Expropriere. Decizia nr. 75/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 75/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de C. Națională de A. și D. din România București – D.R.D.P. Iași în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă în contradictoriu cu intimații I. F., S. R. prin M. T. București, S. R. prim Direcția R. de D. și Poduri Iași și intimatul-chemat în garanție M. Finanțelor P. prin Direcția R. a Finanțelor P. Iași, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror B. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că apelul este la primul termen de judecată; la dosar s-a depus din partea intimatului-chemat în garanție M. Finanțelor P. prin Direcția R. a Finanțelor P. Iași întâmpinarea; se solicită judecata cauzei în lipsă.
Instanța constată declarat în termen apelul promovat de C. Națională de A. și D. din România București – D.R.D.P. Iași în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă.
Cauza se judecă potrivit Noului Cod de procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin procuror B. M., având cuvântul solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca fiind legală și temeinică a încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă, raportat la dispozițiile art. 8 alineat 3 din Legea nr. 255/2010 actualizată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
P. încheierea de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P. formulată de pârâtul S. R. prin reprezentant C. Națională de A. și D. Naționale din România - DRDP Iași.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
P. cererea formulată pârâtul S. R. prin reprezentant C. Națională de A. și D. Naționale din România - DRDP Iași a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor P. în calitate de chemat în garanție pentru ca, în ipoteza admiterii acțiunii, acesta să fie obligat la asigurarea bugetului pentru plata sumei datorate.
Tribunalul a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 72 al.1 din codul de procedură civilă, cererea este inadmisibilă.
Textul legal dispune în sensul că partea interesată poate să cheme în garanție o terță persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanție sau despăgubiri.
Instanța a trebuit să aibă în vedere împrejurarea ca între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție să existe o legătură de subordonare și de dependență, soluția dată cererii principale putând să determine și soluția ce se va pronunța aspra cererii de chemare în garanție.
Astfel, este necesar a se stabili dacă, în cazul în care pârâtul va fi obligat la plata unei sume de bani către reclamant, este îndreptățit a obține despăgubiri de la chematul în garanție, ca o consecință directă a căderii sale în pretenții.
D. motivarea cererii formulate rezultă că pârâtul solicită ca în cazul în care acțiunea va fi admisă, să aibă certitudinea că va dispune de fondurile necesare pentru executarea obligației.
Pârâtul nu susține că, în ipoteza admiterii acțiunii, s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanție în vederea recuperării prejudiciului suportat ca urmare a executării hotărârii ci urmărește evitarea unui demers judiciar ulterior fără legătură cu acțiunea inițială.
Consideră instanța de fond, că natura raporturilor juridice dintre parte și chematul în garanție, astfel cum sunt prevăzute în textul legal, nu pot fi reținute în cauza de față iar cererea de chemare în garanție este inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. Națională de A. și D. din România București – D.R.D.P. Iași în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R..
P. motivele de apel formulate de arată că, prin întâmpinarea formulată la acțiunea reclamantului, având ca obiect despăgubiri pentru terenul proprietatea sa supus procedurii exproprierii, s-a înaintat și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P., pentru ca, în ipoteza admiterii acțiunii, acesta să fie obligat la asigurarea bugetului pentru plata efectivă.
P. aceasta, a solicitat instanței să constate faptul că potrivit Legii nr. 255/2010, terenurile expropriate intră în patrimoniul Statului R.. Având în vedere că sumele solicitate de reclamanți, exced bugetului alocat pentru realizarea exproprierii, în cazul admiterii acțiunii, pentru plata efectivă sunt necesare fonduri suplimentare, iar ele pot fi alocate doar de M. Finanțelor P..
De asemenea, a arătat că această cerere este una ce profită persoanelor expropriate în ipoteza admiterii acțiunii, deoarece asigura fondurile necesare și împiedica blocarea executării pentru lipsa banilor și înscrisurilor bugetare.
Instanța soluționând cererea de chemare în garanție, a reținut că cererea astfel formulată apare ca fiind inadmisibilă, apreciind că pârâta nu face decât să evite un demers juridic ulterior soluționării fondului cauzei, câtă vreme există posibilitatea să se îndrepte împotriva chematului în garanție în vederea recuperării prejudiciului, ulterior căderii apelantei în pretenții.
Față de această motivare, apreciază apelanta că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor ce reglementează cererea de chemare în garanție.
Astfel, cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor P. este întemeiată în măsura în care pârâta din prezenta cauză urmărește pe această cale asigurarea opozabilității hotărârii ce se va pronunța în contradictoriu cu aceasta.
Apreciază că rolul Ministerului Finanțelor P., de administrator al bugetului general consolidat, îndreptățește chemarea sa în garanție pentru asigurarea opozabilității hotărârii care ar urma să se pronunțe în contradictoriu cu pârâta, întrucât, în condițiile în care acesta din urmă ar pierde procesul, s-ar putea îndrepta împotriva chematului în garanție, propunând un proiect de rectificare bugetară ori includerea sumelor stabilite prin titlurile executorii în proiectele de buget.
De asemenea, M. Finanțelor P. în condițiile în care participă în proces împreună cu pârâta din prezenta cauză, va fi în măsură să îi sprijine apărările acesteia din urmă, asigurându-se astfel și opozabilitatea hotărârii ce ar urma să fie pronunțată, prin includerea cheltuielilor stabilite prin titluri executorii în proiectele de buget pentru perioadele următoare.
Față de aceste susțineri, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
În drept, invocă dispozițiile art. 74 raportat la art. 64 alin. 4 Cod procedură civilă.
P. întâmpinarea formulată de M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat.
În motivarea întâmpinării se arată că, instanța de fond a reținut că trebuie avuta în vedere împrejurarea că, între cererea de chemare în judecata si cererea de chemare în garanție, sa existe o legătura de subordonare si de dependenta, or din motivarea cererii formulate a rezultat ca s-a solicitat doar ca, în cazul în care acțiunea va fi admisa, sa existe certitudinea ca se va dispune de fondurile necesare pentru executarea obligației.
În mod temeinic a apreciat Tribunalul Iași ca natura raporturilor juridice dintre parte si chematul în garanție nu pot fi reținute în speța, consecința directa a acestui fapt fiind respingerea cererii ca inadmisibila.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Între M. Finanțelor P. și M. T. nu există nici o obligație de garanție. Potrivit art. 47 alin. (6) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Guvernul este cel răspunzător de realizare prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Atribuții în realizarea procedurilor de expropriere pentru utilitate publica au, potrivit art.2 din Legea nr. 255/2010, M. T., direct sau după caz prin CNADR, fără ca M. Finanțelor P. să fie implicat în vreun fel.
Solicită respingerea apelului declarat de S. R. prin CNADR-DRDP Iași, ca neîntemeiat.
In drept, invocă dispozițiile din Codul de procedură civilă, Legea nr. 255/2010, Legea nr. 500/2002.
În apel nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România București – DRDP Iași, în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor ce reglementează cererea de chemare în garanție.
Curtea evidențiază că, potrivit dispozițiilor art. 72 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul.
În consecință, instituția chemării în garanție își are fundamentare doar în eventualitatea existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire între partea din proces și chematul în garanție, scopul fiind și ca cel chemat în garanție să participe la apărarea celui chemat în judecată, iar în eventualitatea pierderii procesului să se obțină, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor pretinse.
Curtea notează că, potrivit art. 2 din Legea nr. 255/2010, au atribuții în realizarea procedurilor de expropriere pentru utilitate publica, M. T., direct sau după caz prin C. Națională de A. și D. Naționale din România București.
M. Finanțelor P. este ordonator principal de credite așa cum figurează și M. T., astfel încât M. Finanțelor P. nu ar putea fi obligat la plata și acordarea de despăgubiri în realizarea retrocedărilor, ca și chemat în garanție.
Mai mult, potrivit art. 47 alin. (6) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Guvernul este cel răspunzător de realizare prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
În raport de cele expuse, în mod judicios a apreciat tribunalul că, între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție trebuie să existe o legătură de subordonare și de dependență, soluția dată cererii principale putând să determine și soluția ce se va pronunța aspra cererii de chemare în garanție.
În cauză, această condiție nu este îndeplinită câtă vreme, în eventualitatea obligării pârâtului la plata unei sume de bani către reclamant, acesta nu este îndreptățit a obține despăgubiri de la chematul în garanție, ca o consecință directă a căderii sale în pretenții.
Faptul că sumele solicitate de reclamanții din cauză excedează bugetului deja alocat pentru realizarea exproprierii, iar în cazul admiterii acțiunii, sunt necesare fonduri suplimentare pentru plata efectivă a sumelor acordate de instanță, ce pot alocate doar de M. Finanțelor P., nu se circumscrie ipotezei avute în vedere de legiuitor la reglementarea instituției chemării în garanție, context în care natura raporturilor juridice dintre parte și chematul în garanție, nu pot fi reținute în speță, cererea de chemare în garanție fiind inadmisibilă.
În consecință, soluția pronunțată de tribunal este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale relevante, astfel încât, în baza art. 480 alin. (1) teza I din Noul Cod procedură civilă, urmează a fi respins apelul formulat de C. Națională de A. și D. Naționale din România București – DRDP Iași în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, încheiere care va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C. Națională de A. și D. Naționale din România București – DRDP Iași în calitate de reprezentant al expropriatorului S. R. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, încheiere pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Februarie 2015.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, A. G. | |
Grefier, D. G. |
Red./ Tehnoredactat
S.C.A.
2 ex./25 februarie 2015
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./25 februarie 2015
Tribunalul Iași: D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1057/2014. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 3228/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
