Validare poprire. Decizia nr. 451/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 451/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 451/2012
Ședința publică de la 24 Februarie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. E. A.
Judecător: E. G.
Judecător: G. P.
Grefier: L. A.
S-a luat în examinare recursul formulat de . împotriva deciziei nr.662 din data de 03.10.2011 pronunțată de Tribunalul Iași,în contradictor cu intimata DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. A J.. IAȘI și S.C. A. C. S.R.L., având ca obiect -validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.02.2012, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în baza art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 7606 din 12.05.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost admisă cererea formulată de către Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, în contradictoriu cu debitoareaS.C. „Art Construct C.” S.R.L. și cu terțul popritS.C. „C. O.” S.R.L.
S-a menținut poprirea înființată, la cererea creditoarei Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, asupra sumelor de bani pe care terțul popritS.C. „C. Onix” S.R.L.le datorează debitoareiS.C. „Art Construct C.” S.R.L., până la concurența sumei de_ lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în 30 octombrie 2009, în cadrul dosarului de executare silită nr. A-82, creditoareaDirecția G. a Finanțelor P. a Județului Iașiaemis adresa de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate, cu orice titlu debitoarei, de către terțul poprit, adresa de înființare a popririi fiind comunicată și terțului poprit în 6 noiembrie 2009.
Terțul poprit nu a efectuat nicio plată către creditoare și nici nu a înștiințat creditoarea dacă datorează vreo sumă de bani ori dacă suma este urmărită și de alți creditori, motiv pentru care, la 15 ianuarie 2010, creditoarea a sesizat instanța în vederea menținerii popririi.
În drept, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 149 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora (1) „ Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente… (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terțului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi. (6) Poprirea nu este supusă validării. (7) Poprirea înființată anterior, ca măsură asiguratorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului. (8) Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi. (9) După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:
a) să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare; b) să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.
(10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit îi va anunța în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art. 170. (13) Încălcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) și (15) atrage nulitatea oricărei plăți și răspunderea solidară a terțului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizării. Prevederile art. 28 se aplică în mod corespunzător.”
Conform art. 150 din același act normativ, (1) „Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi. (2) Judecata se face de urgență și cu precădere. (3) Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile codului.”
Terțul poprit a invocat faptul că nu datorează suma de bani debitoarei deoarece între părți (terțul poprit și debitoarea din prezenta cauză) ar fi intervenit un acord prin care acestea ar fi amânat, la o dată absolut nedeterminată, exigibilitatea sumei de bani datorată de către terțul poprit debitoarei. Terțul poprit a făcut dovada acestui acord prin adresa nr. 335 din 2 iunie 2008 (fila 67).
În ceea ce privește acordul invocat de către terțul poprit, instanța a apreciat că acesta nu a fost dovedit, deoarece adresa nr. 335 din 2 iunie 2008 (fila 67), depusă în susținerea acestui acord, nu a dobândit, anterior depunerii acesteia la dosarul cauzei – 21 aprilie 2010, dată certă în vreuna dintre modalitățile limitativ enumerate de art. 1182 din Codul civil. Prin urmare, acest acord nu poate fi opus creditoarei, care a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi în 6 noiembrie 2009.
În consecință, instanța a admis acțiunea promovată de către creditoare și a menținut poprirea înființată, la cererea creditoarei Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași, asupra sumelor de bani pe care terțul popritS.C. „C. O.”S.R.L.le datorează debitoareiS.C. „Art Construct C.” S.R.L., până la concurența sumei de_ lei.
Față de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Tribunalul Iași – Secția I Civilă, prin decizia civilă nr. 662 din 3.10.2011, a respins apelul formulat de terțul poprit S.C. „C. Onix” S.R.L. și a păstrat sentința judecătoriei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că organul de executare competent din cadrul Direcției Generale a Finanțelor P. a Județului Iași, creditor bugetar al S.C. „Art Construct C. S.R.L., a declanșat împotriva acesteia procedura executării silite reglementată de O.G. 92/2003, în vederea recuperării creanțelor fiscale, în cuantum de 549.904 lei, datorate bugetului consolidat în baza titlurilor executorii menționate în adresa nr. 17/30.10.2009 și care dovedesc existența raportului obligațional dintre acestea.
Din documentele contabile puse la dispoziție de S.C. „Art Construct C.” S.R.L. a reieșit că terțul S.C. „C. O.” S.R.L. datorează debitorului urmărit suma de 3.857.903,21 lei, ca beneficiar al unor servicii prestate de debitor, în temeiul unor contracte încheiate între cele două părți.
Motivat de existența celor două raporturi obligaționale, organul de executare, în temeiul dispozițiilor art. 149 din O.G. 92/2003, a procedat la înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit S.C. „C. O.” S.R.L. debitorului urmărit, în limita creanței datorată de acesta către bugetul general consolidat al statului, mai mică decât suma datorată de terț debitorului urmărit, respectiv în limita sumei de 549.904 lei.
Conform art. 149 alin. 8 din O.G. 92/2003 „poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit”, terțul poprit fiind obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi. Potrivit confirmării de primire a adresei de înființare aflată la dosarul cauzei, terțul poprit S.C. C. Onix S.R.L. a luat la cunoștință despre măsura popririi sumelor de bani datorate către debitor în ziua de 06.11.2009, data de la care acesta avea obligațiile legale imperativ prevăzute de art. 149 din O.G. 92/2003, respectiv „să plătească, de îndată … organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executate” (art. 149 alin. 9 pct. a) și „să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare” (art. 149 alin. 9 pct. b).
Potrivit art. 150 alin. 1 din O.G. 92/2003 „dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află … sediul terțului poprit, la cererea organului de executare … pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființare popririi”.
A apreciat apelantul că cererea ce face obiectul prezentei cauze nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 150, motivat de faptul că acesta nu a înștiințat organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit și nici nu a invocat vreo neregularitate privind înființarea popririi.
Tribunalul a reținut că o astfel de interpretare echivalează de fapt cu lipsirea de utilitate a procedurii de înființare a popririi și cu lipsirea de efecte juridice a demersului organului de executare care, în situația în care terțul poprit nu respectă obligația de a vira în mod benevol către bugetul statului suma datorată debitorului urmărit, nu se poate îndrepta în nici un fel împotriva acestuia.
În mod evident, prin procedura specială reglementată de art. 150, legiuitorul a avut în vedere și situația pasivității terțului poprit față de înființarea popririi, cu atât mai mult cu cât pasivitatea terțului poprit reprezintă și neîndeplinirea obligației statuate în sarcina terțului prin dispozițiile art. 149 alin. 9 și 10 din O.G. 92/2003, în sensul înștiințării organului de executare „de îndată” dacă datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau dacă suma datorată este urmărită de mai mulți creditori.
O interpretare contrară ar presupune că legiuitorul încurajează o astfel de atitudine a terților popriți față de demersul organului fiscal în cadrul procedurii de executare silită a debitorilor și lipsește de eficiență procedura specială privind menținerea sau desființarea popririlor de către instanțele de judecată competente.
În ceea ce privește motivul de apel privind existența acordului invocat de terțul poprit, s-a apreciat că acesta nu este dovedit, adresa nr. 335/02.06.2008, depusă în susținerea acestui acord, nu a dobândit, anterior depunerii adresei la dosarul cauzei, data certă în vreuna dintre modalitățile limitativ enumerate de art. 1182 din Codul civil, motiv pentru care acest acord nu este opozabil creditoarei.
Art. 1172 cod civil prevede că acel act ce nu poate fi autentificat din cauza necompetenței sau a necapacității funcționarului, sau din lipsă de formă, este valabil ca înscris sub semnătură privată, prin urmare creează obligații între părțile contractante, dar nu îndeplinește condiția datei certe prevăzută de art. 1182 Cod civil pentru a putea fi opus celei de a treia persoane interesate.
. a declarat recurs constatând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele înscrise în art. 404 punctele 8,9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că reclamanta-intimată a investit instanța de judecata cu o cerere având ca obiect „menținerea popririi”, indicând ca temei de drept art. 149 din Codul de procedură fiscală, însă nu este incidentă situația reglementată de textul de lege indicat și, raportat la această împrejurare, acțiunea apare ca fiind inadmisibilă. Art. 149 din Codul de procedură fiscală reglementează obligațiile terțului poprit în situația în care organele fiscale comunică o adresă de înființare a popririi.
Învederează recurenta că, potrivit art. 150 din Codul de procedură fiscală, creditorul poate investi instanța cu o cerere de menținere a popririi numai dacă, ea, în calitate de terț poprit, ar fi înștiințat organul de executare ca nu datorează sau că sunt neregularități privind înființarea popririi, lucru care nu s-a întâmplat.
Niciodată nu a făcut vreo înștiințare creditorului despre imposibilitatea înființării popririi, astfel încât acesta să fie îndreptățit să solicite instanței menținerea popririi, iar în lipsa acestor comunicări, expres prevăzute de lege, creditorul nu poate investi instanța cu cererea de menținere a popririi.
Recurenta apreciază că s-a interpretat greșit Codul de procedură fiscală, răstălmăcindu-se înțelesul explicit al textului de lege, în încercarea abuzivă de a obține un titlu executoriu împotriva sa, titlu care să dea posibilitatea creditorului să se îndrepte cu executare silită împotriva terțului poprit, în mod nelimitat, pentru tot debitul datorat de debitor creditorului.
Instanța de apel a analizat aceste susțineri și le-a înlăturat, apreciind că, deși textul de lege este vel indicat, text are o înțelegere limpede,deoarece, dacă ar fi admis acest punct de vedere, ar fi încurajat terții popriți să nu dea curs operațiunilor de executare silită, ceea ce are fi împotriva intenției legiuitorului.
Consideră recurenta că, dând o asemenea interpretare textului de lege invocat, instanța a adăugat la lege și a atribuit intenției legiuitorului sensuri pe care acesta nu le-a avut în vedere.
Pretinde recurenta că, în materie fiscală, poprirea este înființată de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin organele sale de executare, ea nefiind supusă procedurii de validare. Pentru a se asigura celeritatea actului de executare în materie fiscală, legiuitorul a eliminat din procedura popririi, toate demersurile prevăzute în dreptul comun, tocmai pentru a da ușurință recuperării creanțelor fiscale. Astfel, nu se validează poprirea și, în același scop, terțul poprit se va supune de îndată, fără altă procedură prealabilă, acestei popriri, plătind creditorului Agenția Națională de Administrare Fiscală orice sumă devenită scadentă, datorată debitorului.
În situația în care terțul înștiințează în mod explicit creditorul că sunt neregularități în poprire, sau dacă a fost poprit fără să datoreze sume de bani, se justifică intervenția instanței de judecată, care este chemată, în aceste cazuri, să verifice susținerile terțului poprit.
În cazul în care terțul nu contestă în nici un fel poprirea, rolul instanței de judecată nu există, deoarece este inadmisibil să se pronunțe o hotărâre de menținere a unei popriri pe care nimeni nu a contestat-o.
Recurenta pretinde că a arătat instanțelor de fond și de apel că sumele datorate debitoarei, nu au devenit scadente și a dovedit acest lucru, cu convenția dintre părți, conform căreia, la data la care va fi reluată finanțarea proiectului, vor fi devenit scadente toate plățile înregistrate între părți.
Ambele instanțe de judecată, au înlăturat această apărare, cu motivația că sunt incidente prevederile art. 1182 Cod civil, considerând convenția părților – societăți comerciale – act sub semnătură privată, care are nevoie de dare de dată certă.
Susține recurenta că nimeni, cu excepția instanței, nu a infirmat realitatea și conținutul convenției 335/02.06.2008, așa cum explicit ar cere art. 1176 Cod civil. Recurenta pretinde că a dovedit că înscrisul este redactat, semnat, parafat și înregistrat de către părți, în registrele de corespondență ale acestora, astfel încât, art. 1182 Cod civil, este evident că nu se aplică. Plata sau neplata creanțelor către debitor, reprezintă chestiuni de ordin comercial, reglementate între părți. Dacă s-ar merge pe logica instanței, ar trebui ca toate înscrisurile utilizate de societățile comerciale în activitatea lor curentă, să poarte dată certă, iar în caz contrar, acestea să fie lipsite de efecte juridice.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinări în cauză.
Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, deoarece poprirea înființată prin adresa nr. 17/30.10.2009 a fost menținută de instanțele de fond și apel prin raportare la materialul probator administrat în cauză și la prevederile art. 149 alin.1 din O.G. nr. 92/2003.
În recurs nu au fost administrate înscrisuri noi.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
În acest sens, Curtea reține că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, Direcția G. a Finanțelor P. a Județului Iași a solicitat, în contradictoriu cu . și cu .” SRL, menținerea popririi înființate asupra sumelor de bani pe care terțul poprit – . – le datorează debitoarei .” SRL, până la concurența sumei de_ lei.
În dovedirea cererii sale, creditoarea - reclamantă a depus la dosarul cauzei adresa de înființare a popririi nr. 17/30.01.2009 pentru suma totală de 549.904 lei, titlurile executorii nr. 1064 din 29.09.2009 (filele 10-12 dosar fond); nr. 3613 din 28.07.2009 (filele 13-14 dosar fond); nr. 6010 din 26.06.2009 (fila 15 dosar fond), nr._ din 30.04.2009 (fila 16 dosar fond); nr._ din 29.05.2009 (fila 17 dosar fond), nr._ din 31.07.2009 (fila 19 dosar fond); nr. 837 din 1.09.2009 (filele 20-21 dosar fond); nr. 135 din 21.09.2009 (filele 22-23 dosar fond).
Contractul nr. 202 din 17.05.2007 (filele 72-74 dosar fond) încheiat între .” SRL, în calitate de executant și ., în calitate de beneficiar, atestă că prima societate execută în beneficiul celei de a doua lucrări de extindere restaurant „O.”; construire hotel; parcaje și împrejmuiri, valoarea lucrărilor contractate fiind de 5.973.218 lei, iar termenul de execuție de 24 luni calendaristice.
Prin actul adițional nr. 338/8.08.2008 la contractul de execuție lucrări nr. 202 din 17.05.2007, părțile au suplimentat valoarea contractului cu 19.910.620 lei, în vederea punerii în funcțiune a corpului C2 și executarea construcției corpului C1.
În articolul 2.3 achizitorul s-a obligat să plătească executantului prețul de_ lei pentru execuția și finalizarea lucrărilor ce fac obiectul actului adițional.
Din fișa partenerilor cu facturi neîncasate de către debitoare – fișă pe care se află sigiliul și semnătura reprezentantului debitoarei – (fila 28 dosar fond) rezultă că, la data de 28.10.2009, .” SRL avea de încasat, de la . facturi în valoare totală de 3.857.903,21 lei.
La dosarul cauzei au fost depuse 15 facturi emise de debitoare și însușite de terțul poprit prin semnarea lor, toate aceste facturi regăsindu-se în fișa partenerilor de la fila 28.
Curtea reține că talonul de la fila 9 dosar atestă că adresa de înființare a popririi a fost primită de către terțul poprit la data de 6.11.2009.
Constată Curtea că poprirea a fost înființată și adusă la cunoștința terțului poprit cu respectarea art. 149 alin.5 din Codul de procedură fiscală, care stipulează că poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovadă de primire, terțului poprit, împreună cu no copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
Pe parcursul judecării cauzei debitoarea .” SRL nu s-a prezentat în instanță și nu și-a formulat apărări.
Terțul poprit, însă, a contestat atât la instanța de fond, cât și în căile de atac exercitate, posibilitatea instanțelor judecătorești de a menține poprirea înființată, câtă vreme nu ar fi îndeplinite prevederile art. 150 Cod procedură fiscală, ca urmare a faptului că această societate nu a înștiințat organul de executare că nu datorează bani sau că sunt neregularități privind înființarea popririi.
Față de poziția adoptată de terțul poprit, Curtea constată că, într-adevăr, potrivit art. 150 alin.1 din Codul de procedură fiscală, dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Este adevărat că, după primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu a înștiințat organul de executare că nu ar datora bani debitoarei și nici nu a invocat vreo altă neregularitate a popririi, însă acesta nici nu s-a conformat prevederilor art. 149 alin.9 literele a,b din Codul de procedură fiscală și nu a plătit nici o sumă de bani din cele pe care le datora debitoarei în contul indicat de organul de executare și nici nu a înștiințat reclamanta că ar fi procedat la indisponibilizarea unor bunuri mobile necorporale poprite.
Mai mult, în instanță, terțul poprit a susținut, în mod constant, că nu datorează vreo sumă de bani debitoarei, depunând în acest sens adresa nr. 335 din 2.06.2008, înaintată debitoarei și prin care pune în vedere acesteia să sisteze lucrările de execuție până la o dată ulterioară, nedeterminată și solicită acesteia, în baza art. 7.7 și 7.8 din contract, fie să întrerupă temporar contractul, fie să-l rezilieze.
De asemenea, terțul poprit a depus la dosarul cauzei și protocolul privind suspendarea parțială a efectelor contractului de execuție de lucrări nr. 241 din 5.05.2008, protocolul fiind încheiat la 2.06.2008.
La punctul 3 din protocol, părțile au stipulat că, pentru lucrările deja executate sau pe care executantul le va mai executa după semnarea protocolului, nu este determinată scadența plății, chiar dacă au fost emise facturi nerefuzate la plată de către beneficiar și că nu operează răspunderea pentru neplată prevăzută în contract.
Astfel, contestarea de către terțul poprit, în instanță, a împrejurării că ar avea de efectuat vreo plată către debitoare, coroborată cu conduita pasivă adoptată de . după primirea adresei de înființare a popririi, face operant în cauză art. 150 teza I din Codul de procedură fiscală, care legitimează instanța să dispună, în urma verificărilor efectuate, menținerea sau desființarea popririi.
În ceea ce privește protocolul încheiat de cele două părți – debitoare și terț poprit -, Curtea a apreciat că tribunalul a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 1172 și 1182 din Codul civil – sub imperiul căreia s-a încheiat – reținând că acel act care nu poate fi autentificat din cauza necompetenței sau a incapacității funcționarului, sau din lipsă de formă, este valabil ca înscris sub semnătură privată și creează obligații între părțile contractante, dar nu îndeplinește condiția datei certe pentru a putea fi opus celei de a treia persoane interesate.
Pe de altă parte, Curtea constată că acest protocol nu infirmă obligația de plată a terțului poprit a sumelor de bani către debitoare, ci numai amâna scadența plății sumelor datorate, iar potrivit art. 149 alin.9 lit. a din Codul de procedură fiscală, după înființarea terțul poprit este obligat să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare.
Față de cele ce preced, Curtea apreciază că Tribunalul a procedat la o interpretare corectă a naturii juridice a protocolului încheiat între debitoare și terțul poprit și la o corectă aplicare a prevederilor art. 149-150 din Codul de procedură fiscală, astfel că motivele de recurs înscrise în art.304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă nu sunt operante în speță.
În consecință, în baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat de . și se va menține decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de ., prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 662 din 3.10.2011 pronunțată de Tribunalul Iași, deciziei pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 februarie 2012.
Președinte, A. E. A. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, L. A. |
Red. P.G.
Tehnored.P.I.
2 ex. – 21.03.2012
Tribunalul Iași – S. M.
T. Doinița
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 556/2012. Curtea de Apel IAŞI | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 668/2012. Curtea de... → |
|---|
