Întoarcere executare. Decizia nr. 249/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 249/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 249/2015
Ședința publică de la 25 Martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE VALERIA CORMANENCU-STANCIU
Judecător V. O.
Judecător C. A.
Grefier A.-M. P.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenții L. G.-T. și L. V. în contradictoriu cu intimații A. T. L. și P. O. M. împotriva deciziei civile nr. 717 din 17.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția civilă, pronunțată în dosarul având ca obiect întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții, prin reprezentant convențional, avocat Zămosteanu A. și intimații, prin reprezentant convențional, avocat C. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; recurenții nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei; nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul convențional al recurenților depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței nr. ISXUC_ din 12.03.2015.
Reprezentantul convențional al intimaților depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanța constată complinit timbrajul.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra fondului cauzei.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului, motivat de faptul că instanța de apel nu a motivat hotărârea, având în vedere că motivele cuprinse în hotărâre sunt contradictorii atât timp cât se consemnează aspecte de fapt în favoarea recurenților, dar hotărârea se pronunță în contradictoriu cu aceștia.
Creditorii nu au fost și nu sunt titulari ai unui drept de proprietate. Nu este vorba despre o constituire a unei servituți de trecere, ci este doar o obligație de a lăsa accesul liber la curtea din spatele proprietății lor. Instanța de apel a schimbat temeiul juridic.
În consecință, executorul judecătoresc a pus în executare o hotărâre ce privea obligația de a face, ori în acest caz executorul judecătoresc putea emite doar acte de somație, nu de executare. Mai mult, în hotărârea care a constituit titlu executoriu nu s-a făcut nici o delimitare a suprafeței.
Pentru toate aceste motive consideră că temeiurile pentru care a fost recurată hotărârea instanței de apel sunt întemeiate, motiv pentru care solicită admiterea cererii de recurs, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța privind onorariul de avocat.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind legală și temeinică. Instanței de apel nu îi revenea obligația de a analiza modul în care a fost pusă în executare sentința civilă nr. 490/20.09.2009.
Instanța de apel a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile speciale și restrictive, imperativ stabilite de codul de procedură civilă privind întoarcerea executării silite.
Împotriva modului în care a fost pusă în executare sentința civilă nr. 490/2009, recurenții au formulat contestație la executare împotriva executării silite, iar prin decizia nr. 349/2013, Tribunalul Iași dispune în parte admiterea recursului, în sensul menținerii actelor de executare silită efectuate, cu excepția procesului-verbal de executare încheiat la data de 24.08.2011, pe care îl anulează. Astfel, s-a desființat un singur act de executare. Față de aceste aspecte, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Nu interesează acel titlu executoriu, care este definitiv și legal la acel moment și nici dacă prin folosirea căii de acces se obturează calea recurenților.
Pentru toate aceste motive și pentru cele expuse în concluziile scrise, pe care le depune la dosarul cauze, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța privind onorariul de avocat.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art. 150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1783 din 29.05.2014 s-a admis, în parte, cererea reclamanților L. G.-T. și L. V. în contradictoriu cu intimații A. L. T. și P. O.-M.. Obligă pârâții să desființeze delimitarea făcută de executorul judecătoresc conform procesului verbal de executare din data de 24.08.2011 în dosarul de executare nr. 263/2010. Obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 920 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
La cererea creditorului A. T. L. s-a pornit executarea silită în dosarul de executare nr. 263/2010 împotriva debitorilor L. G.-T. și L. V. în baza sentinței civile nr. 490 din 20.02.2009 a Judecătoriei P., irevocabilă, prin care cei doi debitori au fost obligați să lase liberă calea de acces către curtea din spate a imobilului proprietatea lui A. L. T..
La data de 24.08.2011, conform procesului-verbal de executare întocmit, executorul judecătoresc s-a deplasat în teren și a procedat la delimitarea căii de acces prin țăruși din metal conform raportului de expertiză întocmit în cauza_ în care s-a pronunțat sentința civilă ce constituie titlu executoriu.
Prin sentința civilă nr. 1757 din 06._ a Judecătoriei P., irevocabilă prin decizia civilă nr. 349 din 15._ a Tribunalului Iași, s-a dispus anularea procesului verbal de executare încheiat în data de 24.08.2011 în dosarul de executare nr. 263/2010
D. fiind că a fost anulat procesul verbal de executare încheiat la 24.08.2011, reclamanții din prezenta cauză sunt îndreptățiți la întoarcerea executării, fiind aplicabile dispozițiile legale în materie.
Cu privire la restituirea cheltuielilor de executare trebuie precizat că restituirea acestora nu poate fi obținută de la pârâții din prezenta cauză ce au calitatea de creditori, în primul rând pentru că această sumă a fost încasată de executorul judecătoresc și se află în posesia acestuia, iar în al doilea rând, reclamanții trebuie să solicite suma în contradictoriu cu acesta.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a dispune obligarea pârâților-creditori să desființeze gardul despărțitor edificat pe suprafața de teren de 36 mp, instanța constată că nu poate fi analizată legalitatea edificării acestui gard și nici nu poate dispune asupra unor situații de fapt ce nu sunt rezultatul executării silite, edificarea gardului neavând loc în cadrul executării silite, ci ulterior acesteia și deci nu este un act de executare.
Actul de executare care a fost desființat este delimitarea căii de acces prin plantarea de țăruși din metal de către executorul judecătoresc și prin urmare doar cu privire la aceasta se poate dispune restabilirea situației anterioare, edificarea gardului neavând legătură cu executarea propriu-zisă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții A. T. L. și P. O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei soluții pronunțată de instanța de fond în cauză, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 404 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv titlul executoriu nu a fost desființat sau executarea silită, astfel încât instanța nu poate dispune restabilirea situației anterioare, acordând astfel mai mult decât s-a cerut.
Împotriva aceleiași sentința au formulat apel și reclamanții L. T. G. și L. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul obligării pârâților doar la desființarea delimitării face ca hotărârea să fie lipsită de efecte practice, cât și cu privire la cuantumul prea mare al cheltuielilor de executare.
Prin decizia civilă nr. 717 din 13.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția I civilă s-a admis apelul formulat de A. T. L. și P. O. M. împotriva sentinței civile nr. 1783 din 29.05.2014 pe care o schimbă în parte. Respinge acțiunea formulată de reclamanții L. G. T. și L. V. în contradictoriu cu pârâții A. T. L. și P. O. M.. Obligă reclamanții la plata în solidar a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către pârâți. Păstrează dispozițiile sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii. Respinge apelul formulat de L. G. T. și L. V.. Obligă intimații L. să plătească apelanților A. T. L. și P. O. M. suma de 1.220 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Titlul executoriu, în baza căruia a început executarea silită este reprezentat de sentința civilă nr. 490 din 20.02.2009 a Judecătoriei P. prin care s-a admis acțiunea reclamantului A. L. T. în contradictoriu cu pârâții L., cu obligarea pârâților de a lăsa liberă calea de acces către curtea din spate a imobilului proprietatea reclamantului.
Pârâții au formulat, ulterior, contestație la executare care a fost admisă prin decizia civilă nr. 349 din 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Iași și s-a dispus anularea procesului verbal încheiat la data de 24.08.2011 în dosarul de executare nr. 263/2010 și respingerea cererii contestatorilor privind anularea altor acte de executare.
Prin urmare, restul actelor de executare și executarea silită însăși nu au fost desființate ca urmare a deciziei menționată anterior.
În cauza de față, reclamanții au solicitat restabilirea situației anterioare fără ca executarea silită sau titlul executoriu să fi fost desființate, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 5802 și 5805 Cod procedură civilă, astfel încât motivele de apel invocate de apelanții A. T. L. și P. O. M. sunt întemeiate, iar cel invocat de apelanții L. sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs L. T. G. și L. V., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că instanța de apel reține în motivare împrejurări de fapt și consecințele lor în mod contradictoriu, dând o semnificație juridică contrarie unor acte și fapte juridice, dispozițiile legale în materie fiind interpretate și aplicate greșit, între considerentele deciziei și dispozitiv existând o totală contradicție, stabilind o altă situație de fapt și de drept decât cea reținută prin decizia civilă nr. 349/2013, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții L. T. G. și L. V. în contradictoriu cu pârâții A. T. L. și P. O. M. au solicitat întoarcerea executării realizată în baza titlului executoriu, sentința civilă nr. 490 din 20.02.2009 a Judecătoriei P. cu repunerea în situația anterioară în sensul restituirii cheltuielilor de executare și obligarea pârâților la desființarea gardului despărțitor edificat.
Prin sentința civilă nr. 490 din 20.02.2009 a Judecătoriei P., rămasă irevocabilă, au fost obligați pârâții-reclamanți L. T. G. și L. V. să lase liberă calea de acces către curtea din spate a imobilului proprietatea reclamantului-pârât A. T. L..
Ca urmare, la data de 24.08.2011 s-a întocmit proces verbal de constatare cu ocazia punerii efective în executare a sentinței civile nr. 490/2009 a Judecătoriei P., de către executorul judecătoresc care a procedat la delimitarea căii de acces prin țăruși de metal conform raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei P..
Prin decizia civilă nr. 349 din 15.02.2013 a Tribunalului Iași s-a anulat procesul-verbal de constatare încheiat la data de 24.08.2011 în dosarul de executare nr. 263/2010 și s-a respins cererea contestatorilor L. privind anularea altor acte de executare efectuate în dosarul de executare nr. 263/2010.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a obligat pârâții A. și P. doar să desființeze delimitarea făcută de executorul judecătoresc conform procesului-verbal de executare din 24.08.2011, în dosarul de executare nr. 263/2010 în restabilirea situației anterioare și nu în ceea ce privește desființarea gardului despărțitor ce a fost edificat ulterior acestui act de executare anulat de instanță în mod irevocabil.
Ca atare, raționamentul juridic în adoptarea soluției de tribunal este unul greșit, întrucât prima instanță nu a dispus întoarcerea executării, aceasta nefiind desființată în totalitate, anularea privind doar un singur act de executare întreprins în cadrul dosarului de executare nr. 263/2010, celelalte acte de executare subzistând în continuare, sub acest aspect criticile recurenților sunt fondate și vor fi reținute.
Mai mult, este de observat că prima instanță în mod corect și judicios a analizat pretențiile reclamanților, atât în ceea ce privește desființarea gardului despărțitor, care nu este un act de executare, cât și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare și care au fost stabilite de executorul judecătoresc, încât din această perspectivă cele susținute de recurenți nu vor putea fi reținute.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul formulat de L. T. G. și L. V. împotriva deciziei civile nr. 717 din 17.10.2014 a Tribunalului Iași, pe care o va modifica în parte și în consecință va respinge apelul formulat de A. T. L. și P. O. M. împotriva sentinței civile nr. 1783 din 29.05.2014 a Judecătoriei P., pe care o va păstra, menținând dispoziția din decizia recurată privind respingerea apelului formulat de L. T. G. și L. V. și înlăturând din decizia recurată obligația intimaților L. de plată cheltuielilor de judecată către apelanții A. T. L. și P. O. M..
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga intimații să achite recurenților suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de L. T. G. și L. V. împotriva deciziei civile nr. 717 din 17.10.2014 a Tribunalului Iași, Secția civilă, pe care o modifică în parte.
Respinge apelul formulat de pârâții A. T. L. și P. O. M. împotriva sentinței civile nr. 1783 din 29.05.2014 a Judecătoriei P., pe care o păstrează.
Înlătură din decizia recurată obligația intimaților L. T. G. și L. V. de plată a sumei de 1220 lei cheltuieli de judecată către apelanții A. T. L. și P. O. M..
Păstrează din decizia recurată dispoziția referitoare la respingerea apelului formulat de L. T. G. și L. V. împotriva sentinței civile nr. 1783 din 29.05.2014 a Judecătoriei P..
Obligă intimații A. T. L. și P. O. M. la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2015.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, V. O. | Judecător, C. A. |
Grefier, A.-M. P. |
Redactat: A.C.
Tehnoredactat: P.A.M.
2 exemplare/20.04.2015
Tribunalul Iași: I. D.
C. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1057/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
