Cereri. Decizia nr. 622/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 622/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 622/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 622/2013
Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Judecător: L. P.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea formulată de S.C. T. S.A., vizând revizuirea deciziei civile nr. 844/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția civilă, la data de 30 martie 2012 în contradictoriu cu intimații P. Județului Iași, C. Județeană pentru S. D. de Proprietate Privată asupra Terenurilor Iași, C. Municipală de F. F. Iași, M. O., fond funciar – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat C. O., apărătorul revizuentei . avocat C. R., apărătorul intimatului M. O., lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că cererea de revizuire este la al doilea termen de judecată, la dosar s-au depus din partea societății revizuente copiile hotărârilor solicitate prin încheierea de ședință din 08 aprilie 2013.
Instanța face cunoscut apărătorului revizuentei că la fila 22 dosar se află depusă cererea de revizuire formulată de . nu este semnată și ștampilată.
Avocat C. O., apărătorul societății revizuente . lipsa semnăturii pe cererea de revizuire formulată, având în vedere împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată cererea de revizuire în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat C. O., apărătorul societății revizuente . cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată în scris, respingerea cererii de intervenție și a recursului declarat de M. O., motivând că decizia Tribunalului Iași este contrară hotărârilor menționate în cerere și se impune admiterea cererii de revizuire și anularea dispoziției din decizia nr. 844/30.03.2012 privind admiterea recursului formulat de M. O. împotriva sentinței civile nr._/02.06.2011 a Judecătoriei Iași.
Apreciază că contrarietatea soluțiilor este evidentă, chiar dacă în decizia nr. 844/2012 M. O. a avut calitatea de intervenient în interes alăturat, pentru că admiterea cererii sale de intervenție implică recunoașterea unui interes al său în constatarea nulității titlului. Prin această cerere, M. O. a urmărit obținerea aceleiași finalități respectiv constatarea nulității titlului_/1996 și recunoașterea calității sale procesuale.
De asemenea, învederează apărătorul revizuentei că decizia nr. 844/30.03.2012 a Tribunalului Iași conține dispoziții contrare sentinței civile nr. 5518/ 22.06.2005 a Judecătoriei Iași, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._/2004 al Judecătoriei Iași. Mai mult, decizia nr. 844/2012 a Tribunalului Iași conține dispoziții contrare sentinței civile nr. 5061/ 21.04.2008 a Judecătoriei Iași, hotărâre definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
Astfel, M. O. formulase deja două acțiuni judecătorești având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, ambele acțiuni fiind respinse, constatându-se că intervenientul nu are calitate procesuală activă în a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al societății, deoarece nu a avut niciodată teren în administrarea societății, nu a fost acționar și nici locator al societății, chiar dacă acesta a fost cuprins în anexa 14, dreptul intimatului-intervenient nu există.
Față de dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, solicită admiterea cererii de revizuire. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat C. R., apărătorul intimatului M. O., având cuvântul învederează instanței că cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă se raportează la cele două hotărâri, respectiv sentința civilă nr. 5518/2005 pronunțată de Judecătoria Iași, prin care s-a respins acțiunea reclamantului M. O. în contradictoriu cu pârâta Agroservice SA, actuală T., având ca obiect constatarea absolută a titlului de proprietate. În ce privește sentința civilă nr. 5061/2008 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. O. în contradictoriu cu societatea pârâtă T., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, prin raportare la sentința sus-menționată. Din dispozitivul sentinței Judecătoriei rezultă că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei.
De asemenea, litigiul în care a fost pronunțată decizia 844/_ a fost demarat în contradictoriu și cu C. Județeană Iași și C. Municipală Iași, în timp ce dosarul în care a fost pronunțată sentința a fost demarat doar în contradictoriu cu pârâta T. SA. Prin urmare apreciază că nu este îndeplinită condiția identității de părți și între cele două hotărâri judecătorești nu există identitate de cauză.
Prin raportare la această sentință, apreciază avocat C. că nu este îndeplinită condiția de identitate de părți, în condițiile în care în primul litigiu intimatul M. O. a avut calitatea de reclamant, în timp ce, în litigiul în care a fost soluționată decizia tribunalului, calitatea de reclamant a aparținut Prefectului Județului Iași.
Față de aceste susțineri și față de întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea cererii de revizuire.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 844/2012 din 30 martie 2012, Tribunalul Iași, Secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul P. J.. Iași și recursul declarat de intervenientul accesoriu M. O. împotriva sentinței civile nr._/2.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a modificat-o în tot.
S-a admis acțiunea promovată de P. J.. Iași împotriva pârâtelor S.C. T. S.A., C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Municipală Iași de fond funciar.
S-a admis cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul M. O..
A fost constatată nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1/24.10.1996 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a titlului de proprietate nr._/25.10.1996.
S-a luat act că recurenții nu solicită cheltuieli de judecată.
P. a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr._/2.06.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă acțiunea formulată de P. Județului Iași în contradictoriu cu pârâții S.C. „Tehno Star” S.A., C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. Municipală Iași de fond funciar și a fost respinsă cererea de intervenție în interesul alăturat Comisiei Județene formulată de M. O..
P. a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că prin Hotărârea nr. 1/24.10.1996 emisă de C. Județeană s-a luat act de decizia acționarilor din anexă de a deveni acționari la S.C. „Agroservice” S.A.. Această societate s-a înființat potrivit H.G. nr. 266/1991, pe structura fostului Trust de întreprinderi agricole de stat, primind denumirea de S.C. „T.” S.A., societate în prezent privatizată potrivit contractelor de privatizare 522 din 10.08.1994 și 110 din 16.08.1994. Potrivit art. 25 din Legea nr. 16/1994, „persoanele fizice cărora le-a fost stabilită calitatea de acționar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru calitatea de locator, în condițiile legii”.
În considerarea acestor reglementări, un număr de 18 persoane au optat pentru calitatea de a rămâne acționari și nu locatori, situație pe care C. Județeană a consfințit-o în hotărârea contestată. Astfel, a reținut instanța de fond că nu pot fi reținute susținerile reclamantului referitoare la faptul că hotărârea este dată cu încălcarea legii, întrucât nu s-a constituit un drept de proprietate, ci s-a consfințit o situație de fapt existentă, nulitatea invocată neavând corespondent în realitate. De asemenea, s-a constatat că nu poate fi reținută nulitatea titlului de proprietate, întrucât terenurile aflate în administrarea unităților agricole de stat se restituie persoanelor îndreptățite, iar potrivit Legii nr. 16/1994, persoanele pot să opteze pentru calitatea de locator sau de acționar, respectiv li se recunoaște îndreptățirea la reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului fără drept de opțiune statului. În plus, reclamantul nu-și poate invoca propria culpă și disfuncționalitățile în activitatea Comisiei Județene, după privatizarea pârâtei.
Reținând nu au fost invocate cazurile de nulitate absolută care să permită decretarea nulității, instanța de fond a constatat că titlul a fost emis în condiții de legalitate.
Cât privește cererea de intervenție formulată de M. O. în interesul Comisiei Județene, prima instanță a respins-o ca neîntemeiată întrucât intervenientul putea formula cererea doar în interesul reclamantului, nefăcând dovada că deține teren în administrarea societății.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamantul P. Județului Iași și intervenientul M. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul P. Județului Iași a susținut în motivarea recursului că instanța de fond a apreciat greșit că nu pot fi reținute susținerile sale referitoare la faptul că Hotărârea nr. 1/24.10.1996 adoptată de C. județeană de fond funciar Iași este dată cu încălcarea legii, întrucât nu s-a constituit un drept de proprietate, ci s-a consfințit o situație de fapt existentă, nulitatea invocată neavând corespondent în realitate.
În fapt, prin Hotărârea nr. 1/24.10.1996 s-a luat act de cererea acționarilor menționați în tabelul anexă (privind acționarii de la S.C. AGROSERVICE S.A. Iași, actuala S.C. T. S.A.) ca terenul proprietatea lor în suprafața de 23,16 ha să fie preluat în proprietatea societății. Ulterior, în baza hotărârii menționate, pârâta C. Județeană de F. F. Iași a emis titlul de proprietate nr._/25.10.1996 în beneficiul S.C. T. S.A pentru suprafața de 23,1600 ha teren.
Mai susține recurentul că pârâta a invocat că societatea s-a înființat în baza H.G. nr. 266/1991, pe structura fostului Trust de întreprinderi agricole de stat, iar această hotărâre de guvern s-a emis în consonanță cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991. Potrivit acestui text de lege, asociațiile intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăți pe acțiuni în termen de 90 de zile de la publicarea legii. Terenurile și celelalte bunuri aduse de asociație, precum și bunurile dobândite de aceasta, devin proprietatea societății, iar cooperatorii și celelalte persoane îndreptățite a-și reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparțin societății, precum și salariații acesteia, pot deveni acționari în condițiile legii. În cazul în care unii cooperatori sau alte persoane îndreptățite prevăzute la alin. 2 nu vor opta pentru a deveni acționari ai societății comerciale, li se va stabili dreptul de proprietate, conform prevederilor art. 13 și art. 14 din prezenta lege, din terenurile care nu au fost aduse de cooperativă în asociație. Or, în speță, terenul atribuit societății în anul 1996 nu făcea parte din categoria terenurilor proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor, ci făcea parte din categoria terenurilor agricole proprietatea statului aflate în administrarea unităților agricole de stat.
Potrivit art. 26 din H.G. nr. 131/1991, terenurile care devin proprietatea societăților comerciale pe acțiuni înființate conform disp. art. 29 din lege, prin reorganizarea asociațiilor intercooperatiste sau de stat și cooperatiste, se înscriu în tabelul anexă nr. 14.c. Or, susține recurentul că nu există anexa 14.c validată de C. Județeană de F. F. Iași și nici propunerea din partea Comisiei municipale Iași de fond funciar cu privire la atribuirea acestui amplasament. Astfel, precizează recurentul că s-a făcut confuzie între terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor și terenurile agricole care au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se aflau în administrarea unităților agricole de stat.
Recurentul mai invocă faptul că potrivit disp. art. 31 din H.G. nr. 131/1991, în vigoare la momentul emiterii actului contestat, persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se află în administrarea unităților agricole de stat sau, după caz, moștenitorii acestora, în conformitate cu art. 36 din lege, devin, la cerere, acționari la societățile comerciale înființate conform Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat. Aceste persoane pot primi în condițiile art. 38 din lege, la cerere, o suprafață de 5.000 m.p. de familie, în echivalent arabil, din terenurile proprietatea statului. Atribuirea suprafeței de 5.000 m.p. de familie se face în situația când proprietarilor sau moștenitorilor acestora nu li s-a atribuit suprafața minimă din alte suprafețe de teren, potrivit legii. Numărul de acțiuni primite împreună cu suprafața atribuită nu va putea depăși valoarea a 10 ha teren de familie în echivalent arabil. Persoanele care se încadrează în aceasta categorie se înscriu în tabelul anexă nr. 19. Abia la apariția Legii nr. 1/2000, persoanele care dețineau acțiuni la societățile comerciale au primit terenul în natură. Astfel, disp. art. 8 din Legea nr. 1/2000 au statuat că persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acționar la societățile comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau piscicol, în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, li se restituie în natură suprafețe cu destinație agricolă sau piscicolă de aceeași calitate, pe baza documentelor care atestă fosta proprietate, în perimetrul acestor societăți. Atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe vechile amplasamente dacă nu sunt afectate exploatațiile agricole, proprietate publică și privată a statului. Mai susține recurentul că Legea nr. 18/1991, inițială, impunea condiții speciale în legătură cu modul de înstrăinare a unui teren agricol, în sensul că transmiterea dreptului de proprietate nu se putea face decât prin încheierea unui act autentic. Or, renunțarea la calitatea de acționar a celor 18 cetățeni nu s-a realizat printr-un act autentic, împrejurare ce a dus la emiterea de titluri de proprietate și în beneficiul unor acționari.
De asemenea, s-a precizat de către recurent că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu se poate reține nulitatea titlului de proprietate întrucât terenurile aflate în administrarea unităților agricole de stat se restituie persoanelor îndreptățite și, potrivit Legii nr. 16/1994, persoanele pot să opteze pentru calitatea de locator sau de acționar, respectiv li se recunoaște îndreptățirea la reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului. Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 16/1994, persoanele fizice, cărora le-a fost stabilită calitatea de acționar în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, pot opta în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi pentru calitatea de locator în condițiile legii și până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. 2, iar comisia județeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil și va pune în posesie persoanele îndreptățite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme și localități. Însă, în speță, titlul de proprietate nr._/25.10.1996 nu s-a emis în favoarea persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în acțiuni, ci s-a emis pe numele pârâtei S.C. T. S.A. Potrivit procedurii speciale instituită de Legea fondului funciar titlurile de proprietate se emit pe numele persoanelor îndreptățite (soț, soție) sau pe numele moștenitorilor îndreptățiți, urmând ca pentru ieșirea din indiviziune, ulterior, aceștia să procedeze potrivit dreptului comun. Or, S.C. T. S.A. Iași nu face parte din categoria acestor persoane. Pe de altă parte, arată recurentul că titlul de proprietate nr._/25.10.1996 a fost emis pentru o întindere mai mare de teren decât limita maximă admisă de Legea 18/1991, forma inițială. Astfel, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, persoanelor cărora li se reconstituie sau li se constituie dreptul de proprietate în condițiile prezentei legi nu li se pot atribui în proprietate mai mult de 10 ha de familie, în echivalent arabil, chiar dacă reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate se face în mai multe localități.
Cu privire la constatarea instanței de fond că titlul de proprietate s-a emis legal întrucât nu au fost invocate cazuri de nulitate absolută care să permită decretarea nulității titlul de proprietate, recurentul susține că în acțiunea introductivă a precizat că actul de proprietate s-a emis pe numele unei persoane care nu era îndreptățită potrivit legii la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate (art. III, alin. l, pct. a (i) din Legea 169/1997). De asemenea, instanța de fond a reținut eronat faptul că reclamantul nu-și poate invoca propria culpă și disfuncționalitățile în activitatea Comisiei județene de fond funciar după privatizarea pârâtei S.C. T. S.A. Astfel, calitatea de reclamant o are prefectul și nu pârâta C. județeană de fond funciar Iași, acesta promovând acțiunea ca urmare a sesizării comisiei județene. Potrivit dispozițiilor art. 6 pct. i din H.G. nr. 890/2005, comisia județeană are atribuția de a identifica terenurile atribuite ilegal și de a sesiza prefectul, care va promova acțiuni în constatarea nulității absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997. În plus, potrivit prevederilor art. 1 pct. 3 din Legea nr. 340/2004, prefectul este garantul respectării legii și a ordinii publice la nivel local.
P. toate aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului.
Intervenientul M. O. a susținut în motivarea recursului că este titularul dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1,5 ha (înscrisă în titlul de proprietate nr. 186.209 din 26 mai 2003), fapt ce îi legitimează interesul, din acest motiv formulând cerere de intervenție în interesul alăturat al reclamantului și solicitând constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în beneficiul societății pârâte. O primă critică vizează nemotivarea sentinței recurate, hotărârea necuprinzând nici o referire la argumentele pe care le-a adus în susținerea cererii. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut disp. art. 25 din Legea nr. 16/1994, în condițiile în care Legea nr. 16/1994 reglementează natura și regimul juridic al arendării, disp. art. 25 vizând această instituție. Astfel, soluția instanței de fond se întemeiază pe o dispoziție legală străină pricinii de față, în timp ce argumentele juridice ale sale nu au fost analizate.
Recurentul a mai susținut că a solicitat nulitatea absolută a titlului întrucât S.C. Agroservice S.A. și succesoarea acesteia în drepturi, pârâta S.C. T. S.A., în calitate de societăți comerciale, nu fac parte din categoria „persoanelor îndreptățite” să beneficieze de dispozițiile legilor funciare. Astfel, dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu sunt aplicabile și societăților comerciale, acestea neavând calitatea de „persoană îndreptățită”, în accepțiunea legislației funciare. În ceea ce privește societățile comerciale, legiuitorul a prevăzut un alt remediu procesual prin intermediul căruia acestea pot beneficia de „reconstituirea” dreptului asupra unor suprafețe de teren, respectiv H.G. nr. 834/1991 care, în art. 1, prevede faptul că „terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului…”. Or, în speță, S.C. Agroservice S.A., înființată în urma reorganizării unei foste întreprinderi agricole de stat, nu putea beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, ci de disp. H.G. nr. 834/1991, pârâta neîncadrându-se în categoriile de persoane care puteau beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991.
Mai susține recurentul că un alt motiv de nulitate a titlului de proprietate îl constituie faptul că pârâta nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate întrucât reconstituirea este utilizată în acele cazuri în care persoana îndreptățită a avut teren în proprietate și a pierdut această proprietate în condițiile prevăzute de lege. Or, în speță, pârâta nu a deținut terenuri în proprietate anterior colectivizării și, mai mult, nici nu exista la acel moment, fiind înființată ulterior momentului apariției legislației funciare.
Recurentul susține și faptul că titlul de proprietate a fost emis pentru suprafața de 23,16 ha, în condițiile în care în art. 9 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la momentul eliberării titlului, se prevedea reconstituirea dreptului de proprietate în limita 10 ha. Or, acest fapt constituie un alt motiv de nulitate absolută a titlului contestat.
P. toate aceste motive, intervenientul a solicitat admiterea recursului.
Intimata S.C. „TEHNO STAR” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. În motivarea poziției sale procesuale, intimata a susținut că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză cazurile de nulitate absolută a titlului de proprietate, prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 și că temeiul de drept invocat de reclamant nu are susținere în cauză, existând îndreptățirea societății la dobândirea acestui titlu. Ambii recurenți au susținut nelegalitatea titlului pornind de la dispoziții legale care nu sunt aplicabile în cauză și ignorând modalitatea în care s-a emis acest titlu și actele perfect legale care au stat la baza lui și care îi justifică legalitatea și temeinicia. Deși titlul atacat nu este unul tipic, în sensul că nu este acordat direct în beneficiul persoanelor îndreptățite la reconstituire, el nu este mai puțin legal decât alte titluri de proprietate, deoarece respectă dispozițiile legale care reglementează modalitatea în care societățile de acțiuni înființate din fostele unități agricole de stat devin proprietarele unor suprafețe de teren, prin opțiunea persoanelor îndreptățite de a deveni acționari, terenul rămânând în patrimoniul societății. Nu se poate ignora această procedură perfect legală și dovedită în cauză, care înlătură fără îndoială invocarea oricăruia dintre cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997 și care dovedește netemeinicia acțiunii formulate de P. Județului Iași. De asemenea, precizează intimata că se urmărește desființarea unui titlu de proprietate emis în urmă cu 15 ani, referitor la un teren intrat de mult timp în circuitul civil, după ce numeroase instanțe au constatat legalitatea titlului. Astfel, inclusiv intervenientul a formulat două acțiuni în constatarea nulității titlului, respinse definitiv și irevocabil. De asemenea, s-au formulat acțiuni în constatarea nulității de încă o persoană, R. D., respinse definitiv și irevocabil.
Mai susține intimata că în speță s-a probat calitatea de proprietar al societății cu privire la terenurile din titlul contestat, calitate care justifică eliberarea titlului de proprietate nr._/1996. Astfel, S.C. Agroservice S.A. Iași s-a înființat în baza H.G. nr. 266/1991, pe structura fostului Trust de întreprinderi agricole de stat. Această hotărâre de guvern s-a emis în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 18/1991 (inițială). Schimbarea denumirii din S.C. Agroservice S.A. în S.C. Tehno Star S.A. s-a efectuat prin Hotărârea A. nr. 1326 din 4.10.1996. Cu privire la terenurile aflate în momentul înființării societății S.C. Agroservice S.A. în administrarea unităților agricole de stat, erau aplicabile art. 29 alin. 2 și art. 36 din Legea 18/1991 în forma ei inițială, care prevedeau posibilitatea ca foștilor proprietari să le fie recunoscută calitatea de acționari la societățile nou înființate. Dacă nu optează pentru acțiuni, acestor persoane urma să li se reconstituie dreptul de proprietate în fizic pentru terenurile care li se cuvin sau, dacă există deficit de teren, doar pentru 5000 m.p. teren, potrivit art. 38 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile legale, s-au întocmit liste cu toate persoanele care erau foști proprietari ai terenurilor din administrarea societății, iar C. Județeană de aplicare a Legii 18/1991 a emis decizii de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea acestora, în fizic sau în acțiuni, în funcție de opțiunea lor. În perioada 1990-1999 S.C. Tehno Star S.A. (respectiv S.C. Agroservice S.A.) a predat Comisiilor locale de fond funciar Iași, M. și R., toate suprafețele pe care le avea în administrare și cu privire la care urma să se reconstituie dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite, suprafețe cu care aceste persoane au fost validate prin hotărâre a Comisiei Județene. După apariția Legii nr. 16/1994, s-a procedat la o nouă opțiune, acționarii urmând să aleagă între menținerea calității de acționar sau dobândirea calității de locator, conform art. 25. Un număr de persoane dintre acționarii societății au optat pentru păstrarea calității de acționari ai societății, în detrimentul calității de locatori și respectiv de proprietari, renunțând astfel la restituirea terenului în natură, în fizic. În urma opțiunii persoanelor îndreptățite pentru păstrarea calității de acționar în detrimentul calității de locatori, s-au emis de către C. Județeană Iași de fond funciar decizii de stabilire a dreptului de proprietate în acțiuni, pentru acele persoane care au optat în acest sens. Totalul suprafețelor care rămâneau în proprietatea societății în urma opțiunilor persoanelor în discuție este 23,16 ha, suprafața trecută în titlul de proprietate contestat și în hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii 18/1991, nr. 1 din 24.10.1996. Titlul de proprietate atacat a fost deci emis în baza Hotărârii 1/1996, ca urmare a cererilor celor 18 acționari care au solicitat ca terenul lor în suprafață de 23,16 ha să fie preluat în proprietate de S.C. Agroservice S.A., foștii proprietari îndreptățiți devenind acționari cu aport în natură, fiecare cu un număr de acțiuni stabilit în funcție de suprafața înscrisă, terenul trecând în proprietatea societății.
Intimata mai susține faptul că titlul nu a fost eliberat direct în temeiul art. 29 din Legea nr. 18/1991, cu după apariția Legii nr. 16/1994 și după opțiunea prevăzută în art. 25 din acest act normativ. De asemenea, susținerile recurentului referitoare la faptul că doar prin Legea nr. 1/2000 s-a instituit posibilitatea primirii în natură a terenului de către acționari sunt eronate, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. 3, ale art. 36 și ale art. 38 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială). Celelalte susțineri ale recurentului legate de Legea nr. 1/2000 sunt nerelevante întrucât titlul de proprietate a fost emis în anul 1996. Cât privește art. 25 din Legea nr. 16/1994 invocat de către recurent, intimata susține faptul că dacă persoanele nu optează pentru restituire în natură a terenului, ci pentru calitatea de acționar, terenurile rămân în proprietatea societății, astfel încât titlul a fost emis în mod legal. Mai susține intimata că modalitatea de emitere a titlului și justificarea acestuia exclude limitarea suprafeței recunoscute societății la 10 ha, în speță nefiind vorba despre o reconstituire tipică a dreptului de proprietate, ci despre o aplicare a textelor legale menționate în favoarea S.C. AGROSERVICE S.A., urmare a opțiunii persoanelor îndreptățite.
Referitor la cererea de intervenție, intimata menționează că în mod corect a fost respinsă această cerere de către instanța de fond, fiind urmarea directă a respingerii acțiunii principale. Cât privește faptul că pe titlu s-a menționat modalitatea de „reconstituire”, aceasta nu atrage nulitatea sau nelegalitatea titlului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța de control judiciar a constatat că recursurile formulate de reclamantul P. Județului Iași și de intervenientul M. O. sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/25.10.1996.
Prin titlul de proprietate nr._/25.10.1996, emis de către C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 23,16 ha teren în favoarea S.C. „AGROSERVICE” S.A.
Intimata S.C. „T.” S.A. este succesoarea S.C. „AGROSERVICE” S.A., societate înființată în temeiul H.G. nr. 266/1991. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 266/1991, se înființează societățile comerciale pe acțiuni, cu personalitate juridică, având denumirea, sediul, obiectul de activitate și capitalul social prevăzute în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2 din același act normativ, pe data înființării societăților comerciale, întreprinderile agricole de stat și trusturile de întreprinderi agricole de stat, prevăzute în anexa nr. 1, se desființează.
Din documentația care a stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate rezultă că un număr de 18 persoane care aveau calitatea de acționari la S.C. „AGROSERVICE” S.A., în temeiul art. 36 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială), au optat, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 16/1994, pentru păstrarea acestei calități de acționari la societate.
Astfel, au fost emise de către C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 decizii prin care s-a stabilit în favoarea acelor persoane dreptul de proprietate în acțiuni, pentru suprafața cuvenită, la S.C. „AGROSERVICE” S.A.
De asemenea, C. Județeană Iași de aplicare a Legii nr. 18/1991 a emis și hotărârea nr. 1/24.10.1996 prin care a luat act de cererea acționarilor menționați în tabelul anexă ca terenul proprietatea lor în suprafață totală de 23,16 ha teren să fie preluat în proprietatea S.C. „AGROSERVICE” S.A.
S-a reținut de către instanța de recurs că potrivit disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială), „persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat, ca efect al unor legi speciale, altele decât cele de expropriere, și care se afla în administrarea unităților agricole de stat, devin la cerere acționari la societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 15/1990 din actualele unități agricole de stat. De aceleași prevederi beneficiază și moștenitorii acestor persoane”. Astfel, instanța reține că la nivelul lunii octombrie 1996 (momentul emiterii titlului de proprietate contestat), dispozițiile legale prevedeau doar posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate sub formă de acțiuni, și nu în natură. Or, în aceste condiții, instanța de recurs reține că este exclusă posibilitatea reconstituirii în beneficiul societății a dreptului de proprietate asupra unui teren pe care, la rândul lor, nici acționarii nu-l puteau primi în natură.
Prin Legea nr. 16/1994 s-a prevăzut o procedură sui generis de reconstituire a dreptului de proprietate al persoanelor fizice al căror teren se afla în proprietatea statului la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și care, atunci, potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, au devenit acționari. Astfel, Legea nr. 16/1994 a prevăzut o procedură tranzitorie, dispunând că acționarii prevăzuți la art. 36 din Legea nr. 18/1991 pot opta pentru a dobândi calitatea de locator.
Totodată, instanța de recurs reține că opțiunea persoanelor fizice de a deveni sau nu locatori este o procedură externă procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută la art. 37 și art. 38 din Legea nr. 18/1991, care nu putea fi impusă Comisiilor Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991, peste dispozițiile legale, respectiv care nu conducea în mod automat la crearea de drepturi în favoarea terților, în speță societatea comercială.
Mai mult, instanța a reținut că obiectul de reglementare a Legii nr. 18/1991 îl constituie reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în favoarea foștilor membri cooperatori și nici o dispoziție legală nu a instituit o procedură privind constituirea dreptului de proprietate în favoarea noilor societăți comerciale reorganizate din fostele IAS-uri, titlul de proprietate fiind emis în contra dispozițiilor restrictive ale legii.
Pe cale de consecință, instanța a reținut faptul că în speță sunt aplicabile prevederile art. 37 din Legea nr. 18/1991 (fostul art. 36) și ale art. 38 din același act normativ, texte care prevăd posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului. Faptul că persoanele îndreptățite au declarat că optează pentru păstrarea calității de acționar nu conferă societății respective dreptul de a beneficia de reconstituirea în natură a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren.
În ceea ce privește dispozițiile art. 29 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială), instanța reține că acesta nu este aplicabil în speță. Potrivit disp. art. 29 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 (actualul art. 30), asociațiile intercooperatiste sau de stat și cooperatiste de orice profil se pot reorganiza în societăți comerciale pe acțiuni în termen de 90 de zile de la publicarea legii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, terenurile și celelalte bunuri aduse de cooperativa în asociație, precum și bunurile dobândite de aceasta, devin proprietatea societății, iar cooperatorii și celelalte persoane îndreptățite a-și reconstitui proprietatea asupra terenurilor ce aparțin societății, precum și salariații acesteia, pot deveni acționari în condițiile legii. Astfel, cooperativele agricole de producție puteau constitui pe cale de asociere cooperații economice cooperatiste. Regimul juridic al asociațiilor dintre unitățile de stat și cooperatiste a fost stabilit prin Statutului cooperării și asocierii dintre unitățile de stat și cooperatiste agricole, aprobat prin Decretul nr. 346/1977. D. aceste asociații au posibilitatea conferită de art. 29 alin. 1 din lege de a se reorganiza în societăți comerciale pe acțiuni. În speță, S.C. „AGROSERVICE” S.A. este o societate comercială înființată ca urmare a reorganizării unui fost IAS, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 18/1991.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că titlul de proprietate nr._/25.10.1996 a fost emis în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991, intimata nefiind persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în conformitate cu dispozițiile legale.
P. aceleași considerente expuse, reținând că hotărârea nr. 1/24.10.1996 a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/25.10.1996, instanța constată că este întemeiată și cererea de anulare a acesteia, cu atât mai mult cu cât, la momentul emiterii acestei hotărâri acționarii nu puteau beneficia de reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.
Reținând că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispozițiile legale, instanța de recurs constată că este în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată de către reclamantul – recurent.
Totodată, reținând ca întemeiată acțiunea principală, instanța constată că este întemeiată și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantului, formulată de intervenientul M. O..
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, a admis recursurile și a modificat în tot sentința instanței de fond în sensul că a admis acțiunea promovată de P. J.. Iași împotriva pârâtelor S.C. T. S.A., C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Municipală Iași de fond funciar, a admis cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul M. O. și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1/24.10.1996 emisă de C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și a titlului de proprietate nr._/25.10.1996.
Împotriva deciziei a formulat cererea de revizuire S.C. Tehno Star SA, întemeiată pe punctele 2, 5 și 7 ale art. 322 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 210 din 31 ianuarie 2013, Tribunalul Iași, Secția I civilă a respins revizuirea întemeiată pe art. 322 punctele 2 și 5 Cod procedură civilă și a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 punctul 7 Cod procedură civilă, declinând competența de soluționare Curții de Apel Iași.
Tribunalul a reținut - în motivarea deciziei - relativ la motivul de revizuire prev. de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă că revizuenta susține faptul că instanța de recurs, pronunțând decizia, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, că instanța a constatat nulitatea titlului de proprietate pe alte considerente decât cele invocate în recurs, fără ca măcar să analizeze motivele de recurs și fără să se pronunțe cu privire la ele, că instanța a adăugat în mod nepermis la motivele de recurs și a găsit ea însăși argumente pentru anularea titlului de proprietate, argumente neinvocate de recurent.
Raportat la aceste susțineri ale revizuentei cu referire directă la acest motiv de revizuire instanța reține că potrivit dispozițiile art. 322 pct. 2 „revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere ... dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut” (teza I-a a pct. 2).
Acest motiv de revizuire constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, principiu în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele în care a fost investită.
Prima ipoteză prevăzută de legiuitor vizează situația în care instanța s-a pronunțat extra petita, adică asupra unor lucruri care nu s-au cerut. P. a stabili dacă instanța a dispus extra petita, este necesar să ne raportăm, în toate cazurile, la pretențiile formulate de părți - reclamant prin cererea de chemare în judecată, pârât prin cererea reconvențională, precum și de terți sau de părți prin alte cereri incidente, cum sunt intervențiile principale, cererile de chemare în judecată a altor persoane ori de chemare în garanție.
Transpunând aceste considerații teoretice situației faptice concrete din pricina de față, se reține că, prin cererea introductivă, reclamantul Prefectului Județului Iași a solicitat „constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/25.10.1996 emis în beneficiul .>
Alăturat cererii principale, M. O. a formulat cerere de intervenție solicitând instanței același aspect - nulitatea absolută a titlului de proprietate mai sus indicat.
Cererea principală și cererea de intervenție au fost soluționate de către instanța de fond în sensul respingerii acestora.
Împotriva sentinței civile pronunțată în cauză atât reclamantului P. Județului lași cât și intervenientul au formulat recurs. Soluția instanței de recurs a fost de admitere a cererilor de recurs și intervenție și de constatare a nulității absolute a titlului atacat. Prin urmare, instanța de recurs s-a pronunțat strict asupra capătului de cerere cu care a fost investită.
Din analiza conținutului motivării cererii de revizuire raportat la art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, reiese că pretinsele motive care s-ar circumscrie prevederilor pct. 2 nu reprezintă altceva decât veritabile apărări privind fondul pricinii.
Comparând motivarea deciziei tribunalului supusă cererii de revizuire cu motivările în fapt și în drept expuse de reclamant și de intervenient în cererile principale, precum și în motivarea recursurilor, se observă faptul că acestea coincid ca fundament juridic.
Chiar dacă o parte din argumentele invocate de instanța de recurs în fundamentarea soluției de „constatare a nulității absolute" nu se regăsesc printre cele ce au stat la baza motivării recursurilor acestor părți, acest argument nu reprezintă un temei al unei soluții de admitere a cererii de revizuire (în temeiul pct. 2) întrucât, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Referitor la motivul de revizuire prev. de disp. art. 322 pct. 5 Cod. procedură civilă, revizuenta a înfățișat că a făcut demersuri la C. Municipală Iași, C. Comunală R. și C. Comunală M. pentru a i se elibera actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care au optat pentru menținerea calității de acționari, actele vechi de proprietate ale acestora.
Aceste înscrisuri reprezintă, potrivit susținerilor revizuentei, acte noi care dovedesc și susțin îndreptățirea acelor persoane la reconstituirea dreptului în fizic cu privire la terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate (constatat nul) în beneficiul Agroservice SA.
Privitor la acest motiv de revizuire invocat și la pretinsele înscrisuri noi despre care face vorbire revizuenta, se reține că potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă înscrisurile care pot reprezenta un temei al revizuirii pe acest motiv trebuie să fie reținute de partea potrivnică sau trebuie să nu fi putut fi produse dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, însă în cauza de față revizuenta dacă ar fi dorit producerea acestor înscrisuri, ar fi putut să o facă oricând sau să solicite instanței să pună în vedere organului administrativ abilitat și competent să le depună.
Înscrisurile despre care face vorbire nu sunt înscrisuri noi - în accepțiunea art. 322 pct. 5 - ele au existat în fizic și pe parcursul soluționării litigiului pe fond și nici nu s-a dovedit că au fost reținute în vreun fel de partea potrivnică.
În ceea ce privește motivul de revizuire prev. de dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, revizuenta arată faptul că decizia 844/2012 a Tribunalului Iași conține dispoziții contrare sentinței civile nr. 5518/2005 a Judecătoriei Iași (definitivă și irevocabilă) și sentinței civile nr. 5061/2008 a Judecătoriei Iași (definitivă și irevocabilă)
În urma disjungerii și declinării de competență cererea de revizuire s-a înregistrat la Curtea de Apel Iași sub nr._ .
Curtea de apel constată că . revizuirea deciziei civile nr. 844/2012 invocând contrarietatea acesteia cu două sentințe irevocabile ale Judecătoriei Iași, respectiv sentința civilă nr. 5518/2005 și sentința civilă nr. 5061/2008.
În motivarea cererii de revizuire se arată că M. O. formulase deja două acțiuni judecătorești în contradictoriu cu societatea, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 25.10.1996. Ambele acțiuni au fost respinse definitiv și irevocabil, prin sentințele menționate. S-a constatat - în aceste acțiuni - că intervenientul M. nu are calitate procesuală activă în a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al revizuentei, pentru că nu a avut niciodată teren în administrarea societății, nu a fost acționar și nici locator al societății, astfel că nu justifică nici un interes în constatarea nulității absolute a titlului emis societății pentru terenuri care au aparținut acționarilor săi.
Astfel, prin sentința nr. 5518 din 22.06.2005 a Judecătoriei Iași (dosar nr._/2004) s-a dispus respingerea acțiunii în nulitatea titlului, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2006, la data de 26.09.2007.
În considerentele sentinței nr. 5518 se reține expres faptul că „reclamantul nu face dovada că titlul de proprietate al pârâtului cuprinde o suprafață de teren ce aparține reclamantului” și pentru aceste considerente se respinge acțiunea.
Intervenientul a formulat o nouă acțiune în constatarea nulității titlului, respinsă pentru autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5061/21.04.2008 a Judecătoriei Iași, menținută în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind constatarea nulității titlului de proprietate prin decizia civilă nr. 2113 din 31.10.2008 a Tribunalului Iași, irevocabilă. Sentința nr. 5061/21.04.2008 reține că noua acțiune a reclamantului „urmărește același scop (ca și prima acțiune) pentru verificarea faptului că amplasamentul terenului din titlul emis pârâtei se suprapune peste cel al terenului său, dreptul de proprietate fiindu-i încălcat, motivele de fapt și de drept invocate fiind doar în aparență diferite”.
Prin urmare, intervenientul a încercat în mai multe rânduri constatarea nulității titlului revizuentei, acțiuni respinse toate definitiv și irevocabil, astfel că s-a stabilit prin hotărâri judecătorești . judecat faptul că titlul atacat nu încalcă cu nimic drepturile intervenientului.
Arată ., împotriva celor reținute în hotărârile indicate mai sus, Tribunalul Iași a admis prin decizia nr. 844/2012 și recursul intervenientului M. O., fără a motiva această soluție decât prin prisma faptului că a admis și recursul Prefectului, iar cererea de intervenție fusese făcută în interes alăturat Instituției Prefectului.
Soluția Tribunalului Iași este contrară soluției din sentințele indicate, care arată lipsa oricărei calități a numitului M. O. în a solicita constatarea nulității absolute a titlului. Admiterea recursului lui M. O. și admiterea cererii sale de intervenție implică constatarea existenței unui interes legitim al acestuia în a solicita verificarea legalității titlului de proprietate_/1996, fapt contrar flagrant celorlalte hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate în acțiunile formulate anterior de M. O..
Contrarietatea soluțiilor este evidentă, chiar dacă în decizia nr. 844/2012 M. O. a avut calitatea de intervenient în interes alăturat, pentru că admiterea cererii sale de intervenție implică recunoașterea unui interes al său în constatarea nulității titlului, prin cererea de intervenție M. O. urmărind obținerea aceleiași finalități ca în precedentele sale acțiuni, respinse, respectiv constatarea nulității titlului nr._/1996 și o recunoaștere a calității sale procesuale, legitimarea încercărilor sale, până acum eșuate, de a anula titlul de proprietate indicat.
Identitatea de părți, obiect și cauză este îndeplinită. M. O., după respingerea acțiunilor sale în mod irevocabil, folosește cererea de intervenție ca pe un subterfugiu, scopul demersului său procedural fiind identic în toate cauzele.
Admiterea cererii de intervenție și a recursului M. O. conferă legitimitate și calitate procesuală unei persoane cu privire la care, prin hotărâri judecătorești irevocabile, se statuase că nu are nici interes și nici calitate, conchide revizuenta.
Formulând întâmpinare, intimatul M. O. arată că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 este admisibilă doar dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții: a) existența unor hotărâri judecătorești definitive; b) hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice; c)existența triplei identități; d) în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Intimatul susține că nu este îndeplinită condiția triplei identități, de părți, obiect și cauză.
Prin comparație cu sentința indicată la pct. 1, în dosarul în care a fost pronunțată prima sentință, calitatea de reclamant o avea intimatul, în timp ce în dosarul în care a fost pronunțată decizia Tribunalului, reclamant a fost P. Județului Iași, iar intimatul-intervenient în interes alăturat reclamantului.
De asemenea, litigiul în care a fost pronunțată decizia nr. 844/2012 a fost demarat în contradictoriu cu C. Județeană Iași și C. Municipală Iași, în timp ce dosarul în care a fost pronunțată sentința a fost demarat doar în contradictoriu cu pârâta T..
Prin urmare nu este îndeplinită condiția identității de părți.
De asemenea, între cele două hotărâri judecătorești, nu există identitate de cauză.
Astfel, cauza litigiului în care intimatul a avut calitatea de reclamant, o reprezintă faptul că suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate eliberat în beneficiul său se suprapune cu terenul inclus în titlul de proprietate al revizuentei (care a fost anulat prin decizia Tribunalului).
Analizând motivele invocate de reclamantul P. Județului Iași în dosarul nr._/245/2009 (în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită) se constată faptul că acestea diferă total de argumentele expuse de intimat în cuprinsul cererii soluționate prin sentința civilă nr. 5518/2005.
În fapt, este vorba despre argumente care privesc în mod concret nerespectările legii funciare care au stat la baza emiterii titlului a cărui constatare nulitate absolută s-a dispus.
Sunt argumente cu caracter pur general și care nu privesc persoana intimatului M. O.. Prin urmare, apreciază că se află în situația unor cauze diferite.
Prin comparație cu sentința indicată la pct. 2, apreciază intimatul că nu este îndeplinită condiția identității de părți, în condițiile în care în primul litigiu el a avut calitatea de reclamant, în timp ce, în litigiu în care a fost soluționată decizia tribunalului, calitatea de reclamant a aparținut Prefectului Județului Iași.
De asemenea, comparând decizia a cărei revizuire se solicită cu sentința indicată la pct. 2 apreciază că nu este întrunită nici condiția că „cele două hotărâri să fie potrivnice”.
În doctrină s-a statuat faptul că obiect al revizuirii pot fi doar hotărârile judecătorești care au evocat fondul pricinii. Ori, prin sentința indicată la pct. 2, instanța nu a evocat fondul, ci a admis excepția autorității de lucru judecat (prin raportare la sentința de la pct. 1), fără a evoca fondul pricinii. În cadrul litigiului în care a fost pronunțată decizia a avut doar calitate de intervenient în interes alăturat reclamantului (nu a invocat un drept propriu), decizia Tribunalului nefiind în vreun fel „determinată, influențată” de poziția și de apărările sale, conchide M. O..
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că nu poate fi primită cererea de revizuire de față, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul de procedură civilă reglementează revizuirea ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit articolului 322 punctul 7 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Este de principiu că fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă cu întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat
fondul pricinii;
- hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate
de elemente: părți, obiect, cauză;
3. hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;
4. în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a
fost ridicată, să nu se fi discutat excepția;
5. să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
În speță, curtea de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile enunțate, nici în ce privește sentința civilă nr. 5518/2005 nici referitor la sentința civilă nr. 5061/2008, ambele ale Judecătoriei Iași, lipsind tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În pofida celor susținute de revizuentă, la pronunțarea deciziei civile nr. 844/2012, tribunalul nu a reținut un drept propriu al intervenientului M. O., care să se afle în contradicție cu cele deja statuate prin hotărârile anterioare. Nu se poate constata, în ce îl privește pe M. O., identitatea de părți, întrucât este de principiu că intervenția accesorie - făcută în temeiul articolului 49 alineat (3) din codul de procedură civilă - are natura juridică a unei simple apărări, acesta fiind și motivul pentru care este admisibilă chiar în fața instanței de recurs.
Intervenientul accesoriu, spre deosebire de cel principal, nu urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său și nici nu tinde să câștige pentru sine obiectul procesului. Admiterea unei cereri de intervenție accesorie este doar consecința admiterii pretențiilor celui în interesul căruia s-a făcut, în speță a reclamantului P. Județului Iași.
Curtea reține că și cauza este diferită, întrucât motivele de nulitate absolută învederate de M. O. diferă de acelea susținute de Prefect și împărtășite de instanța de recurs a Tribunalului Iași. De altminteri, revizuenta omite să observe că o admitere a cererii de revizuire pe temeiul contrarietății de hotărâri nu s-ar putea în nici un caz dispune și în contradictoriu cu P. reclamant (care nu a avut calitatea de parte în judecățile ce s-au finalizat cu pronunțarea sentințelor nr. 5518 și 5061 ale Judecătoriei Iași), în raport de care s-ar menține soluția de constatare a nulității Hotărârii Comisiei județene și a titlului de proprietate.
Astfel cum s-a mai arătat, condițiile stabilite de punctul 7 al art. 322 Cod procedură civilă trebuie întrunite cumulativ, lipsa uneia dintre ele făcând de prisos examinarea celorlalte și conducând la respingerea cererii de revizuire.
Raportat considerentelor expuse curtea urmează a respinge cererea de revizuire și a menține decizia Tribunalului Iași.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de S.C. T. SA, vizând revizuirea deciziei civile nr. 844/2012, pronunțată de Tribunalul Iași, Secția civilă, la 30 martie 2012. Menține decizia menționată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 mai 2013.
Președinte, Judecător,Judecător,
S. C. A. G. AncaPalihovici L.
Grefier,
G. D.
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./ 12.12.2013
Tribunalul Iași:
- F. S.
- M. M.
- S. C. C.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 563/2013. Curtea de Apel IAŞI | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
