Revendicare imobiliară. Decizia nr. 200/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2012 în dosarul nr. 200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 200/2012
Ședința publică de la 01 Februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: VIORICA OLARU
Judecător: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de P. A. și P. G. împotriva deciziei civile nr. 410 din 11 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata I. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat D. A. pentru recurenții P. A. și P. G. V. și avocat Țapliuc Alfred pentru intimata I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al treilea termen de judecată ; se solicită judecata în lipsă.
Avocat D. A. pentru recurenții P. A. și P. G. V. depune la dosar precizări prin care invocă un motiv de nulitate publică a hotărârilor instanței de fond și instanței de apel, duplicatul acestor precizări fiind înmânat apărătorului intimatei I. V. spre luare la cunoștință.
Avocat Țapliuc pentru intimata I. V. arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivul de nulitate publică invocat.
Instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. A. pentru recurenții P. A. și P. G. având cuvântul, apreciază că recurenții sunt și astăzi în termen pentru a exercita calea de atac a recursului, solicită a se primi criticile formulate în scris cu privire la motivul de nulitate publică a celor două hotărâri vizând comunicarea hotărârilor și în ipoteza în care se admite acest motiv, solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere criticile formulate pe fond, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Țapliuc pentru intimata I. V. având cuvântul, solicită respingerea motivului de nulitate publică și admiterea excepției invocată din oficiu de instanță, cu consecința respingerii ca tardiv a recursului.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Iași la data de 11.09.2007, reclamanta I. V. a chemat în judecată pârâții P. A. și P. G. pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1082 mp situată în Municipiul Iași, . și să ridice construcțiile efectuate pe teren.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480 și art. 483 Cod civil.
Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr._ din 23.09.2008 respinge excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și pe fond acțiunea.
În soluționarea excepției prima instanță a constatat că reclamanta s-a legitimat procesual prin sentința civilă nr. 549/1998 a Judecătoriei Iași, având limitele proprietății stabilite prin sentința civilă nr. 1448 din 17.12.2003.
Pe baza probatoriului administrat, între care înscrisuri și expertiză tehnică topometrică, ale cărei concluzii și le-a însușit judecătoria a reținut că pârâții nu dețin teren din proprietatea reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, formulând critici cu privire la stabilirea greșită a situației de fapt, fiind dovedit cu probele administrate că pârâții dețin teren din proprietatea sa.
În apelul declarat împotriva aceleiași sentințe, pârâții au formulat critici cu privire la aplicarea greșită a legii sub aspectul cheltuielilor de judecată, fiind omise onorariul de expert și onorariul de avocat.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 410/2011 din 11 mai 2011 respinge apelul formulat de pârâții P. A. și P. G. împotriva sentinței civile nr._/23.09.2008 pronunțată de Judecătoria Iași. Admite cererea de apel formulată de reclamanta I. V. A. împotriva aceleași sentințe civile pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta I. V. A. în contradictoriu cu pârâții P. A. și P. G..
Obligă pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1080 mp delimitată de pct. 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10, 1 în anexa nr. 8 la raportul de expertiză ing. R. P. și A. C. ce face parte integrantă din prezenta decizie, amplasat în Iași, ..
Respinge cererea privind ridicarea construcțiilor.
Păstrează dispoziția instanței de fond relativă la respingerea excepției.
Instanța de apel a dispus administrarea probei cu înscrisuri și o nouă expertiză tehnică.
Pentru a pronunța hotărârea, în apelul declarat de reclamantă, tribunalul a analizat titlurile de proprietate ale părților, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în litigiile în care sunt aceleași părți, având ca obiect grănițuire, constatând că imobilele din Iași, șoseaua Bârnova au fost renumerotate.
Instanța a înlăturat apărarea pârâților, reținând că drepturile dobândite prin hotărâri judecătorești sunt opozabile față de terți, fără înscriere în cartea funciară, titlul reclamantei - sub aspectul amplasamentului și vecinătăților – fiind preferabil.
Competența de a dispune asupra suprafețelor de teren ce se suprapun ca amplasament revine instanței, expertul exprimându-și doar opinia personală, pe care tribunalul nu și-a însușit-o.
În ce privește ridicarea construcțiilor, constată tribunalul că pârâții sunt de bună – credință, regimul juridic al acestora, drepturile și obligațiile părților fiind reglementate prin art. 494 alineat 3 Cod civil, astfel că cererea nu este întemeiată.
Urmare rejudecării fondului cauzei și admiterii acțiunii în parte, apelul declarat de pârâți s-a respins, fiind în sensul art. 274 Cod procedură civilă partea căzută în pretenții.
Împotriva hotărârii Tribunalului Iași au declarat recurs pârâții P. A. și P. G., prin cererea înregistrată la data de 3.11.2011 ( 1.11.2011 data poștei) indicând în declarație domiciliul din Iași, șoseaua Bârnova nr. 46.
Recurenții au încadrat motivele de recurs în art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, formulând critici cu privire la aplicarea greșită a legii în soluția pe fondul cauzei.
În dezvoltarea motivului de recurs sunt redate și analizate titlurile de proprietate ale părților, probele administrate, concluziile expertizelor tehnice efectuate în primă instanță și apel, efectele hotărârilor judecătorești pronunțate în celelalte litigii în care s-au judecat părțile.
Recurenții au formulat critici și cu privire la aplicarea greșită a legii de tribunal în ce privește cheltuielile de judecată.
Instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității recursului.
În declarația de apel ( fila 7 dosar ) pârâții nu au indicat domiciliul, fiind citați în faza procesuală a judecării cauzei la tribunal în Iași, ., în care au formulat apărări, fiind reprezentați de avocat ales, primind termen în cunoștință conform art. 153 Cod procedură civilă și Legea nr. 202/2010. La același domiciliu procedura s-a îndeplinit și la judecata în primă instanță.
Din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare ( filele 241,242 dosar apel ) rezultă comunicarea deciziei la data de 13 octombrie 2011 la domiciliul din Iași, ., actul fiind afișat pe ușa locuinței destinatarului, motivat de faptul că nici o persoană nu a fost găsită.
În conformitate cu art. 100 Cod procedură civilă procesul verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea hotărârii, în speță, face dovadă până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
În cauză, în fazele procesuale anterioare, în condițiile art. 98 Cod procedură civilă, pârâții – recurenți nu au comunicat instanței prin cerere depusă la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată domiciliul sau reședința reală, fie schimbarea domiciliului.
Faptul că în declarația de recurs s-a indicat un alt domiciliu, nu înlătură obligația impusă părții în proces - pentru faza procesuală a apelului – de a înștiința în modalitatea cerută de lege „ orice schimbare de domiciliu „ și nici nu repune partea în termen pentru exercitarea căii de atac.
În conformitate cu art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 103 Cod procedură civilă „ Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa”.
În cauză, recurenții nu au invocat împiedicarea în sensul art. 103 alineat 2 Cod procedură civilă și nici nu au probat-o în termenul cerut de lege, nefiind motive pentru a fi repuși în termen.
Recurenții în apărare au invocat încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității încadrate în art. 105 alineat 2, art. 261 alineat 1 punctul 2, art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, susținându-se că la fond nu a fost indicat domiciliul pârâților în cererea de chemare în judecată, recurenții au domiciliul în Iași, șoseaua Bârnova nr. 46 și conform cărților de identitate în Iași, ., . 3, apartament 5, fiind citați și la judecătorie în Iași, . A, hotărârile în calea de atac a apelului s-au comunicat la altă adresă.
Se susține că acoperirea procedurii de citare prin prezența părților nu este de natură a înlătura obligația instanței de a dispune comunicarea la domiciliu.
Curtea constată că nelegalitatea procedurii de citare, în speță a comunicării actelor de procedură poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alineat 2 Cod procedură civilă. Lipsa de procedură însă constituie o nulitate relativă ce poate fi invocată numai de partea care a fost vătămată prin neobservarea formelor legale și nu de instanță din oficiu, așa încât apărarea în recurs invocată de recurenți nu poate fi considerată de ordine publică.
Apărarea s-a formulat ulterior punerii în discuția părților de Curte la prima zi de înfățișare, excepția nefiind invocată în termenele prevăzute de art. 108 alineat 3 Cod procedură civilă, iar în calea de atac prin declarația de recurs și nici în fazele procesuale anterioare, primă instanță și apel.
Schimbarea domiciliului uneia din părți în cursul judecății, fie citarea la altă adresă, așa cum se susține de recurenți sub sancțiunea neluării ei în seamă, trebuie adusă la cunoștința instanței prin petiție depusă la dosar.
Potrivit art. 108 alineat 4 Cod procedură civilă nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul fapt.
Partea care nu se conformează dispozițiilor citate nu va putea invoca motivul de recurs încadrat în art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă și nulitatea actului de procedură ca fiind de ordine publică. Recurenta nu a cerut repunerea în termenul de declarare și motivare a recursului, condițiile cerute de art. 103 Cod procedură civilă nefiind îndeplinite.
Procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității și al legalității, instanța de judecată nu are obligația de a efectua verificări cu privire la domiciliul părților decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Părțile pot avea domicilii, o reședință, o așezare agricolă, comercială industrială sau profesională în altă parte, în care se poate face înmânarea actului de procedură ( art. 90 Cod procedură civilă ). Dispoziția nu obligă instanța să comunice hotărârea la toate locurile menționate. Norma este de strictă aplicare doar pentru cazul în care se înmânează actul de procedură.
Pentru considerentele expuse, Curtea soluționează cauza pe excepție și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă respinge recursul ca tardiv declarat.
Examinarea motivelor pe fondul cauzei nu se impune, Curtea nefiind legal investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de Pista A. și pista G. împotriva deciziei civile nr. 410/11.05.2011 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Ia act că intimata I. V. nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2012.
Președinte, V. O. | Judecător, V. C.-S. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/29 Februarie 2012
Tribunalul Iași: C. M.
P. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2376/2012. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 229/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
