Contestaţie la executare. Decizia nr. 950/2012. Curtea de Apel IAŞI
Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 950/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 950/2012
Ședința publică de la 14 Mai 2012
Completul compus din:
Președinte: A. G.
Judecător: C. P.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: D. G.
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de S. C. și S.C. T. I. S.A. împotriva deciziei nr. 183/A/ 12 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul V. – Secția civilă în contradictoriu cu intimații S. M., B. S.A. Sucursala B., B. T. SA Sucursala B., C. B. S.A. Sucursala B., U. Ț. B. SA B., R. B. SA B., Pireus B. SA B., B.R.D. – G. SA Sucursala B., B. C. C. SA Sucursala B., B. C. Română SA B., B. R. SA B., O. B. SA Sucursala B., Bolksbank SA B., A. B. SA Sucursala B. și lichidatorul judiciar Cabinet Individual Insolvență Oauatu A. Ș., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 07 mai 2012, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 782 din 10 martie 2011, Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată, cererea prin care contestatoarea S. M. a solicitat suspendarea judecății cauzei. S-au admis excepțiile lipsei calității lor procesuale pasive, ridicate de B. R. SA-Sucursala B., V. România-Sucursala B. și A. B. România SA - Agenția B..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executarea silită începută în dosarul de executare nr. 136/2010 al biroului executorului judecătoresc B. G. C. din B., formulată de contestatoarea S. M. în contradictoriu cu: creditoarea . București, debitorii S. C. și . B., reprezentată prin administratorul judiciar O. A. Ș. - Cabinet de insolvență din V. și terțul poprit B. Română de Dezvoltare - G., Agenția B..
Judecătoria a respins, pentru lipsa calității lor procesuale pasive de terț poprit, contestația formulată de contestatoarea S. M., în contradictoriu cu terții popriți: B. R. SA, Sucursala B.; V. România, Sucursala B.; A. B. România SA, Agenția B.; B., Agenția B.; B. T., Agenția B.; C. B. SA, Agenția B.; U. Ț. B., Sucursala B.; R. B., Agenția B.; P. B., Sucursala B.; B. C. C. SA, Agenția B.; B.C.R., Sucursala B., O. B. România SA, Sucursala B..
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care contestatoarea S. M. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Au fost menținute toate actele de executare efectuate până în prezent în dosarul de executare nr. 136/2010 al biroului executorului judecătoresc B. G. C. din B..
A fost admisă cererea reconvențională pentru partajarea bunurilor comune dobândite în proprietate în perioada căsătoriei lor de contestatoarea S. M. și debitorul S. C., cerere formulată de creditoarea . București, în contradictoriu cu contestatoarea S. M. și cu debitorul S. C..
S-a stabilit că, în perioada căsătoriei lor, contestatoarea S. M. și debitorul S. C. au dobândit în proprietate, prin contribuții de câte 1/2, fiecare, următoarele imobile:
- suprafața de 748,47 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 965,875 m.p.), având nr. cadastral 734/1, în valoare de 1.197.270 lei, pe care sunt amplasate construcția C1 (sediu Peco), construcția C2 (pompe carburant), construcția C3 (depozit carburant),
- suprafața de 165,33 m.p. teren curți-construcții, având nr. cadastral 734/2, pe care nu sunt amplasate construcții, precum și suprafața de 450 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 438,773 m.p.), având nr. cadastral 899, pe care pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje) și construcția C2 (construcție anexă), valoarea acestor două suprafețe terenuri (în care nu s-a inclus valoarea construcțiilor amplasate pe terenuri) fiind de 966.337 lei, toate suprafețele de teren sus enumerate intrând în compunerea imobilului situat în B., . A, 110, 112, 114, individualizat prin pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză th. judiciară topografică întocmit de expertul L. L. și prin planșele nr. 1, 2, 3, 4, anexe la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul A. C.;
- suprafața de 500 m.p. teren curți-construcții, fără construcții, (real măsurată: 504,98 m.p), în valoare de 207.631 lei, situată în B., ., individualizată prin pct.1-2-3-4-5-6 și prin pct. 7-8-9-10-11-12-7 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul L. L., teren compus din două corpuri de proprietate, astfel: suprafața de 200 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 201,42 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2720 și suprafața de 300 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 303,56 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2721;
- imobilul situat în B., ., ., . 3 camere bucătărie, baie, hol, balcon, logie, are o valoare de 146.607 lei.
S-a stabilit că valoarea totală a bunurilor comune dobândite în proprietate de S. M. și S. C. în perioada căsătoriei lor este de 2.517.845 lei: 1.197.270 lei (c/valoarea suprafeței de 748,47 m.p. teren cu nr. cadastral 734/1) + 966.337 lei (c/valoarea suprafețelor de 165,33 m.p. teren cu nr. cadastral 734/2 și de 450 m.p. teren cu nr. cadastral 899), terenuri ce fac parte din imobilul situat în B., . A, 110, 112, 114, + 207.631 lei (c/valoarea suprafeței de 500 m.p. teren din B., .) + 146.607 lei (c/valoarea imobilului din B., ., .> S-a constatat că, exprimate valoric, cotele de câte ½ ale contestatoarei S. M. și a debitorului S. C. sunt de câte 1.258.922,50 lei.
S-a dispus partajarea, în cote de câte 1/2, a bunurilor comune dobândite în perioada căsătoriei lor de contestatoarea S. M. și debitorul S. C..
A fost atribuit direct în proprietate contestatoarei S. M. întreg imobilul situat în B., ., . 3 camere bucătărie, baie, hol, balcon, logie, are o valoare de 146.607 lei.
Au fost atribuite direct în proprietate debitorului S. C. următoarele suprafețe de teren:
- suprafața de 748,47 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 965,875 m.p.), având nr. cadastral 734/1, în valoare de 1.197.270 lei, pe care sunt amplasate construcția C1 (sediu Peco), construcția C2 (pompe carburant), construcția C3 (depozit carburant),
- suprafața de 165,33 m.p. teren curți-construcții, având nr. cadastral 734/2, pe care nu sunt amplasate construcții, precum și suprafața de 450 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 438,773 m.p.), având nr. cadastral 899, pe care pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje) și construcția C2 (construcție anexă), valoarea acestor două suprafețe terenuri (în care nu s-a inclus valoarea construcțiilor amplasate pe terenuri) fiind de 966.337 lei, toate suprafețele de teren sus enumerate intrând în compunerea imobilului situat în B., . A, 110, 112, 114, individualizat prin pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul L. L. și prin planșele nr. 1, 2, 3, 4, anexe la raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul A. C., ce fac parte din sentință;
- suprafața de 500 m.p. teren curți-construcții, fără construcții, (real măsurată: 504,98 m.p), în valoare de 207.631 lei, situată în B., ., individualizată prin pct.1-2-3-4-5-6 și prin pct. 7-8-9-10-11-12-7 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expertul L. L., teren compus din două corpuri de proprietate, astfel: suprafața de 200 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 201,42 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2720 și suprafața de 300 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 303,56 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2721. Total valoare bunuri atribuite în proprietate debitorului S. C.: 2.371.238 lei.
A fost obligat debitorul S. C. să plătească contestatoarei S. M., suma de 1.112.315,50 lei, reprezentând sultă.
A fost stabilit debitorului S. C., ca termen pentru plata sultei, un termen de până la 6 luni, ce se va calcula începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței.
Cheltuielile de judecată efectuate de contestatoarea S. M. au rămas în sarcina acesteia.
Au fost obligați contestatoarea S. M. și debitorul S. C. să plătească creditoarei . București suma de câte 39.433,68 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, judecătoria a reținut că contestatoarea S. M. s-a căsătorit cu S. C. la data de 8.07.1978.
P. contractul de vânzare-cumpărare de produse petroliere nr._/11.02.2008, încheiat între cumpărătoarea . B., reprezentată de S. C., și vânzătoarea . București, vânzătoarea s-a obligat să vândă cumpărătoarei produse petroliere, iar cumpărătoarea s-a obligat să plătească prețul produselor cu ordin de plată, filă C. sau bilet la ordin la termenele înscrise pe facturile ce urmau să fie emise de către vânzătoare.
La art. 5.2 lit. b din contractul menționat, s-a prevăzut că, pentru plata cu întârziere a facturilor, se vor calcula în sarcina cumpărătorului penalități de întârziere de câte 0,15 %/zi. D. garanție pentru plata prețului, cumpărătoarea . a emis fila C. BE303 nr._ și biletul la ordin BTRL3BT9350214, avalizat în nume personal de către S. C., instrumente de plată care au fost depuse la sediul vânzătoarei ..
Astfel, biletul la ordin BTRL3BT9350214 a fost emis în B., de către . B., la data de 4.06.2009, pentru suma de 616.425,89 lei, scadent la data de 16.03.2010 și a fost avalizat în nume personal de către S. C.. Locul plății, menționat în biletul la ordin, este localitatea B..
Durata contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere nr._/11.02.2008 a fost stabilită până la data de 31.12.2010.
În baza contractului de vânzare-cumpărare de produse petroliere nr._/11.02.2008, vânzătoarea . a livrat cumpărătoarei . (benzină și motorină), pentru care a emis următoarele facturi fiscale: nr. TINM040037/21.07.2009, în valoare de 61.779,50 lei; nr. TINM040038/21.07.2009, în valoare de 34.328,50 lei; nr. TINM040060/23.07.2009, în valoare de 46.472 lei; nr. TINM040061/23.07.2009, în valoare de 50.767,49 lei; nr. TINM0400187/11.08.2009, în valoare de 49.585 lei; nr. TINM0400188/11.08.2009, în valoare de 53.614,53 lei; nr. TINM0400225/18.08.2009, în valoare de 96.921 lei; nr. TINM0400315/1.09.2009, în valoare de 48.666,75 lei; nr. TINM0400316/1.09.2009, în valoare de 52.496,17 lei și nr. TINM022764/1.03.2010, prin care s-au calculat penalități în cuantum de 202.991,59 lei, valoarea totală a facturilor fiind de 697.622,53 lei.
În cuprinsul facturilor enumerate s-a consemnat că, în caz de întârziere la plată, se vor percepe penalități de 0,25%/zi.
Fiind introdus la plată de creditoarea . data de 17.03.2010, biletul la ordin BTRL3BT9350214 a fost refuzat la plată de către B. T., pentru motivul lipsei totale de disponibil.
P. încheierea civ. nr. 12/F/10.03.2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței . B., la cererea acesteia, fiind desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei O. A. Ș. - Cabinet de insolvență V..
Creditoarea a fost înștiințată despre deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei . B., prin adresa nr. 30/19.04.2010, emisă de Cabinetul de insolvență O. A. Ș. din V..
P. mai multe notificări, emise în perioada 2.03-12.03.2010, creditoarea a somat debitorul S. C. la plata debitului.
Deoarece debitul nu a fost plătit de bunăvoie, prin cererea din data de 19.04.2010 creditoarea . București a solicitat biroului executorului judecătoresc B. G. C. din B. punerea în executare silită a biletului la ordin BTRL3BT9350214, împotriva debitorului S. C..
Cererea formulată de creditoare face obiectul dosarului de executare silită nr. 136/2010 al biroului executorului judecătoresc B. G. C. din B..
P. încheierea din data de 11.05.2010, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de biroul executorului judecătoresc B. G. C. și s-a încuviințat executarea silită a biletului la ordin BTRL3BT9350214, învestit cu formulă executorie de Judecătoria B. în dosarul nr._ . P. procesul-verbal nr.136/17.05.2010, executorul judecătoresc a stabilit că cheltuielile de executare și onorariul de executare sunt în sumă totală de 12.579,30 lei.
Judecătoria a constatat că, în continuare, executorul judecătoresc B. G. C. a emis somația nr. 136/17.05.2010, prin care l-a somat pe debitorul S. C. la plata către creditoarea . București a sumei de 629.005,19 lei, reprezentând c/valoarea contractului nr._/11.02.2008 și cheltuielile de executare.
Pentru îndestularea creanței, prin adresele din data de 17.05.2010, executorul judecătoresc a solicitat terților popriți B. B., B. T. B., C. B. SA B., U. Ț. B. B., R. B. B., P. B. B., B. G. B., B. C. C. B., B. B., B. R. B., O. B. B., V. B., A. B. B., înființarea popririi asupra conturilor bancare deschise de debitorul S. C., până la concurența sumelor de 616.425,89 lei și de 12.579,30 lei.
P. adresa nr. 908/29.07.2010, terțul poprit B. B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară. P. adresa nr._/2.07.2010, terțul poprit B. T., Agenția B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară. P. adresa nr. 7700/6.08.2010, C. B. SA B. a comunicat că S. C. nu are conturi deschise la această unitate bancară.
P. adresa nr._/12.07.2010, U. Ț. B., Sucursala B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară.
P. adresa nr. 2045/12.07.2010, terțul poprit R. B., Agenția B. a comunicat instanței că nu a înființat poprirea solicitată de către biroul executorului judecătoresc deoarece cele 3 conturi pe care le avea deschise S. C. la această unitate bancară, au fost desființate la datele de 10.12.2008 și de 3.11.2009. P. adresa nr. 744/2.07.2010, terțul poprit P. B. România SA, Sucursala B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară.
P. adresa nr. 6998/29.07.2010, terțul poprit B.-G. a comunicat că S. C. are cont deschis la B. V. și că asupra acestui cont a fost înființată poprirea solicitată de biroul executorului judecătoresc B. G. C..
P. adresa nr. 7030/2.07.2010, terțul poprit B. C. C. -Agenția B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară. P. adresa nr._/24.08.2010, B. C. Română a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară.
P. adresa nr._/9.07.2010, terțul poprit B. R. SA a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară. Pentru acest motiv, B. R. SA a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. P. adresa nr. 35/7.06.2010, terțul poprit O. B. B. arată că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară (fila 113).
P. adresa nr. 980/2.07.2010, terțul poprit V. România-Sucursala B. a comunicat că S. C. nu are cont deschis la această unitate bancară, motiv pentru care a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. P. adresa nr. 1686/2.08.2010, A. B. România SA a comunicat că debitorul S. C. nu are conturi deschise la această unitate bancară și a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Reținând că B. R. SA, V. România-Sucursala B. și A. B. România SA au comunicat că debitorul S. C. nu are conturi deschise la aceste unități bancare, judecătoria a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor unități bancare este întemeiată.
P. adresa din data de 17.05.2010, executorul judecătoresc l-a înștiințat pe debitorul S. C. despre adresele de înființare a popririi.
P. somația nr. 136/20.05.2010, executorul judecătoresc l-a somat pe debitor la plata sumei totale de 629.320,34 lei, urmând ca, în cazul contrar, să se procedeze la urmărirea silită a bunurilor imobile proprietatea debitorului.
Pentru executarea silită asupra bunurilor imobile proprietatea debitorului, executorul judecătoresc a întocmit:
- procesul-verbal de situație imobiliară din data de 18.05.2010, privind imobilul situat în B., ., ., . 3 camere;
- procesul-verbal de situație imobiliară din data de 18.05.2010, privind imobilul situat în B., ., alcătuit din suprafața de 200 m.p. teren curți-construcții, fără construcții pe el;
- procesul-verbal de situație imobiliară din data de 18.05.2010, privind imobilul situat în B., ., alcătuit din suprafața de 300 m.p. teren curți-construcții, fără construcții pe el;
- procesul-verbal de situație imobiliară din data de 18.05.2010, privind imobilul situat în B., Republicii nr. 108 A, 110, 112-114, alcătuit din suprafața de 133,47 m.p. teren pe care este amplasată stația de carburanți și fast-food;
- procesul-verbal de situație imobiliară din data de 18.05.2010, privind imobilul situat în B., Republicii nr. 108 A, 108 B, 110, 112-114, alcătuit din suprafața de 748,47 m.p. teren pe care este amplasată stația de carburanți, o clădire cu două nivele cu destinația fast-food și birouri.
Judecătoria a reținut că S. M. și S. C. s-au căsătorit la data de 8.07.1978 și din căsătoria lor au rezultat trei copii. Imobilele arătate sunt proprietate în devălmășie a soților S. C. și S. M., contestatoare în cauză.
Potrivit carnetului de muncă . nr._, al cărui titulară este contestatoarea S. M., ea a fost încadrată în muncă cu contract individual de muncă în perioada 16.07.1979-1.09.1997 la ., în meseria de confecționer. În perioada 1.04.1999-1.06.2000 contestatoarea a fost angajată în muncă la . de administrator. În perioada 19.02.2006-1.07.2007 contestatoarea a fost angajată în muncă pe durată determinată la . B., ca gestionar. La data de 1.01.2011 contestatoarea a fost angajată în muncă la . B..
Potrivit carnetului de muncă . nr._, al cărui titular este debitorul S. C., acesta a fost angajat în muncă cu contract individual de muncă în perioada 10.07._78; 2.03.1978-1.12.2000, ca muncitor la Întreprinderea de Rulmenți B., la Întreprinderea de pietre polizor B. și apoi ca administrator la Liceul Gh. R. C. B. și la Primăria B.. Începând cu data de 1.12.2000, debitorul S. C. a fost angajat la . funcția de director comercial și apoi în funcția de director general.
P. sentința civ. nr. 2474/15.09.2010, pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă cererea de suspendare a executării formulată de debitorul S. C., în contradictoriu cu creditoarea . București, împotriva somațiilor din 17.05.2010 și din 20.05.2010, emise de biroul executorului judecătoresc B. G. C. în dosarul de executare nr.136/2010. P. aceeași sentință a fost respinsă contestația la executare formulată de debitorul S. C., în contradictoriu cu creditoarea . București, împotriva somațiilor din 17.05.2010 și din 20.05.2010, emise de biroul executorului judecătoresc B. G. C. în dosarul de executare nr.136/2010.
În considerentele sentinței civ. nr. 2474/15.09.2010 a Judecătoriei B., s-a reținut că debitorul S. C. a garantat plata către creditoarea . București a mărfurilor livrate în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr._/11.02.2008. Împrejurarea că a fost deschisă procedura generală a insolvenței față de . B. nu înlătură posibilitatea creditoarei de a solicita urmărirea silită a avalistului S. C..
Pentru soluționarea cererii reconvenționale, s-a dispus efectuarea de expertize tehnice judiciare.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, întocmit de expertul L. L., depus la dosarul instanței la data de 7.12.2010, au fost identificate terenul intravilan situat în B., ., terenul intravilan situat în B., ., terenul intravilan situat în B., . A; 110; 112-114, terenul intravilan situat în B., . B; 108A; 110; 112, 114, stabilindu-se următoarele:
1) imobilul (construcție și teren) situat în B., . A, 110, 112, 114 are o suprafață totală de 1.569,978 m.p. teren și a fost individualizat prin pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-1 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză. Acest imobil se compune din două corpuri de proprietate, astfel:
- corpul de proprietate nr. 734/1 (provenit din dezmembrarea corpului de
proprietate cu nr. cadastral 734, în 734/1 și 734/2), cu o suprafață de 965,875 m.p. teren, individualizat prin pct. 1-2-3-4-5-6-7-14-13-11-1 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză, suprafață pe care sunt amplasate construcția C1 (sediu Peco), cu o suprafață construită de 54,60 m.p și cu o suprafață utilă de 41,09 m.p.; construcția C2 (pompe carburant), cu o suprafață construită de 9,72 m.p.; construcția C3 (depozit carburant), cu o suprafață construită de 57 m.p.;
- corpul de proprietate nr. 899-734/2 (provenit prin alipirea corpurilor de
proprietate cu nr. cadastral 734/2 din B., . A, 110, 112, 114 și nr. cadastral 899 din B., . B), cu o suprafață de 604,103 m.p. teren, individualizat prin pct. 9-10-11-13-14-7-8-9 din anexa nr. 1 la raportul de expertiză, suprafață pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje, cu o suprafață construită de 148,88 m.p.; construcția C2 (construcție anexă), cu o suprafață construită de 38,72 m.p.
Expertiza a apreciat că imobilul situat în B., . A, 110, 112, 114 nu este comod partajabil în natură. S-a mai constatat că acest imobil este bun comun al soților S. C. și S. M.. Expertiza topografică nu a evaluat imobilul situat în B., . A, 110, 112, 114, evaluarea acestui imobil fiind făcută prin expertiza th. judiciară în construcții întocmită în cauză.
2) imobilul (teren) situat în B., . se compune din suprafața de 500 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 504,98 m.p.) și a fost individualizat prin pct. 1-2-3-4-5-6 și 7-8-9-10-11-12-7 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză. Acest imobil se compune din două corpuri de proprietate, astfel:
- suprafața de 200 m.p. teren conform actelor de proprietate (real
măsurată: 201,42 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2720, individualizată prin pct. 7-8-9-10-11-12-7 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză. Această suprafață de teren este îngrădită cu plasă metalică și nu sunt amplasate construcții pe acest teren;
- suprafața de 300 m.p. teren conform actelor de proprietate (real
măsurată: 303,56 m.p.), cu nr. cadastral provizoriu 2721, individualizată prin pct. 1-2-3-4-5-6-1 din anexa nr. 2 la raportul de expertiză. Această suprafață de teren este îngrădită cu plasă metalică și nu sunt amplasate construcții pe acest teren;
Expertiza a apreciat că valoarea unui metru pătrat de teren din zona expertizată este de 411,17 lei (95,69 Euro/m.p.).
Astfel, s-a reținut că imobilul situat în B., ., compus din suprafața de 500 m.p. teren fără construcții (real măsurată: 504,98 m.p.) este în valoare de 207.631 lei.
Expertiza a constatat că acest imobil este bun comun al soților S. C. și S. M.. Totodată, expertiza a făcut propuneri de împărțire a imobilului situat în B., . în două loturi.
P. raportul de expertiză tehnică judiciară în construcții întocmit de expertul A. C., depus la dosarul instanței la data de 5.01.2011, au fost identificate imobilele în cauză, stabilindu-se următoarele:
1) imobilul situat în B., ., . 3 camere bucătărie, baie, hol, balcon, logie, are o valoare de 146.607 lei. Acest imobil nu poate fi partajat în natură;
2) imobilul (construcții și teren) situat în B., ., 110, 112-114 este alcătuit din:
- suprafața de teren curți-construcții de 748,47 m.p. conform actelor de proprietate (real măsurată: 965,875 m.p.), cu nr. cadastral 734/1, precum și din următoarele construcții executate în lotul cu nr. cadastral 734/1:
- corp C1-sediu PECO, cu o suprafață construită de 54,60 m.p. și cu o suprafață utilă de 41,09 m.p.;
- corp C2-pompe carburant, cu o suprafață construită de 9,72 m.p.;
- corp C3-depozit carburant, cu o suprafață construită de 57 m.p.;
- suprafața de teren curți-construcții de 165,33 m.p. conform actelor de
proprietate (real măsurată: 165,33), cu nr. cadastral 734/2; pe acest teren nu sunt amplasate construcții.
Imobilul situat în B., ., 110, 112-114 (construcții și teren) a fost materializat prin planșele nr.1, nr.2, nr.3, nr.4 anexe la raportul de expertiză.
Expertiza a stabilit că valoarea imobilului situat în B., ., 110, 112-114 (construcții și teren) este de 1.654.270 lei, iar valoarea suprafeței de teren 748,47 m.p. fără construcții este de 1.197.552 lei.
3) imobilul situat în B., . B (alipit de imobilul teren cu nr. cadastral 734/2) este compus din suprafața de 450 m.p. teren conform actelor de proprietate (real măsurată: 438,773 m.p.). Inițial, acest teren a fost intabulat cu nr. cadastral 899. În anul 2004, prin Încheierea nr. 577/26.02.2004, s-a înscris dreptul de proprietate și au fost alipite imobilele cu nr. cadastral 899 și nr. 734/2, prin alipire rezultând un corp de proprietate cu nr. cadastral 899-734/2, în suprafață de 615,33 m. din acte (real măsurat: 604,103 m.p.), imobil situat în B., . A, 110, 112, 114.
Pe terenul cu nr. cadastral 899 care are inclus și nr. cadastral 734/2 (cu suprafață totală de 604,103 m.p.) sunt amplasate următoarele corpuri de construcții:
- corpul de construcție C1, cu o suprafață construită de 148,88 m.p., ce constituie locuință cu două etaje, compusă din: la parter: spațiu comercial, hol, magazine, grup sanitar, vestiar; la etaj: cameră arhivă, 2 birouri, 2 holuri, WC, baie, bucătărie; la mansardă: sufragerie, 2 camere, hol, baie;
- corpul de construcție C2 (construcție anexă), cu o suprafață construită de 38,72 m.p.
Imobilul situat în B., .. poștal 108 B, prin alipire a devenit nr. 108 A, 110, 112, 114. Valoarea acestui imobil situat în B., . A, 110, 112, 114 (fost nr. 108 B alipit cu imobilul cu nr. cadastral 734/2) este de 1.574.200 lei; acest imobil a fost materializat prin planșele nr.1, nr.2, nr.3, nr. 4 și nr.5 anexe la raportul de expertiză.
Expertiza a stabilit că terenurile sunt proprietatea în devălmășie a soților S. M. și S. C., iar construcțiile amplasate pe aceste terenuri sunt proprietatea . B..
Expertiza a mai stabilit că imobilul situat în B., . A, 110, 112, 114 (fost nr. 108 B alipit cu imobilul cu nr. cadastral 734/2) nu poate fi comod partajat în natură.
P. același raport de expertiză s-a propus că loturile imobiliare pot fi constituite pe cele trei imobile prezentate având în alcătuire teren și construcții aferente. Activitatea . B. nu poate fi afectată prin înstrăinarea imobilelor situate în B., ., . B., .. Cele două imobile stație de distribuție carburanți și sediu firmă pot funcționa independent și pot fi valorificate separat. Nu sunt necesare operații de dezmembrare și realipire și crearea de alte loturi cu terenuri în surplus.
Împotriva celor două rapoarte de expertiză a formulat obiecțiuni creditoarea . București, susținând că au fost expertizate și construcțiile proprietatea . terenul din B., ., 110, 112-114. S-a mai susținut că suprafața de teren din B., . a fost supraevaluată.
La obiecțiunile formulate de către creditoare, expertul A. C. a răspuns prin adresa din data de 3.02.2011 (fila 465 dosar), arătând următoarele:
- valoarea imobilului situat în B., ., . 146.607 lei;
- valoarea imobilului (construcții și teren) din B., ., 110, 112-114 este de 1.197.270 lei, imobilul având în alcătuire teren cu: nr. cadastral 734/1, cu suprafața de teren curți-construcții de 748,47 m.p.
conform actelor de proprietate și de 965,875 m.p. conform măsurătorii; nr. cadastral 734/2, cu suprafața de teren curți-construcții de 165,33 m.p.
conform actelor de proprietate și de 165,33 m.p. conform măsurătorii;
- valoarea imobilului (teren) din B., . B;
- valoarea imobilului teren din B., . A, 110, 112, 114 este de 966.337 lei;
- imobilul din Republicii nr. 108 B- teren este alipit de imobilul teren 734/2 și are teren prin comasarea nr. cadastrale 899 și 734/2 în suprafață de 604, 103 m.p.
La obiecțiunile formulate de creditoare, expertul L. L. a răspuns prin adresa din data de 16.02.2011, arătând că menține concluziile stabilite prin raportul de expertiză întocmit inițial.
Față de concluziile rapoartelor de expertiză, s-au inclus în masa bunurilor comune dobândite în proprietate de către S. M. și S. C. imobilele din dispozitivul hotărârii.
Privitor la cererea de suspendare a executării silite, s-a reținut că, la termenul de judecată din 24.06.2010, instanța a pus în vedere contestatoarei să depună o cauțiune în valoare de 100.000 lei.
Contestatoarea nu a îndeplinit obligația de plată a cauțiunii, motiv pentru care cererea de suspendare a executării a fost respinsă.
La termenul de judecată din 10.03.2011, contestatoarea a solicitat suspendarea judecării cauzei, pentru motivul că . B. se află în curs de procedură a insolvenței. Cu privire la această cerere, s-a apreciat că nu este întemeiată, deoarece debitorul urmărit în executarea silită este S. C., iar nu . B., nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 243 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
Privitor la contestația formulată de S. M., judecătoria a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform cărora „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare (…)”.
Articolul 400indice 1 Cod procedură civilă prevede că „împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare”.
Din textele de lege evocate, rezultă că - și dacă bunurile imobile urmărite silit de către creditoare sunt bunuri comune, dobândite în perioada căsătoriei contestatoarei cu debitorul S. C. - aceasta nu poate constitui un impediment la executare ci, în cadrul contestației la executare, este posibilă împărțirea bunurilor.
Față de aceste considerente, contestația la executare formulată de S. M. a fost apreciată ca neîntemeiată, prin executarea începută nefiind cauzată contestatoarei vreo vătămare, în sensul prevederilor art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, au fost menținute toate actele de executare efectuate până în prezent în dosarul de executare nr. 136/2010 al biroului executorului judecătoresc B. G. C. din B..
Contestația formulată de contestatoarea S. M., în contradictoriu cu terții popriți B. R. SA, V. România-Sucursala B., A. B. România SA, B. B., B. T. B., C. B. SA B., U. Ț. B. B., R. B. B., P. B. B., B. C. C. B., B. B., O. B. B., dat fiind că aceste unități bancare au comunicat că debitorul S. C. nu are conturi deschise la niciuna dintre unitățile bancare enumerate, a fost respinsă, pentru lipsa calității lor procesuale pasive de terț poprit.
Privitor la cererea reconvențională pentru partajarea bunurilor imobile comune proprietatea contestatoarei S. M. și a debitorului S. C., formulată de creditoarea . București, s-a reținut că titlul executoriu a cărui executare a fost începută îl constituie biletul la ordin BTRL3BT9350214, emis în B., de către . B., la data de 4.06.2009, pentru suma de 616.425,89 lei, scadent la data de 16.03.2010, plătibil în B., avalizat în nume personal de către S. C..
Conform art. 106 cu referire la art. 35 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin „avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat”.
Conform art. 52 din aceeași lege „trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fără a fi ținut să observe ordinea în care s-au obligat. Același drept îl are orice semnatar care a plătit cambia. Acțiunea pornită împotriva unuia din obligați nu împiedică urmărirea celorlalți, chiar dacă sunt posteriori aceluia împotriva căruia s-a procedat mai întâi”.
Din textele de lege evocate, rezultă că biletul la ordin BTRL3BT9350214, emis în B., de către . B., la data de 4.06.2009, pentru suma de 616.425,89 lei, scadent la data de 16.03.2010, plătibil în B., avalizat de către S. C. constituie un titlu executoriu care poate fi pus în executare.
Conform art. 33 din Codul familiei: „bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale. În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii”.
În temeiul textelor de lege menționate, cererea reconvențională prin care creditoarea . București a solicitat partajarea bunurilor comune este întemeiată.
Pe baza celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, judecătoria a constatat că bunurile comune dobândite în proprietate de S. M. și S. C. în perioada căsătoriei lor sunt în valoare totală de 2.517.845 lei.
Privitor la cotele de contribuție ale contestatoarei și debitorului S. C. la dobândirea în proprietate a bunurilor lor comune, s-a reținut că atât contestatoarea S. M., cât și debitorul S. C. au fost angajați în muncă pe toată durata conviețuirii lor. În plus, S. M. a născut și a îngrijit trei copii. Față de aceste considerente, s-a apreciat că S. M. și S. C. au avut contribuții egale la dobândirea în proprietate a bunurilor imobile sus arătate.Exprimate valoric, cotele de câte ½ ale contestatoarei S. M. și a debitorului S. C. sunt de câte 1.258.922,50 lei.
Ca urmare, s-a dispus partajarea, în cote de câte 1/2, a bunurilor comune dobândite în perioada căsătoriei lor de către contestatoarea S. M. și debitorul S. C..La termenul de judecată din 10.03.2011, creditoarea, contestatoarea și debitorul, prezenți în instanță, au solicitat ca atribuirea bunurilor să se dispună direct prin sentință.
În aceste condiții și potrivit art. 67310 alin.4 Cod procedură civilă, s-au atribuit direct în proprietate contestatoarei S. M. și debitorului S. C. bunuri imobile.
Pentru constituirea și atribuirea loturilor, au fost avute în vedere prevederile art. 6739 Cod procedură civilă, cu precădere s-a avut în vedere că atât contestatoarea, cât și debitorul au avut cote de contribuții egale la dobândirea bunurilor, iar contestatoarea nu are în proprietate o altă locuință.
Potrivit art. 742 din Codul civil, pentru compensarea valorică a loturilor, debitorul S. C. a fost obligat să plătească, contestatoarei S. M., suma de 1.112.315,50 lei, reprezentând sultă. În temeiul art. 67310 alin.4 Cod procedură civilă, s-a stabilit debitorului S. C., ca termen pentru plata sultei, un termen de până la 6 luni, ce se va calcula începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de contestatoarea S. M. au rămas în sarcina acesteia.
Împotriva sentinței au declarat apel S. M. și S. C.. P. decizia nr. 183/A din 12 decembrie 2012, Tribunalul V. a admis apelurile și a schimbat în parte hotărârea judecătoriei. S-a admis în parte contestația la executare formulată de S. M. in contradictoriu cu intimații . București, S. C. și . B. reprezentată prin administratorul judiciar O. A. Ș. - Cabinet de insolvență.
Au fost anulate somațiile de plată emise la data de 20.05.2010 și procesele-verbale de situație imobiliara emise la data de 18.05.2010 in dosarul de executare nr. 136/2010 al B. B. G. C..
A fost admisă în parte cererea reconvențională pentru partajarea bunurilor comune dobândite în proprietate în perioada căsătoriei lor de contestatoarea S. M. și debitorul S. C., cerere formulată de creditoarea . București, în contradictoriu cu contestatoarea S. M. și cu debitorul S. C..
S-a dispus partajarea imobilului teren in suprafața totala de 615,33 m.p. (real măsurata de 604,103 m.p.). compusa din suprafața de teren de 165,33 m.p. teren curți-construcții, având nr. cadastral 734/2, pe care nu sunt amplasate construcții, precum și din suprafața de teren de 450 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 438,773 m.p.), având nr. cadastral 899, pe care pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje) și construcția C2 (construcție anexă), valoarea acestor două suprafețe terenuri (în care nu s-a inclus valoarea construcțiilor amplasate pe terenuri) fiind de 966.337 lei (terenul fiind delimitat prin punctele 9-10-11-13-14-7-8-9 in schița anexa nr. 1 a raportului de expertiza întocmit in cauza de expert L. L.).
Au fost atribuite direct în proprietate debitorului S. C. terenul in suprafața totala de 615,33 m.p. (real măsurata de 604,103 m.p.). compusa din suprafața de teren de 165,33 m.p. teren curți-construcții, având nr. cadastral 734/2, pe care nu sunt amplasate construcții, precum și din suprafața de tern de 450 m.p. teren curți-construcții (real măsurată de 438,773 m.p.), având nr. cadastral 899, pe care pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje) și construcția C2 (construcție anexă).
A fost obligată debitorul S. C. să plătească, contestatoarei S. M., suma de 483.168,5 lei, reprezentând sultă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 782/10.03.2011 a Judecătoriei B. ce nu sunt contrare deciziei.
Au fost obligați apelanții la plata către intimata S.C. T. I. S.A. a cheltuielilor de judecata de 32.317,11 lei (cheltuieli de judecata la fond).
A fost obligată intimata S.C. T. I.. S.A. la plata către apelanta S. M. a cheltuielilor de judecata de 295 lei si la plata către apelantul S. C. a cheltuielilor de judecata de 101 lei.
Instanța de prim control judiciar a reținut - în motivarea deciziei - în ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a intimaților B. R. SA - Sucursala B., V. România - Sucursala B., A. B. România SA - Agenția B., B. - Agenția B., B. T. - Agenția B., C. B. SA - Agenția B., U. Ț. B. - Sucursala B., R. B. - Agenția B., P. B. - Sucursala B., B. C. C. SA - Agenția B., B.C.R. - Sucursala B., O. B. România SA - Sucursala B., B. Română de Dezvoltare G. - Agenția B. și Cabinet de Insolvență O. A. Ș. că se impune respingerea acesteia.
În primul rând, tribunalul a constatat că instanța de fond a analizat prin sentința civila nr.. 782/10.03.2011 problema calității procesuale pasive a terților popriți și a apreciat ca are calitate procesuala pasiva in cauza B. Română de Dezvoltare G. - Agenția B. iar in ce privește ceilalalți terți popriți s-a respins acțiunea, pentru lipsa calitatii lor procesuale pasive. Or, maniera în care instanța de fond a rezolvat chestiunile ce țin de calitatea procesuala pasiva a terților popriți nu a făcut obiectul prezentului apel.
În ce privește calitatea procesuala pasiva a Cabinetului de Insolvență O. A. Ș., tribunalul a constatat că acesta nu stă în cauză în nume propriu, ci in calitate de administrator judiciar provizoriu desemnat pentru ...
Potrivit art. 87 pct. 5 Cod procedură civilă, cei supuși procedurii reorganizării judiciare si a falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar. Întrucât Cabinetul de Insolventa O. A. S. nu sta in judecata in nume propriu cu in calitate de administrator pentru una din părțile litigiului fiind desemnat printr-o hotărâre judecătoreasca, urmează ca excepția lipsei calității procesuale pasive sa fie respinsa.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că ambii apelanți au criticat soluția instanței de fond in ceea ce privește respingerea cererii lor de suspendare a soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Acest prim motiv de apel este nefondat. Astfel, conform dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 „de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”. Dispozițiile citate nu sunt - însă - aplicabile in cauza. Astfel, textul de lege impune in mod imperativ suspendarea tuturor acțiunilor care au ca finalitate realizarea unor creanțe împotriva debitorului pentru care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei.
Din actele dosarului rezulta ca prin încheierea nr. 12/F/10.03.2010 data de Tribunalul V. in dosarul nr._ a fost deschisa procedura generala a insolventei împotriva .. B.
În dosarul de executare nr. 136/2010 al B. B. G. C. debitorul supus procedurii de executare silita nu este .. B. ci S. C., in calitatea acestuia de avalist al unui bilet la ordin emis de ..
Cum executarea silita nu vizează societatea comerciala ce este supusa in prezent procedurii insolventei, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu pot fi aplicate in cauza.
Nici dispozițiile art. 244 alineat 1 pct. 1 Cod procedura civila nu sunt incidente in cauza, a constatat tribunalul. Astfel, art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila dă posibilitatea instanței de judecata sa suspende judecata atunci când dezlegarea pricinii atârna in tot sau in parte de existente sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați.
Suspendarea prezentei cauze nu putea fi dispusa in temeiul textului de lege menționat. Astfel, debitorul S. C. a fost supus unei proceduri de executare silita in calitatea sa de avalist al unui bilet la ordin emis de .. B.. A reținut tribunalul că răspunderea avalistului in acest caz nu este una subsidiara, care sa impună creditorului sa umareasca mai intai pe debitor si numai in măsura in care nu a reușit sa isi realizeze creanța împotriva acestuia sa se îndrepte si împotriva avalistului.
Dimpotrivă, creditorul in favoarea căruia a fost emis instrumentul de plata se poate îndrepta direct împotriva avalistului pentru recuperarea debitului. Din acest motiv nu prezintă relevanta in soluționarea cauzei faptul ca împotriva .. a fost deschisa procedura insolventei iar S.C. T. MAR-I. S.R.L. si-a înscris creanța pe tabelul creditorilor.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat ca in mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare a soluționării cauzei.
Instanța de prim control judiciar a constatat că ambii apelanți au criticat soluția instanței de fond sub doua aspecte: debitul si penalitățile de întârziere pentru care a fost declasata procedura de executare silita au fost greșit calculate; apelantul S. C. a semnat biletul la ordin in calitate de reprezentant al .. si nu a inteles sa garanteze in calitatea sa de persoana fizica executarea creanței cu bunurile proprii sau comune.
Si aceste motive de apel sunt neîntemeiate. Sub aceste aspect, tribunalul a constatat ca
in cauza înregistrata sub nr._ Judecătoria B. a fost investita cu o contestație la executare formulata de S. M. prin care aceasta solicita anularea actelor de executare din dosarul nr. 136/2010 al B. B. G. C. pe motiv ca au fost supuse procedurii de executare silita bunuri comune ale celor doi soți: S. C. si S. M..
Este vorba - așadar - de o contestație la executare promovata in condițiile art. 399 si art. 401 alin. 2 Cod procedura civila, prin care un terț vătămat prin actele de executare silita invoca un drept de proprietate asupra bunurilor supuse executării silite, contestatoarea susținând că bunurile supuse procedurii de executare silita sunt bunuri comune ale sale și debitorului supus procedurii de executare, S. C..
A apreciat tribunalul ca in prezenta cauza data fiind calitatea sa de terț fata de procedura de executare contestatoarea nu putea face apărări cu privire la întinderea creanței pentru care a fost declasata procedura de executare silita. Contestatoarea nu poate critica - deci - toate actele de executare silita ci doar pe acelea care au ca finalitate executarea silita a unor bunuri proprietatea devălmașă a sa si a debitorului S. C..
Mai mult decât atât, tribunalul a constatat ca titlul executoriu ce sta la baza procedurii de executare silita este un bilet la ordin.
Potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedura civila in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca se pot invoca in contestația la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac. P. urmare, Codul de procedura civila instituie doua condiții de admisibilitate a contestației la executare pentru cazul in care se invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu: titlul pus in executare sa nu fie o hotărâre judecătoreasca (pentru a se respecta puterea de lucru judecat a unor asemenea acte) si sa nu existe alta procedura prevăzuta de lege pentru contestarea titlului.
Or, Legea nr. 58/1934 prevede o procedura speciala - cea a opoziției la executare - în cadrul căreia pot fi formulate apărări cu privire la întinderea creanței pentru care a fost declanșată procedura de executare silita.
Cum in prezenta cauza instanța este investita cu soluționarea unei contestații la executare, in cadrul căreia poate fi analizata doar legalitatea actelor de executare silita, tribunalul a apreciat ca nu pot fi valorificate in acest cadru apararile ce vizează întinderea debitului pentru care a fost demarata procedura de executare silita, aceste aspecte putând fi invocate doar in cadrul unei opoziții la executare.
S-a mai invocat prin cererile de apel împrejurarea ca debitorul S. C. a semnat biletul la ordin doar in calitate de reprezentant al .. și nu a înțeles in calitate de persoana fizica sa garanteze executarea creanței cu bunurile sale proprii.
Din actele dosarului de executare, tribunalul a reținut ca biletul la ordin a fost semnat de apelantul S. C. in calitatea sa de reprezentant al emitentului .. Instrumentul de plata menționat a fost completat si la rubrica avalizat, rubrica ce conține numele debitorului S. C. si semnătura acestuia.
A retinut tribunalul ca Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin nu da o definiție avalului, dar cuprinde unele elemente esențiale care caracterizează aceasta forma de garanție a cambiei si biletului la ordin . Din art. 33 din lege rezulta ca avalul este o garanție, iar obiectul garanției îl constituie plata cambiei - respectiv a biletului la ordin (dispozițiile art. 33 - 35 fiind aplicabile si biletului la ordin, conform art. 106 alin. 3 din Legea nr. 58/1934). Cel care garantează (avalistul) intervine pentru a întări încrederea în titlu, obligându-se solidar (art. 52 din lege) cu ceilalți semnatari ai cambiei, respectiv biletului la ordin, la plata sumei prevăzuta în actul de plata - instrument financiar de plata.
Potrivit art. 35 din lege, avalistul este ținut, în același mod, ca acela pentru care a garantat. P. urmare, avalistul se afla în poziția juridica a emitentului, având toate drepturile si obligațiile acestuia. Când avalul este dat trasului acceptant (emitentul instrumentului de plata), avalistul este un obligat direct si va putea fi urmărit de către creditor, fara a se urma o ordine de preferința. Dar, avalistul poate invoca excepțiile sale personale.
F. de cele expuse, tribunalul a reținut că și apărările ce țin de calitatea de avalist a apelantului S. C. puteau fi valorificate doar in cadrul unei opoziții la executare si nu in cadrul prezentei contestații.
P. cererile de apel s-a mai susținut ca instanța de fond trebuia, chiar si in contextul in care a admis cererea reconvenționala având ca obiect partaj de bunuri comune, sa dispună anularea formelor de executare intrucat aceste acte vizau bunuri aflate in proprietatea devălmașă a celor doi soți.
Acest motiv de apel este parțial întemeiat. Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca urmare a cererii de executare silita formulata de . SRL a fost format dosarul de executare silita 136/2010 al B. B. G. C.. Executarea silita a fost încuviințata prin încheierea din 11.05.2010, pronunțată în dosarul nr._ . La data de 17.05.2010, in cadrul dosarului de executare silita au fost emise somația către debitorului S. C. si adrese de înființare a popririi către mai mulți terți popriți. Toate aceste acte de executare îl vizează doar pe debitorul S. C. si bunurile sale, astfel ca instanța nu poate dispune anularea acestora.
Din dosarul de executare, tribunalul a constatat, însă, ca la data de 18.05.2010 executorul judecătoresc a întocmit mai multe procese-verbale de situație imobiliara, fiind identificate o . bunuri imobile care se afla in proprietatea devălmașa a apelanților S. C. si S. M.. Ulterior emiterii proceselor-verbale de situație imobiliara - la data de 20.05.2010 au fost emise de către executorul judecătoresc si somațiile, în condițiile art. 497 alin. 1 si 2 si art. 500 alin. 1 Cod procedura civila.
Procesele-verbale de situație imobiliara și somațiile emise de executorul judecătoresc la data de 18.05.2010 si respectiv 20.05.2010 reprezintă veritabile acte de executare silita, fiind acte premergătoare vânzării la licitație publica a unor bunuri imobile.
Dispozițiile art. 33 din Codul familiei prevăd ca bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Alineatul 2 al art. 33 Codul familiei prevede ca numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesara pentru acoperirea creanței sale. Aceste dispoziții au menirea de a apăra comunitatea de bunuri a soților, de a proteja pe soțul nedebitor.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. 1 Cod procedura civila, creditorii personali ai uni debitor coproprietar sau codevalmaș nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate in proprietatea . sa ceara mai intai imparteala acestora.
Intrucat procesele-verbale de situație imobiliara din data de 18.05.2010 si somațiile din data de 20.05.2010 sunt acte de executare ce vizează bunuri aflate in coproprietatea devălmașa a soților S. C. si S. M. si au fost efectuate înainte de a se cere imparteala bunurilor comune, tribunalul a apreciat ca se impune anularea acestora.
Susținerea apelanților, in sensul ca in mod greșit a fost admisa cererea având ca obiect partaj de bunuri comune, întrucât se impunea in fapt anularea tuturor actelor de executare, nu poate fi primita, întrucât dispozițiile art. 400 ind. 1 Cod procedura civila permit impartirea bunurilor proprietate . dispusa de instanța de judecata la cererea parții interesate si in cadrul judecării contestației la executare.
Apelanții au mai criticat soluția instanței de fond si în ce privește maniera in care au fost formate loturile, apelanții susținând ca față de manifestarea lor de voința exprimata in fata instanței de judecata, ar fi trebuit ca toate bunurile supuse partajului sa fie atribuite apelantei S. M., urmând ca executarea silita sa se facă asupra sultei pe care aceasta ar urma sa o plătească apelantului S. C..
Tribunalul a reținut ca articolul 673 ind. 9 Cod procedură civilă enumera criterii de care instanța va tine seama - după caz - la formarea si atribuirea loturilor. Aceste criterii nu sunt - însă - limitative.
Potrivit textului citat, la formarea si atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, si de „acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația parților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”
Aceste criterii nu sunt limitate si nici nu pot fi absolutizate, instanța având obligația ca, în raport cu împrejurarile specifice cauzei, sa stabilească partea în drept sa primească bunul în proprietate exclusiva, concluzie ce se deduce din sintagma „sau altele asemenea”, înscrisa în finalul textului citat. Rezulta că la formarea loturilor instanța nu este ținută exclusiv de manifestarea de voință a codevălmașilor, acordul părților în această privință constituind doar unul din mai multe criterii ce trebuie avute in vedere si aplicate de instant de judecata. P. urmare, acest motiv de apel este neîntemeiat.
Tribunalul a considerat că soluția instanței de fond cu privire la formarea si atribuirea loturilor este - însă - nelegală dintr-o altă perspectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 493 Cod procedură civilă, „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau copartas nu vor putea sa urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate . se realiza mai întâi împărțeala acestora.
Dispozițiile art. 33 din Codul familiei prevăd că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soti. Alineatul 2 al art. 33 Codul Familiei prevede ca numai după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul sau personal poate cere împărțirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesara pentru acoperirea creanței sale. Aceste dispoziții au menirea de a apăra comunitatea de bunuri a soților, de a proteja pe soțul nedebitor.
A retinut tribunalul că, după urmărirea bunurilor proprii, creditorul personal va putea cere împărțeala bunurilor comune, în acest fel bunurile atribuite fiecărui soț devenind bunuri proprii și putând forma obiectul urmăririi silite din partea creditorului. Dispozițiile art. 4001 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecății, iar pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Așa fiind, existența proprietății comune împiedică temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de împărțeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la bunurile ce aparțin exclusiv debitorului urmărit.
P. efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea de a urmări fie întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din prețul obținut din vânzarea întregului imobil.
Reglementarea art. 400 ind. 1 Cod procedura civila are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori care sunt puși, în acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligați să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.
Finalitatea partajului realizat la cererea creditorului nu este aceea de a pune capăt definitiv proprietatii devalmase a soților, din acest motiv alineatul 2 al art. 33 Codul Familiei dând posibilitatea creditorilor personali ai unuia dintre soți sa ceara împărțirea bunurilor comune, însa numai în măsura necesara pentru acoperirea creanței sale.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca procedura de executare silita a fost declanșata pentru suma de 616.425,89 lei.
Instanța de fond a stabilit prin hotărârea ce face obiectul căii de atac ca valoarea totala a bunurilor dobândite de părți în timpul casătoriei este de 2.517.845 lei si a dispus partajul tuturor bunurilor dobândite de soții S. M. si C., atribuind debitorului supus procedurii de executare silita bunuri in valoare totala de 2.371.238 lei, deși cuantumul total al creanței pe care creditoarea urmărește sa o valorifice in cadrul procedurii de executare silita este de 616.425,89 lei, la care se adaugă cheltuielile de executare silita.
Procedând în acestă manieră, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 33 Cod familiei, care dau posibilitatea instanței să dispună partajul numai in măsura necesara realizării creanței creditorului ce a cerut impartirea bunurilor comune ale soților.
F. de bunurile ce fac obiectul cererii reconvenționale si evaluarea acestora astfel cum rezulta din raportul de expertiza efectuat in cauza, având in vedere si cuantumul total al creanței pe care creditoarea urmărește sa o realizeze, tribunalul a apreciat ca se impune doar impartirea suprafeței totale de teren de 615,33 m.p. (real măsurata de 604,103 m.p.). compusa din suprafața de teren de 165,33 m.p. teren curți-construcții, având nr. cadastral 734/2, pe care nu sunt amplasate construcții, precum și din suprafața de teren de 450 m.p. curți-construcții (real măsurată de 438,773 m.p.), având nr. cadastral 899, pe care pe care sunt amplasate construcția C1 (locuință cu 2 etaje) și construcția C2 (construcție anexă), valoarea acestor două suprafețe terenuri (în care nu s-a inclus valoarea construcțiilor amplasate pe terenuri) fiind de 966.337 lei (terenul fiind delimitat prin punctele 9-10-11-13-14-7-8-9 in schița anexa nr. 1 a raportului de expertiza întocmit in cauza de expert L. L.).
Împotriva deciziei au declarat recurs debitorul S. C. și creditoarea S.C. „T. I.” S.A.
1. În motivarea recursului, S. C. arată că greșit a fost respinsă cererea de suspendare a judecății, până la soluționarea dosarului de procedura insolvenței privind S.C. „P.” SRL B..
Recurentul învederează că S.C. „T. I.” S.A. a formulat cerere de înscriere a creanței sale (rezultând din biletul la ordin avalizat) în tabelul creditorilor . își va putea recupera creanța în baza plăților efectuate în cadrul planului de reorganizare al acestei din urmă societăți.
Pretinde S. C. că numai după epuizarea programului de plăți prevăzut în planul de reorganizare societatea creditoare va putea a se îndrepta și împotriva lui.
2. S.C. „T. I.” S.A. critică hotărârea tribunalului și solicită menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii judecătoriei.
Recurenta susține că instanța de apel a considerat eronat că valoarea totală a bunurilor dobândite de soții S. este mult mai mare raportat la cuantumul creanței sale, omițând că bunurile sunt ipotecate in totalitate, încălcând astfel prevederile legale prin care legiuitorul Codului Familiei, in vigoare la data nașterii raporturilor contracțiile dintre părți aflate in litigiu, conferea posibilitatea creditorului unui dintre soți sa-și poată satisface creanța chiar si împotriva bunurilor comune (art.33).
Învederează recurenta creditoare că instanța de apel a constatat că valoarea totală a bunurilor supuse partajării, conform rapoartelor de expertiza întocmite de cei doi experți, este de 2.517.845 lei, dar aceste bunuri imobile aflate în proprietatea codevălmașă a ambilor soți S. sunt grevate de următoarele sarcini, respectiv:
a) Ipoteca de rang I - B. T. - în valoare de 250.000 lei
asupra imobilului apartament, situat în B., ., ., .;
b) Ipoteca de rang I - P. B. SA Sucursala V. - în valoare
de 942.490 euro asupra imobilului teren, situat în B., ., 110, 112-114, alcătuit din: teren în suprafață de 748,47 mp cf. acte și 965,87 mp cf. măsurători având număr cadastral 734/1 și teren în suprafață de 165,33 mp cf. acte și 165,33 mp cf. măsurători având număr cadastral 734/2;
c) Ipoteca de rang I - P. B. SA Sucursala V. în valoare
de 942.480 euro asupra imobilului teren în suprafață de 604,103 mp, situat în B., . B, contract de ipotecă 4875/11.09.2008;
d) Ipotecă de rang I - B. T. - în valoare de 250.000 lei
asupra imobilului - teren, situat în B., ., alcătuit din: teren în suprafață de 200 mp cf. acte și 201,42 mp cf. măsurători, având număr cadastral provizoriu 2720 și teren în suprafață de 300 mp cf. acte și 303,56 mp cf. măsurători având număr cadastral provizoriu 2721.
Or, în condițiile în care valoarea totală a bunurilor supuse partajului evaluate la o sumă de 2.517.845 lei este net inferioară valorii contractelor de ipotecă 250.000 lei (ipotecă B. T.) și 3.864.282 lei (ipotecă P. 942.480 euro - 4,1 lei/euro), consideră recurenta că este netemeinică soluția de atribuire în proprietatea debitorului S. C. doar a imobilului teren în suprafața de 604,103 mp din B., . B.
S.C. „T. I.” S.A. susține că silogismul instanței de apel a ignorat argumentul logic care ar fi trebuit sa fundamenteze singura soluție legală care se impunea, aceea de respingere în întregime a apelului declarat de soții S., lipsind de eficacitate juridica textul legal al art. 33 Codul Familiei.
Practic, în baza cererii de partajare a bunurilor comune aparținând avalistului S. C. se naște un veritabil concurs între creditorii garantați și ceilalți creditori chirografari și nu poate fi vorba de o executare excesivă, care să afecteze nelegitim regimul matrimonial al soților S..
P. aceasta soluție, pretinde recurenta că tribunalul a făcut abstracție de finalitatea procedurii împărțelii judiciare reglementată de art. 673 indice [1]-673 indice [2] Cod procedură civilă, încălcând drepturile și interesele legitime ale S.C. T. I. S.A., de realizare a creanței deținute în contra avalistului S. C. și de scopul dispozițiilor art. 33 din Codul familiei, în cadrul căreia modalitatea de înfăptuire a împărțelii judiciare trebuie aleasă în așa fel încât să nu îngreuneze situația creditorului care urmărește un bun comun pentru ceea ce i se datorează de unul dintre codevălmași.
Recurenta critică și anularea somațiilor de plată emise la 20.05.2010 și proceselor-verbale de situație imobiliară emise la 18.05.2010 în dosarul de executare nr. 136/2010 al B. B. G. C..
S.C. „T. I.” S.A. pretinde că instanța de fond a motivat temeinic și legal că acestea au fost îndeplinite în conformitate cu dispozițiile art. 399 alineat 1 Cod procedură civilă.
Or, în această privință s-a constatat că prin actele de executare efectuate de executorul judecătoresc nu s-a produs nici o vătămare (înțelegând prin vătămare executare silita prin scoatere la licitație) a bunurilor proprietate comună a contestatorilor, cu atât mai mult cu cât executorul judecătoresc, după ce a notat somația de plată în cărțile funciare ale imobilelor proprietate comună, s-a abținut în a mai continua executarea silită, comunicându-i în scris creditoarei că executarea silită nu mai continuă, având în vedere că bunurile sunt comune, fiind necesara împărțirea acestora.
În opinia recurentei, instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 399 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât a plecat de la o premisă inexistentă, aceea a unei mase partajabile ce ar depăși creanța urmărită fata de avalistul S. C. de S.C. „T. I.” S.A., când - în realitate - se naște un veritabil concurs între creditorii garantați și chirografari pentru realizarea creanțelor lor. În aceste condiții, apare incontestabil că trebuie menținute - ca fiind pe deplin valabile și legale - actele procedurale emise de executorul instrumentator al dosarelor de executare, tocmai pentru a da posibilitatea legală recurentei să îndeplinească finalitatea urmărită de lege, adică art. 33 din Codul familiei.
S.C. „T. I.” S.A. mai arată că instanța de apel a respins nelegal excepția lipsei calității procesuale a Cabinetului de Insolvență O. A. Ș., în calitate de administrator judiciar provizoriu desemnat pentru ..
Susține recurenta că prin notele de ședință din 10.06.2011 a solicitat restrângerea cadrului procesual în ceea ce privește părțile, invocând lipsa calității procesuale a unora dintre părțile participante, printre care și administratorul judiciar al societății .. Astfel, instanța avea obligația de a soluționa inițial excepțiile invocate, să stabilească cadrul procesual, după care să soluționeze celelalte cereri, acelea de amânare.
Recurenta pretinde că o condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam), care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiune. Pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Altfel spus, numai o anumită persoană poate fi reclamant(ă), respectiv pârât(ă), în cadrul raportului juridic litigios. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoane care își dispută dreptul în litigiu. S-a considerat că în procesul civil calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil.
Or, nestabilind cadrul procesual, instanța a soluționat cererile de amânare și cererea de suspendare a cauzei invocând din oficiu, ascultând și administrând apărările administratorului judiciar al societății ., care din punctul de vedere al S.C. „T. I.” S.A. nu îndeplinește condițiile cerute de lege de a participa la prezenta cauză, neavând identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic supus judecății, respectiv debitorul avalist S. C..
Faptul că emitentul biletului la ordin este o societate comercială împotriva căreia s-a deschis procedura insolvenței nu reprezintă un motiv de coparticipare propcesuală a administratorului judiciar în cadrul prezentei cauze, ce are ca obiect punerea în executare a debitorului avalist S. C..
Recurenta S.C. T.-I. S.A. invocă punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Formulând întâmpinare la recursul lui S. C., intimata-recurentă S.C. T.-I. S.A. solicită respingerea acestuia.
În recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă - invocat de S.C. „T. I.” S.A. și în care se încadrează unele dintre criticile prezentate de S. C. - nu operează în speță, câtă vreme tribunalul a interpretat și aplicat judicios dispozițiile legale relevante.
În același timp, se reține că majoritatea criticilor expuse de recurenți nu se încadrează în articolul 304 Cod procedură civilă, ci privesc o pretins greșită stabilire a situației de fapt la judecata în apel.
Or, curtea de apel reține că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 138/2000 a marcat - în materie de procedură civilă - o modificare a concepției legiuitorului român vizând recursul, acesta devenind dintr-o cale ordinară de atac una extraordinară.
Expresie a acestei schimbări de concepție, recursul poate privi numai motivele de nelegalitate expres și limitativ enunțate de articolul 304 punctele 1 - 9 Cod procedură civilă. Au fost - astfel - abrogate punctele 10 și 11 ale articolului 304, texte potrivit cu care în recurs se putea invoca greșita stabilire a situației de fapt, consecință a interpretării eronate a dovezilor administrate (punctul 11) ori nepronunțarea asupra unei dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (punctul 10).
Pentru a răspunde punctual argumentelor dezvoltate de fiecare dintre recurenți, curtea constată următoarele:
1. Criticile expuse în declarația de recurs a lui S. C. în ce privește derularea procedurii insolvenței . se circumscriu erorilor pretins comise de instanța de apel în stabilirea situației de fapt. Astfel cum s-a menționat, asemenea argumente nu se încadrează nici în punctul 9 nici în vreunul dintre celelalte puncte ale articolului 304 Cod procedură civilă, reprezentând motive de netemeinicie, ce nu pot fi valorificate în calea extraordinară de atac a recursului.
Curtea de apel constată că nu poate fi primit motivul legat de pretins greșita respingere a cererii de suspendare.
Așa cum întemeiat a stabilit și tribunalul, articolul 36 din Legea insolvenței ar fi fost aplicabil numai dacă litigiul ar fi privit realizarea creanțelor asupra debitoarei .., iar nu executarea silită pornită împotriva avalistului S. C..
În același timp, este nefondat argumentul vizând pretinsa prioritate a executării silite împotriva societății ., corect respins de prima instanță și de tribunal. Nefondată este și susținerea referitoare la calitatea în care recurentul a semnat biletul la ordin, fiind fără echivoc avalizarea în nume personal de către S. C., judicios reținută de primele două instanțe.
2. În ce privește recursul creditoarei, curtea constată că - în pofida susținerilor S.C. „T. I.” S.A. - tribunalul a aplicat corect în speță prevederile art. 33 din Codul familiei în vigoare la momentul debutului litigiului.
Concursul între creditorii garantați și cei chirografari - la care face referire recurenta - exista (nu a fost determinat de decizia din apel) și nu este influențat de schimbarea modalității de atribuire a bunurilor, judicios dispusă de instanța de prim control judiciar.
Curtea de apel reține că tocmai finalitatea împărțelii judiciare a fost urmărită de tribunal, prin decizia din apel fiind respectate prevederile art. 33 alineat (2) din Codul familiei.
Instanța de recurs constată că tribunalul a constatat corect că S. M. are calitate de a ataca actele de executare silită a căror anulare s-a dispus în apel, articolul 399 alineat (1) fiind judicios aplicat, în coroborare cu prevederile art. 493 alineat (1) Cod procedură civilă. Trimiterile recurentei S.C. „T. I.” S.A. la valoarea masei partajabile sunt anodine în context, deoarece nu există o asemenea condiție de admisibilitate a contestației la executare.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Cabinetului de insolvență O. A. Ș., curtea reține că acesta din urmă nu a figurat în proces în nume propriu, ci - astfel cum corect a stabilit și tribunalul - ca reprezentant al ., potrivit art. 87 punctul 5 Cod procedură civilă.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea articolului 312 alineat (1) teza a doua Cod procedură civilă curtea va respinge recursul, menținând decizia Tribunalului V., ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de S. C. și S.C. T. I. SA împotriva deciziei nr. 183/A/ 12.12.2011 pronunțată de Tribunalul V. – secția civilă, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 mai 2012.
PreședinteJudecătorJudecător
G. AncaPoiană CiprianaSusanu C. A.
Grefier
G. D.
Red. G.A.
Tehnoredactat
G.D./2 ex.
Tribunalul V.:
- F. E.
- B. C. M.
Judecătoria B.:
- T. I.
← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 955/2012. Curtea de... | Pretenţii. Sentința nr. 142/2013. Curtea de Apel IAŞI → |
---|