Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr. 70/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 70/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 08-06-2012 în dosarul nr. 1071/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1071
Ședința publică de la 08 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Judecător G. P.
Judecător A. E. A.
Grefier I. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul formulat de către P. M.. I. împotriva sentinței civile nr. 70 din 1.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind D. V. și V. V. I., având ca obiect autorizare desființare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul intervenient D. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, nu s-a făcut de către intimatul intervenient D. V. dovada achitării taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar aferent cererii de intervenție, prin serviciul registratură s-au depus la dosar întâmpinare de către V. V. I., necomunicată, și precizări de către recurentul P. M.. I.. S-a solicitat judecata în lipsă.
Intimatul intervenient D. V. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea cererii de intervenție formulată de către intimatul intervenient D. V. în faza procesuală a recursului.
Intimatul intervenient D. V. arată că cererea de intervenție nu i-a fost admisă nici la fond și nici în apel deși are un interes major. Arată că este vecin cu imobilul construit ilegal și a fost sistată construcția lui începută cu autorizație când intimatul a început să construiască.
Instanța rămâne în pronunțare pe admisibilitatea cererii de intervenție formulată de către intimatul intervenient D. V. în faza procesuală a recursului și pe excepția nulității recursului declarat de P. M.. I..
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 6600/5.04.2011 Judecătoria Iași dispune:
„Admite cererea reclamantului P. Municipiului I., formulata in contradictoriu cu pârâtul V. V. I.n, domiciliat in, I., .. 17.
Obligă pe pârâtul V. V. I. la desființarea imobilului D+P+E ridicat fără autorizație de construire, din Iași, ..
Respinge cererea de intervenție formulata de D. V., domiciliat in Iași, ..
Obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 8 lei către reclamant.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
Părătul a inițiat ridicarea unei construcții din Iași, ., iar la data 26.08.2009 când reprezentanții Primăriei Iași au solicitat acestuia autorizația de construire, paratul nu a putut face dovada deținerii actului.
F. de cele constatate a fost întocmit procesul verbal de contravenție nr. 86 din 26 08 2009 prin care paratul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională, act fata de care paratul nu a înțeles sa arate ca l-a contestat sau ca a fost desființat prin hotărâre judecătorească .
Retine instanța ca la data formulării prezentei cereri, paratul nu a depus la dosar autorizația de construire ci doar certificatul de urbanism.
Ia act instanța ca paratul deși nu neaga existenta construcției, nu se afla in situația de face dovada ca a îndeplinit dispozițiile legale impuse de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții lege in care se arata ca autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea masurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si funcționarea construcțiilor.
Ca urmare a faptului ca paratul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a autorizării executării construcției având in vedere dispozițiile art. 3 din Legea 50/1991 prin care se impune autorității locale sa solicite măsura desființării construitei ridicate ilegal, instanța va admite cererea reclamantului .
Văzând si dispozițiile art. 247 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecata reprezentând taxa de timbru in cuantum de 8 lei .
În ce privește cererea de intervenție, instanța o va respinge pentru considerentul ca din actele depuse nu se poate retine ca amplasamentul clădirilor ar contribui la afectarea construcției intervenientului, astfel incit in raport de dispozițiile art. 1169 Cod civil, va respinge aceasta cerere.
Prin decizia civilă nr. 70 din 1.02.2012 pronu8nțată de Tribunalul Iași s-a admis apelul formulat de V. V. I. împotriva sentinței civile nr. 6600 din 5.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a schimbat-o în parte în sensul că s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. M..Iași în contradictoriu cu pârâtiul V. V. I..
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Prin procesul verbal nr. 86 din data de 26.08.2009 pârâtul apelant V. V. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei conform art. 26 alin. 2 lit. a din Legea 50/1991. S-a reținut în sarcina acestuia că în calitate de proprietar al imobilului din Iași .. 17 a executat fără a deține autorizație de construire săpătură generală având adâncimea de 350 față de cota terenului din vecinătatea unor construcții. Este adevărat astfel cum susține apelantul că acest proces verbal a fost semnat pentru contravenient de numitul Kaftar Akif în calitate de reprezentant. Ca urmare a constatări săvârșiri faptei s-a luat măsura asigurări de urgență a incintei săpături prin lucrări adecvate de sprijinire conform procesului verbal de inspecție 6837/2076 din 24.08.2009 precum și măsura sistării altor lucrări față de cele stabilite la pct. 1 până la obținerea autorizației de construire. Aceste măsuri dispuse urmau a fi realizate până la data de 1.12.2009.
Un al doilea proces verbal având nr. 151 a fost încheiat la data de 10.12.2009. Potrivit acestuia S.C. „GADAL CONSTRUCT” S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 4000 lei reținându-se în sarcina sa că a construit un imobil D+P+E faza structură fără autorizație de construire. S-a luat împotriva sa măsura intrări în legalitate prin obținerea autorizației de construire.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul P. Municipiului Iași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul V. V. I. obligarea acestuia la desființarea lucrărilor realizate ilegal fără a deține autorizație de construire conform Legi 50/1991.
Premergător oricărei analize a criticilor aduse de apelant hotărârii judecătorului fondului tribunalul are a releva dispozițiile legale aplicabile prezentului litigiu.
Art. 32 alin. 1 din Legea 50/1991 prevede că în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul – verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției – potrivit art. 35 alin. 2 din același act normativ – se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânări sau comunicări acestuia. Plângerea suspendă executarea sancțiuni amenzi dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor dispusă o dată cu aplicarea sancțiuni contravenționale în condițiile art. 28 alin. 1 și ale art. 29 alin. 2. În măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel, sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 2/2001 (art. 35 alin. 3 din Legea 50/1991.
În aceste repere legislative nu pot fi primite criticile apelantului relative la viciile ce afectează procesul verbal de contravenție nr. 86 din data de 26.08.2009. Acestea pot fi valorificate exclusiv pe calea plângeri împotriva procesului verbal de contravenție exercitată potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Legea 50/1991 și ale dispozițiilor 16 și urm. din O.U.G. 2/2001. Chiar dacă astfel cum susține apelantul acest proces verbal de contravenție nu i-a fost comunicat decât anexat prezentului act de învestire acesta avea putința exercitării, raportat la acest moment, plângeri reglementate de art. 35 alin. 2 din Legea 50/1991.
Neexercitarea căii de atac a plângeri face să fim în prezența unui proces verbal de contravenție prezumat legal, proces verbal de contravenție care potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 2/2001 constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate.
Acest proces verbal de contravenție se impune prezentei judecăți limitele aduse spre analiză în condițiile art. 32 din Legea 50/1991 fiind străine verificări de către instanța de judecată a respectări condițiilor de fond și de formă prescrise pentru încheierea sa (s.n. procesului verbal).
Raportat la dispozițiile art. 32 alin. 1 din Legea 50/191 Tribunalul reține că prin procesul verbal de contravenție nr. 86/2009 s-a dispus sancționarea pentru faptul că pârâtul apelant V. V. I. a executat o săpătură generală fără a deține autorizație de construire. Procesul verbal de contravenție nu reține în sarcina pârâtului realizarea în mod nelegal a vreunei construcții. Pentru ca grefat pe dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 instanța judecătorească să poată dispună desființarea construcțiilor realizate nelegal este necesar ca fapta construirii de către persoana sancționată contravențional să fie reținută în sarcina acesteia prin chiar procesul verbal de contravenție.
Ori, astfel cum s-a relevat în sarcina apelantului s-a reținut realizarea unei săpături generale și nicidecum realizarea nelegală a unei construcții pentru ca să fie incidente în raport de obiectul cererii dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991.
Săvârșirea contravenției constând în construirea unui imobil D+P+E – faza structură fără autorizație de construire este reținută prin procesul verbal de contravenție nr. 151 încheiat la data de 1.12.2009. Însă prin acest proces verbal nu este sancționat pârâtul apelant V. V. I. ci S.C. „GADAL CONSTRUCT” S.R.L.
Pe de o parte, neavând calitatea de contravenient față de acest proces verbal apelantul nu avea obligația de a se conforma măsuri dispuse privind . obținerea autorizației de construire. Astfel nu i se poate imputa nesocotirea acestei măsuri.
Pe de altă parte, raportul juridic litigios dedus judecăți fundamentat pe dispozițiile art. 32 din Legea 50/1991 trebuie să calchieze raportul contravențional respectiv organul care a aplicat sancțiunea în speță P. Municipiului Iași și persoana sancționată contravențional S.C. „GADAL CONSTRUCT” S.R.L. Ori, cu transgresarea acestui cadru contravențional P. Municipiului Iași a solicitat desființarea construcțiilor realizate nelegal prin chemarea în judecată a unei terțe persoane străină de procesul verbal de contravenție ce-i susține actul de învestire respectiv a apelantului V. V. I..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs P. M..Iași criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Totodată, intervenientul D. V. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat Primarului.
La termenul de judecată din 11.05.2012, Curtea, din oficiu, a invocat și apus în dezbaterea contradictorie a părților excepția nulității recursului și admisibilitatea cererii de intervenție în interes alăturat formulată de intimatul D. V..
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin.1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, potrivit art. 301 Cod procedură civilă, este de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate.
Articolul 306 alin.1 Cod procedură civilă stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazului prevăzut la aliniatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Astfel, motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 303 Cod procedură civilă, iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În ipoteza în care partea nu arată vreun motiv de recurs, cum este în cazul în speță, instanța trebuie să verifice dacă dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art. 306 alin.3 Cod procedură civilă care prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute în art. 304.
Dacă se constată imposibilitatea încadrării motivelor dezvoltate într-unul din motivele prevăzute în art. 304 Cod procedură civilă, sancțiunea este nulitatea recursului.
În prezenta cauză, recurentul a formulat critici care nu sunt susceptibile de a fi încadrate în motivele de recurs prevăzute la art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Criticile formulate de recurent se constituie unui istoric al cauzei și analizării greșite a probatorului administrat în cauză.
Aceste critici au semnificația unei erori în care s-a aflat tribunalul, care a apreciat greșit probele administrate în cauză atunci când a admis apelul declarat de pârâtul V. V. I..
Însă ca efect al abrogării punctului 11 al art. 304 – prin O.U.G. 138/2000 – referitor la întemeierea hotărârii judecătorești pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor, în lipsa unor motive de ordine publică, ce pot fi invocate din oficiu,, instanța de recurs trebuie să verifice dacă susținerile din cererea de recurs determină incidența vreunuia dintre motivele prevăzute limitativ în art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recurentul nu a formulat critici referitoare a fi încadrate în motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, iar în cauză nu există motive de ordine publică ce ar putea fi invocate și de instanța de recurs din oficiu, Curtea va face aplicarea art. 306 alin.1 Cod procedură civilă și va constatat nul recursul declarat de P. M..Iași împotriva deciziei civile nr. 70 din 1.02.2012 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Cât privește cererea de intervenție formulată de D. V., instanța constată că atât din cuprinsul acesteia cât și din susținerile făcute la termenul din 8.06.2012, referitor la interesul său major în speță fiind vecin cu imobilul în litigiu, acesta are caracterul unui cereri de intervenție în interes propriu, raportat la interesul personal urmărit.
De altfel, numitul D. V., a formulat o astfel de cerere atât în fața instanței de fond cât și în fața celei de apel, ambele fiind respinse.
Din dispozițiile art. 50 Cod procedură civilă reiese că intervenientul principal invocă un drept propriu asupra bunului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată. Concluzia care se desprinde din text este că cererea de intervenție în interes propriu poate fi depusă numai în prima instanță sau în apel. În consecință, în recurs, chiar și atunci când într-o pricină nu este deschisă calea apelului, și chiar dacă părțile ar fi de acord, nu poate fi primită o astfel de cerere.
În concluzie, față de cele reținute anterior, instanța urmează să respingă cererea de intervenție formulată de D. Vasilr împotriva deciziei civile nr. 70/1.02.2012 a Tribunalului Iași ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de P. M.. Iași, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 70 din 1.02.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interesul recurentului formulată de către D. V. împotriva aceleiași decizii civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 iunie 2012.
Președinte, E. G. | Judecător, G. P. | Judecător, A. E. A. |
Grefier, I. P. |
Red.A.A.E.
Tehnored.P.I.
2 ex. – 2.07.2012
Tribunalul Iași – C. M.
P. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 67/2012. Curtea de Apel IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 955/2012. Curtea de... → |
|---|
