Obligaţie de a face. Decizia nr. 1879/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1879/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 1879/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1879/2012
Ședința publică de la 12 Decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător C. T.
Judecător C. A.
Grefier C. L.
Pe rol se află judecarea cauzei privind recursul declarat de M. Iași - prin P. împotriva deciziei civile nr. 443 din 22.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, intimați fiind P. F., ., având ca obiect obligație de a face - plată daune interese.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă mandatara P. Grăpina pentru intimatul P. F., lipsă fiind reprezentanții legali ai instituției recurente și ai societății intimate.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se pune în vedere recurentului să depună la dosar hotărârea Consiliului Local evocată în motivele de recurs, privind încredințarea dreptului de administrare către .>
Pentru termenul de judecată de astăzi recurentul s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată și a depus la dosar înscrisul anterior menționat.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Mandatara P. Grăpina pentru intimatul P. F. învederează instanței că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Interpelată fiind, aceasta precizează că nu este licențiată în drept.
Curtea, aduce la cunoștința mandatarei că, potrivit art. 68 Cod procedură civilă, nu poate să pună concluzii pe fond.
Mandatara P. Grăpina pentru intimatul P. F. precizează că acesta a formulat concluzii scrise, pe care le depune la dosar.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
P. sentința civilă nr._ din 01.11.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Iași a hotărât:
A respins excepția lipsei calității sale procesual pasive, invocată de pârâta S.C. A. S.A.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. F., domiciliat în Iași, . și Sfânt, nr. 5, . cu pârâta S.C. A. S.A. Iași cu sediul în Iași .. 6.
A obligat pe pârâta S.C. A. S.A. Iași să întrerupă furnizarea apei potabile și canalizării către proprietarii imobilului din Iași ..
A respins cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la plata daunelor interese.
A admis acțiunea formulată de către reclamant în contradictoriu cu pârâtul M. Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 12.
A obligat pe pârâtul M. Iași să dezafecteze conductele de aprovizionare cu apă și de canalizare, precum și contoarele de măsurare amplasate pe proprietatea reclamantului din Iași ..
A obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 165 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității sale procesual pasive, invocată de către pârâta S.C. A. S.A. Iași, prima instanță a apreciat că este neîntemeiată și a dispus respingerea acesteia, argumentând că această societate prestează servicii de aprovizionare cu apă și de canalizare, după cum se precizează chiar în întâmpinare.
Pe fond, referitor la solicitarea de întrerupere a acestor servicii către proprietatea sau terenul deținut de familia Fleșner în Iași, ., prima instanță a reținut concluziile raportului de expertiză, întocmit de expertul G. V., în sensul că pe . proprietății de la nr. 3 există o rețea de canalizare care are un cămin și de la care se poate racorda în condiții legale familia Fleșner.
Cererea privind obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata de daune interese a fost apreciată ca fiind neîntemeiată, reținându-se că reclamantul nu a solicitat pârâtei să întrerupă furnizarea serviciilor de profil, ci a solicitat acesteia să dezafecteze infrastructura de apă-canal, astfel cum rezultă din motivarea acțiunii și adresa depusă la fila 4 dosar. Ca atare, pârâta nu s-a făcut vinovată de neexecutarea unei obligații pe care era în măsură să o îndeplinească.
Cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâtul M. Iași a fost apreciată ca fiind întemeiată, întrucât conductele de aprovizionare cu apă și de canalizare, precum și contoarele de măsurare amplasate pe terenul proprietatea reclamantului sunt o infrastructură proprietate publică a acestui pârât, conform dispozițiilor Legii nr. 326/2001, constituită însă înafara unei investiții avizate (pârâții necomunicând o astfel de documentație, deși li s-a solicitat acest lucru, prin adresă, fila 22 dosar).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul M. Iași, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia civilă nr. 443 din 22.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași a respins apelul formulat de M. Iași împotriva sentinței civile nr._/ 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Obiectul cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul M. Iași prin P. îl constituie obligarea acestuia din urmă la dezafectarea conductelor de aprovizionare cu apă și de canalizare precum și a contoarelor de măsurare amplasate pe proprietatea reclamantului din Iași, ..
Interesează, în reperele trasate de titularul cererii de chemare în judecată spre a putea sancționa situația de fapt litigioasă, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra conductelor de apă și de canalizare. Este anodină juridic în prezentul litigiu administrarea infrastructurii de apă-canal de către S.C. A. S.A., aspect invocat de apelant. Aceasta întrucât dreptul de proprietate îi conferă titularului atributele posesiei, folosinței și dispoziției asupra bunului, atribute pe care numai proprietarul le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul său propriu.
Dreptul de administrare invocat în cauză este doar una din modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică de către alte persoane altele decât titularii dreptului care pot fi statul și unitățile administrativ teritoriale. Dreptul de administrare dă expresie juridică modului în care titularul dreptului de proprietate a înțeles să și-l exercite, punând în valoare valențele acestui drept și prerogativele sale.
A notat Tribunalul că putința titularului dreptului de administrare de a dispune de bun – la care face trimitere art. 12 din Legea 213/1998 în redactarea în vigoare la momentul sesizării instanței – privește exclusiv dispoziția materială și nicidecum dispoziția juridică, atribut pe care îl are doar titularul dreptului de proprietate publică. Este exclus ca titularul unui drept de administrare să aibă aceleași prerogative ca și titularul dreptului de proprietate publică, drept în temeiul căruia se naște și există dreptul de administrare. Totodată, titularul dreptului de administrare, potrivit art. 12 alin. 4 din Legea 213/1998, stă în judecată în nume propriu numai în litigiile privitoare la dreptul de administrare.
Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998 – act normativ incident potrivit principiului regit tempus actum – domeniul public al comunelor, al satelor și al municipiilor, este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local declarate ca atare prin hotărâre a Consiliului local dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. Astfel cum dispune art. III, pct. 4 din anexă domeniul public local al comunelor, satelor și municipiilor este alcătuit din rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare.
În considerarea celor expuse în limitele de analiză impuse de cererea de apel formulată în baza art. 296 Cod procedură civilă, Tribunalul a dispus respingerea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen și motivat, pârâtul M. Iași prin P., criticând-o pentru nelegalitate.
După expunerea sintetică a situației de fapt și a considerentelor din sentința fondului, recurentul consideră că în mod greșit a fost obligat la dezafectarea conductelor de aprovizionare cu apă și de canalizare, precum și a contoarelor de măsurare amplasate pe proprietatea reclamantului din ..
Susține recurentul că, în conformitate cu prevederile hotărârilor consiliului local de inventariere a bunurilor din domeniul public al Municipiului Iași, nu are în administrare infrastructura de apa-canal, aceasta fiind în administrarea .. M. Iași nu se afla in raporturi de subordonare sau de supervizare a activităților efectuate de . fiind singura în măsură să își coordoneze lucrările și să verifice efectuarea lor în mod corespunzător.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal taxată.
Intimatul P. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei apelate, întrucât este legală și temeinică.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul arată că, prin precizări scrise, S.C.A. S.A. Iași a afirmat că respectivele cămine de branșament au fost executate în 1972, când proprietatea intimatului era domeniu public. P. urmare, reprezintă o infrastructură proprietate publică a Municipiului Iași, conform dispozițiilor Legii nr. 326/2001, constituită însă înafara unei investiții avizate, câtă vreme pârâta nu a comunicat o astfel de documentație deși i s-a solicitat cu adresă acest lucru.
Evocă intimatul dispozițiile art. 480, 481 Cod civil, art. 36 al. 5, 5" și 6 din Legea nr. 18/1991, art. 135 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului, susținând că exercițiul dreptului său de proprietate poate fi limitat doar în condițiile Legii nr. 33/1994.
În recurs a fost depusă, de către recurent, cu titlu de înscris nou, hotărârea Consiliului Local Iași nr. 36/27.01.2010.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate prin recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Criticile recurentului sunt axate pe ideea că infrastructura de apă-canal, constând în conducte de aprovizionare și contoare de măsurare, face obiect al dreptului de administrare exercitat de către intimata . că obligarea recurentului la dezafectarea acesteia reprezintă rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legii.
Este de observat că înseși instanța de apel a argumentat că bunul în discuție face obiect al dreptului de administrare, constituit în favoarea intimatei . atare, calitatea de titular al dreptului de administrare, susținută prin cererea de recurs și confirmată de înscrisul nou (Hotărârea Consiliului Local Iași nr. 36/27.01.2010 privind aprobarea delegării gestiunii serviciului de alimentare cu apă și canalizare către . fost avută în vedere de către Tribunal care a subliniat corect atributele ce formează conținutul juridic al dreptului de administrare, potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în forma în vigoare la data investirii primei instanțe.
În mod corect a notat Tribunalul că aceste prerogative se înfățișează într-o formă specifică și nu se confundă cu posesia, folosința și dispoziția ca prerogative ale dreptului de proprietate publică.
Or, în cauză, litigiul poartă chiar asupra dreptului de proprietate al bunului care constituie și obiect al dreptului de administrare, după cum observă judicios și Tribunalul care evocă dispozițiile art. 3 alin. 4 și art. III pct. 4 din anexa la Legea nr. 213/1998 potrivit cu care domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare.
P. urmare, prerogativele dreptului de proprietate publică, între care și dispoziția juridică, pot fi exercitate de către titularul dreptului de proprietate publică, iar nu de către titularul dreptului de administrare, criticile recurentului fiind vădit nefondate.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul și va menține decizia atacată, ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de M. Iași prin P. împotriva deciziei civile nr. 443 din 22.06.2012 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12.12.2012.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, C. L. |
Red. T.C.
Tehnored. T.C./L.C.
2 ex. / 21.01.2013
Tribunalul Iași: C. M.
Țapliuc G.
Judecătoria Iași: R. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 142/2013. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 27-02-2013, Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
