Revendicare imobiliară. Decizia nr. 422/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 422/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 422/2012
Ședința publică de la 22 Februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Judecător: C. V.
Judecător: C. A.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de C. I. împotriva deciziei civile nr. 117 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul V., în contradictoriu cu intimații V. C. și P. comunei Blăgești, prin P., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; recurentul C. I. a fost citat cu mențiunea de a depune la dosar originalul ordinului de plată nr. 19/7.02.2012 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 431,5 lei și a timbrelor judiciare mobile în cuantum de 5 lei; se solicită judecata în lipsă ; prin serviciul de registratură s-a depus:
- întâmpinare formulată de intimata Comisia Comunală de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor a comunei Blăgești, jud. V., fără duplicat pentru comunicare;
- recurentul C. I. a transmis prin fax precizări, ordinul de plată în xerocopie și timbre judiciare mobile în xerocopie reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și factura reprezentând dovada expedierii acestora prin poștă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față ;
În cauza ce a constituit obiectul dosarului nr._ la Judecătoria M., județul V., înregistrat la 28.08.2010, reclamantul C. I. a investit instanța cu acțiune în revendicare și stabilirea liniei de hotar pentru suprafața de 768 mp situată în ..
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că terenul fost proprietatea tatălui său din anul 1933, pe care l-a primit ca moștenire și face parte din terenul preluat de stat. La reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 nu a avut cunoștință de acest teren, cererile formulate conform Legii nr. 247/2005 s-au respins. Între părți au fost și alte litigii, solicitând revendicarea pe calea dreptului comun și grănițuirea pe temeiul de drept art. 481 – 485, art. 584 Cod civil, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005.
Judecătoria M., prin sentința civilă nr. 212 din 31 mai 2011 a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta V. C.. A fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâților P. comunei Blăgești, prin primar și V. C.. A fost respins capătul de cerere pentru stabilirea liniei de hotar formulat de reclamantul C. I., împotriva pârâtei V. C.. A fost respins capătul de cerere pentru ridicare construcții formulat de reclamantul C. I. împotriva pârâtei V. C..
În soluționarea excepției, prima instanță a constatat că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 1201 Cod civil, a triplei identități, părți, obiect și cauză, în dosarul nr._, obiectul fiind plângere la Legea fondului funciar nr. 18/1991, iar a cauzei supuse dezbaterii revendicare și grănițuire.
Pe fondul cauzei, pe baza probatoriului administrat cu înscrisuri, între care hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991, emis titlul de proprietate și a avut loc punerea în posesie, a raportului de expertiză tehnică, judecătoria a stabilit că terenul situat în . fața curții reclamantului este al Consiliului Local Blăgești și proprietatea comunei conform HG 1361/2001, art. 14 din HG nr. 162/2008. Suprafața de 2148 mp solicitată de reclamant de la bunicul său este cuprinsă în titlul de proprietate 1011/_ din 30 mai 2003.
S-a constatat că reclamantul în conformitate cu art. 1169 cod civil nu a făcut dovada proprietății asupra suprafeței de teren revendicate în sensul art. 480 Cod civil și că a fost deposedat de pârâți.
În capătul de cerere ce are ca obiect revendicarea suprafeței de 6 mp de la V. C., prima instanță și-a însușit concluziile expertizei tehnice, reținând că pârâta nu deține teren din proprietatea reclamantului, ceea ce impune și soluția de respingere a cererii privind desființarea gardului executat de pârâtă cât și a cererii de grănițuire, linia de hotar nu s-a modificat între cele două proprietăți. Pe porțiunea nou construită a gardului nu există nici o dovadă materială a modificării liniei de hotar.
Împotriva sentinței pronunțată de judecătorie a declarat apel reclamantul, formulând critici cu privire la faptul că instanța a omis să ia în calcul actul de proprietate al autorului său și concluziile expertizei, respectiv 604 mp ce pot fi luate în calcul din cei 2148 mp. Actul de proprietate l-a găsit ulterior emiterii titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991. Terenul nu a ieșit niciodată din proprietatea defunctului proprietar și al moștenitorilor acestuia.
Tribunalul V., prin decizia civilă nr. 177/A/29.11.2011 respinge apelul declarat de reclamant și păstrează sentința atacată.
Pentru a pronunța hotărârea, tribunalul a constatat că terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul autorilor reclamantului și pentru valorificarea dreptului său asupra acestuia a avut posibilitatea de a solicita reconstituirea în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 a fondului funciar. La data formulării cererii, reclamantul și ceilalți succesori au dreptul de proprietate reconstituit în totalitate ca întindere prin titlul de proprietate nr. 1011/_ din 30 mai 2003 pentru suprafața de 9,91 ha. Cererile ulterioare ale reclamantului pentru stabilirea dreptului și pentru 635 mp s-au respins prin hotărâri judecătorești irevocabile ( sentința civilă nr. 619/11.12.2009 a Judecătoriei M., modificată prin decizia civilă nr. 952/30.06.2010 a Tribunalului V., Hotărârea nr. 51/23.10.2008 a Comisiei Județene V. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991).
Tribunalul a înlăturat apărarea reclamantului cu privire la atribuirea în proprietate pe același amplasament a terenului în litigiu, cu motivarea că „ amplasamentul „ putea fi contestat în cadrul procedurii de punere în posesie și stabilire a dreptului, a Legii 18/1991 și nu în acțiunea în revendicare, pe calea dreptului comun.
Urmare respingerii acțiunii în revendicare, pentru lipsa titlului de proprietate și celelalte capete de cerere au fost corect soluționate de prima instanță.
Împotriva hotărârii Tribunalului V. a declarat recurs reclamantul la data de 28 decembrie 2011, în termen, reiterând motivele de apel și formulând critici neîncadrate în drept ca motive de recurs. S-a susținut că în apel a prezentat înscrisuri din care rezultă că titlul de proprietate s-a emis greșit sorei sale T. V. care nu avea nici un drept asupra terenului intravilan. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 trebuia să emită două titluri de proprietate, unul extravilan și altul intravilan, pe proprietari diferiți, acesta cu soția C. P. și respectiv cu T. V., pentru suprafața totală de 9,91 ha.
Se susține că potrivit raportului de expertiză și actului încheiat în anul 1933 bunicul său deține o suprafață în partea de sud, ce face parte din două acte, unul încheiat și în anul 1932 ( .,417 și aproape în totalitate nr. 418, fac parte din actul din 1933, tatăl său C. V. a avut în total 9,91 ha cu care s-a înscris la CAP și precizează că .-a împlinit pentru că a existat un atelier de fierărie.
În cauză recurentul a depus precizări la 27.02.2012, ulterior împlinirii termenului pentru motivarea recursului ( art. 303 Cod procedură civilă ) și a depus înscrisuri privind regimul juridic al terenului în evidențele agricole.
Curtea constată că tribunalul a soluționat cauza în limitele investirii și a motivelor de apel cu care a fost investită, păstrând situația de fapt stabilită în primă instanță.
Recursul este o cale extraordinară de atac în care sunt aduse ca mijloace de probă înscrisurile potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
Curtea reține că reclamantul a investit prima instanță cu acțiune în revendicare, având obligația impusă prin art. 1169 Cod civil și a temeiului de drept invocat, art. 480 Cod civil, cât și pentru capetele de cerere accesorii de a dovedi că: este proprietarul terenului revendicat, că s-a modificat linia de hotar prin gardul nou construit, iar V. C. deține teren din proprietatea sa.
În fazele procesuale anterioare, instanțele au soluționat cauza în limitele investirii, hotărârea atacată cuprinzând în fapt și drept considerentele pentru care s-a respins cererea în primă instanță și s-a păstrat în apel sentința.
Înscrisurile depuse în recurs nu sunt de natură a modifica situația de fapt, astfel încât să se rețină incidente în cauză vreunul din motivele de casare sau modificare prevăzute în art. 304 punctele 1-9 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a contestat că suprafața de teren în litigiu s-a aflat în proprietatea autorilor reclamantului, fiind predată la CAP. Totodată că în procedura Legii nr. 18/1991 a fondului funciar acesta și sora sa, în calitate de moștenitori, au dreptul de proprietate, ca întindere, reconstituit în totalitate pe un anumit amplasament.
În consecință, corect au reținut instanțele că reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate pentru terenul revendicat pe amplasamentul pe care îl solicită.
Odată finalizată procedura conform Legii nr. 18/1991 ceea ce nu s-a contestat, la data investirii instanței în prezenta cauză, dovada dreptului de proprietate, în toate componentele sale, întindere, amplasament, vecinătăți nu poate fi probat decât cu titlul de proprietate. Criticile recurentului privind numărul titlurilor ce trebuiau emise, a persoanelor îndreptățite, a amplasamentului puteau fi valorificate numai în procesele funciare, în litigiile ce au avut ca obiect stabilirea dreptului, prin reconstituirea de care a uzat, finalizate prin hotărâri irevocabile, ce au forța probantă a înscrisurilor autentice în prezenta cauză.
Acțiunea în revendicare, dat fiind regimul juridic al terenului ce s-a predat la CAP, reglementat prin legea nr. 18/1991, nu constituie un alt mijloc de reconstituire a dreptului de proprietate, de stabilire a amplasamentului pentru suprafețe pentru care partea nu și-a stabilit dreptul potrivit legii speciale.
Revendicarea este mijlocul procedural prin care cel ce are dreptul stabilit, în speță, conform Legii fondului funciar ( întindere, amplasament ) și este lipsit de posesia sa, îl cere de la cel ce îl deține în fapt, fără nici un titlu, situația în care nu se află reclamantul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. I. împotriva deciziei civile nr. 117/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul V., Secția Civilă, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2012
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. V. | Judecător, C. A. |
Grefier, A. H. |
Redactat C.S.V.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/ 22 martie 2012
Tribunalul V.: Ț. M. C.
D. P. C.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 100/2016. Curtea de Apel IAŞI | Legea 10/2001. Decizia nr. 556/2012. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
