Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 291/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 291/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 291/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T.
Judecător V. C.-S.
Judecător C. A.
Grefier A. H.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul I. E. împotriva deciziei penale nr. 1258 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția penală, intimați fiind S.N.T.F.M C. M. SA S.. M.- în numele și pentru R.A.S.N.C.F.R BUCUREȘTI, S. NAȚIONALĂ DE T. F. DE C. SA BUCUREȘTI- DEPOUL DE LOCOMOTIVE IAȘI C.F.R. IAȘI, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuentul I. E. asistat de avocat Grierosu G., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, care învederează asupra aspectelor menționate cu privire la prezența părților și la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că cererea de revizuire este la al doilea termen de judecată, că revizuentul I. E. a depus la dosar prin serviciul de registratură înscrisuri, ce au fost comunicate intimaților, că intimata S. C. M. SA – Sucursala M. a depus la dosar prin serviciul de registratură precizări și că nu se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Grierosu G. pentru revizuentul I. E. având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alineat 2 Cod procedură civilă, apreciind că această cerere de revizuire este fondată. Solicită a se avea în vedere că revizuentul I. E. a achitat suma reținută ca urmare a prejudiciului săvârșit către intimată. Arată că din actele depuse la dosar emise de societatea intimată se constată că revizuentul nu mai datorează nicio sumă de bani. Apreciază că nu pot fi primite susținerile intimatei potrivit cărora nu are nicio relevanță nota de lichidare din 1998 în condițiile în care sentința penală a fost pronunțată la nivelul anului 2013, nota de lichidare fiind făcută având în vedere și reținerile din salarii, în baza unei decizii interne de imputație nr. 16.46/303/4/208 pronunțată în dosarul nr. 4/11/426. Instanța a reținut greșit că numai inculpatul V. T. a achitat către intimată suma de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului, din actele dosarului rezultând că inculpatul I. E. a achitat suma de 4327,321 lei conform fișei de retribuție a salariilor în perioada octombrie 1997-aprilie 1998. Prin achitarea în totalitate a sumei de bani la care a fost obligat, obligația civilă a inculpatului I. E. a rămas fără obiect, nemaiputând fi obligat la plata aceleiași sume pe care deja a achitat-o.
Solicită respingerea apărărilor intimatei, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra cererii de revizuire formulată de I. E. împotriva deciziei penale nr. 1258 din 03 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Petentul a formulat cererea la data de 07 februarie 2014, înregistrată la Judecătoria Iași și întemeiată pe art. 453 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, care prin sentința civilă nr._ din 10.11.2014 îndreptată prin Încheierea de ședință din 08.12.2014 declină soluționarea cauzei Curții de Apel Iași conform art. 509 alin. 2 și art. 510 din Noul Cod de procedură civilă cu referire la art. 453 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că a avut calitate de inculpat în dosarul nr._/245/2010* pe rolul Judecătoriei Iași, procesul penal fiind încetat ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Se arată că în soluționarea acțiunii civile instanța a obligat inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile, hotărârea primei instanțe fiind casată în parte prin Decizia penală a Curții de Apel Iași nr. 1258/2013.
Petentul arată că instanța de recurs a constatat că inculpatul V. T. a achitat către R.T.F.C. Depoul C. Iași suma de 4607,69 lei în baza deciziei nr. 1646/1997 dosar 4/11/426 conform adeverinței nr. 29/19.19 din 15.09.2009 și în consecință reduce de la 1715,14 lei la 1254,38 lei cuantumul sumei la plata căreia au fost obligați în solidar coinculpații, alăturat acestuia I. E. și P. G. către partea civilă RA – SNCFR Bucurețti reprezentată de SNTF C. M. - Sucursala M. Iași. Se susține că debitorul revizuent I. E. este obligat să predea un bun cert și determinat care a pierit, în prezenta cauză fiind vorba de suma de 1254,38 lei.
În motivarea în fapt a cererii se arată că suma de 1254,38 lei la plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații V. T., llaș E. și P. G. către partea civilă RA - SNCFR București, reprezentată prin S. "C. Marfa" - Sucursala M. prin Decizia Penală nr. 1258/2013, reprezintă suma redusă ca urmare a achitării de către inculpatul V. T. a sumei de 4607,69 lei, reducându-se suma inițială stabilită de instanța de fond de 1715,14 lei la suma finală de 1254,38 lei. Consideră petentul că instanța însă, în mod greșit a constatat că numai inculpatul V. T. a achitat către RTFC Depoul CF Iași suma de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, deoarece, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că inculpatul I. E. a achitat suma de 4327,321 lei conform fișei de retribuție a salariilor în perioada octombrie 1997-aprilie 1998 din care rezultă fără echivoc sumele reținute în baza Deciziei de imputație nr.¡6-46/303/4/208. Rezultă că obligația de plată a despăgubirilor civile către partea civilă de către inculpatul I. E. a rămas fără obiect în condițiile în care acesta a achitat suma de 4327,321 Iei Ia care a fost obligat.
Astfel, adeverința nr. L/10/7/5/ 1617 din 28.11.2013 atestă că I. E., fost salariat la Depoul CF lașiO, în funcția de mecanic ajutor, i s-au reținut lunar, conform fișei de retribuție a salariilor în perioada octombrie 1997-aprilie 1998, suma de 2741,850 lei, din care s-a scăzut, de asemenea, și lichidarea aferentă lunii septembrie 1997 în valoare de 1098,731 Iei precum și chitanța nr.845 în valoare de 486,740 lei din mai 1998, conform Deciziei de imputație nr. 16-46/303/4/208 cu Dosar nr. 4/11/426, achitând un total de 4327,321 lei.
Prin achitarea în totalitate a sumei de bani reprezentând cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat în mod legal față de părțile civile, în temeiul sentinței penale nr. 1823/19.06.2013, obligația civilă a inculpatului I. E. a rămas fără obiect în sensul că nu mai poate fi obligat în mod legal la plata aceleiași sume de bani pe care deja a achitat-o, o hotărâre în acest sens fiind vădit nelegală
În susținerea cererii, petentul a depus Nota de lichidare pentru pensionare din data de 01.05.1998, decizia penală nr. 1258/2013 a Curții de Apel Iași ce atestă reținerile, adeverința nr. 1/10/_ din 28.11.2013 în perioada octombrie 1997 – aprilie 1998 conform Deciziei de imputație 1646/6303-4/208 (dosar 4/11/426).
Prin întâmpinare S. C. M. SA Sucursala M. în numele și pentru RA SN C. București a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și nefondată, arătându-se că inculpații au fost obligați în solidar la plata unei sume de bani, legiuitorul vizând prin art. 509 alin. 1 pct. 2 dispariția fizică a unui bun. Se arată că executarea silită nu a început, astfel revizuirea este prematură deoarece nu curge termenul conform art. 511 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Referitor la repararea prejudiciului se susține că obligația este solidară, creditorul fiind îndreptățit să solicite executarea integrală a prestației de la oricare dintre debitori.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că în cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iași pricina a parcurs mai multe cicluri procesuale în primă instanță și căi de atac, fiind soluționată prin sentința penală nr. 1823 din 19.06.2013, în care sub aspectul laturii civile și a cheltuielilor judiciare s-au dispus următoarele:
În baza art. 346 C.pr.pen., raportat Ia art. 14 C.pr.pen. si art. 998 si urm. cod civil anterior, a fost admisă acțiunea civila exercitată de partea civila R.A.-S.N.C.F.R. București, reprezentată de S.N.T.F.M. "C. Mărfi"- Sucursala M. împotriva inculpaților I. E., P. G. și V. T. si obliga inculpații sa plătească în solidar părții civile suma de 1715,14 Iei, actualizata in raport de rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 si pana la plata efectiva a debitului, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.
In baza art. 346 C.pr.pen., raportat la art. 14 C.pr.pen., si art. 998 si urm. Cod civil anterior, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Pasnicu E. și obligă inculpații, in solidar cu partea responsabilă civilmente R.A.-S.N.C.F.R. București, reprezentată de S.N.T.F.M. "C. M."- Sucursala M. sa plătească părții civile suma de suma de 20 000 lei, actualizata in raport de rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 si pana la plata efectiva a debitului, cu titlu de daune morale;
In baza dispozițiilor art. 346 C.pr.pen. rap. la art. 14 C.pr.pen., art. 998 si urm. Cod civil anterior, au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile civile Pasnicu E. A. si Pasnicu P. D. si obligați inculpații, in solidar cu partea responsabila civilmente R.A.-S.N.C.F.R. București, reprezentată de S.N.T.F.M. "C. M."- Sucursala M. sa plătească părților civile următoarele sume:
-suma de 10 000 Iei pentru flecare, actualizată in raport de rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 si pana Ia plata efectiva a debitului, cu titlu de daune morale;
-câte o sumă de bani ce reprezintă diferența dintre pensia de urmaș primită de fiecare dintre ei in calitate de copii ai victimei si venitul pe care l-ar fi realizat victima Pasnicu M., calcul ce se va realiza in conformitate cu art. 371/2 alin: 2 Cod procedura civila, începând cu data de 11.09.1997 si pana la împlinirea vârstei de 18 ani de către fiecare copil, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, respective 26 ani in funcție de forma de învățământ, daca vreunul dintre ei se afla in continuarea studiilor.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea părților civile de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpaților și părții responsabile civilmente.
În baza disp. art. 191 alin. 1 si 3 din Codul de procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente R.A.-S.N.C.F.R. București, reprezentată convențional de S.N.T.F.M. "C. Marfa"- Sucursala M., să plătească suma de 5000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza dispozițiilor art. 193, alin,6 C.pr.pen., au fost obligați inculpații, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile Pasnicu E. suma de 1500 lei, reprezentând cheltuielile judiciare efectuate de aceasta.
Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori prin decizia penală nr. 1258/2013 din 03 decembrie 2013 admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpații P. G., I. E. și V. T. împotriva sentinței penale nr. 1823 din 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2010, sentință pe care o casează în parte, în latură penală și în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Reține și dispozițiile art. 13 Cod penal alături de dispozițiile indicate de instanța de fond drept temei juridic al soluției de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților P. G., I. E. și V. T. pentru infracțiunile de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă și ucidere din culpă, prevăzute de art. 273 alin. 2 teza I Cod penal și art. 178 alin. 2 Cod penal, ca urmare a intervenirii prescripției penale.
Constată că inculpatul V. T. a achitat către RTFC Depoul CF Iași suma de 4.607,69 lei în baza deciziei nr. 16-46/1997, dosar 4/11/426, conform adeverinței nr. 29/19 din 15.09.2009 și, în consecință, reduce de la 1.715,14 lei la 1.254,38 lei cuantumul sumei Ia plata căreia au fost obligați, în solidar, inculpații V. T., I. E. și P. G. către partea civilă RA - SNCFR București, reprezentată prin S. "C. Marfa" -Sucursala M., sumă actualizată în raport de rata inflației, începând cu data de 11.09.1997 și până la plata efectivă a debitului.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Pasnicu E. și de partea responsabilă civilmente RA - SNCFR București, reprezentată prin S. „C. Marfa" - Sucursala M. împotriva aceleiași sentințe penale.
In baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penala obligă recurenții: partea civilă Pasnicu E. și de partea responsabilă civilmente RA - SNCFR București, reprezentată prin S. "C. Marfa" - Sucursala M. să plătească statului câte 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de procuror și de inculpați rămân în sarcina statului.
Urmare casării în parte a sentinței penale în latura civilă s-a menținut obligația solidară a inculpaților I. E., P. G. și V. T. către partea civilă RA SNCFR București reprezentată de S. C. M. - Sucursala M.. De asemenea a obligării în solidar a coinculpaților și părți responsabile civilmente (constituită și parte civilă) către părțile civile P. E., P. E.-A. și P. P. D., păstrate sub aspectul cuantumului daunelor, durata și modalitatea de plată. Instanța de recurs penal –Curtea de Apel Iași a menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin Deciziei penale nr. 1258/2013.
Pe temeiul de drept al cererii, Codul de procedură civilă, Legea nr. 134/2010 reglementează calea extraordinară a revizuirii prin dispozițiile art. 509-513 la care face trimitere și art. 453 alin. 2 din Codul de procedură penală – Legea nr. 135/_ ce prevede: ”Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit Codului de procedură civilă”.
Petentul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă ce prevede că: ” revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: obiectul pricinii nu se află în ființă”. Motivarea în fapt a cererii impune a se reține că în opinia petentului ”obiectul” nu se mai află în ființă deoarece acesta și coinculpatul V. T. au efectuat plăți către partea responsabilă civilmente ce a avut și calitatea de parte civilă, revizuirea vizând pe creditorul persoană juridică.
În conformitate cu art. 513 alin. 3 Cod procedură civilă, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Curtea, în cadrul procesual redat, are în vedere că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă poate fi invocat atunci când obligația stabilită prin hotărâre constă în predarea unui lucru cert și determinat care a fost distrus sau a pierit, scopul părții creditoare, fie a revizuientului fiind să obțină sau să fie obligat la contravaloarea lucrului. De regulă dispoziția citată se aplică în cazul în care prin hotărâre s-a dispus predarea în fizic a unui bun, care a ”pierit” în sens larg după pronunțarea hotărârii și nu mai este posibilă executarea în natură.
Prin hotărârea ce constituie titlu executoriu obligația de despăgubire s-a stabilit în solidar și constă în plata unei sume de bani. Se reține că sintagma ”obiectul pricinii nu se află în ființă” desemnează dispariția fizică a bunului, oricare ar fi cauza, ceea ce nu este posibil în situația unei sume de bani. Efectuarea de plăți către părțile civile, de unul sau altul din codebitori, nu stinge în tot obligația fiecăruia ci doar în limita a ceea ce s-a achitat. Faptul cauzelor de prejudiciu – infracțiunile pentru care s-a constatat prescrisă răspunderea penală s-a comis la data de 11.09.1997, ce face incidente în latura civilă sub aspectul răspunderii dispozițiile Codului civil de la 1864, obligația solidară din partea debitorilor fiind definită prin art. 1039 Cod civil. Obligația este solidară din partea debitorilor – coinculpați în cauza penală, în speță toți fiind obligați prin aceeași hotărâre judecătorească la plata despăgubirilor civile constând în sumele de bani conform dispozitivului sentinței și deciziei penale. Fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, deci și petentul, iar plata făcută de unul din debitori liberează și pe ceilalți către creditor. Legiuitorul a reglementat drepturile și obligațiile între debitorii în cazul obligației solidare și a efectelor plății în tot sau în parte de către codebitorul solidar asupra stingerii sau împuținării obligației.
Curtea reține pentru considerentele expuse că obiectul pricinii se află în ființă, obligația constând în plata unei sume de bani și nu a unui bun mobil prin natură ori imobil.
Aspectele invocate în motivarea în fapt a cererii privind efectuarea plății, în ce cuantum, la ce dată și către care din creditori, dacă și în ce măsură obligația solidară s-a stins pentru toți sau unul din debitori poate fi valorificată prin alte mijloace de drept civil.
Referitor la termenul de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii, sediul materiei se află în art. 511 Cod procedură civilă, ce stabilește durata, modalitatea de calcul și momentul de la care începe să curgă. Excepția prematurității invocată prin întâmpinare nu este întemeiată deoarece obligația solidară nu constă în predarea unui ”bun” în fizic pentru că numai atunci se poate pune problema ultimului act de executare și a incidenței art. 511 alin. 1 pct. 2. Se au în vedere dispozițiile art. 890 Cod civil ce prevăd că în cazul în care predarea silită a unui bun a devenit imposibilă din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorării acestuia ori a altor asemenea împrejurări, executorul va consemna aceasta într-un proces verbal întocmit în condițiile art. 889 și totodată va dispune prin încheiere, încetarea executării silite.
Însă, petentul nu se află într-o astfel de situație, neavând relevanță afirmația intimatului, că executarea nu a început, părți civile creditoare fiind alăturat persoanei juridice și persoane fizice.
În limitele investirii prin cererea de chemare în judecată, revizuirea vizează numai persoana juridică, fiind invocate plăți către aceasta prin decizie de imputație, Curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă și o respinge conform art. 513 alin. 5 Cod procedură civilă prin hotărâre definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de I. E. împotriva deciziei penale nr. 1258 din 3.12.2013 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2010* al Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Aprilie 2015.
Președinte, C. T. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat CSV
Tehnoredactat AH
02 exemplare/05 mai 2015
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 843/2015. Curtea... | Pretenţii. Decizia nr. 8/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
