze făcute în disputa ce există între părți așa cum s-a arătat mai sus care nu sunt de natură a afecta imaginea de sine sau publică a pârâtului reconvenient.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului pârât invocată de acesta nu este întemeiată, faptul că acesta nu ar fi postat filmul pentru care pârâtul reconvenient a solicitat obligarea acestuia la plata daunelor morale, nu face ca reclamantul pârât să nu aibă calitate procesuală pasivă.
Față de cele arătate, instanța a respins acțiunea și cererea reconvențională potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art. 451 C. proc. Civ., instanța a obligat pârâtul reclamant D. C. I. la plata către pârâtul reconvenient P. A. a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat. Nu s-a acordat onorariu de avocat ca și cheltuieli de judecată în totalitate având în vedere că pârâtului reconvenient i s-a respins cererea reconvențională.
Reclamantul-pârât D. C. I. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 457/ 25 februarie 2015 a Tribunalului V. invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pentru următoarele motive:
1.Hotărârea nu cuprinde argumente de drept și de fapt referitoare la respingerea acțiunii principale.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelantul susține că nu există temei de drept care să permită instanței de judecată să constate că jignirile adresate unei persoane fizice pot fi justificate ca răspuns mediatic al unui patron de grup de firme din V.. Instanța s-a raportat, astfel, la o situație de fapt suplimentară, cu care nu a fost investită spre cercetare, alte presupuse afirmații anterioare ale reprezentanților Sporting Club St.
Deși se reține apelativele folosite de către pârât în contextul în care jurnalistul de la Fanatik i-a solicitat un punct de vedere cu privire la conflictele generate de echipa de fotbal, instanța de fond dezvoltă un nou concept în materie, acela al exonerării de orice efecte juridice în cazul în care se dorește protejarea unui interes comercial al Grupului Racova, patronat de P. A..
Practic, instanța justifică o acțiune defăimătoare publică, îndreptată împotriva unei persoane fizice, tocmai fiindcă pârâtul își ocrotește astfel propriile interese comerciale, iar în acest sens, în loc să uzeze de mijloacele legale, poate să profite de imaginea sa de persoană publică și să se adreseze oricărui jurnalist care îi preia „răspunsul” jignind pe cine dorește.
2.Instanța de fond preia în motivare argumente străine de natura pricinii respectiv „scrisoarea deschisă adresată microbiștilor vasluieni, în special, și iubitorilor de fotbal, în general”, articol de presă din ziuanews.ro din 22.01.2014 privitor la utilizarea apelativului „nenumit” asociat pârâtului.
3.Deși instanța reține că pârâtul a făcut anumite afirmații în presă la adresa reclamantului, omite a le califica ca fiind profund jignitoare.
Greșit constată instanța de fond că reclamantul nu poate cere apărarea drepturilor sale atâta timp cât și acesta profită de numeroase ocazii pentru a aduce multiple acuze pârâtului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cererea reconvențională a pârâtului a fost respinsă ca nefodevită.
4.În materia răspunderii civile delictuale nu există principii privitoare la exonerarea de răspundere ca urmare a unei acțiuni de denigrare „în compensare”, astfel cum justifică instanța respingerea acțiunii principale.
În acest mod instanța, fără nici un temei de drept și cu ignorarea practicii CEDO în materie, acordă pârâtului dreptul de a calomnia o persoană fizică doar pentru politica unei persoane juridice (Sporting Club SA) este în dezacord cu interesele financiare ale Grupului Racova.
Ori, exercitarea dreptului la libera exprimare analizată raportat la principiile aplicabile din practica europeană: Nilsen și Johnsen contra Norvegiei, hotărârea din 25 noiembrie 2009, Tammer împotriva Estoniei, hotărârea din 6 februarie 2002, Ligens împotriva Austriei, hotărârea din 08.07.1986, Pedersen și Baadsgard împotriva Danemarcei, Hotărârea Marii Camere din 17.12.2004, D. împotriva României, Hotărârea din 28 septembrie 1999, Bladet Tromso și Stensaas împotriva Norvegiei, Hotărârea din 20 mai 1999, D. S. împotriva României, decizia de inadmisibilitate din 09.11.2004, Thorgeirson împotriva Islandei, Hotărârea din 25.06.1992, Castells împotriva Spaniei, Hotărârea din 23.04.1992, Jerusalem împotriva Austriei, Hotărârea din 27.02.2001, Wirtschafts-Trens Zeitschriften-Verlaggesellschaft M.B.H, împotriva Austriei, Hotărârea din 13.12.2005, S. împotriva României, Hotărârea din 3 mai 2011, L. împotriva României, Hotărârea din 14 ianuarie 2014, Lesnik contra Slovaciei, C. P. împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2011, Prager și Oberschlisk vs Austria (1995), G. A. contra României, Hotărârea din 08 iunie 2010, N. - Dallakeza împotriva României, Hotărârea din 23.03.2013, B. împotriva României, Hotărârea din 12.02.2013.
Chiar și în lipsa unor argumente de drept, de jurisprudență, apelantul susține că pârâtul nu se poate folosi de protecția art. 10 CEDO atunci când jignește pe cineva în spațiul public, instanța neverificând existența unei minime baze factuale cu privire la afirmațiile jignitoare.
Astfel, apelativele de „lighioană de om”, „grohăitor”, „hienă”, „atârnător” nu pot fi de interes general, chiar și pe fondul unei dispute legate de fotbalul vasluian (art. 10 alin. 2).
Instanța de fond a avut în vedere garanția art. 10 oferită ziariștilor, ori nu este cazul în speța de față. Pârâtul P. A. nu poate fi asimilat unui jurnalist implicat într-o anchetă de specialitate de interes public, ci reprezintă o persoană care urmărește crearea unui scandal public.
Apelantul susține că a înregistrat un prejudiciu ce constă în resimțirea impactului produs de conduita pârâtului și anume în lezarea onoarei, demnității, reputației și posibilității sale profesionale și morale. Faptele, prin ele însele, sunt de natură să prejudicieze imaginea publică a unei persoane.
Legătura de cauzalitate între acțiunea ilicită și prejudiciu rezultă din săvârșirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constituționale și internaționale.
Apelantul D. C. I. solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței Tribunalului V. în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimatul P. A. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Intimatul susține că hotărârea apelată răspunde cerințelor prevăzute de art. 425 Cod procedură civilă, instanța răspunzând argumentelor dezvoltate de reclamant printr-un considerent comun.
De asemenea, prin întâmpinarea formulată la fond, pârâtul susține că a făcut referire la articolul din 22 ianuarie 2014, acesta fiind cadrul în care instanța a făcut referire la conținutul articolului.
Intimatul a reiterat, în întâmpinare, situația de fapt și a susținut că afirmațiile au fost făcute într-o convorbire telefonică privată, deși inițial nu a vrut să facă comentarii, rezultând astfel să nu a intenționat să-l prejudicieze pe apelant.
Expresiile folosite au caracterul unor judecăți de valoare, în opinia intimatului fiind opinii sau aprecieri în privința cărora adevărul nu este susceptibil de a fi dovedit.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la articolul și apărările formulate în cauză, precum și la dispozițiile legale aplicabile, curtea reține următoarele:
Reclamantul D. C. I. a chemat în judecată pe pârâtul P. A., în temeiul art. 1381 – 1382 Cod civil, art. 10 CEDO, pentru cuvenitele jigniri folosite de acesta și publicate în articolul „Război total! – N-are onoare! – A furat șiretul mortului”în ediția online a ziarului Fanatik din 13 mai 2014.
Instanța de fond a analizat condițiile specifice răspunderii delictuale prin raportare la dispozițiile art. 1349 Cod civil, concluzionând că afirmațiile au fost făcute în cadrul unei campanii de presă denigratoare a ambelor părți, astfel că nu s-a făcut dovada prejudiciului moral.
Prin motivele de apel, apelantul critică sentința atât sub aspectul neîndeplinirii cerințelor prev. de art. 425 Cod procedură civilă referitoare la nemotivarea hotărârilor, cât și sub cel al neraportării soluției la dispozițiile dreptului european.
Cu privire la argumentele de fapt și de drept reținute de instanțade fond în considerentele hotărârii apelante, curtea constată că acestea sunt expuse în mod sintetic, urmând a fi completate cu cele expuse în prezenta decizie.
Curtea reține că instanța de fond s-a raportat numai la dispozițiile legale din dreptul intern, însă incidența acestora trebuie analizată prin prisma prevederilor existente în tratatele internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Astfel, curtea va avea în vedere, pe de o parte, libertatea de exprimare a pârâtului, reglementată de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar pe de altă parte, dreptul reclamantului la viața privată și de familie, garantat de art. 8 din Convenție.
Libertatea de exprimare, apărată de art. 10 din CEDO, ocupă un loc aparte printre drepturile garantate de convenție.
Aprecierea în concret a regimului protecției oferite de art. 10 depinde de o dublă calificare: calitatea autorului discursului încriminat și cea a părții lezate sau natura valorii apărate.
Ori, tribunalul nu a statuat asupra tipului de discurs, calității părților, persoanei lezate, dacă subiectul este sau nu de interes public, general și naturii alegațiilor făcute. Nu s-a făcut discuții dacă afirmațiile din articolul publicat reprezintă judecăți de valoare sau fapte.
Astfel, raportat la calitatea specifică a părților implicate în prezentul litigiu, trebuie reținută relația apropriată existentă între acestea la un moment dat (pârâtul este nașul de cununie al reclamantului), relație reflectată și în domeniul afacerilor (reclamantul este acționat majoritar al . ce face parte din grupul de firme Racova deținut de către pârât.
În ceea ce privește alegațiile ce au determinat acest litigiu, trebuie realizată distincția între judecăți de valoare și afirmațiile factuale.
Astfel, încă de la începutul articolului rezultă că pârâtul nu a dorit să comenteze „cele spuse de C. D.”, însă, ulterior, fiind informat de către ziarist că, la rândul său, acesta a spus că „este lipsit de onoare”, pârâtul a folosit la adresa reclamantului cuvintele/frazele: „lighioană de om”, „care și-a înregistrat prietenii, nevasta, nașii, finii, jucătorii și pe toți cei din grup”, „unul care ascultă ilegal telefoanele apropriaților și care sparge adrese de e-mail și orice mijloc de comunicare nu poate clama onoare!”, „grohăitor”, „nenorocit”, „hienă”, „atârnător”, „la ultimul meci, când ai furat și șireturile de la pantofii mortului, la priveghi, nenorocitul a furat până și cutia milei”, „e degradant pentru mine să mai intru în polemici cu cei care n-au niciun punct comun cu specia umană”.
Instanța de contencios european a reținut în cauza Nielsen și Johnsen contra Norvegiei că, în contextul unei dezbateri publice privitoare la probleme de interes general în care, de o parte și de alta, sunt în joc reputații profesionale, o anumită doză de exagerare este tolerată.
În opinia instanței de apel, declarațiile pârâtului constituie judecăți de valoare ale căror veridicitate nu poate și nu trebuie demonstrată.
În cauza Lingens contra Austriei, curtea a stabilit că „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”.
Potrivit jurisprudenței curții europene, afirmațiile pot constitui judecăți de valoare atunci când „exprimă o părere personală” (cauza Vides Aizsardzibas Klubs contra Letoniei).
În lumina acestor jurisprudențe și a considerațiilor deja expuse, este evident că pârâtul a făcut afirmații în care și-a expus părerea personală despre reclamant, în mod exagerat, de provocare chiar, însă într-un anumit context și anume cel privind falimentul clubului de fotbal din oraș.
Ori, în opinia instanței de apel, pe tărâmul libertății de exprimare garantată de art. 10 din CEDO, exprimarea unor opinii semnifică formularea unor judecăți de tip subiectiv ale unei persoane în legătură cu subiectele de interes public, care nu pot fi confundate cu fapte sau acțiuni, ce se încadrează în exprimarea unor opinii/păreri personale asupra calităților profesionale sau umane ale unor persoane aflate în relații apropiate la un moment dat. Astfel, chiar dacă într-un limbaj profan afirmațiile pârâtului au o puternică conotație peiorativă, în circumstanțele particulare ale cauzei, caracterizate de o puternică polemică între părți de câteva luni, acestea nu reprezintă decât o exagerare, ce nu poate avea natura unei fapte ilicite.
În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a luat în considerare atitudinea subiectivă a părților și a subliniat că, dacă afirmațiile acestora contribuie la discutarea unor subiecte de interes public (în speță, salvarea clubului de fotbal al orașului de la retrogradare), chiar dacă a avut loc o lezare a reputației persoanelor vizate, nu este încălcat art. 10.
În consecință, instanța de apel constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (art. 1357 Cod civil).
Nefondată este și critica referitoare la reținerea instanței de fond a faptului că respingerea acțiunii a fost determinată de necesitatea protejării intereselor comerciale a unui grup de firme, aceste susțineri neregăsindu-se în considerentele hotărârii.
De asemenea, nu se regăsesc în considerente aspecte cuprinse în „Scrisoarea deschisă adresată microbiștilor vasluieni…”, cum greșit susține apelantul.
Criticile apelantului privind garanțiile oferite ziariștilor nu pot fi avute în vedere, deoarece, așa cum s-a stabilit, pârâtul nu are această calitate.
Pentru considerentele expuse, curtea, în temeiul art. 48, Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de D. C. I. și va păstra sentința Tribunalului V. pentru considerentele expuse în decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către D. C. I. împotriva sentinței civile nr. 457/ 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2015.
Președinte, C. P. | Judecător, L. P. | |
Grefier, D. G. |
Red. P.C.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./04.01.2016
Tribunalul V.: M. D. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 740/2015. Curtea de Apel IAŞI | Servitute. Decizia nr. 727/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
