Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1256/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1256/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-09-2012 în dosarul nr. 1256/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1256/2012
Ședința publică de la 10 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-A. S.
Judecător L. P.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul formulat de S. A. împotriva deciziei civile nr. 785/2011 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă, intimați fiind O. de C. și P. I. Iași, N. N. și N. M., având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul S. A. asistat de av. P. A., intimații N. N. și N. M. asistați de av. S. V., lipsă fiind reprezentantul legal al intimatului O. de C. și P. I. Iași.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților, că este al patrulea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se pune în discuția părților excepția privind nulitatea recursului, invocată de intimații N. N. și N. M. prin întâmpinare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, având în vedere cele dispuse la termenul de judecată anterior, pune în discuția contradictorie a părților excepția privind nulitatea recursului.
Av. P. A. pentru recurentul S. A. solicită respingerea excepției, urmând a se constata că nu există nici un caz de nulitate, în condițiile în care, din cuprinsul cererii de recurs rezultă că motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere motivele de apel invocate de acesta, împrejurarea că intimații stăpânesc aceeași suprafață de teren ca și recurentul, fiind modificate doar limitele de hotar.
Totodată, prin decizia Tribunalului Iași s-a reținut că . și suprafețele de teren stăpânite de intimat au rămas identice, însă recurentul consideră că nu este așa.
Av. S. V. pentru intimații N. N. și N. M., având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate, urmând a se constata că prin motivele de recurs nu s-a invocat vreun motiv de nelegalitate. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5300/16.03.2011 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
Admite excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a O.C.P.I. Iași și autoritatea de lucru judecat referitor la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul S. A. cu domiciliu în Iași, .. 68-70 în contradictoriu cu pârâții:
- N. M. și N. N. cu același domiciliu;
- O. de C. și P. I. Iași.
Reduce onorariul avocatului pârâților N. M. de la 1200 lei la 750 lei.
Obligă pe reclamant să plătească pârâților persoane fizice suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că O. de C. și P. imobiliară și emitenții actelor oficiale ce stau la baza înscrierilor sau notărilor din cărțile funciare nu au calitate procesuală pasivă, fapt statuat prin Decizia nr. 721/2007 pronunțată de Î.C.C.J prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat, obligatoriu pentru instanțe, astfel că excepția invocat este întemeiată și pe cale de consecință se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Stabilirea liniei de hotar ce delimitează proprietățile părților a format obiectul sentinței civile nr. 7024/2006 pronunțată de Judecătoria Iași, irevocabilă și învestită cu formula executorie, instanța reținând în baza raportului de expertiză topometrică ce s-a administrat că pârâții stăpânesc suprafața de 600 m. p. teren cumpărați prin contract de vânzare-cumpărare de la reclamant și că proprietățile părților sunt delimitate cu gard pe terenul definit de punctele 12, 20, 21, 22, 7 pe schița anexă întocmită de expert.
Cu privire la acest capăt de cerere există autoritate de lucru judecat, excepția astfel formulată urmând a fi admisă.
Reclamantul a solicitat instituirea unei servituți de trecere la sursa de apă, ce deservește cele două proprietăți, însă acesta are posibilitatea de a formula cerere la . realizarea unui branșament la apă pentru a nu se perpetua starea conflictuală existentă.
Reclamantul a recunoscut la interogatoriu că . cumpărat-o pârâții era deja delimitată de către el și de un topometrist autorizat și că pârâții au acceptat schița prezentată, vânzarea-cumpărarea terenului efectuându-se asupra suprafeței convenite de comun acord cerere de rectificare a cărții funciare a pârâților fiind neîntemeiate.
În temeiul art. 274 (3) Cod procedură civilă a fost redus onorariul avocatului pârâților de la 1200 lei la 750 lei, apreciat ca nejustificat de mare în cauză, iar în temeiul art. 274 (1) Cod procedură civilă a fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. A..
Prin decizia civilă nr. 785/16.11.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins apelul declarat de reclamant și s-a păstrat sentința apelată. Totodată, s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată către intimați în sumă de 600 lei.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
În prezenta cauză, prin acțiunea înregistrată sub nr._/17.05.2010 reclamantul S. A. a chemat în judecată pe pârâții O. de C. și P. I. Iași, N. M. și N. N. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească rectificarea documentației cadastrale, cu privire la suprafețele de teren de 888,69 m. p. proprietatea sa și a suprafeței de 600 m. p. ce aparține pârâților, dobândită de la el prin contract de vânzare-cumpărare.
Ulterior, reclamantul a depus precizări la acțiune prin care a precizat capetele de cerere ale acțiunii, respectiv de a se dispune delimitarea proprietăților părților și obligarea pârâților de a-i permite accesul la singura sursă de apă ce deservește cele două proprietăți s-au indicat în drept disp. art. 1073, 1075, 1077 și 1079 Cod civil.
Tribunalul a constatat ca fiind neîntemeiate criticile apelantului întrucât instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt în cauza dedusă judecății și a procedat la o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, a reținut că prin precizările formulate în scris la termenul din 24.11.2010 reclamantul a indicat în mod expres că a investit instanța doar cu o acțiune de obligație de a face, în sensul stabilirii în mod concret a delimitării dintre cele două proprietăți, în raport de situația actuală din teren și pentru a putea avea acces la singura sursă de apă ce deservește cele două proprietăți.
În ce privește cererea având ca obiect delimitarea proprietăților, în mod legal instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat. Astfel, prin sentința civilă nr. 7024/31.05.2006 (irevocabilă) pronunțată în dosarul nr._/2005 al Judecătoriei Iași s-a respins acțiunea în revendicare și cererea de stabilire a liniei de hotar formulată de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâții Nestian N. și Nestian M..
În considerentele sentinței anterior menționate, s-a reținut că pârâții au dobândit de la reclamantul S. A. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 406/2004 suprafața de 600 mp teren situat în iași, .-70, sector cadastral 189, ./2, că pârâții stăpânesc doar această suprafață și că proprietățile părților sunt delimitate de gard amplasat pe linia de hotar determinată potrivit raportului de expertiză, cererea de revendicare și grănițuire formulată de reclamant fiind respinsă în consecință ca neîntemeiată.
Tribunalul a constatat, prin urmare, că, față de prezenta cerere de grănițuire este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, prevăzută de art. 1201 Cod civil, astfel cum legal a statuat instanța de fond.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunilor litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, ci poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În ce privește solicitarea apelantului relativă la rectificarea documentației cadastrale, Tribunalul a constatat că această cerere nu poate fi analizată în apel având în vedere faptul că prin precizările scrise formulate de reclamant la termenul din 24.11.2010 reclamantul și-a modificat cererea dedusă judecății fără a mai investi instanța de fond și cu cererea privind rectificarea cărții funciare, această soluție fiind în acord cu respectarea principiului disponibilității.
De asemenea, s-a constatat că în mod întemeiat a fost respinsă cererea privind instituirea unei servituți la sursa de apă ce deservește cele două proprietăți, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 579 – 581 Cod civil.
Potrivit art. 579 Cod civil: „Cel ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice întrebuințare cu dânsul, fără însă a vătăma dreptul ce proprietarul fondului inferior l-a dobândit prin titlu sau prin prescripție asupra acelui izvor”.
Proprietarul terenului, care este proprietar și al izvorului, poate să-i capteze apele sau să ia măsuri pentru secarea lui, cu excepția cazului în care proprietarul fondului inferior a dobândit un drept asupra izvorului, drept ce poate fi constituit fie prin titlu, când proprietarul izvorului cedează acest drept, fie prin uzucapiune, dacă proprietarul fondului inferior a făcut lucrări aparente pentru ca apa izvorului să vină pe proprietatea sa și a folosit izvorul în acest mod, timp de 30 de ani.
Tribunalul a reținut că reclamantul a înstrăinat suprafața de teren de 600 mp pârâților, pe care este amplasat căminul H1 (potrivit planului de situație expert ing. Rachieru P. anexa 1 – fila 33 dosar fond) fără a-și rezerva prin titlu (contractul de vânzare-cumpărare) dreptul de servitute la căminul H1. De asemenea reclamantul nu a dovedit în cauză nici împlinirea termenului de 30 de ani pentru invocarea uzucapiunii.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca neîntemeiat și a păstrat sentința apelată ca legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S. A., criticând-o pentru netemeinicie.
Recurentul a reiterat situația de fapt susținând că, urmare a nerespectării de către intimați a documentației cadastrale inițiale, laturile proprietăților lor s-au modificat, motiv pentru care a solicitat rectificarea documentației cadastrale.
A precizat recurentul că a solicitat efectuarea unei expertize topometrice, probă ce a fost respinsă nejustificat în condițiile în care dovedise cu concluziile altui raport susținerile privind nerespectarea delimitării proprietăților.
Recurentul a susținut că a dovedit și existența contractului de furnizare a serviciilor de apă, contrar celor afirmate în cauză și că în prezent nu poate folosi căminul de apă care acum se află pe terenul intimaților, după schimbarea liniei de hotar.
Recurentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare și reanalizarea probatoriilor administrate în cauză, respectiv audierea unui martor care să precizeze situația de fapt.
Prin întâmpinare intimații N. M. și N. N. au invocat excepția nulității recursului motivat de neindicarea, prin motivele de recurs, a motivelor de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, excepție pe care instanța a pus-o în discuția părților.
Analizând cu prioritate excepția nulității recursului în conformitate cu disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este întemeiată.
În acest sens, Curtea reține că, potrivit art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatul 2, care se referă la motivele de ordine publică.
Motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia din motivele prevăzute limitativ de art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă,. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs arătat.
În prezenta cauză, recurentul nu a formulat critici privind nelegalitatea hotărârii, contrar prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, potrivit cu care modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută numai pentru motive de nelegalitate.
Susținerile referitoare la istoricul litigiului dintre părți și la probele apte să dovedească situația de fapt vizează netemeinicia hotărârii recurate, care însă nu poate fi verificată în această cale de atac, după abrogarea punctelor 10, 11 ale art. 304 Cod procedură civilă prin art. 1 din OUG nr. 138/2000.
Având în vedere că recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de lege, în baza art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, se va constata nul recursul declarat de S. A..
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimați, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de S. A. împotriva deciziei civile nr. 785/2011 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă.
Obligă recurentul să plătească intimaților N. M. și N. N. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 septembrie 2012.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, L. P. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. L. |
Red./Tehnored. P.L./L.C.
2 ex. - 28.09.2012
Judecătoria Iași: B. T.
Tribunalul Iași: P. C.
C. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1069/2012. Curtea de Apel IAŞI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1255/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
