Acţiune în constatare. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 682/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 682/2015

Ședința publică de la 16 Noiembrie 2015

Completul compus din:

Președinte: A. G.

Judecător: L. P.

Judecător: C.-A. S.

Grefier: D. G.

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de Ș. C.-M., C. C., C. C., S. C., S. V. L., C. I. în calitate de mandatar pentru D. I. și D. A. împotriva deciziei civile nr. 692/ 07.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații Asociația de proprietari C. Rezidențial I.C. B. Iași și I. E., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 26 octombrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 02 noiembrie 2015, apoi la data de 09 noiembrie 2015 și pentru data de astăzi, când:

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față;

Prin sentința civilă nr._/02.10.2013 Judecătoria Iași a respins excepția lipsei calității procesual pasive pentru capetele de cerere privitoare la obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale, a respins acțiunea formulată de reclamantul Ș. C. M. și cererile de intervenție în interes propriu S. V.-L., S. C., D. I.,D. A., C. C., C. C. și I.-fostă C. E. și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 100 lei, iar pe intervenienți, în solidar, la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond-onorariu de avocat.

Deliberând, instanța de fond a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2012 sub nr._, ulterior precizată, reclamantul Ș. C. M. a chemat in judecata pe pârâta Asociația de Proprietari „C. Rezidențial I. C. B. Iași”, solicitând a se constata nulitatea absolută a pârâtei, persoană juridică și, în consecință, încetarea pârâtei fără efect retroactiv, în conformitate cu prev. art.196, 197, 198 Noul Cod Civil, precum si obligarea pârâtei la plata unor daune materiale in cuantum de 5.000 lei si a unor daune morale în cuantum de 5.000 lei.

În motivare, reclamantul a arătat ca locuiește in mun. Iași, Al.Teilor nr.22, unde deține in proprietate un teren si o casă, neavând proprietăți comune in zonă si nici raport juridic legal cu asociația, pe care nu a recunoscut-o niciodată.

A mai arătat ca prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 909/30.06.2006 de BNP K. N. & D. Cremenițchi a achiziționat de la . o suprafața de 504,74 mp teren, zona Bucium, iar pe acest teren a edificat o locuință. In timpul construirii casei, a achitat o sumă de bani pentru ca . să înființeze si rețele de utilități, respectiv apă – canal, energie electrică si gaz metan. Societatea a predat însă doar rețeaua de energie si gaz, reclamantul încheind contracte individuale de prestări servicii si furnizare cu . si GAZ SA. Având in vedere ca rețeaua de apă – canal a rămas in proprietatea privata a ., reclamantul a fost nevoit să plătească consumul de apă către această societate.

A mai precizat ca in anul 2009, câteva persoane care si-au edificat case in vecinătatea reclamantului, si-au dat acordul pentru înființarea in conformitate cu dispozițiile Legii 230/2007, a Asociației de P. „C. Rezidențial I.C.B. Iași”, încheierea nr. 7/01.04.2009 pronunțata de Judecătoria Iași consfințind acordarea personalității juridice. Reclamantul nu a fost de acord în nici un moment cu înființarea pârâtei, nu au a semnat acordul de asociere si nici nu a aderat in vreun fel la aceasta. Lipsa de interes a reclamantului este determinata de faptul că obiectul de activitate al acestei asociații este unul ilicit, imoral, contrar ordinii publice.

Reclamantul a mai arătat că acest C. Rezidențial I.C.B., în care s-a înființat asociația pârâtă, nu are caracterul unui condominiu, nu există proprietate comună indiviză între proprietarii de case si terenuri din aceasta zonă. Rețeaua de apă – canal sau cea de iluminat stradal nu constituie proprietate comună. Asupra acestor două rețele, . exercita un drept de proprietate privata individuală, astfel încât nu poate constitui obiectul de activitate al unei asemenea asociații ( administrare si gestionare).

O asociație de proprietari înființată în conformitate cu prev. Legii 230/2007 are drept scop administrarea si gestionarea proprietății comune, care nu exista in situația pârâtei. Înființarea pârâtei contravine normelor de drept și cauzează prejudicii materiale (prin impunerea unor costuri salariale, administrative, care nu-si justifică scopul) proprietarilor din zonă. Prejudiciul se produce in patrimoniul si imaginea reclamantului, chiar daca nu este membru al asociației pârâte si nu a semnat cerere de adeziune. Deși nu este membru, reclamantul este obligat să achite iluminatul stradal, administrația, cheltuielile gospodărești si altele, cheltuieli ce nu ar trebui să fie impuse de o asociație nelegal înființata.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 196 și următ. N.C.C., Legea 230/2007 și Normele de Aplicare.

Atașat acțiunii, a depus, în copie certificată, înscrisuri (f.7-12).

La data de 03.08.2012, au depus cerere de intervenție în interes propriu S. V. L. și S. C. (f.17), arătând că reclamă un interes propriu in desființarea pârâtei, întrucât, ca si reclamantul, au achiziționat de la . anul 2005 un teren pe care au edificat o casă, prin același contract de vânzare – cumpărare a terenului fiind instituit un drept de servitute de trecere in favoarea intervenienților, cu titlu gratuit. Intervenienții au reiterat in susținerea cererii de intervenție motivele invocate in acțiunea principală de către reclamant.

In drept, au invocat disp. art. 49, 50 C. pr. civ., art. 196 si urm. NCC, Legea 230/2007 si Normele de aplicare.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare la cererea principală si cererea de intervenție in interes propriu (f.34), prin care a solicitat respingerea acestora si menținerea actelor de înființare ale pârâtei. In ce privește primul capăt de cerere, a arătat ca in toata perioada de 3 ani si 6 luni de la data rămânerii definitive a încheierii de înființare a asociației, nu au formulat recurs împotriva acesteia, nu au contestat in instanță hotărârile Adunării Generale, nu au contestat listele de plată, ba chiar au efectuat plăți parțiale în contul debitelor acumulate către Asociație, fapt ce echivalează cu o recunoaștere tacită a calității de membri ai Asociației de P.. Reclamantul a efectuat plăți parțiale către pârâtă, însă din nici un înscris nu rezultă că acesta ar fi achitat doar consumul de apă, el a efectuat plăți in contul datoriei stabilite potrivit listelor de plată, iar in privința intervenienților, aceștia au achitat aproape integral debitul.

Pârâta a mai arătat ca asociația a fost înființată cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, obținându-se acordul scris a peste jumătate plus unu dintre proprietarii imobilelor din incinta acestui cartier, iar hotărârile adunării generale sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum si pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației. În calitatea sa, Asociația de Proprietari a intermediat servicii intre furnizori si proprietarii consumatori, in special cu privire la serviciile publice de utilitate, a repartizat facturile către proprietari prin listele de plată lunare, a făcut încasări si plăți, a întreținut spațiile folosite în comun de către toți proprietarii cartierului, a asfaltat străzile ce fac legătura intre domeniul public si proprietățile individuale, le-a deszăpezit pe timp de iarnă, s-a ocupat si preocupat de folosirea in condiții optime a rețelei privind iluminatul stradal din acest cartier, care este o rețea privată, a instalației de apă si canalizare, a efectuat reparații, a intermediat servicii de pază la . o zonă delimitata cu acces barieră si împrejmuita cu gard, toate acestea creând proprietarilor din incinta acestui cartier administrat de către asociație un confort, o siguranță si le-a asigurat accesul la toate utilitățile de care probabil nu ar fi beneficiat sau accesul ar fi fost mult îngreunat, având in vedere faptul că accesul la proprietățile individuale se realizează prin parcurgerea unor alei folosite in comun de către proprietari.

In ce privește capătul 2 de cerere, a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive privitor la daunele morale, motivat de faptul că Asociația a fost înființata si funcționează potrivit dispozițiilor legale si in baza actelor emise de instanțele judecătorești si de Agenția Naționala de Administrare Fiscală, or dacă, prin absurd, s-ar dispune admiterea primului capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a Asociației, răspunzătoare de această situație ar fi instituțiile emitente, astfel ca daunele trebuie solicitate tot de la aceste instituții.

Pârâta a mai arătat ca prin demersurile sale procesuale de recuperare a debitelor acumulate si create de către reclamant si intervenienți, nu a făcut decât să-și exercite drepturile sale procesuale potrivit cărora „asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor de contribuție la cheltuielile asociației”, iar acest fapt nu îl îndreptățește pe reclamant să solicite plata unor daune morale.

In drept, pârâta a invocat disp.art.115 C.pr.civ.

La data de 21.11.2012, au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții D. I., D. A., C. C. si C. C. care au arătat că reclamă un interes propriu în desființarea pârâtei, întrucât, ca si reclamantul, au achiziționat de la . anul 2008 – familia D. si in anul 2006 – familia C. câte un teren pe care au edificat o casă, prin aceleași contracte de vânzare – cumpărare a terenului fiind instituit un drept de servitute de trecere in favoarea intervenienților, cu titlu gratuit. Intervenienții au reiterat in susținerea cererii de intervenție motivele invocate in acțiunea principală de către reclamant.

In drept, au invocat disp.art.49, 50 C.pr.civ., art. 196 si urm.NCC, Legea 230/2007 si Normele de aplicare.

Atașat cererii, au depus in copie certificata înscrisuri (f.49-72).

Prin încheierea pronunțata la data de 21.11.2012, s-a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea din 16.01.2013.

Prin încheierea pronunțată la 16.01.2013, s-a constatat admisibilitatea in principiu a cererilor de intervenție in interes propriu formulate de intervenienții S. V. L., S. C., D. I., D. A., C. C. si C. C. si s-a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

La același termen, reclamantul si intervenienții sus – arătați au făcut precizări in ce privește solicitarea de daune morale si materiale, arătând că fiecare parte litigantă solicita obligarea pârâtei la plata unei sume de 5000 lei cu titlu de daune morale si 5000 lei cu titlu de daune materiale. Prejudiciul moral suferit rezultă din obstrucționarea liberului acces spre proprietatea lor, afectarea imaginii din pricina proceselor in care a fost chemat pentru plata așa–ziselor „datorii” către asociație, iar prejudiciul material a fost invocat prin prisma faptului ca asociația pârâtă, la care nu au aderat si cu a cârei înființare nu au fost de acord, impune obligarea la plata unor sume de bani ce nu au nici un suport legal sau contractual.

La data de 12.02.2013, a depus cerere de intervenție în interes propriu si numita I. (fostă C.) E., care a reiterat precizările si solicitările reclamantului si a celorlalți intervenienți, arătând in plus faptul că, deși inițial a completat acordul de asociere, a participat la ședința privind constituirea acestui for, a realizat după câțiva ani de administrare ca obiectul de activitate al acestei asociații este unul ilicit, imoral si contrar ordinii publice (f.91).

Prin încheierea din 13.03.2013, a fost admisă in principiu cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenienta I. (fostă C.) E.. La același termen, a fost respinsă cererea formulata de pârâtă privind suspendarea capătului doi de cerere pana la soluționarea primului capăt de cerere.

A fost atașat dosarul_ al Judecătoriei Iași, la rândul său atașat la dosar nr._/245/2010 al Judecătoriei Iași.

La f.116 vol. I reclamantul si intervenienții au formulat precizări la acțiune.

In probațiune, s-a încuviințat reclamantului si intervenienților proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei si proba cu un martor. A fost respinsă ca neutilă proba cu cercetarea la fața locului, date fiind fotografiile depuse la dosar.

Pârâtei i s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Răspunsul pârâtei la interogatoriu a fost atașat la f.93 vol. II.

La f.95 vol. II a fost atașata declarația martorului M. S. N., propus de reclamant si intervenienți.

La dosar s-au depus înscrisuri de către toate părțile.

La termenul din 18.09.2013, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive si cu privire la daunele materiale solicitate prin acțiune si cererile de intervenție.

Analizând actele si lucrările dosarului si prin prisma excepției invocate de pârâtă, ce va fi analizată cu întâietate conform art. 137 C.pr.civ. de la 1865, instanța de fond a reținut următoarele:

Acțiunea de față și toate cererile de intervenție privesc următoarele solicitări: de constatare a nulității absolute a persoanei juridice pârâte si încetarea acesteia fără efect retroactiv, obligarea pârâtei la plata de daune materiale și la plata unor daune morale. Capătul doi de cerere ( obligarea la daune materiale si morale) este strâns legat de capătul unu, plata daunelor având ca bază tocmai constatarea nelegalității procedurii de înființare a pârâtei si a lipsei de temei, pe acest considerent, a solicitării de către asociație a cheltuielilor de întreținere si a altor acțiuni întreprinse în considerarea calității sale.

Calitatea procesual pasivă presupune existenta identității intre titularul obligației deduse judecății și calitatea de pârât.

In prezenta cauză, față de solicitările formulate, nu se poate retine că pârâta nu ar avea calitate procesual pasivă, în condițiile in care sunt invocate exclusiv acțiuni ale asociației pârâte, pretins a fi creat prejudicii reclamantului si intervenienților.

In aceste condiții, excepția lipsei calității procesual pasive pentru capetele de cerere privind daunele materiale si morale va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, instanta a reținut că din înscrisurile depuse rezultă că atât reclamantul, cât si intervenientii S. V. L., S. C., D. I., D. A., C. C., C. C. si I. (fostă C.) E. au achizitionat de la vânzătorul . câte o suprafata de teren, pe care fiecare familie a ridicat câte o locuință, fiecare din cei de mai sus beneficiind de o servitute de trecere pe terenul proprietatea vânzătoarei.

Prin încheierea nr.7/01.04.2009 pronuntata de Judecătoria Iasi în dosar nr._ a fost acordata personalitate juridică pârâtei Asociatia de P. „C. Rezidential I.C.B. Iasi”, constatându-se ca sunt indeplinite conditiile legale privind acordarea personalității juridice, in conformitate cu disp. art. 6 din Legea 230/2007.

În procesul – verbal încheiat la 07.02.2009 cu ocazia Adunării Generale a Poprietarilor din cartierul „I.C.B.” având drept scop constituirea asociatiei de proprietari, s-a consemnat prezenta la sedinta de constituire a unui număr de 19 proprietari din numărul total de 19, procesul – verbal continând semnăturile celor 19 persoane ( între care si cea a intervenientei I. (fostă C.) E. (f.7 dosar_ ).

Din listele de plata pentru luna aprilie 2009 si următoarele, depuse în dosar nr._/245/2010 ( prin care asociația pârâtă a chemat în judecata pe intervenientii din prezentul dosar C. C. si C. pentru plata cheltuielilor de intretinere), rezultă că din asociația pârâtă făceau parte 44 de proprietari si nu 19, asa cum s-a consemnat in cererea de acordare a personalității juridice, jumătate plus unu din numărul proprietarilor ce ar fi trebuit să îsi dea acordul in vederea înființării asociatiei de proprietari insemnând de fapt 23 persoane – ale căror semnături nu se regăsesc in documentele ce au stat la baza înfiintării asociatiei, situatia fiind prezentată eronat la acel moment. Se constată astfel nerespectarea art. 5 din Legea 230/2007 la momentul infiintării asociatiei.

In acelasi timp, au afirmat reclamantii si intervenientii că in mod eronat s-a dispus infiintarea asociatiei de proprietari, care, conform art. 4 din Legea 230/2007, are drept scop administrarea și gestionarea proprietãții comune, or în cazul cartierului I.C.B. nu se poate vorbi de o proprietate comună.

Notiunea de „proprietate comunã” a fost definită în art 3 lit.c din Legea 230/2007 – „toate pãrțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altã destinație decât aceea de locuințã”.

O definiție mai completă a condominiului a fost data in OUG 210/2008 pentru completarea Legii Locuintei nr.114/1996: „ Imobilul format din teren cu una sau mai multe construcții, din care unele proprietãți sunt comune, iar restul sunt proprietãți individuale, pentru care se întocmesc o carte funciarã colectivã și câte o carte funciarã individualã pentru fiecare unitate individualã aflatã în proprietate exclusivã, care poate fi reprezentatã de locuințe și spații cu altã destinație, dupã caz. Constituie condominiu: un corp de clãdire sau un tronson cu una sau mai multe scãri din cadrul clãdirii de locuit multietajate, în condițiile în care se poate delimita proprietatea comunã; un ansamblu rezidențial format din locuințe individuale, amplasate izolat, înșiruit sau cuplat, în care există proprietăți comune și proprietăți individuale”.

Din fotografiile depuse la dosar, din înscrisuri și din declarația martorului audiat in cauză, rezultă că este discutabilă existența vreunei proprietăți comune in cadrul cartierului I. C. B., acesta fiind format dintr-o . locuințe individuale, înșiruite. In răspunsul la interogatoriu (f. 94 vol. II), pârâta nu a indicat expres care ar fi, in concepția sa, proprietățile comune aflate in administrarea sa.

Atât reclamantul, cât si intervenienții, care au beneficiat de asistență juridică calificată, au solicitat constatarea nulității absolute a persoanei juridice pârâte, solicitare întemeiată pe disp. art. 196 din Codul civil intrat in vigoare la 01.10.2011, care prevede următoarele: „Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanța judecătorească numai atunci când:

a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheiat în forma autentică în situațiile anume prevăzute de lege;

b) toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data înființării persoanei juridice;

c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;

d) lipsește autorizația administrativă necesară pentru înființarea acesteia;

e) actul de înființare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;

f) actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaților ori capitalul social subscris și vărsat;

g) s-au încălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial sau capitalul social minim, subscris și vărsat;

h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege;

i) au fost nesocotite alte dispoziții legale imperative prevăzute sub sancțiunea nulității actului de înființare a persoanei juridice”.

Au invocat reclamantul si intervenienții caracterul ilicit, contrar ordinii publice al obiectului de activitate al asociației pârâte ( art.196 alin.1 lit. c Cod civil).

Instanța de fond a constatat însă că prin prezenta cerere se solicita de fapt desființarea asociației pârâte pentru neîndeplinirea condițiilor legale de înființare, în condițiile în care încheierea de acordare a personalității juridice a rămas irevocabilă prin neatacare.

La momentul acordării personalității juridice a asociației, atât reclamanții cât și intervenienții aveau deja calitatea de proprietari asupra unor imobile situate in cartierul I.C. B. din mun. Iași, având cunoștință despre înființarea asociației pârâte, în condițiile in care aceasta din urmă le solicita plata cheltuielilor de întreținere.

Instanța de fond a mai constatat că, potrivit art. 6 alin. 4 din Legea 230/2007, „asociația de proprietari dobândește personalitate juridică în baza încheierii judecătorului-delegat desemnat la organul financiar local de către președintele judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află clădirea”. Asociația de proprietari pârâtă a dobândit personalitate juridică la data de 01.04.2009, anterior intrării in vigoare a actualului Cod civil, care reglementează posibilitatea constatării nulității absolute a unei persoane juridice (art.196).

Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 de punere in aplicare a Noului Cod civil, „actele și faptele încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.” Conform art. 4 din aceeași lege: „la data intrării in vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi”.

Ori, s-a reținut că în prezenta cauză se solicită tocmai constatarea nulității persoanei juridice potrivit actualei reglementări, în privința unui act (încheierea de acordare a personalității juridice) adoptat sub imperiul vechii reglementări (când nu era prevăzută posibilitatea constatării nulității absolute a persoanei juridice).

S-a mai reținut ca prezenta acțiune are de fapt scopul de a desființa încheierea sus –menționată, ca și o veritabilă cale de atac.

Textele legale anterior redate subliniază principiul neretroactivității legii noi, principiu potrivit căruia legea nouă nu se aplică situațiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse si nici efectelor produse de asemenea situații juridice, dacă acestea au fost realizate înainte de . legii noi. Validitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea in vigoare in momentul încheierii actului juridic. Pe cale de consecință, si nulitatea actului juridic este supusă legii in vigoare in momentul încheierii actului juridic,indiferent dacă legea nouă introduce sau suprimă o cauză de nulitate.

De asemenea, hotărârea judecătorească este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată, fără ca legea nouă să aibă vreo înrâurire asupra ei, deoarece ea este socotită, față de părțile care au participat la proces, că are valoarea unui contract încheiat in momentul pronunțării ei (dec.9/1009, Curtea Constituționala).

Instanța de fond a apreciat că nu se poate da eficiență unei instituții juridice noi, care prevede constatarea nevalabilității persoanei juridice, în situația în care condițiile de ineficacitate ale acestei persoane sunt guvernate de legea în vigoare la momentul constituirii, lege care nu prevedea posibilitatea constatării nulității persoanei juridice ca în actuala reglementare.

Reclamantul și intervenienții au la îndemână doar posibilitățile de desființare a asociației de proprietari reglementate de legislația contemporană înființării acesteia. Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu constatarea nulității conform art. 196 din actualul cod civil este calea de urmat de către aceștia.

În condițiile in care, potrivit art. 129 alin.6 C.pr.civ. de la 1865, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, constatând că nu se poate face o aplicare a art.196 Cod civil, instanța de fond a respins capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a persoanei juridice pârâte și de încetare a acesteia fără efect retroactiv.

S-a mai solicitat in cauză obligarea pârâtei la plata daunelor materiale si morale. Conform art. 1349 Cod civil, „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altei persoane”, iar potrivit art. 1357 Cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

Din analiza acestor prevederi legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.

Fapta ilicită poate fi definită ca fiind orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului aparținând unei alte persoane.

Reclamantul invocă ca fiind fapte ilicite producătoare de prejudicii obligarea sa la plata iluminatului stradal, a cheltuielilor gospodărești, cheltuieli administrative, obstrucționarea liberului acces spre proprietatea sa prin bariera amplasata la . si prin afectarea imaginii sale ca urmare a proceselor intentate de pârâta, prin care i-a solicitat plata cheltuielilor de întreținere.

Conform art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nici o lege neputând să îngrădească exercitarea acestui drept. Prin generalitatea formulării sale, textul constituțional permite oricărei persoane accesul la justiție – cetățean român, străin sau apatrid – și vizează apărarea oricărui drept sau libertăți și a oricărui interes legitim, indiferent dacă acesta rezultă din Constituție sau din alte legi, fiind inclus și dreptul de a sesiza organele de urmărire penală. Așa cum s-a subliniat însă în doctrină, sintagma “interese legitime” nu impune o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție, căci caracterul legitim sau nelegitim al pretențiilor formulate în acțiunea în justiție rezultă numai în urma judecării pricinii respective și va fi constatat prin hotărârea judecătorească. Ea obligă doar justiția să ocrotească numai interesele legitime.

Persoana care deturnează dreptul de a se adresa justiției de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procedural. Conform art. 723 din C.pr.civ.de la 1865 „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite”.

În prezenta cauză, faptele invocate ca ilicite (mai mult deduse, întrucât cererea de acordare a daunelor nu a fost motivată pe larg) constau în exercitarea dreptului procedural al pârâtei de a sesiza instanța de judecată cu o acțiune in obligarea proprietarului la plata cheltuielilor comune, prerogativă acordată de art.50 din Legea 230/2007 și în solicitarea directă a sumelor cu acest titlu de la proprietar. In momentul de față, asociația pârâtă există în mod valabil, nefiind desființată.

Astfel, instanța de fond a constatat că pârâta și-a exercitat dreptul de a sesiza instanța de judecata cu respectarea condițiilor externe în care se exercită acest drept procedural, îndeplinind și condițiile de a fi titularul unui astfel de drept, cât și cele de capacitate.

De asemenea, dreptul procedural exercitat de către pârâta nu a fost dirijat spre un alt scop decât acela pentru care a fost acordat de lege, urmărind stabilirea unui drept.

Din coroborarea tuturor probelor administrate cât și a aspectelor arătate mai sus, instanța de fond a constatat că fapta pârâtei nu poate fi reținută ca o faptă ilicită, exercitată cu rea-credință, dreptul procedural nefiind folosit cu intenția de a-l vătăma pe reclamant, fapta sa explicându-se printr-un motiv legitim, respectiv acela de a-si realiza atribuțiile de administrare si gestionare a proprietății comune, conform art. 4 din Legea 230/2007, impunând și obligații proprietarilor. Este de subliniat că, deși opinia instanței de fond a fost în sensul inexistentei unei proprietăți comune, prin nedesființarea pârâtei, trebuie recunoscută exercitarea valabilă a prerogativelor trasate de Legea 230/2007.

Mai mult decât atât, dacă s-ar reține că pârâta și-a exercitat dreptul procedural în mod abuziv, săvârșind astfel o faptă ilicită, din probatoriul administrat instanța de fond a constatat că prejudiciul invocat de către reclamant nu este cert.

Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ, suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă.

În ceea ce privește caracterul cert, instanța de fond a reținut că în prezenta cauză prejudiciul nu îndeplinește această condiție. În ceea ce privește daunele materiale, acestea nu au fost indicate concret prin individualizarea fiecărei sume ce intră in compunerea sumei globale de 5000 lei, sumele indicate fiind solicitate de către pârâtă in temeiul Legii 230/2007, iar în privința daunelor morale, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert. Martorul M. S. N. (f.95 vol. II) a precizat doar că reclamantul s-a arătat revoltat de faptul că i se cer anumite sume pe care el le considera nedatorate, că este stresat pe fondul existenței prezentului dosar și că ar fi început să ia anumite medicamente pentru afecțiuni ale inimii.

În ceea ce privește starea sănătății reclamantului, instanța de fond a constatat că din probatoriul administrat nu se poate reține legătura de cauzalitate dintre fapta invocată ca ilicită și acest efect negativ. Este posibil ca, prin acțiunile sale, pârâta să fi provocat reclamantului disconfort si stres, însă nu poate fi făcută o legătură clară intre aceste acțiuni și starea de sănătate si, mai ales, nu a fost indicat si nici identificat vreun element clar de cuantificare a unui prejudiciu moral.

Având în vedere aceste argumente de fapt și de drept, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale și prin urmare, a respins și cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale și materiale ca nefondată.

În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate în cauză, instanța de fond a reținut că intervenienții au invocat exact aceleași împrejurări ca si cele invocate de reclamant, având o situație similară acestuia ( cu excepția intervenientei I. (fostă C.) E., care a fost de acord in mod expres cu constituirea asociației pârâte, răzgândindu-se însă, ca urmare a promovării prezentei acțiuni). S-a reținut că acțiunea principală și cererile de intervenție au exact același obiect, considerentele expuse de instanța de fond în analiza acțiunii principale fiind pe deplin valabile și în ceea ce privește cererile de intervenție in interes propriu. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 49, 55 Cod procedură civilă de la 1865, au fost respinse cererile de intervenție.

In temeiul art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, reclamanții si intervenienții, fiind căzuți in pretențiile pârâtei, au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata suportate de către aceasta: 100 lei reclamantul si 100 lei intervenienții, în solidar.

Împotriva acestei sentințe au declarant apel reclamantul și intervenienții.

Împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 a Judecătoriei Iași au declarat apel reclamantul Ș. C. M. și intervenienții S. V.-L., S. C., D. I., D. A., C. C., C. C. și I.-fostă C. E..

În cererea sa de apel, reclamantul Ș. C. M. susține ca instanta de fond a calificat gresit actiunea în constatarea nulitatii unor acte juridice ca fiind o actiune în constatare, cu consecinta respingerii acesteia, ca inadmisibilă, desi este o actiune în realizarea dreptului, instanta nefiind legata de calificarea juridică data de parte.

Astfel, chiar daca actiunea din fond a fost întemeiata in mod eronat pe articole din noul Cod civil care nu era in vigoare la momentul înființării acestei așa-zisei asociatii de proprietari, instanța de fond, uzitând de rolul activ pe care trebuie sa-l aibă, trebuia sa schimbe acest temei în concordanta cu obiectul specific al cererii de chemare in judecata.

Susține că nulitatea persoanei juridice se întemeiaza pe nulitatea actului de înființare al acesteia, întrucât acesta contravine în mod fragrant art. 5 din legea 230/2007 de înființare și functionare a asociatiilor de proprietari.

Asa cum este prevazut în mod expres in legea 230/2007, aceasta se adreseaza asociatiilor de proprietari unde proprietatile sunt apartamente si spatii cu alta destinatie (gen boxe sau magazine) situate . case individuale cum este cazul aici.

Prin urmare, apelantul consideră că înființarea acestei asociații in baza legii 230/2007 nu îndeplineste conditiile legale, contravenind în mod clar art. 5 din sus numita lege. Ca atare, actul de infiintare a acestei asociatii este lovit de nulitate absolută.

Solicita instantei de judecata sa constate ca toate hotararile asociatiei nu-i sunt opozabile. Ca atare, nici plățile abuzive la care vrea această asociatie ilegala să-l oblige nu-i pot fi imputate.

Ca atare, a platit strict ceea ce a consumat pe proprietatea sa, adică: apă, gaz, curent. nu a fost si nu este de acord cu pretentiile asa-zisei asociatii la plata unor sume exorbitante pentru salariile administratiei de care nu are absolut deloc nevoie.

Actiunea în constatarea nulitatii unui act juridic este o actiune în realizare si nu în constatare întrucât prin pronuntarea nulitatii actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre parti si, nicidecum, o actiune în constatarea existentei sau inexistentei unui drept, adica o actiune în confirmare.

Spiritul legii 230/2007 este acela de a administra proprietatea . indiviziune perpetua și fortata.

Consideră că pretentiile de 5000 de lei daune morale și 5000 de lei daune materiale, sunt mai mult decat rezonabile, solicitând admiterea lor.

A solicitat instantei casarea sentinței de la fond, constatarea nulitatii absolute a persoanei juridice asociatia de proprietari și obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale solicitate.

S. V.-L., S. C., D. I., D. A.,C. C.,C. C. și I.-fostă C. E.,in calitate de apelanti-intervenienti au solicitat anularea /desfiintarea în totalitate a sentintei civile nr._ / 2013 a Judecătoriei Iasi reiterând aceleași critici cu cele ale reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 692/ 07.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respins apelul formulat de reclamantul Ș. C. M. și intervenienții S. V.-L., S. C.,D. I.,D. A.,C. C.,C. C. și I.-fostă C. E. împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost păstrată.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea formulată și precizată, reclamantul Ș. C. M. a chemat in judecata pe pârâta Asociația de Proprietari „C. Rezidențial I.C.B. Iași”, solicitând constatarea nulității absolute a pârâtei ca persoană juridică, încetarea ei fără efect retroactiv, invocând prevederile art.196, 197, 198 din Noul Cod civil și obligarea pârâtei la plata daunelor materiale în cuantum de 5000 lei și a daunelor morale în cuantum de 5000 lei.

Apelanții: reclamantul Ș. C. M. și apelanții intervenienți S. V. L., S. C., D. I., D. A., C. C., C. C. și I. (fostă C.) E. au achizitionat de la . câte un teren pe care fiecare familie și-a construit câte o casă, beneficiind de servitute de trecere pe terenul proprietatea vânzătoarei.

Conform art. 4 din Legea nr. 230/2007 care reglementează înființarea și înregistrarea asociației de proprietari, aceasta are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii. Potrivit prevederilor articolului 5 al acestei legi, Asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor apartamentelor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri. Acordul se consemnează într-un tabel nominal, anexă la acordul de asociere.

Cererea pentru dobândirea personalității juridice a asociației de proprietari împreună cu statutul, acordul de asociere și procesul-verbal al adunării generale de constituire se depun și se înregistrează la organul financiar local în a cărui rază teritorială se află clădirea.

Asociația de proprietari dobândește personalitate juridică în baza încheierii judecătorului-delegat desemnat la organul financiar local de către președintele judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află clădirea.

Încheierea se dă fără citarea părților, este executorie și este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă cu citarea părților.

Conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 230/2007 pentru modificarea sau completarea statutului ori a acordului de asociere este necesar acordul a cel puțin 2/3 din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari care se înregistrează la judecătoria care a emis încheierea judecătorească de înființare, fără alte formalități.

Prin Încheierea nr.7/01.04.2009 pronunțata de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a acordat personalitate juridică Asociației de P. „C. Rezidențial I.C.B. Iași”, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile legale privind acordarea personalității juridice, conform art. 6 din Legea 230/2007. Din procesul – verbal încheiat la 07.02.2009 cu ocazia Adunării Generale a Poprietarilor din cartierul „I.C.B.” având drept scop constituirea asociației de proprietari, rezultă că la ședința de constituire a participat un număr de 19 proprietari din numărul total de 19, procesul – verbal continând semnăturile celor 19 persoane.

Îndeplinirea sau nu a condițiilor legale nu poate fi analizată însă în prezenta cauză, ci ar fi putut fi analizată doar în calea de atac declarată împotriva acelei încheieri.

Analiza parțială a legalității înființării asociației de către instanța de fond și critica apelanților referitoare la aceste aspecte nu are relevanță în cauză raportat la obiectul prezentei acțiuni.

Nu s-a făcut dovada că vreunul dintre apelanți a formulat apel împotriva încheierii prin care s-a acordat personalitate juridică Asociației de proprietari în care să fi criticat înființarea ei, încheierea intrând astfel în puterea lucrului judecat.

Apelanții au invocat în susținerea cererilor lor dispozițiile art. 196 din Codul civil în vigoare de la 01.10.2011 potrivit cărora nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată de instanța judecătorească pentru cauzele expres prevăzute în acest articol dar, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, Asociația de proprietari pârâtă a dobândit personalitate juridică la data de 01.04.2009, anterior intrării in vigoare a actualului Cod civil – 01.10.2011 care reglementează posibilitatea constatării nulității absolute a unei persoane juridice (art.196).

Potrivit art. 3 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, „actele și faptele încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.” Conform art. 4, la data intrării in vigoare a Codului civil, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate, rămân supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit Codului civil sau dispozițiilor prezentei legi.

Apelanții au solicitat constatarea nulității persoanei juridice Asociația de proprietari „C. Rezidențial I.C.B.” Iași în baza Noului Cod civil cu privire la încheierea de acordare a personalității juridice a asociației pronunțate sub imperiul Vechiului Cod civil care nu prevedea posibilitatea constatării nulității absolute a persoanei juridice. Codul civil nou nu se aplică situațiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse și nici efectelor produse de asemenea situații juridice care au fost realizate înainte de . legii noi. Validitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic. Nulitatea actului juridic este supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului juridic,indiferent dacă legea nouă introduce sau suprimă o cauză de nulitate.

Legea generală nu se aplică raporturilor reglementate de legea specială. Asociația în cauză s-a constituit prin acordul scris al unui număr de proprietari și, conform simetriei formale juridice, desființarea acesteia trebuie să urmeze aceeași procedură.

Încheierea de constituire a Asociației de proprietari este o hotărâre judecătorească și este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea în vigoare la data pronunțării ei, încheiere pe care apelanții din cauza de față ar fi putut-o ataca în instanță, cel puțin după ce au luat cunoștință despre existența ei.

Apelanții au mai solicitat la fond și obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale, cerere strâns legată de cererea principală de constatare a nulității pârâtei ca persoană juridică, astfel încât respingerea primei cereri are drept consecință firească și respingerea acestor cereri.

Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă aplicabil în speță, a respins apelul formulat de reclamantul Ș. C. M. și intervenienții S. V.-L., S. C.,D. I., D. A., C. C., C. C. și I.-fostă C. E. împotriva sentinței civile nr._/02.10.2013 a Judecătoriei Iași, sentință care a fost păstrată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ș. C.-M., C. C., C. C., S. C., S. V. L., C. I. în calitate de mandatar pentru D. I. și D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Solicită recurenții să se constate că Judecătoria Iași și Tribunalul Iași nu au aplicat corect dispozițiile legale la care au făcut trimitere în considerente, pentru următoarele motive:

Instanțele de fond și de apel au făcut trimitere în motivările hotărârilor de respingere a acțiunii introductive și a cererilor de intervenție la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, fără însă a observa că în prezenta cauză nu se solicită constatarea nulității juridice a unui act civil, ci constatarea nulității unei persoane juridice.

Ca atare, în mod greșit au reținut aplicarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 71/2011, când, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care „dispozițiile Codului civil privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplică și persoanelor juridice în ființă la data intrării sale în vigoare, însă numai în măsura în care prin legile aplicabile fiecărei persoane juridice nu se prevede altfel."

Cum până la acest moment nu există vreo lege aplicabilă unei anumite forme de persoană juridică care să prevadă neaplicarea prevederilor noului Cod Civil, chiar dacă această persoană juridică este deja înființată la data intrării în vigoare a noului Cod Civil, solicită să se constate că instanțele de judecată ce s-au pronunțat anterior au făcut o greșită aplicare a legii.

Apreciază incidentă și situația de nelegalitate prevăzută prin dispozițiile art. 304 pct. 7 din vechiul Cod de procedură civilă, întrucât instanțele de judecată anterioare și-au motivat hotărârile de respingere a acțiunii pe texte de lege străine de natura pricinii, care nu are ca obiect „constatare nulitate absolută act juridic" (situație în care ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 71/2011), ci are ca obiect „constatare nulitate persoană juridică", unde cercetarea judecătorească trebuia efectuată în temeiul dispozițiilor art. 196-198 din noul Cod Civil, care sunt aplicabile și persoanei juridice deja înființate la data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Având în vedere că instanțele de fond și de apel nu au cercetat incidența în cauză a dispozițiilor art. 196-198 NCC, în sensul de a verifica care dintre motivele de nulitate indicate în motivarea în fapt și în drept a cererilor introductivă și de intervenție sunt aplicabile speței de față, ci s-au limitat la a constata că pe temeiul de drept invocat nu se poate pronunța nulitatea persoanei juridice, întrucât respectivele dispoziții au intrat în vigoare după ce asociația de proprietari a fost constituită, solicită casarea sentinței de fond și-a deciziei de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 pct. 3 și 5 din vechiul Cod de procedură civilă.

În subsidiar solicită constatarea nulității juridice a persoanei juridice intimate Asociația de proprietari „C. I. C. B.", în temeiul art. 196 (1) lit. c), h) și i) NCC, pentru următoarele considerente:

Demersul înființării asociației aparține, în realitate, S.C. FENE G. S.A., care a și pus la dispoziție parte dintre documentele necesare înființării, toate cu conținut nereal, și s-a efectuat fără încunoștințarea tuturor proprietarilor din cartier. Recurenții au aflat despre existența asociației abia atunci când au fost chemați în judecată pentru "pretenții", respectiv pentru pretinse datorii pe care le-ar fi acumulat la asociație.

S-au depus în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Iași în care s-a pronunțat încheierea nr. 7/01.04.2009 privind înființarea asociației intimate, contractele de vindere-cumpărare teren ale celor 18 proprietari de locuințe individuale, prin care nu este transmis niciun drept de proprietate comună, nicio cotă indiviză, care să permită aplicarea dispozițiilor Legii nr. 230/2007 (potrivit art. 3 din lege, lit. a) clădire-. semnifică proprietatea imobiliară formată din proprietăți individuale, definite apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuințe, și proprietatea comună indiviză; lit. e) cota-parte indiviză semnifică cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăți individuale din proprietatea comună și este egală cu raportul dintre suprafața utilă a proprietății individuale și totalul suprafețelor utile ale tuturor proprietăților individuale.

Recurenta face o analiză detaliată a mai multor înscrisuri, respectiv: înscrisul intitulat Tabel cu proprietarii din cartierul I.C. B. Iași - este emis de către S.C. FENE G. S.A., înscrisul intitulat „Procesul-verbal încheiat la data de 07.02.2009 cu ocazia Adunării Generale a Proprietarilor din cartierul I.C. B. având drept scop constituirea Asociației de P.", Statutului Asociației de proprietari C. rezidențial I.C. B..

Art. 2 din Legea nr. 230/2007 permite înființarea asociațiilor numai dacă există „stare de indiviziune forțată" - condiție ce nu este îndeplinită în acest cartier. Potrivit art. 4 (1) din aceeași lege, asociația de proprietari are drept scop „administrarea și gestionarea proprietății comune" care nu există în acest cartier, fiecare proprietate având caracter individual și neavând o cotă indiviză dintr-o proprietate comună tuturor celorlalți proprietari din respectivul cartier. Toate aceste aspecte ce țin de legalitatea înființării asociației ar fi trebuit să conducă la respingerea solicitării de înființare asociație tocmai pentru inexistența stării de indiviziune forțată, aceasta fiind singura situație de aplicare a dispozițiilor acestei legi. De asemenea, aceste împrejurări îi îndreptățesc pe prezenții recurenți să susțină că asociația intimată nu a fost înființată pentru protejarea intereselor proprietarilor de imobile individuale din cartier și că practic, obiectul de activitate al asociației este ilicit, contrar ordinii publice și bunelor moravuri.

Pe baza acestor înscrisuri cu conținut nereal, reprezentanții legali ai așa-zisei asociații induc instanța de judecată în eroare și pretind că în cartier sunt numai 19 proprietari (deși, real, erau 44) care ar fi fost de acord cu înființarea asociației, pretind că ar exista proprietăți comune și cote indivize ce necesită o exploatare comună în favoarea proprietarilor (deși nici în contractele de vindere cumpărare și nici în acordurile individuale de asociere nu sunt prevăzute cote indivize care să ateste existența proprietății comune. în acest fel a fost dispusă încheiere nr. 7 din data de 01.04.2009 din Cameră de Consiliu prin care Judecătoria lași constată că sunt îndeplinite condițiile de înființare asociație prevăzute prin dispozițiile art. 6 din Legea nr. 230/2007, deși această lege nu era aplicabilă în speța dedusă judecății.

Noile prevederi ale Codului Civil permit sancționarea cu nulitatea absolută a acestor demersuri de înființare persoană juridică fără respectarea dispozițiilor legale, nici în momentul înființării și nici până la închiderea dezbaterilor în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 197 (2)NCC.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârilor pronunțate pe fond și în apel, cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță formulată de către Ș. C. M., astfel cum a fost modificată și precizată în fața Judecătoriei Iași, precum și a cererilor de intervenție în interes propriu.

Invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în recurs, instanța de secund control judiciar reține următoarele:

Criticile formulate de recurentul Ș. C., C. C., C. C., S. V. L., S. C., D. I., prin mandatar C. I., D. A., prin mandatar C. I. se circumscriu motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct .9 Cod procedură civilă.

În calea de atac, instanța de control are obligația de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii exclusiv în limitele stabilite prin cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 316 Cod procedură civilă, raportat la art.295 alin. 1 Cod procedură civilă.

În prezenta cauză, deși recurenții au indicat incidența motivelor de recurs înscrise în art. 304 punctele 9 și 7 Cod procedură civilă, dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea doar în dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, astfel cum s-a reținut prin încheierea din data de 22 iunie 2015 a Curții de Apel Iași.

Curtea notează că, motivul de recurs înscris în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă privește, fie ipoteza în care soluția pronunțată prin hotărârea atacată nu este juridică, deoarece din modul de redactare nu se poate determina dacă legea s-a aplicat corect, fie situația în care instanța recurge la texte de lege aplicabile speței, pe care le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit.

Pentru invocarea acestui motiv nu este suficientă indicarea textului (art. 304 punctul 9) fiind necesar ca recurentul să precizeze care anume text de lege a fost denaturat și în ce constă denaturarea.

În prezenta cauză, recurenții susțin că instanțele și-au fundamentat hotărârile de respingere a acțiunii introductive și a cererilor de intervenție pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, fără însă a observa că în speță nu se solicită constatarea nulității unui act juridic civil, ci constatarea nulității unei persoane juridice.

În consecință, apreciază că este greșită reținerea prevederilor art. 4 din Legea nr. 71/2011, în cauză fiind aplicabile dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 71/2011, potrivit cu care: „dispozițiile Codului civil privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplică și persoanelor juridice în ființă la data intrării sale în vigoare, însă numai în măsura în care prin legile aplicabile fiecărei persoane juridice nu se prevede altfel."

Raportat la aceste aspecte solicită să se constate că instanțele de judecată ce s-au pronunțat anterior au făcut o greșită aplicare a legii.

Curtea evidențiază că, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul Ș. C. M. a solicitat constatarea nulității absolute a persoanei juridice Asociația de Proprietari „C. I. C. B.", înființată prin încheierea nr.7/01.04.2009 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._ în conformitate cu dispozițiile art. 196-198 din Noul Cod Civil, precum și obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale. În cursul judecății au formulat cerere de intervenție în interes propriu ceilalți recurenți, respectiv C. C., C. C., S. V. L., S. C., D. I. și D. A..

Prin sentința civilă nr._/02.10.2013. Judecătoria lași a respins cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție în interes propriu apreciind că, în raport de data înființării asociației pârâte, respectiv 21 aprilie 2009 nu se pot invoca dispozițiile art. 196-198 din noul Cod Civil, intrate în vigoare la data de 01.10.2011, în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel atât reclamantul Ș., cât și intervenienții.

În esență, apelanții au criticat sentința apelată pentru o greșită aplicare a legii, susținând că, atât acțiunea introductivă, cât și cererile de intervenție în interes propriu au fost greșit respinse, în raport de probele administrate ce dovedesc o situație juridică total contrară condițiilor de înființare a asociație de proprietari, astfel cum sunt acestea reglementate de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 230/2007.

În cuprinsul motivelor de apel, se precizează expres că, nulitatea persoanei juridice se întemeiaza pe nulitatea actului de înființare al acesteia, întrucât acesta contravine in mod fragrant art. 5 din legea 230/2007 de înființare și functionare a asociatiilor de proprietari.

Apreciază că dispozițiile Legii nr. 230/2007 se adreseaza asociatiilor de proprietari unde proprietatile sunt apartamente si spatii cu alta destinatie (gen boxe sau magazine) situate într-o clădire nicidecum case individuale cum este cazul aici, astfel că înființarea acestei asociații in baza acestei legi nu îndeplinește condițiile legale, contravenind in mod clar art. 5 din sus numita lege.

Ca atare, actul de înființare a acestei asociații este lovit de nulitate absolută.

Tribunalul Iași a respins apelul, făcând trimitere la aceleași dispoziții din Legea de punere în aplicare a Noul Cod Civil, apreciind că nulitatea actului juridic este supusă legii în vigoare în momentul încheierii actului juridic, indiferent dacă legea nouă introduce sau suprimă o cauză de nulitate.

Verificând actele și lucrările dosarului, curtea reține că această chestiune a greșitei rețineri – de către instanțe - a prevederilor art. 4 din Legea nr. 71/2011, câtă vreme în cauză ar fi aplicabile dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 71/2011, au fost invocate de recurenți direct în fața instanței de recurs.

Instanța de secund control judiciar reține că, în raport de cele expuse este evidentă solicitarea recurenților de constatare a nulității persoanei juridice potrivit actualei reglementări, în privința unui act (încheierea de acordare a personalității juridice) adoptat sub imperiul vechii reglementări (când nu era prevăzută posibilitatea constatării nulității absolute a persoanei juridice).

Curtea notează că, potrivit art. 6 alin. 4 din Legea 230/2007: „asociația de proprietari dobândește personalitate juridică în baza încheierii judecătorului-delegat desemnat la organul financiar local de către președintele judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află clădirea”. Asociația de proprietari pârâtă a dobândit personalitate juridică la data de 01.04.2009, anterior intrării in vigoare a actualului Cod civil, care reglementează posibilitatea constatării nulității absolute a unei persoane juridice (art.196).

Curtea evidențiază că procesul civil este, ca regulă generală, un proces al intereselor private. Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.

Principiul disponibilității în procesul civil - instituit prin art. 129 alin. 6 din Codul de procedură civilă - lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual prin cererea de chemare în judecată, iar instanța este ținută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.

Principiile rolului activ al judecătorului și al disponibilității în procesul civil se impun instanței de judecată atât în faza judecății la instanța de fond, cât și în cadrul soluționării căilor de atac exercitate de către părți.

În acest sens, art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.

Acest text instituie caracterul devolutiv al apelului exercitat de către parte, însă devoluțiunea este limitată la criticile aduse prin cererea de apel, întrucât orice alte aspecte necriticate prin cererea de apel rămân definitiv judecate și nu mai pot fi puse în discuție în calea de atac fără a aduce atingere unui drept definitiv câștigat de către cealaltă parte litigantă.

Procedând la invocarea, prin motivele de recurs a greșitei rețineri – de către instanțe - a prevederilor art. 4 din Legea nr. 71/2011, câtă vreme în cauză ar fi aplicabile dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 71/2011, recurenții au încălcat prevederile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cu care în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, reguli care se aplică și în recurs, conform dispozițiilor art. 316 Cod procedură civilă.

În acest context, în mod judicios au apreciat instanțele că acțiunea dedusă judecății are ca scop desființarea încheierii de acordare a personalității juridice, ca și o veritabilă cale de atac.

Având în vedere dispozițiile legale în discuție,este corectă constatarea instanțelor potrivit cu care, textele legale subliniază principiul neretroactivității legii noi, principiu potrivit căruia legea nouă nu se aplică situațiilor juridice anterior constituite, modificate sau stinse si nici efectelor produse de asemenea situații juridice, dacă acestea au fost realizate înainte de . legii noi. Validitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea in vigoare in momentul încheierii actului juridic. Pe cale de consecință, si nulitatea actului juridic este supusă legii in vigoare in momentul încheierii actului juridic,indiferent dacă legea nouă introduce sau suprimă o cauză de nulitate, aspect corect reținut de instanțe.

În altă ordine de idei, chiar dacă am admite că se solicită constatarea nulității unei persoane juridice, iar nu a unui act juridic, astfel cum pretind recurenții – direct prim motivele de recurs - Curtea constată că dispozițiile referitoare la nulitatea persoanei juridice, sunt cele în vigoare la momentul înființării acesteia, fiind de principiu că motivele de nulitate trebuie să fie anterioare sau concomitente momentului înființării și nu ulterioare.

Pe de altă parte, chiar dacă am admite că instanțele trebuiau să analizeze incidența prevederilor art. 18 din Legea nr. 71/2011 unde se specifica ca “dispozitiile Codului civil privitoare la regimul juridic general aplicabil persoanelor juridice se aplica si persoanelor juridice in fiinta la data intrarii sale in vigoare, însa numai în masura în care prin legile aplicabile fiecarei persoane juridice nu se prevede altfel”, soluția de respingere a acțiunii este corectă prin prisma următoarelor considerente.

Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționare asociațiilor de proprietari reprezintă actul normativ special care reglementează aspectele juridice, economice și tehnice cu privire la organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și modul de administrare și de exploatare a clădirilor de locuințe aflate în proprietatea a cel puțin 3 persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat (art. 1 din lege). Se impune astfel a fi stabilit continutul corelatiei dintre regula generala si regulile speciale. In determinarea continutului acestei corelatii trebuie sa pornim de la faptul ca norma inscrisa in art. 196 din NCC, care instituie regula generala privind posibilitatea anularii persoanelor juridice, este o norma generala, iar normele care reglementează înființarea, organizarea și funcționare asociațiilor de proprietari, sunt norme speciale. Plecand de la aceasta premisa, este lesne de inteles ca intre regula generala, pe de o parte, si regula speciala instituita de Legea nr. 230/2007, pe de alta parte, exista un raport care cade sub incidenta regulii: generalia specialibus non derogant si, respectiv, specialia generalibus derogant.

Prin urmare aceasta regula speciala trebuie aplicata cu prioritate pentru ipoteza pentru care a fost instituita, chiar daca art. 196 din NCC prevede ca poate fi dispusa nulitatea persoanei juridice.

Legea generală nu se aplică raporturilor reglementate de legea specială.

Asociația în cauză s-a constituit prin acordul scris al unui număr de proprietari și, conform simetriei formale juridice, desființarea acesteia trebuie să urmeze aceeași procedură.

Încheierea de constituire a Asociației de proprietari este o hotărâre judecătorească și este supusă condițiilor de fond și de formă stabilite de legea în vigoare la data pronunțării ei, încheiere pe care recurenții din cauza de față ar fi putut-o ataca în instanță, cel puțin după ce au luat cunoștință despre existența ei.

Asociația de proprietari fiind înfiintata printr-o hotarare judecatoreasca cele statuate în cuprinsul sau se impune a fi respectate si nu pot fi modificate decât prin exercitarea cailor de atac prevăzute de lege si nicidecum printr-o acțiune în constatarea nulitatii persoanei juridice de interes public astfel create, neputându-se introduce o cerere în cadrul căreia sa se pretinda stabilirea contrariului a ceea ce sa statuat anterior judecatoreste.

În raport de cele expuse, motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă nu este operant în cauză soluția pronunțată fiind dată cu corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale evocate.

În consecință, raportat la soluția pronunțată, Curtea nu va mai analiza criticile din recurs, prin care se solicita constatarea, în subsidiar, a existenței condițiilor care ar fi de natură a genera constatarea nulității Asociației de proprietari.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul formulat de Ș. C., C. C., C. C., S. V. L., S. C., D. I., prin mandatar C. I., D. A., prin mandatar C. I. împotriva deciziei civile nr. 692/2014 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o menține.

Urmează a fi respinsă cererea intimatei Asociația de Proprietari C. rezidențial I. C. B., vizând obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, la dosarul cauzei nefiind făcută dovada acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de Ș. C., C. C., C. C., S. V. L., S. C., D. I., prin mandatar C. I., D. A., prin mandatar C. I. împotriva deciziei civile nr. 692/2014 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, hotărâre pe care o menține. Respinge cererea intimatei Asociația de Proprietari C. rezidențial I. C. B., vizând obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2015.

Președinte,

A. G.

Judecător,

L. P.

Judecător,

C.-A. S.

Grefier,

D. G.

Red. SCA

Tehnoredactat

G.D.

2 ex./16 decembrie 2015

Tribunalul Iași:

- A. M.

- A. C.

← Reziliere contract. Decizia nr. 530/2015. Curtea de Apel IAŞI		Obligaţie de a face. Decizia nr. 718/2015. Curtea de Apel IAŞI →

Acţiune în constatare. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel IAŞI