Contestaţie la executare. Decizia nr. 522/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 522/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 522/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător E. G.
Judecător G. P.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul B. I. de A. - T. M. în contradictoriu cu intimații U. T. A. S., C. L. al C. S., împotriva deciziilor civile nr. 1183 din 23.12.2014 (dosar nr._ ) și nr. 187 din 12.02.2015 (dosar nr._ ) ale Tribunalului Iași, în dosarul având ca obiect contestație la executare; suspendare executare silită.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 6253 din 28.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M..
A fost respinsă cererea de suspendare a executării.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.02.2014 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi, sub nr. de dosar_, contestatia formulata de contestatoarele U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. împotriva executarii ce formeaza obiectul dosarului nr. 451/2013 al B. P. S. S..
S-a solicitat suspendarea executarii, pana la solutionarea contestatiei formulate.
In fapt motiveaza contestatoarele ca la data de 11.01.2010 a fost emisa de catre Judecatoria Iasi, ordonanta nr. 56/2010, prin care a fost obligata la plata catre intimata, a sumei de 29.999 lei reprezentand contravaloare debit si a sumei de 5040,5 lei reprezentand cheltuieli de judecata, ca la data de 26.04.2013 intimata a formulat cerere de executare silita prin intermediul B. P. S. S., executare ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 451/2013.
Sustin ca potrivit art. 705 cod procedura civila, dreptul de a obtine executarea silita se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel si ca prescriptia începe sa curga de principiu la data ramanerii definitive a hotararii.
Invedereaza ca ordonanta a ramas definitiva la data de 11.01.2010, termenul de prescriptie împlinindu-se la data de 11.01.2013. Si cum cererea a fost formulata la data de 26.04.2013, dreptul intimatei de a cere executarea silita s-a prescris.
Solicita suspendarea executarii pentru ca pana la solutionarea cererii sa nu se finalizeze o procedura de executare facuta cu încalcarea dispozitiilor legale.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 705, ale art. 708, ale art. 711 si urmatoarele cod procedura civila, art. 24 din noul cod de procedura civila si art. 7 din OG 22/2002.
In dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost însotita de copii dupa înscrisuri, în copie certificata.
Potrivit art. 30 si urmatoarele din OUG 80/2013, cererea este scutita de plata taxei de timbru.
Intimata a formulat întampinare, solicitand respingerea contestatiei.
Pe cale de exceptie invoca exceptia autorității de lucru judecat, avand în vedere ca executarea silita a mai facut obiectul unor verificari a instantei, dovada fiind sentintele civile nr. 2733/2010 si nr._/2013 ale Judecatoriei Iasi, exceptia de litispendenta si conexitate, întrucat pe rolul Judecatoriei Iasi este înregistrat dosarul nr._, care are ca obiect tot contestatie la executare formulata de contestatoare împotriva executarii silite a ordonantei nr. 274/2010 a Judecătoriei Iași.
Invedereaza ca refuzul executarii sentintei judecatoresti, dovedeste abuzul de drept din partea contestatoarei.
Solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, motivat de faptul ca nu este culpa sa în prelungirea timpului de executare silita, contestatoarea fiind cea care a actionat cu rea credinta.
Intampinarea a fost însotita de înscrisuri în copie certificata.
Prin încheierea din data de 07.04.2014, instanta a admis cererea de suspendare provizorie a executarii, pana la solutionarea cererii de suspendare formulata în cadrul contestatiei la executare, iar prin încheierea din data de 11.04.2014, a fost respinsă excepția conexității,pentru considerentele expuse în respectiva încheiere.
In dovada si contradovada s-a încuviintat la cererea partilor, proba cu înscrisuri.
A fost atasata copia certificata a dosarului de executare nr. 451/2013 al B. P. S. S..
Deliberand cu precadere asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, instanta a constatat caracterul nefondat al acesteia.
Astfel, potrivit art. 431 din noul cod de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
După cum rezultă din susținerile intimatei, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, între părți au mai existat litigii, chiar având ca obiect contestație la executare, însă acestea au avut ca obiect acte de executare emise în alte dosare de executare decât dosarul nr. 451/2013 al B. P. S. S..
Prin urmare, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat.
Examinând cererea, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut că prin ordonanța nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași, contestatorul C. local S. a fost obligat la plata către intimată, a sumei de_ lei reprezentând preț și a sumei de 5040,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 26.04.2013 a fost înregistrată la B.E.J. P. S. S., cererea de executare silită formulată de creditorul B. I. de Arhitectură – T. M..
Contestatoarea invocă perimarea dreptului creditoarei de a cere executarea silită, motivat de faptul că au trecut mai mult de trei ani de la rămânerea definitivă a ordonanței.
În drept, potrivit art. 405 Cod procedură civilă „Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a cere executarea silita.”
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța a constatat că ordonanța nr. 56/2010 a fost pronunțată la data de 11.01.2010, împotriva acesteia, debitorul formulând cerere în anulare. Cererea în anulare a fost respinsă prin sentința civilă nr. 8448/26.05.2010, ordonanța devenind astfel irevocabilă.
Potrivit art. 14 din OUG 119/2007, ordonanța de plată, devenită irevocabilă, ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
Cum de la data la care ordonanța a devenit irevocabilă – 26.05.2010 și până la data înregistrării cererii de executare silită - 26.04.2013 nu au trecut trei ani, instanța a constatat că dreptul creditorului de a cere executarea silită nu s-a prescris.
Față de considerentele expuse, instanța a respins contestația la executare și cererea de suspendare a executării, având în vedere că la momentul pronunțării asupra acestei cereri, contestația a fost soluționată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia care au solicitat admiterea cererii de apel și admiterea contestației la executare având în vedere că a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea silită.
În acest sens solicită să se constate faptul că în data de 11.01.2010 Judecătoria Iași a pronunțat în dosarul nr._/245/2009 ordonanța de plată nr. 56 prin care s-a admis cererea intimatei B. I. de Arhitectură T. M. de obligare a Consiliului L. Șcheia la plata sumei de 29.999 lei reprezentând contravaloare debit și 5040,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată. De asemenea susține că ulterior, în data de 26.04.2013 intimata a formulat către B. P. S. cerere având ca obiect executarea silită a titlului executoriu ordonanța nr. 56/11.01.2010 pronunțată în dosarul nr._/245/2009, cerere ce formează obiectul dosarului de executare nr. 451/2013.
B. P. S. S. a primit spre executare ordonanța nr. 56/11.01.2010 și a constituit imediat dosarul de executare cu nr. 451/2013 în temeiul unui titlu executoriu despre care nu a observat că este prescris. Astfel, conform dispozițiilor art. 705 Cod procedură civilă dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar în cazul hotărârilor judecătorești, termenul de prescriere începe să curgă, în principiu, de la data rămânerii definitive a acestora întrucât recursul nu este suspensiv de executare decât în cazurile prevăzute de art. 484 Cod procedură civilă.
De asemenea, se arată că soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite este nelegală, având în vedere că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu prescris.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că prin ordonanța 56/11.01.2010 s-a dispus plata unor datorii neachitate.
În faza apelului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 1183 din 23.12.2014 a Tribunalului Iași a fost admis apelul formulat de apelanții U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia împotriva sentinței civile nr. 6853 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință ce a fost modificate în parte, în sensul că a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M..
S-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451/2013 al B.E.J. P. S. S..
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea excepției autorității de lucru judecat și respingerea cererii de suspendare a executării.
S-a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanți.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași reține următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe contestatoarele U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia au solicitat ca în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. să se dispună anularea actelor de executare ce formează obiectul dosarului nr. 451/2013 al B. P. S. S. și suspendarea executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că prin ordonanța nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași, apelantul C. local S. a fost obligat la plata către intimată, a sumei de_ lei reprezentând preț și a sumei de 5040,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 26.04.2013 a fost înregistrată la B.E.J. P. S. S., cererea de executare silită formulată de creditorul B. I. de Arhitectură – T. M..
Având în vedere data la care s-a formulat cererea de executare silită, respectiv 26.04.2013 și dispozițiile art. 24 Noului Cod de procedură civilă, instanța de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile Noului Cod de procedură civilă în materia executării silite.
Astfel, conform art. 632 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
În acest sens, art.705 alin. 1 și 2 Noul Cod de procedură civilă prevede că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel,iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Cu privire la data de la care a început să curgă termenul de 3 ani pentru a obține executarea silită a ordonanței nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași, instanța de apel a constatat că această analiză se raportează la dispozițiile O.U.G. 119/2007, act normativ cu caracter special în baza căruia a fost soluționat litigiul ce a făcut obiectul dosarului_/245/2009.
Astfel, conform art. 10 alin. 3 din O.U.G. 119/2007 termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depăși 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată.
Conform art. 12 alin. 3 din O.U.G. 119/2007 cererea în anulare nu suspendă executarea.
De asemenea, art. 14 alin. 1 prevede că ordonanța de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
În speța de față, ordonanța nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași a fost pronunțată la data de 11 ianuarie 2010, și cu toate că la dosar nu există dovezile comunicării acesteia, instanța de apel reține ca dată a comunicării 27.01.2010, când a fost promovată cererea în anulare.
Prin urmare, având în vedere că cererea în anulare nu suspendă executarea (art.12 alin 3), instanța de apel a constatat că de la data de 27.01.2010 începe să curgă termenul de 3 ani pentru demararea executării silite.
Acest argument este bazat pe interpretarea dispozițiilor legale citate mai sus, în sensul că acestea se completează, iar articolul 14 alin 1 nu exclude aplicarea dispozițiilor 10 alin. 3 și art. 12 alin. 3 din O.U.G. 119/2007.
Dacă s-ar reține interpretarea art. 14 alin. 1 în sensul că ordonanța de plată împotriva căreia s-a promovat cerere în anulare poate fi pusă în executare doar după respingerea cererii în anulare, s-ar institui reguli diferite cu privire la data de la care se poate pune în executare o ordonanță pronunțată în temeiul, O.U.G. 119/2007, în funcție de promovarea sau nu a unei cereri în anulare, argument care contravine interpretării uniforme a textelor de lege.
Prin urmare, reținând data de 27.01.2010 de la care începe să curgă termenul pentru demararea executării silite, și data de 26.04.2013 când a fost înregistrată la B.E.J. P. S. S. cererea de executare silită, instanța de apel constată că termenul de 3 ani s-a împlinit înainte de depunerea cererii de executare silită, aspect care impune aplicarea sancțiunii nulității actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451/2013.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul a admis apelul formulat de apelanții U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia împotriva sentinței civile nr. 6853 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință ce a fost modificată în parte.
În acest sens, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia, în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451/2013 al B.E.J. P. S. S..
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea excepției autorității de lucru judecat și respingerea cererii de suspendare a executării.
S-a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanți.
Prin sentința civilă nr. 8652/19.06.2014 Judecătoria Iași a respins cererea de suspendare a executării silite, a respins excepțiile privind prescripția și perimarea executării silite, a respins excepțiile privind lipsa calității și capacității și autorității de lucru judecat, a respins excepția nulității cererii. A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii U. T. Administrativă Șcheia - satul Șcheia, jud. Iași, C._ reprezentată legal prin Primarul - I. T. și C. L. al . prin Primar - I. T. în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură T. M..
Pentru a se pronunța astfel a reținut instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, contestatorii U. T. A. S., C. L. al C. S. au chemat în judecată pe intimatul B. I. de A. T. M., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească:
1. suspendarea executarii pana la data solutionării prezentei contestatii la executare prin hotarare definitiva, in conformitate cu dispozitiile art. 7 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii;
2. admiterea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită;
3. pe fondul cauzei, admiterea contestatiei la executare si, pe cale de consecinta, anularea tuturor actelor si masurilor de executare respectiv, desfiintarea executarii silite.
A arătat că în fapt, la data de 21 ianuarie 2010 Judecatoria Iasi a emis in dosarul nr._/245/2009 ordonanta de plata nr. 274 prin care s-a admis cererea intimatei B. I. de A. T. M. de obligare a Consiliului L. S. „la plata sumei de 29.999 lei reprezentand contravaloare debit,_,39 lei reprezentand penalitati de intarziere, 540,5 lei repezentand cheltuieli de judecata."
Ulterior, in data de 26 aprilie 2013 intimata a formulat catre B. P. S. S. cererea avand ca obiect executarea silita a titlului executoriu „ordonanta nr. 274/21.01.2010 pronuntata in dosarul nr._/245/2009", cerere ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 452/2013.
Sub un prim aspect, B. P. S. S. a primit spre executare ordonanta nr. 274/21.01.2010 si a constituit imediat dosarul de executare numarul 452/2013 in temeiul unui titlu executoriu despre care nu a observat ca este prescris si in baza caruia continua sa faca diverse acte de executare.
In data de 23 ianuarie 2014, reclamanta a formulat catre B. P. S. S. o cerere prin care ii solicită acestuia sa îi comunice o copie certificata de pe dosarul de executare nr. 452/2013. In data de 28 ianuarie 2014, B. P. S. S. a comunicat o copie de pe dosarul de executare nr. 452/2013, dosar ce contine un numar de 28 de file, pe care il anexează prezentei.
In aceasta situatie, consideră ca singura in masura sa analizeze daca un titlu executoriu este prescris sau nu, si sa pronunte o hotarare in acest sens, este doar instanta de executare, in speta Judecatoria Iași.
Pe de alta parte, articolul 705 Cod procedură civilă statueaza ca „dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel."
Potrivit articolului mentionat, prescriptia incepe de la data cand se naste dreptul de acere executarea silita.
Astfel, in cazul hotararilor judecatoresti, termenul de prescriptie incepe sa curga, in principiu, de la data ramanerii definitive a acestora, intrucat recursul nu este suspensiv de executare decat in cazurile prevazute de art. 484 Cod procedură civilă.
In speta, dreptul de a cere executarea silita s-a nascut la data ramanerii definitive a hotararii (ordonanta nr. 274). si anume de la data de 21 ianuarie 2010, si a incetat la data de 21 ianuarie 2013.
Raportat la aceste prevederi, precum si la dispozitiile art. 705 Cod procedură civilă rezulta ca orice datorie pe care contestatoarea o are fata de intimata este prescrisa.
În ceea ce priveste titlul executoriu, ordonanta nr. 274/11.01.2010 nu exista niciunul dintre cazurile prevazute de dispozitiile art. 708 Cod procedură civilă, referitoare la intreruperea cursului prescriptiei.
Prin urmare cursul prescriptiei de a cere executarea silita nu a fost intrerupt pana la data depunerii de catre creditor a cererii de executare silita, fiind implinita in cauza prescriptia dreptului de a cere executarea silita.
Pentru motivele expuse in fapt si in drept, in temeiul dispozitiilor art. 705 Cod procedură civilă, a solicitat sa se dispună admiterea exceptiei prescriptiei de a obtine executarea silita.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii a formulat aceasta cerere motivat de faptul ca pana la solutionarea contestatiei la executare sa nu se desavarseasca o procedura de executare realizata cu incalcarea prevederilor legii, in speta punerea in executare a unui titlu executoriu prescris.
De asemenea, a formulat prezenta cerere pentru a preintampina producerea unor prejudicii grave ce ar putea sa fie determinate de continuarea executarii ce a fost pornita, in mod vadit, in dispretul legii.
Astfel, in temeiul dispozitiilor art.7 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, „cererile, indiferent de natura lor, formulate de institutiile publice in cadrul procedurii de executare silita a creantelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru. timbru judiciar si a sumelor stabilite cu titlu de cautiune".
Avand in vedere dispozitiile legale mai sus enuntate, a solicitat sa se dispună suspendarea executarii silite pana la solutionarea prezentei contestatii prin hotarare definitiva precum și admiterea prezentei contestatii la executare si, pe cale de consecinta, anularea tuturor actelor si masurilor de executare respectiv, desfiintarea executarii silite.
In drept, a invocat: art. 705, 708, 711 si urm. Cod procedură civilă, art. 24 din Noul cod de procedura civila; art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimatul B. I. de A. T. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția procedurală - art. 189 Noul Cod de procedură civilă; excepția autorității de lucru judecat și excepția litispendenței și a conexiunii.
Instanța a respinge aceste excepții, deoarece cererea îndeplinește condițiile pentru a putea intra în dezbateri.
Intimatul a invocat Noul Cod de procedură civilă și a depus înscrisuri.
Titlul executoriu a fost emis la data de 19.07.2011 și a fost primit la 05.11.2011.
Cererea a fost promovată la 26.04.2013.
A existat o încheiere de îndreptare eroare materială pentru denumirea debitorului, din motive ce nu îi sunt imputabile.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă, deoarece la momentul soluționării fondului și prin faptul că prin continuarea executării contestatorul ar fi prejudiciat.
Excepția privind lipsa de calitate, de capacitate, și autoritate de lucru judecat precum și nulitatea cererii au fost de asemenea respinse.
Excepțiile privind prescripția executării silite și perimarea executării silite au fost de asemenea respinse, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Noul Cod de procedură civilă.
Dreptul de a cere executarea silită se naște de la data promisiunii încheierii de vânzare a bunurilor materiale ce s-a realizat din oficiu, și care nu îi este imputabilă intimatei, identificarea debitorului privește elementele fiscale necesare pentru faza executării silite și pentru preîntâmpinarea unor contestații la executare pe acest temei. Se reține și că atât împotriva ordonanței prin care au fost stabilite sumele datorate atât împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, nu s-au formulat cereri în anulare.
Cum cererea de executare a fost promovată cu respectarea termenului de 3 ani, rezultă că executarea silită și actul de executare silită sunt legale și temeinice, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă, conform art. 662 Noul Cod de procedură civilă, contestatorul fiind prejudiciat.
Față de cele reținute, instanța a respins prezenta contestație ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel U. Administrativ-Teritorială Șcheia și C. Locat al C. Șcheia.
Prin decizia civilă nr. 187 din 12.02.2015, Tribunalul Iași a admis apelul declarat de apelanții U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. L. al C. Șcheia împotriva sentinței civile nr. 8652/19.06.2014 pronunțată de judecătoria Iași sentință pe care o schimbă în parte.
Admite excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Admite contestația la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M..
Dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 452/2013 al B.E.J. P. S. S..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii referitoare la respingerea cererii de suspendare, respingerea excepțiilor privind lipsa calității, capacității, a autorității de lucru judecat și a nulității cererii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține următoarele:
La data de 26.04.2013 creditoarea B. I. de Arhitectură Arhitect T. M. a formulat cererea de executare silită împotriva debitorului C. L. Șcheia pentru punerea în executare a Ordonanței nr 274/21.10.2010 a Judecătoriei Iași.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 452/2013, iar prin încheierea din 15.05.2013 B. P. a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare cu același număr.
Prin încheierea din 23 mai 2013 Judecătoria Iași a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu Ordonanță nr 274/21.01.2010 și încheiere din 13.05.2010 dată în dosarul_/245/2009 a Judecătoriei Iași.
La data de 09.07.2013 s-a emis somația în temeiul art. 2 din legea 110/2007 iar la 15.01.2014 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei C. L. Șcheia.
Împotriva executării silite a formulat contestație la executare UAT Șcheia și C. L. Șcheia.
În privința cadrului procesual reține instanța că sentința pronunțată de către instanța de fond îi are ca intimați atât pe U. Administrativ Teritorială . pe C. L. al Comunie Șcheia astfel încât este justificată declararea căii de atac de către ambele entități.
În privința cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatoare la fond și respinsă de către prima instanță, reține Tribunalul că nu rezultă din probatoriul administrat în fața instanței de fond dar nici în apel, necesitatea suspendării executării silite, debitoarea nedovedind crearea unui prejudiciu grav și imposibil de înlăturat, creat acesteia prin continuarea executării silite astfel încât soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite se impune a fi menținută.
În ceea ce privește critica apelantei vizând greșita soluționare a excepției prescripție dreptului de a porni executarea silită Tribunalul reține următoarele:
Titlul executoriu în temeiul căruia a pornit executarea este reprezentat de Ordonanța nr 274 din 21 ian 2010 a Judecătoriei Iași. Ordonanța a fost comunicată părților la data de 8.03.2010, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 27.29 dosar_/245/2009 atașat la prezenta cauză.
Împotriva Ordonanței nu s-a declarat cale de atac. La 13 mai 2010 s-a pronunțat încheierea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Ordonanței în sensul includerii în dispozitiv a codului fiscal și a reprezentantului debitoarei.
Potrivit dis part 405 din Vechiul cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel iar termenul de prescripție începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită. În cauză dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut la momentul în care Ordonanța 274/2010 a Judecătoriei Iași, hotărâre definitivă, poate fi pusă în executare, respectiv de la momentul la care, după comunicarea acesteia a expirat termenul acordat debitorului pentru plata creanței constate în dispozitivul sentinței, respectiv la data de 8.04.2010. Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege care începe să curgă la 8.04.2010 se împlinește la 8.04.2013, astfel încât depunerea cererii de executare silită la B. P. în vederea începerii executării silite a avut loc după împlinirea termenului de prescripție.
Nu se poate reține incidența vreunui motiv de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției. Astfel faptul că în cauză a avut loc o îndreptare a erorii materiale a dispozitivului nu constituie temei de suspendare a cursului prescripției
Nu se poate reține ca termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită începe să curgă după pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată din oficiu de Judecatorie, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nefiind modificate aspecte ce țin de caracterul definitiv al titlului executoriu.
Nu se poate reține faptul că în lipsa îndreptării nu s-ar fi putut realiza executarea silită sau că aceasta ar fi fost îngreunată câtă vreme creditoarea nu a depus spre executare titlul. Nici faptul că s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a ordonanței în anul 2011 nu constituie un motiv de întrerupere a cursului prescripției.
Motivele de suspendare și respectiv întrerupere ale cursului prescripției sunt expres prevăzute de dispozițiile legale și acestea trebuie invocate și dovedite de către creditor, ori în cauză niciuna dintre apărările intimatei nu constituie motive de suspendare sau întrerupere ale cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Pentru considerentele mai sus expuse tribunalul a apreciat că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatorii apelanți a fost în mod greșit respinsă de către instanța de fond, aceasta impunându-se a fi admisă.
Ca urmare a admiterii excepție prescripției dreptului de a cere executarea silită se impune admiterea contestației la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. și anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 452/2013 al B.E.J. P. S. S. motivat de faptul că executarea silită nu poate avea loc decât în temeiul unui titlu executoriu, iar ordonanța 247/2010 a Judecătoriei Iași și-a pierdut puterea executorie ca urmare a împlinirii termenului de prescripție.
Pentru considerentele mai sus arătate tribunalul a admis apelul declarat de apelanții U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. L. al C. Șcheia împotriva sentinței civile nr. 8652/19.06.2014 pronunțată de judecătoria Iași sentință pe care o schimbă în parte.
A admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, contestația la executare formulată de contestatorii U. Administrativ Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. și a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 452/2013 al B.E.J. P. S. S..
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate se impun a fi păstrate, soluția vizând suspendarea executării silite pentru motivele expuse în considerente, iar soluția privind respingerea excepțiilor privind lipsa calității, capacității, a autorității de lucru judecat și a nulității cererii ca urmare a neapelării.
Împotriva deciziei civile nr. 1183 din 23 decembrie 2014 și a deciziei civile nr. 187 din 12 februarie 2015 a formulat recurs B. I. de Arhitectură nr. 87/2006 - Arhitect T. M. pentru următoarele motive:
Arată recurenta că a încheiat în anul 2006, cu C. L. Șcheia, reprezentată de primarul în exercițiu la acea data, Contractele de prestări servicii nr. 659/20.11.2006, nr. 660/20.11.2006 și nr. 658/23.11.2006, pentru prestări servicii proiectare. Toate cele trei contracte au vizat relații obligaționale ce conțin drepturi de creanță care iau naștere din contracte de prestări servicii, în care părțile contractante sunt autoritatea contractantă, achizitor C. L. al C. Șcheia, Județul lași, reprezentată de primarul în exercițiu la acea dată și prestator, B. I. de Arhitectură nr. 87/2006 - Arhitect T. M., reprezentat de Arhitect T. M..
Din documentele anexate la contractele 659/20.11.2006, nr. 660/20.11.2006 și nr. 658/23.11.2006 - procesul-verbal de predare-primire și borderoul lucrărilor prestate (prezentate în dosarele de fond) - rezultă că recurenta, în calitate de prestator de servicii de proiectare pentru construcții de interes public pentru . îndeplinit integral obligațiile prevăzute în contracte în data de 03.08.2007, când a predat toate lucrările, conform borderoului care face parte integrantă din Procesul-verbal din data respectivă.
Au urmat repetate diligente pe care le-a întreprins în scopul rezolvării pe cale amiabilă a obligațiilor contractuale. După o perioadă de discuții telefonice, în care a încercat, pe cale amiabilă, rezolvarea situației creanțelor datorate, timp în care a primit din partea primarului promisiuni verbale și repetate amânări (conform corespondenței prezentate la dosar), în data de 19.03.2008 s-a adresat instanței pentru obținerea Ordonanței de plată pentru toate cele trei contracte, având aceeași cauză, obiect și părți.
Instanța investită să soluționeze cauza pentru cele trei contracte a soluționat numai Contractul nr. 658/2006, pentru care a stabilit următoarea soluție: "Creanța reclamantei are caracter cert, lichid și exigibil doar în ceea ce privește suma de 34.999 lei, reprezentând preț neachitat în baza contractului de prestări servicii nr. 658/23.11.2006 și a penalităților de întârziere datorate conform art. 18.2 din contract, cu privire la acestea fiind îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 1, alin. 1 din OG nr. 5/2001. În ceea ce privește restul creanței instanța constată că aceasta nu îndeplinește cerința de a fi certă întrucât deși celelalte 2 convenții sunt încheiate tot cu pârâtul, facturile fiscale au fost emise cu privire la o altă persoană (entitate - Școala de Arte și Meserii Șcheia)".
Soluția din Ordonanța nr. 140/2008 este corectă, deoarece au existat unele neclarități legislative și anume, în urma apariției Legii nr. 195/22.05.2006 - Legea descentralizării și a Normelor metodologice aferente - Hotărârea nr. 139 / 2008, intervenită în intervalul dintre data încheierii contractelor și data emiterii facturilor fiscale, i s-a pus în vedere de către primarul C. Șcheia faptul că lucrările referitoare la contractele nr. 659/2006 și 660/2006 trebuie să fie facturate pentru Școala de Arte și Meserii, deoarece obiectele contractelor respective îl reprezentau două școli din comună.
Pentru Dosarul nr._/245/2009 și Dosarul nr._/245/2009 a fost necesară corectarea acestei neclarități, facturarea făcându-se ulterior pe numele autorității contractante cu care s-a încheiat convenția, C. L. Șcheia, reprezentat de primar.
În timpul derulării judecății, debitorul, C. L. Șcheia, reprezentat de primar, a folosit numeroase mijloace dolosive, încercând să împiedice obligația de plată pentru serviciile prestate. Numeroase acțiuni nefondate au fost introduse în instanțe. În pofida acestor încercări, instanțele au judecat cu celeritate și au dat soluții corecte.
Împotriva Ordonanței nr. 140/2008, debitoarea a făcut cerere în anulare, refuzând încă de la început să achite debitul datorat. Urmare a acestui fapt, în data de 08 aprilie 2009 a introdus cererea pentru executarea silită la B. Executorului Judecătoresc P. S. S..
Actul execuțional a fost blocat deoarece terțul poprit, Trezoreria Iași, a refuzat poprirea conturilor debitorului, invocând faptul că în nomenclatorul de unități nu figurează C. L. Șcheia. Aceasta s-a datorat omisiunii a instanței, care nu a completat Ordonanța cu calitatea „reprezentat prin primar".
Corectarea omisiunii a necesitat timp care a blocat executarea silită.
Urmare a emiterii soluției din Ordonanța nr. 140 /2008, arată recurenta că a reluat demersurile pe cale amiabilă pentru cele două contracte de prestări servicii, respectiv nr. 659/2006 și nr. 660/2006.
Și de această dată, demersurile pe care le-a făcut pentru soluționarea amiabilă a plății nu au avut nici un rezultat, motiv pentru care în octombrie 2009 a depus la Judecătoria Iași cereri de emitere a Ordonanțelor de plată, în baza prevederilor OUG nr. 119/2007, aferente contractelor nesoluționate prin Ordonanța 140/2008. Acestea au constituit Dosarul nr._/245/2009 - Ordonanța nr. 56 din 11 ianuarie 2010 și Dosarul nr._/245/2009 -Ordonanța nr. 274 din 21 ianuarie 2010.
Deoarece în cazul Ordonanței nr. 140/2008 a întâmpinat blocaje din partea ANAF în poprirea conturilor C. Șcheia, datorită omisiunii mai sus-notată (care era necesar a fi îndreptată potrivit art. 281 (1) din codul de procedură civilă din 1865), a solicitat instanțelor îndreptarea materială, în temeiul art. 281
Aceste omisiuni au fost îndreptate cu următoarea observație: instanțele au procedat la îndreptarea omisiunilor prin încheiere în sala de ședință, fără citarea părților. A primit comunicarea asupra îndreptării omisiunilor în datele de 13 mai 2010 - în cazul Ordonanței nr. 274/2010 și în data de 31 mai 2010 - în cazul Ordonanței nr. 56/2010.
Ordonanțele s-au trimis în forma inițială, fără corectarea omisiunii în dispozitivul hotărârii, la care s-a atașat încheierea de îndreptare a erorii.
Nefiind îndeplinite condițiile din art. 281 al. 3, pentru a evita noi blocaje a solicitat instanței trimiterea formei ordonanțelor reprezentând titlu executoriu (cu îndreptarea erorii în dispozitivul hotărârii). Răspunsul la aceste cereri l-a primit în data de 5 noiembrie 2011.
Instanțele nu au corectat dispozitivul din hotărâri, soluționând cererea prin ștampilă cu data de 14 iulie 2011 - Ordonanța nr. 56/2010 și data de 19 iulie 2011 - Ordonanța 274/2010. Ținând seama de cele arătate, titlurile executorii primite în data de 5 noiembrie 2011 sunt stabilite în iulie 2011.
Revenind la Ordonanța nr. 140/2008, deblocarea actului execuțional a întâmpinat mai multe piedici legate de faptul că instanța nu a corectat dispozitivul, potrivit art. 281 din Codul de Procedură Civilă din 1865, urmată de piedici în ceea ce privește validarea popririi, motiv pentru care contestația la executare introdusă de debitor, C. L. Șcheia, reprezentat de primar, a făcut obiectul Dosarului nr._ .
În baza dovezilor aduse în apărare, analizate punctual, cu aplicarea principiilor care stau la baza realizării dreptului la un proces echitabil, instanța care a soluționat cauza, a respins suspendarea executării și excepțiile de perimare și prescripție, prin Sentința Civilă nr._ din 02 iulie 2013 a Judecătoriei lași.
Revenind la celelalte două titluri executorii din data de 14 iulie 2011 - Ordonanța nr. 56/2010 și data de 19 iulie 2011 - Ordonanța 274/2010, primite în data de 05 noiembrie 2011, i-a solicitat Executorului Judecătoresc P. S. Sebstian începerea executării silite. Deoarece soluția pentru Ordonanța nr. 140/2008 era în curs de judecată, executorul a considerat faptul că este necesar să se aștepte soluția pentru Dosarul de executare nr. 166/2009.
La insistențele recurentei, executorul judecătoresc a format Dosarele nr. 451 și 452 din data de 26 aprilie 2013.
Pentru a se evita orice confuzii privind data obținerii titlurilor executorii și alte mențiuni din formularul tip al cererii de executare silită, a trimis în scris executorului judecătoresc cererea de a se menționa clar în dosarele de executare silită data certă în care s-au obținut titlurile executorii. A cerut, de asemenea, pe baza practicii judiciare, să renunțe la termenul de 6 luni pentru achitarea obligațiilor.
Executorul judecătoresc a considerat că obținerea încuviințării pentru executările silite din Dosarele nr._/245/2013 - Ordonanța nr. 56/2010 și nr._/245/2015 - Ordonanța nr._ nu necesită alte precizări.
Din cele prezentate mai sus rezultă clar și fără echivoc faptul că data de la care începe să curgă prescripția de 3 ani este de la data de 14 iulie 2011 - Ordonanța nr. 56/2010 și data de 19 iulie 2011 - Ordonanța 274/2010. Astfel, termenul scurs de la aceste date până la data formării Dosarelor de executare nr. 451 și 452 din 26 aprilie 2013 este de 1 an și cca 9 luni, iar de la data comunicării (5 noiembrie 2011) s-a scurs un termen de 1 an și 5 luni.
După ce a introdus cererile de executare pentru cele două dosare precizate mai sus, a primit Comunicarea Sentinței Civile nr._ din 02 iulie 2013, prin care s-a deblocat realizarea actului execuțional pentru Contractul nr. 658/2006 - Ordonanța nr. 140/2008 - Dosar de executare nr. 166/2009.
Arată recurenta că a reluat cererea către executorul judecătoresc pentru a nu aștepta termenul de 6 luni (în baza practicii judiciare), dar, cu toate acestea, executorul judecătoresc a respectat termenul de 6 luni. În tot acest interval, fără a face nici o încercare de a-și plăti obligațiile, încălcând OG nr. 22/2002 și Legea nr. 110/2007, actualizată în 2012, debitorul, C. L. Șcheia, reprezentat de primar, a introdus contestațiile la executare, care fac obiectul Dosarelor nr._ și nr._ .
Subliniază recurenta că toate cele trei contracte au fost judecate în temeiul reglementărilor din Codul de Procedură Civilă din 1865. Ordonanța nr. 140/2008 - Dosar de executare nr. 166/2009 a început executarea tot sub incidența Codului de Procedură Civilă din 1865, iar Ordonanța nr. 56/2010 - Dosar de executare nr. 451/2013 și Ordonanța nr. 274/2010 - Dosar de executare nr. 452/2013 au început executarea în baza Noului Cod de Procedură Civilă.
Recurenta consideră că hotărârea s-a dat prin încălcarea competenței prevăzute la art. 25, 26, 27 din Noul Cod de procedură civilă și motivate în fapt și în drept, precum și cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești:
Așa cum rezultă din conținutul dosarelor, debitorul C. L. Șcheia reprezentat de primar, având în instanță reprezentant convențional, fără precizarea în cererea de chemare în judecată a calității acestuia, cu rea-credință a consemnat data în care s-au dat Ordonanțele, înainte de a fi soluționată îndreptarea erorilor materiale, afirmând, tot cu rea-credință, faptul că executorul judecătoresc nu a observat prescripția dreptului de a cere executarea silită. Nu aduce în sprijinul acestei observații nici un fel de dovadă și formulează fraze repetate în toate căile de atac, prin care cere instanțelor să exercite atribuții care nu intră în obligațiile acestora.
De altfel, așa cum rezultă din lucrările din dosar, fără să respecte nici o lege, motivele mai-sus enunțate și dreptul de a nu plăti taxă de timbru și de cauțiune (conform art. 7 din OG nr. 22/2002), sunt singurele susțineri din toate căile de atac.
Cu alte cuvinte, dă sarcini judecătorilor, încălcând principiul disponibilității, să exercite obligații procedurale care aparțin părților sau reprezentantului convențional al acestora.
Legea nr. 303 din 28 iunie 2009 privind statutul magistraților, la art. 10, al. (2) prevede: "Magistrații nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât acelea în cadrul cărora își exercită funcția și nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat".
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța urma să respingă astfel de motive.
Cererea de contestație la executare, care face obiectul Dosarelor nr._ și nr._ a fost introdusă în data de 03 februarie 2014, după . Noului Cod de Procedură Civilă.
Respectând procedura și anume art. 200 din Noul Cod de Procedură Civilă, care prevede imperativ verificarea cererii și regularizarea acesteia, forma în care a fost completată cererea urma a fi anulată înainte de fi judecate cauzele. Cererile din Dosarele nr._ și nr._ nu îndeplinesc cerințele cuprinse în art. 200 și, potrivit art. 196, cele două cereri erau nule de drept, definitiv, așa cum este consemnat în art. 200, al. 1, 2, 3, 4, 5, 6.
Nulitatea cererilor a fost invocată la primul termen de judecată.
A invocat, de asemenea, excepția litispendenței, conexiunii și a autorității de lucru judecat, având în vedere faptul că cele două cereri, având același obiect, cauză și părți, potrivit procedurii era necesar să fie conexate și trimise la instanța de grad superior, explicat în detaliu în instanțele de fond.
Încălcându-se procedura, nu s-a soluționat nici una din excepțiile invocate.
Instanțele au respins excepțiile ridicate. Invocă excepția de litispendență și conexiune, în vederea judecării recursului pentru ambele hotărâri. La această dată, autoritatea de lucru judecat a devenit definitivă, pentru Ordonanța nr. 140/2008, prin Decizia nr. 1222 din 06 august 2014, irevocabilă.
Un alt motiv de nelegalitate este atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității - art. 105, al. 2.
Așa cum rezultă din cererile de chemare în judecată din ambele dosare, introducând cerere de contestație la executare, debitorul, C. L. Șcheia, reprezentat de primar, nu a respectat normele de procedură, această nerespectare conducând la nulitatea cererilor. Astfel au fost încălcate art. 112, al. 1; art. 194, pct. a și pct. b, nerespectând condițiile de exercitare a acțiunii civile, prevăzută la art. 32, pct. a), capacitatea procesuală în condițiile legii; art. 973 Codul Civil din 1864, care prevede: „Convențiile n-au efect decât între părțile contractante" (art. 969,974,975).
In Contractele 659/2006 și 660/2006, părțile sunt C. L. Șcheia, reprezentat de primar, și B. I. de Arhitectură - Arhitect T. M.. În cererile de chemare în judecată s-a trecut U. Administrativ teritorială Șcheia și C. L. Șcheia.
Deși pentru susținerea cauzelor, în instanțe s-a prezentat reprezentantul convențional, nu este respectat art. 194, pct. b din Noul Cod de Procedură Civilă.
Art. 194, pct. d: Motivele sunt cele arătate, adică nu există.
Art. 194, pct. 3: Nu prezintă nici un fel de dovezi.
Excepțiile ridicate în prima instanță, și anume, nulitatea cererii în temeiul art. 194, lit. a, b, c, d din Noul Cod de Procedură Civilă, excepția litispendenței, a conexiunii și a autorității de lucru judecat arată recurenta că le-a susținut și în instanțele de apel, motivate în fapt și în drept. Recursul se bazează pe înscrisurile prezentate în instanțele de fond și apel.
Solicită desființarea Deciziilor nr. 1183 din 23 decembrie 2014 și nr. 187 din 12 februarie 2015 ale Tribunalului Iași pentru nulitatea absolută a motivelor din cererile de contestație la executare, în vederea deblocării actului execuțional.
Toate excepțiile de procedură și fond au fost ridicate și motivate în întâmpinarea depusă la dosar în instanța de fond și instanța de apel.
Excepția ridicată nu a fost soluționată prin încheiere nici de instanța de fond și nici de instanța de apel, aplicând legea și procedura din Codul Civil din 1864, Codul de Procedură Civilă din 1865, având corespondent Legea nr. 134/2010 (republicată), art. 194, lit. a și lit. b, respectiv art. 196 - după aplicarea reglementărilor din art. 200 NCPC.
Nu s-au soluționat nici excepțiile de litispendență, conexiune și a autorității de lucru judecat (provizoriu - în curs de soluționare în recurs la Tribunalul lași), motivate în fapt și în drept, atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, explicat și motivat prin prezentarea punctuală a conținutului legilor aplicabile în cauză.
Toate susținerile contestatoarei nu sunt motivate în fapt și în drept, prezentând trunchiat și cu rea credință motivele cererii, așa cum s-a menționat în cererea de recurs.
Instanța invocă doar dispozițiile art. 24 din NCPC, care privesc faza de executare silită începută după data de intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, când a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 (republicată), fără să țină seama de art. 25, 26 și, în mod special, de art. 27: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."
Toate cele trei procese, având același obiect, cauză și părți, au fost judecate prin aplicarea Codul de Procedură Civilă din anul 1865. Pentru toate cele trei cauze a fost blocat actul execuțional al hotărârilor, determinat de aceeași omisiune care, potrivit art. 281se îndreaptă din oficiu, în conformitate cu prevederile din Secțiunea a VI- - îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii. Deblocarea actului execuțional a fost soluționat în cauza din Contractul nr. 658/2006, prin Sentința Civilă nr._ din 02 iulie 2013, care, la data când s-a introdus contestația la executare care a făcut obiectul Dosarului nr._ în instanța de fond, constituia autoritate de lucru judecat (provizoriu), deoarece debitorul, C. L. Șcheia, reprezentat prin primar, a introdus cerere de recurs, care a făcut obiectul Dosarului nr._ .
Acest fapt a motivat excepțiile invocate de recurentă privind litispendență, conexiunea și autoritatea de lucru judecat (provizorie), cerând respectarea procedurii și trimiterea Dosarelor nr._, nr._ și nr._ la Tribunalul lași. Excepțiile au fost motivate în fapt și în drept, după cum se poate constata din dovezile cuprinse în ambele dosare de fond și apel.
Blocajul executării silite a fost cauzat de omisiunea cuprinderii în hotărârile judecătorești (Ordonanțele de plată nr. 56/2010 și nr. 274/2010), respectiv omisiunile cu privire la numele și calitatea debitorului, C. L. Șcheia, reprezentat de primar, (explicat în cererea de recurs).
Considerentul potrivit căruia instanța de apel menționează: "Astfel, conform art. 632, al. 2 NCPC, constituie titluri executorii prevăzute de art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare"
Prin aceste considerente, instanța de apel, adaugă la lege o nouă motivație asupra depășirii atribuțiilor puterii judecătorești.
Invocarea art. 14 din OUG nr. 119/2007 nu are nici o relevanță, deoarece blocajul actului execuțional s-a datorat motivelor expuse în detaliu mai sus.
Faptul că debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile cuprinse în contract a condus la încălcarea tuturor legilor, așa cum este prezentat concret și motivat în fapt și în drept în toate înscrisurile care privesc apărările subsemnatei din instanțele de fond și apel.
Aplicând Noul Cod de Procedură Civilă la contestația de executare, toate excepțiile invocate, B. I. de Arhitectură - Arhitect T. M., în contradictoriu cu C. L. Șcheia, reprezentat de primar, prin întâmpinările din dosare, nu au fost soluționate de instanță, încălcând procedura.
Excepția nulității cererii rezultă din prevederile art. 196, cuprinzând mențiunea "Dispozițiile art. 194-196 sunt aplicabile". Aceasta semnifică obligația instanței de a analiza și soluționa toate cerințele cuprinse în art. 194 - 197. Aplicarea și interpretarea legii prin metode specifice dreptului (metodele de interpretare), intră în atribuțiile instanței de judecată, în consonanță cu dispozițiile și principiile fundamentale cuprinse în art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7,-8, 9, 29, 22 din Noul Cod de Procedură Civilă.
C. L. al comunei Șcheia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, susținând incidența excepției pe de o parte pentru că deciziile atacate sunt pronunțate în apel și față de dispozițiile art. 634 alin. 1 Cod procedură civilă, acestea face parte din categoria hotărârilor fără drept de recurs, iar pe de altă parte prin decizia civilă nr. 408 din 15 iunie 2015 a Curții de Apel a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de prezenta recurentă împotriva deciziei civile nr. 118 din 23.12.2014 și nr. 187 din 12.02.2015 a Tribunalului Iași.
Pentru verificarea susținerilor intimatelor, instanța a dispus din oficiu atașarea în dosarul prezentei cauze a fișei dosarului nr._, din sistemul ECRIS, în care s-a pronunțat decizia nr. 408 din 15.06.2015 și a pus în vedere intimaților să depună un certificat de pe soluția dată.
Curtea constată, în urma verificărilor efectuate că prin decizia civilă nr. 408 din 15 iunie 2015 a Curții de Apel Iași s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de B. I. de Arhitectură T. M. împotriva deciziei civile nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și a deciziei civile nr. 187 din 12.02.2015, pronunțate de Tribunalul Iași, Secția civilă.
Raportat la cele reținute prin hotărârile mai sus enunțate, Curtea a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat în cauză, excepție ce va fi soluționată cu prioritate în raport de art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă.
Raportat la excepția invocată, intimații au declarat că nu mai înțeleg să susțină excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.
Curtea constată că în cauză operează autoritatea de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 408 din 15.06.2015.
În acest sens, Curtea notează că prin decizia civilă nr. 408 din 15.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins cererea de recurs formulată de B. I. de Arhitectură T. M. împotriva deciziei civile nr. 1183 din 23.12.2014 și nr. 187 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția civilă.
Curtea constată că aceeași parte, B. I. de Arhitectură T. M., în aceeași calitate, a formulat cerere de recurs împotriva aceleiași decizii.
Potrivit art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Rezultă, așadar, că autoritatea de lucru judecat este reglementată în mod firesc ca efect al hotărârii judecătorești, iar consecința este că ceea ce s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu mai poate fi repus în discuție, între aceleași părți, invocându-se același temei juridic.
Astfel, instanța sesizată ulterior cu o cerere având același obiect, cauză și părți, nu mai poate desfășura o activitate procesuală cu privire la dispozițiile analizate.
Având în vedere că prezenta cerere de recurs vizează același obiect, respectiv deciziile civile nr. 1184 și 187 și se poartă între aceleași părți, incidente în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 431 Cod procedură civilă.
D. consecință, instanța constatând că operează excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 408 din 15.06.2015 a Curții de Apel Iași, va respinge recursul formulat de B. I. de Arhitectură - Arhitect T. M., în aceeași calitate de recurentă și împotriva acelorași decizii, respectiv decizia civilă nr. 1183 și nr. 187, împotriva acelorași intimate.
Deoarece, recursul va fi soluționat în raport de excepția autorității de lucru judecat, criticile din cererea de recurs nu mai pot fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată existența autorității de lucru judecat în cauză și, drept consecință, respinge recursul declarat de B. I. de Arhitectură nr. 87/2006 - Arhitect T. M. împotriva deciziilor civile nr. 1183 din 23.12.2014 (dosar nr._ ) și nr. 187 din 12.02.2015 (dosar nr._ ) ale Tribunalului Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 29.09.2015.
Președinte, C. P. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: GE
Tehnoredactat: PAM
2 exemplare/28.10.2015
Tribunalul Iași: decizia nr. 1183/23.12.2014: G. C.
C. I.
decizia nr. 187/12.02.2015: C. E. C.
C. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 489/2015. Curtea de Apel IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
