Pretenţii. Decizia nr. 1267/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 1267/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1267/2012
Ședința publică de la 12 Septembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași împotriva sentinței civile nr. 464 din 5 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații R. L. și R. C., având ca obiect despăgubiri – Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă procuror B. M. pentru P. de pe lângă Curtea de Apel Iași, lipsă fiind părțile litigante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată ; declarat în termen ; motivat ; se solicită judecata în lipsă ; prin serviciul de registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații R. L. și R. C., duplicatul fiind comunicat de instanță recurentului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași spre luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Procuror B. M. pentru P. de pe lângă Curtea de Apel Iași având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond a reținut corect caracterul politic al condamnării suferite de R. L. și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Se prezintă și consilier juridic Diplașu M. pentru recurentul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, cauza fiind reluată în prezenta reprezentantului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, lipsă fiind intimații R. L. și R. C..
Consilier juridic Diplașu M. pentru recurentul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată, solicitând respingerea cererii reclamanților formulată la instanța de fond privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Procuror B. M. pentru P. de pe lângă Curtea de Apel Iași având cuvântul, își menține concluziile puse la prima strigare de respingere a recursului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
P. cererea înregistrată sub nr._ /13.07.2010, reclamanții R. L. și R. C. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, solicitând constatarea caracterului politic al condamnării suferite de defunctul R. Th. L., autorul acestora, repunerea în drepturi în baza art. 5 litera a din Legea nr. 221/2009, obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 300.000 euro și acordarea de despăgubiri în cuantum de 300.000 euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic luate împotriva defunctului și familiei sale, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr. 464 din 5 martie 2012 a Tribunalului Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamanții R. L. și R. C. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP Iași.
Constată caracterul politic al condamnării suferite de R. Th. L. - autorul reclamanților - dispusă prin sentința penală nr. 360/26.10.1959 pronunțată de Tribunalul M. al orașului Stalin (B.) pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 209 pct. 1 și 2 literele "a" și "b" Cod Penal și dispune repunerea în drepturi potrivit art. 5 litera "c" din legea nr. 221/2009.
Respinge capetele de cerere având ca obiect daune morale și despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 595 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
S-a reținut de Tribunalul Iași că temeiul legal din sentința penală nr. 360/26 octombrie 1959 pronunțată de Tribunalul M. oraș Stalin ( în prezent B. ) în baza căruia numitul R. L. a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică prevăzută de art. 209 punctul 1 și 2 Cod penal, instanța urmează să constate caracterul politic al condamnării suferite de autorul reclamanților.
În ce privește capătul de cerere vizând acordarea de daune morale, art. 5 alineat 1 litera a a fost declarat neconstituțional, astfel că, în prezent dispozițiile art. 5 alineat 1 litera a teza întâi din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele de la data publicării Deciziilor Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Nici cererea reclamanților vizând acordarea de despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 5 alineat 1 litera b din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989 și după decesul acestuia, soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
În speță, deși prin sentința nr. 360/26.10.1959 pronunțată de Tribunalul M. Stalin ( în prezent B. ) s-a dispus și confiscarea averii personale a inculpatului, reclamanții nu au făcut dovada bunurilor care au fost confiscate, astfel că instanța a respins acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile nr. 464 din 5 martie 2012 a Tribunalului Iași a formulat recurs S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași.
Se critică sentința recurată pentru următoarele motive:
În mod nelegal instanța a stabilit caracterul politic al condamnării suferite de R. L. și obligația de plată a sumei de 595 lei cheltuieli de judecată în sarcina recurentului .
Astfel, se susține de recurent că, condamnările cu caracter politic sunt definite prin enumerare și trimitere expresă la infracțiunile ce au atras condamnarea, pe de o parte în art. 1 al legii, iar pe de altă parte, prin trimiterea la condamnare pentru alte fapte prevăzute de legea penală care pot fi asimilate celor cu caracter politic, fiind săvârșite în scopul prevăzut de art. 2 din OUG nr. 214/1999 – cu condiția constatării caracterului politic – cu urmarea procedurii prevăzută de art. 4 din lege.
Condamnările suferite nu pot fi încadrate ca o faptă cu caracter politic, nu poate fi pusă pe același loc cu deținuții politici care au înfruntat în realitate organele statului care le-au aplicat măsuri represive grave și care au îndurat ani grei de detenție în condiții inumane de trai.
- în mod greșit S. R. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, or instanța de judecată a reținut în mod greșit identitatea dintre pârâtul S. R., prin M. Finanțelor și legiuitorul român – statul român, interpretare ce stă la baza argumentului juridic al Tribunalului în pronunțarea soluției de obligare a pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.
Nu poate fi reținută culpa procesuală a Statului R., pentru că nu s-a probat reaua – credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Recursul este întemeiat pentru considerentele la care ne vom referi.
Reclamanții R. L. și C. au investit instanța de fond cu o cerere în contradictoriu cu S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterul politic al condamnării suferite de defunctul R. Th. L., invocându-se dispozițiile art. 4 alineat 2 ale Legii nr. 221/2009.
P. sentința penală nr. 360/1999, Tribunalul M. B. a condamnat pe R. Th. L. la pedeapsa de 20 de ani închisoare, pedeapsă executată în perioada 19.06.1959 – 13.06.1979 pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 din Codul penal de la 1936.
P. Decizia nr. 1371 din 5.08.2008 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea Decretului – Lege nr. 118/1990, soția defuntului R. Th. L. a beneficiat de drepturi de urmaș de la instituția menționată.
Constată Curtea că, potrivit art. 1 alineat 1 din Legea nr. 221/2009 ( privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 ), ” Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la 6.03.1945.
În alineatul 2 al art. 1 sunt enumerate informațiile din Codul penal român și din legile penale române care constituie condamnări cu caracter politic, iar în articolul 3 sunt enumerate, exemplificativ, măsurile administrative cu caracter politic luate de autoritățile române în baza unuia dintre actele normative prevăzute expres de text.
Infracțiunea prin care autorul reclamanților a fost condamnat de ”uneltire contra ordinii sociale” este prevăzută în mod expres în art. 1 alineat 2 litera a, art. 207 – 209 din Codul penal de la 1963 constituind de drept o condamnare cu caracter politic.
În privința infracțiunilor de la art. 1 alineat 2 litera a – j din Legea nr. 221/2009 ( printre care și infracțiunea pentru care a fost condamnat R. Th. L. ) instanțele judecătorești nu au a se pronunța asupra caracterului politic al acestor infracțiuni, cât timp legiuitorul a statuat în art. 1 alineat 2 asupra caracterului lor politic.
Art. 4 din Legea nr. 221/2009 invocat de reclamanți în cauză nu este aplicabil în litigiu, întrucât textul art. 4 deschide calea juridică la instanță numai pentru persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alineat 2 din Legea nr. 221/2009 ( text de lege examinat detaliat de Curte ).
În prezentul litigiu, infracțiunea pentru care R. Th. L. – autorul reclamanților – a fost condamnat penal este considerată de lege ( de drept ) a avea caracter politic, astfel că cererea reclamanților R. L. și C. urmează a fi respinsă.
- În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă ” partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, temeiul juridic al restituirii, se află culpa procesuală care rezidă din expresia ” parte care cade în pretenții ”.
P. respingerea acțiunii reclamanților R. L. și R. C., aceștia sunt în culpă procesuală, astfel că va fi respinsă cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.
În raport de toate aceste considerente și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă se va admite recursul formulat de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași în sensul dispozitivului mai jos enunțat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași împotriva sentinței civile nr. 464 din 5 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția Civilă, pe care o modifică în parte.
Respinge cererea reclamanților R. L. și R. C. de constatare a caracterului politic al condamnării lui R. Th. L. prin sentința penală nr. 360/26.10.1959 pronunțată de Tribunalul M. al Orașului Stalin ( B. ) și capătul de cerere având ca obiect repunerea în drepturi conform art. 5 litera c din Legea nr. 221/2009.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamanți.
Menține din sentința civilă nr. 464/2012 a Tribunalului Iași soluția de „ respingere a capetelor de cerere având ca obiect daune morale și despăgubiri reprezentând c/v bunurilor confiscate”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Septembrie 2012.
Președinte, V. O. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat O.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/ 10 Octombrie 2012
Tribunalul Iași: C. E.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1391/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
